Drunken driving liability: validity of retroactive blood alcohol calculation and recidivism aggravation for suspended sentence revocation

Decizia penală nr. 80/2017

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 468 din data de 10 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, de 2 ani închisoare, pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în total, pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare.

A aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în exercitarea drepturilor prevăzute. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

A interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul nr . x/P/2014 emis la data de 6 mai 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanța nr. x/P/2104 din data de 31 octombrie 2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a dispus declinarea, în favoarea parchetului instanței supreme, a competenței de soluționare a cauzei având ca obiect comiterea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. și art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., motivat de incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că făptuitorul are calitatea de deputat în Parlamentul României.

Din evaluarea probelor administrate a rezultat că, în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 1833, Poliția Mun. Deva a fost sesizată cu privire la faptul că, la intersecția semaforizată dintre str. Zarandului și str. Mihai Viteazu s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate mai multe autovehicule, echipa operativă stabilind cele ce succed.

La locul producerii evenimentului rutier se aflau în staționare patru autovehicule avariate: autobuzul marca "B.", cu nr. de înmatriculare C., de culoare alb-albastru, proprietatea SC D. SRL, care prezenta avarii în partea laterală stânga, fiind condus de către numitul E.; autoturismul marca "F.", cu nr. de înmatriculare G., de culoare albastră, proprietatea CMI "H.", care prezenta avarii laterale stânga, față și spate, fiind condus de numitul I.; autoutilitara marca "J.", cu nr. de înmatriculare K., de culoare alb-albastru, proprietatea SC L. SRL, care prezenta avarii la aripa punte stânga spate, tripla stângă spate și punte spate deplasată, fiind condusă de numitul M.; la fața locului a mai fost identificat, cu roțile din spate pe banda a II-a de circulație și cu roțile din față pe prima bandă de circulație, avariat frontal, autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O., de culoare neagră, proprietatea inculpatului A.

S-a mai arătat că, din cuprinsul actelor întocmite de lucrătorii de poliție a rezultat că A. nu a fost găsit la fața locului, fiind descoperit după cca. 20 minute, încercând să escaladeze un gard împrejmuitor în apropiere și fiind adus la locul accidentului de către polițistul local P., însoțit de mai multe persoane și de reprezentanți ai mass-media, care aflaseră despre evenimentul rutier.

Inculpatul A. prezenta sânge la nivelul feței, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul de Urgență Deva, unde s-au efectuat acte medicale (consult medical, toaletare față) și s-au prelevat probe biologice de sânge; de asemenea, s-au recoltat probe biologice și celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier.

În urma consultului medical de specialitate s-a constatat că acesta a suferit un "traumatism cranio-cerebral, având hematom epicranian fronto-parietal drept, escoriații (...), halena alcoolică".

Potrivit conținutului Buletinului de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, s-a reținut că inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge, recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 2156.

Inculpatul a susținut că mașina implicată în accident ar fi fost condusă de șoferul său, numitul Q., pe care îl cunoaște încă din anul 2012, până la parcarea "Ambient" din mun. Deva, aflată la cca. 100 metri de locul producerii accidentului, unde cel din urmă, în mod inexplicabil, a coborât și s-a urcat în autoturismul său, parcat exact în acea incintă (I).

Tot astfel, a susținut că a lovit numai autobasculanta, care se afla staționată împreună cu celelalte vehicule în mod intenționat pe banda respectivă, deși culoarea semaforului era verde, aceasta pentru a-l împiedica pe inculpat în trafic (II).

Finalmente, inculpatul a mai susținut că a fost scos afară din autoturism de către trei persoane, care nici măcar nu fuseseră implicate în accident și care îl filmau cu telefoanele mobile și/sau camerele de luat vederi (III).

S-a arătat că susținerile inculpatului (I - III) sunt lipsite de fundament obiectiv și nedovedite, versiunea fiind în mod vădit neverosimilă, de vreme ce, pe de o parte, inculpatul nu a putut oferi datele de identificare ale numitului Q. pentru a fi audiat ca martor în cauză, iar, pe de altă parte, inculpatul a fost extras din mașină de către unul din martorii implicați în accident, fotoreporterii apărând la fața locului mai târziu, după cca. 10 minute de la coliziune.

S-a apreciat că aspectul relativ la ocuparea intenționată a unei benzi a arterei de circulație de către șoferii autoturismelor implicate în accident, care, din rațiuni nedeslușite, staționau intenționat la intersecție deși semaforul electric permitea deplasarea, tocmai pentru a-l împiedica pe inculpat să traverseze intersecția, frizează ridicolul, astfel că s-a considerat că nu se impune analiza referitoare la acest aspect.

Actul de sesizare a precizat că probatoriul testimonial administrat atestă realitatea că, după ce a intrat în coliziune cu vehiculele aflate în staționare la culoarea roșie a semaforului, venind din spatele acestora și nereușind să oprească la timp autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O. pe care îl conducea, inculpatul s-a îndepărtat de zona accidentului.

Martorul I. este cel care, după impact, a apelat Serviciul 112, a coborât din mașina sa și s-a îndreptat spre vehiculul care l-a lovit din spate, iar, după ce a deschis portiera față dreapta, l-a recunoscut la volan pe inculpatul A., pe care îl cunoștea drept ex primar al orașului.

Acesta a mai arătat că inculpatul se afla la volan, nu purta centură (declarație din data de 8 ianuarie 2015), se afla singur în mașină (declarație din 30 octombrie 2014), iar după cca. jumătate de oră a fost dus cu ambulanța la spital.

Tot astfel, martorul E. a declarat că persoana care a produs evenimentul rutier se numește A. și a fost primar al mun. Deva (declarații de martor din 30 octombrie 2014 și 8 ianuarie 2015).

P. a declarat că șoferul autobasculantei (martorul M.) i-a indicat autorul accidentului drept fostul primar al orașului, numitul A., arătându-i direcția în care a fugit, dar și că fiind o bună perioadă de timp în preajma acestuia, a constatat că avea halenă alcoolică puternică, mirosind a țuică (declarație din data de 8 decembrie 2014).

În același sens, martorul a arătat că a simțit o lovitură în spatele autobasculantei, a coborât și a văzut autoturismul N. de culoare gri, care s-a înfipt în partea stânga spate, sub bara de protecție a autobasculantei și a zărit un bărbat aflat la volanul mașinii, în persoana fostului primar A., fără să se mai găsească și altcineva în autoturismul respectiv (declarație din data de 15 decembrie 2014).

Procesul verbal de recoltare probe biologice, fișa de examen clinic și anexa la actul medical de consult din data de 30 octombrie 2014, orele 2056, menționează toate prezența halenei alcoolice.

După cum s-a menționat mai sus, Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, atestă că inc. A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 2156.

În plus, prin adresa nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015 a IML Timișoara a fost înaintat anchetei avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, care constată că buletinul de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 întocmit de SJML Hunedoara a fost emis cu respectarea metodologiei și procedurilor de lucru în vigoare referitoare la determinarea alcoolemiei.

Mai mult, față de cele statuate prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și 3 C. pen., prin ordonanța din data de 10 martie 2015 s-a dispus recalcularea valorii alcoolemiei inculpatului la momentul depistării în trafic, imediat după producerea accidentului, respectiv orele 1830, în data de 30 octombrie 2014.

Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara s-a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 1830, inculpatul A. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 gr‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 1715.

Actul medico-legal mai menționează că se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză; neconcordanța denotă un consum real de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Date fiind probele legal administrate în acest context, prin ordonanța din data de 11 februarie 2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea de către inculpat a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Față de situația de fapt reținută și probată în cauză, prin declarațiile persoanelor audiate, procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale și celelalte înscrisuri administrate, apare evidentă, în opinia acuzării, incidența dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. privind săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara a fost confirmat de entitatea legalmente abilitată, prin Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015.

Ulterior, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 1830, inculpatul A. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 g‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 1715.

Rechizitoriul precizează că activitatea ilicită a debutat în momentul îndeplinirii primului act de conducere, odată cu punerea în mișcare a autovehiculului, fiind continuată fără întrerupere până când acesta a fost oprit, iar acțiunea a încetat definitiv datorită comiterii accidentului de circulație din centrul orașului Deva, așadar până la intervenția unei forțe contrare, cu efectul retragerii inculpatului de la volanul autovehiculului său.

S-a menționat că inculpatul a condus autoturismul în această stare pe o distanță de cca. 7 km de drum național și 6 km drum de pădure, care se parcurge în 40 minute, între localitatea Pestrișu Mare și mun. Deva, cu consecința generării unui incident rutier soldat cu pagube materiale, după cum s-a probat.

S-a apreciat că alcoolul acționează cu predilecție asupra sistemului nervos, motiv pentru care primul organ afectat este creierul, iar cele mai multe accidente se produc atunci când conducătorii auto se află într-o stare de pre-beție, caracterizată printr-o stare de bine general, ce îi dă persoanei în cauză o mai mare încredere în sine.

Testele psihotehnice au dovedit încetinirea vitezei de reacție și disocierea reflexelor ca urmare a consumului de alcool, diminuarea câmpului vizual al conducătorului auto, precum și apariția unor tulburări de vedere, care este alterată atât în profunzime, cât și în zonele laterale.

În acest sens, s-a menționat că inculpatul A. a comis accidentul în trafic tocmai datorită faptului că, având reacțiile alterate de consumul de alcool, nu a putut efectua oprirea în intersecție la culoarea roșie a semaforului electric, a frânat cu întârziere și nu a putut păstra distanța necesară față de un autoturism staționat pe drumul public, conduita fiind legalmente impusă de normele aplicabile.

Pe de altă parte, s-a apreciat că probatoriul verifică îndeplinirea în cauză a condiției constitutive a infracțiunii prevăzute de norma de incriminare referitoare la depășirea îmbibației alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, raportat la momentul realizării activității de conducere a autovehiculului de către inculpat.

S-a mai subliniat că aspectul referitor la depășirea nivelului de 0,80 g/l alcool pur în sânge, valoare care imprimă faptei un pericol social sporit și determină plasarea sa în sfera ilicitului penal, a fost dovedit prin coroborarea valorilor îmbibației alcoolice în sânge de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 2156, ambele determinate prin metoda științifică oficială, precum și, ulterior, prin efectul recalculării și stabilirii alcoolemiei de aproximativ 1,80 g‰ la data de 30 octombrie 2015, orele 1830, moment situat imediat după constatarea stării de pericol obiectivată prin comiterea de către inculpat a accidentului în trafic.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, dată fiind pregătirea sa profesională și demnitatea publică îndeplinită la momentul producerii accidentului, precum și cea anterioară (acesta a exercitat funcția de primar al municipiului), inculpatul A. a avut reprezentarea pericolului generat pentru siguranța circulației publice prin conduita ilicită adoptată, respectiv conducerea autoturismului după ce a consumat alcool peste limita admisă de lege și a acceptat producerea rezultatului.

Rechizitoriul a considerat că fapta s-a consumat în momentul începerii executării acțiunii de conducere și producerii rezultatului sub forma stării de pericol, evidențiată în mod obiectiv prin comiterea unui incident în trafic, respectiv la momentul deplasării autovehiculului pe drumul public, în condițiile arătate de norma incidentă.

Pentru verificarea versiunii inculpatului, la solicitarea acestuia, au fost administrate în cauză înregistrările video efectuate prin camerele de supraveghere instalate în locațiile Calea Zarandului (DN7) și străzile Zarandului, Mărăști, Nicolae Bălcescu și parcarea Ambient, din data de 30 octombrie 2014, în intervalul de timp cuprins între orele 1800 - 1830.

Analiza fișierelor video translate pe suportul optic tip DVD a relevat că imaginile sunt lipsite de orice eficiență probatorie, în sensul că, datorită poziționării camerelor de supraveghere, calității precare a prizei vizuale și lipsei luminii naturale, nu pot fi identificate elemente de fizionomie ale conducătorilor auto și/sau pasagerilor aflați în autoturisme (de altfel, nu aceasta este menirea sistemului de supraveghere tip CCTV instalat în municipiu, ci aceea de fluidizare a traficului rutier în sistem integrat de semaforizare, etc.).

Totodată, s-a constatat că suporții de date tip memorystick furnizați de inculpat anchetei în data de 14 decembrie 2014 conțin date irelevante în raport cu obiectul probațiunii în cauză, respectiv înregistrări video realizate în alte împrejurări, anterior comiterii faptei.

În cauză, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin mijloacele de probă legal administrate, care dovedesc că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de acesta, cu vinovăția în forma cerută de legea penală., nefiind relevat niciun element de îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, în legătură cu fapta ce i se impută.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Procesul-verbal de cercetare la fața locului, fișa accidentului, declarațiile de suspect, inculpat, declarațiile de martori, buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015, al Institutului de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico-legală nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara și suporții de date tip DVD, cuprinzând imagini de la fața locului și/sau audierea unor persoane.

Față de cele statuate prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și 3 C. pen., prin ordonanța din data de 16 martie 2015 s-a dispus recalcularea valorii alcoolemiei inculpatului la momentul depistării în trafic, după producerea accidentului, respectiv orele 1830, în data de 30 octombrie 2014.

În acest context, inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că dorește inițierea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, solicitare urmată de introducerea unei cereri motivate.

Prin ordonanța din data de 25 martie 2015 s-a dispus respingerea solicitării, pentru motivele expuse în actul menționat.

Din analiza conținutului certificatului de cazier judiciar a rezultat că prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013 a instanței supreme, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani.

În raport de această împrejurare, s-a constatat că inculpatul A. a comis infracțiunea pentru care este judecat în stare de recidivă, respectiv înlăuntrul termenului de supraveghere anterior menționat (care se împlinea la data de 24 septembrie 2019), solicitându-se ca instanța de judecată să statueze cu privire la revocarea beneficiului executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 96 alin. (4) C. pen.

Actul de sesizare face referire la faptul că pe parcursul efectuării urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea infracțiunii și fost asistat de apărător ales, care a fost notificat potrivit legii relativ la activitățile administrate și a beneficiat de timpul și înlesnirile necesare pentru a studia dosarul cauzei.

La data de 20 mai 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat instanța cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 6 mai 2015 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2015, fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară pentru verificarea competenței și legalității sesizării instanței, dar și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 342 și următoarele C. pen.

Prin încheierea din data de 28 iulie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A.. Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din 06 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății, soluție ce a rămas definitivă prin Încheierea penală nr. 225/C din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2015.

La termenul din 17 noiembrie 2015 inculpatul A. a fost audiat în ședință publică cu privire la acuzația adusă, în prezența apărătorului ales, ocazie cu care acesta a precizat, în esență, că nu recunoaște comiterea faptei și nu a condus autoturismul marca N. în data de 30 octombrie 2014.

În cauză, au fost audiați martorii E., I., P. și M., propuși de către reprezentantul Ministerului Public, precum și martorii R., S., Ș., T. și Ț. solicitați în apărare de către inculpatul A.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, sub aspectul situației de fapt, că în data de 30 octombrie 2014, orele 1833, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Deva au fost sesizate cu privire la faptul că în zona aflată la intersecția semaforizată dintre str. Zarandului și str. Mihai Viteazu, din mun. Deva, pe banda I de circulație a sensului de mers Sibiu - Arad, s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate mai multe autoturisme, dintre care unul era condus de inculpatul A..

S-a reținut că la locul producerii evenimentului rutier se aflau în staționare patru autovehicule avariate: autobuzul marca "B.", cu nr. de înmatriculare C., de culoare alb-albastru, proprietatea SC D. SRL, care prezenta avarii în partea laterală stânga, fiind condus de către numitul E.; autoturismul marca "F.", cu nr. de înmatriculare G., de culoare albastră, proprietatea CMI "H.", care prezenta avarii laterale stânga, față și spate, fiind condus de numitul I.; autoutilitara marca "J.", cu nr. de înmatriculare K., de culoare alb-albastru, proprietatea SC L. SRL, care prezenta avarii la aripa punte stânga spate, tripla stângă spate și punte spate deplasată, fiind condusă de numitul M.; la fața locului a mai fost identificat cu roțile din spate pe banda a II-a de circulație, iar cu roțile din față pe prima bandă de circulație, fiind avariat frontal, autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O., de culoare neagră, proprietatea inculpatului A..

Instanța de fond a arătat că ulterior, inculpatul A. a fost transportat la Spitalul de Urgență Deva, unde s-au efectuat acte medicale (consult medical, toaletare față) și s-au prelevat probe biologice de sânge; de asemenea, s-au recoltat probe biologice și celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier.

Potrivit conținutului Buletinului de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima probă de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 2156.

Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa accidentului, declarațiile de suspect, inculpat, declarațiile de martori, Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015, al Institutului de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico-legală nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara; suporții de date tip DVD, cuprinzând imagini de la fața locului și/sau audierea unor persoane; dar și mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarația inculpatului A. și a martorilor E., I., P., M., R., S., Ș., T. și Ț.

În fața primei instanțe, inculpatul a arătat că evenimentul rutier în care au fost implicate trei autoturisme, s-a produs la aproximativ 150 de metri de locuința sa, iar mașina marca N. ce îi aparținea a fost condusă de șoferul său, S., care l-a însoțit pe tot parcursul zilei.

S-a subliniat că prin aceeași declarație, inculpatul a mai arătat că, în timpul accidentului, domnul S. a fost preluat de fiica acestuia din mașina sa, în care inculpatul se afla pe locul din dreapta și dormea, autoturismul rulând cu o viteză de aprox. 5 km/oră. Inculpatul a susținut că după ce a fost preluat de fiica sa, din autoturismul inculpatului care se afla în mișcare, S. a părăsit locul accidentului cu autoturismul marca N. de culoare albastră, autoturism ce se afla la o distanță de aprox. 50 de metri de locul accidentului, în fața stației de salvare Axis, în dreapta carosabilului pe trotuar.

Totodată, cu ocazia audierii sale de către prima instanță, inculpatul a recunoscut că, în ziua respectivă a consumat, în intervalul orar 17,30 - 18,00, un pahar de vin roșu și un pahar de vin alb, însă a și mâncat foarte bine, întrucât nu mâncase nimic toată ziua.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că probatoriul administrat în cauză evidențiază realizarea elementului material specific conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., ce rezidă din conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către inculpat, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea socialmente periculoasă constând într-o atingere adusă valorilor sociale ocrotite de lege, fiind creată o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice.

Prima instanță a apreciat că verificarea susținerilor inculpatului trebuie să se facă în raport de întregul probatoriu, respectiv acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe.

În speță, instanța de fond a constatat că declarațiile oscilante ale inculpatului reprezintă simple afirmații, care au ca scop doar eludarea răspunderii penale, fiind făcute vădit "pro causa".

Astfel, fiind audiat, inculpatul a adoptat o poziție contradictorie, respectiv în faza urmăririi penale a relatat că "ne-am urcat în mașină eu și Q., acesta la volan, eu în față, dreapta, (...), iar numitul Q., aflându-se la volanul mașinii N., proprietatea mea, cu nr. de înmatriculare O., ne-am apropiat de intersecția străzilor Zarandului și Mihai Viteazul, când, la 100 de metri de locul accidentului am oprit mașina (...) pentru ca șoferul să își ia mașina sa, N. break de culoare albastră, (...) am rămas în mașina mea, am trecut la volan și am pornit spre casă, aflată la o distanță de 150 de metri", iar în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit și a arătat, în esență, că ".. mașina marca N. ce îmi aparținea, era condusă la acel moment de către domnul S. În timpul accidentului, domnul S. a fost preluat de fiica sa din mașina mea, în care eu mă aflam pe scaunul din dreapta și dormeam, autoturismul rulând cu o viteză de aprox. 5 km/oră, domnul S. fiind preluat de fiica sa în timp ce autoturismul se afla în mișcare".

S-a considerat că această ultimă variantă prezentată de inculpat nu este susținută de nici o probă administrată în cauză și contrazice un simplu raționament logic, dar și înscrisurile întocmite de către agenții de poliție, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și fișa accidentului.

Înalta Curte a avut în vedere aspectele privind poziția procesuală a inculpatului, de negare a săvârșirii faptei, dar mai ales, modalitatea în care acesta a înțeles să-și construiască apărarea în fața instanței supreme.

Astfel, apărarea invocată de inculpat, în sensul că autoturismul său a fost condus de către șoferul său, respectiv martorul S., este apreciată de către instanță ca fiind o simplă alegație, de vreme ce martorii I., P. și M., audiați în cauză, au declarat că, în momentul producerii evenimentului rutier, cel care se afla la volanul mașinii era inculpatul A., acesta fiind singur în autoturism.

Fluctuațiile în declarațiile date de către inculpatul A., debutând cu recunoașterea parțială, în cursul urmăririi penale, a faptei comise (în sensul că a condus autoturismul pe o distanță foarte scurtă), asupra căreia a revenit în cursul cercetării judecătorești, negând în totalitate săvârșirea faptei, pentru ca ulterior, prin declarația extrajudiciară depusă la dosar, după rămânerea cauzei în pronunțare, să revină la prima variantă expusă organului de urmărire penală au fost apreciate ca denotând nesinceritatea inculpatului și încercarea acestuia de eludare a răspunderii penale și neasumarea propriei responsabilități în cadrul procesului penal.

Mai mult, varianta expusă de inculpat cu ocazia audierii în fața instanței supreme - în sensul că se afla pe scaunul din dreapta al autoturismului și dormea în momentul impactului, în timp ce autoturismul rula cu o viteză de 5 km/h fără șofer, acesta din urmă fiind preluat de o altă persoană din mașina aflată în mișcare, părăsind locul incidentului - nu a fost apreciată ca fiind credibilă, deoarece pretinsa afectare a memoriei inculpatului, datorată traumatismului cranian produs în timpul accidentului rutier, împrejurare declarată în concluziile scrise depuse la dosar și nedovedită în niciun fel de către inculpat, nu poate justifica atitudinea procesuală a inculpatului.

Instanța de fond s-a referit la declarațiile martorilor I. (care a declarat că "am ieșit din auto pe care îl conduceam și m-am îndreptat către auto N. și am deschis ușa din față stânga din dreptul șoferului și am constat că în interior se afla un bărbat, la acel moment, nu știam cine este, aflând ulterior că este inculpatul A."), P. (care, la întrebarea reprezentantului Ministerului Public dacă a aflat de la vreunul din martorii oculari despre împrejurarea că în mașina inculpatului s-ar fi aflat o altă persoană, a declarat că "am întrebat acest lucru persoanele care se aflau la fața locului, iar aceștia mi-au spus că inculpatul era singur în mașină, inconștient. Tot aceștia mi-au spus că inculpatul se afla pe locul șoferului în autoturism") și M. (care a declarat: "chiar în momentul în care eu am coborât din cabina autobasculantei, l-am văzut pe inculpat care tocmai ce a coborât de la volanul autoturismului N. și se afla împreună cu șoferul autoturismului F.").

Totodată, s-a reținut că inclusiv martorii propuși în apărare de către inculpat, respectiv martorii R., Ș. și Ț. audiați fiind de către instanța de fond, au declarat că inculpatul a condus și a produs accidentul (martorul R. a declarat că "lumea strânsă la locul accidentului vorbea în sensul că inculpatul a condus și a produs accidentul", martorul Ț. a arătat că "a doua sau a treia zi am discutat cu inculpatul, dar acesta nu era coerent din cauza loviturii de la cap, însămi-a spus că s-a tamponat cu o mașină", iar martorul Ș. a declarat că "Q. era la locul accidentului când am ajuns eu acolo, l-am întrebat ce s-a întâmplat și acesta mi-a zis că el și inculpatul și-au schimbat mașinile în parcarea de lângă hotelul BB. și că a mers în spatele mașinii în care se afla inculpatul, iar acesta din urmă a avut un accident").

Deopotrivă, s-a constatat că și declarația martorului S., care a constituit baza apărării construite de către inculpat, este contradictorie cu afirmațiile acestuia, întrucât martorul a declarat că: "după ce am părăsit parcarea, am intrat în trafic, eu mergând în fața mașinii în care se afla inculpatul și, la un moment dat, uitându-mă în oglinda retrovizoare, am văzut că între autoturismul meu și al inculpatului s-a format un spațiu în care a pătruns un autoturism F. care i-a tăiat calea inculpatului. Am văzut că inculpatul a tras dreapta de volan și s-a lovit de o mașina de tonaj mare care era parcată chiar la semafor".

Instanța de fond a considerat că legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu, întrucât îmbibația alcoolică a fost probată prin mijloace științifice, respectiv Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie, din conținutul căreia rezultă o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 2156, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara (care a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 1830, inculpatul A. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 g‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 1715), dar și prin declarațiile martorilor P., R., S. și Ș. audiați în cauză, din care rezultă faptul că inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul său pe drumurile publice.

De altfel, instanța de fond a constatat că nici inculpatul nu a negat consumul de alcool, acesta recunoscând, cu ocazia audierii sale de către instanță că a consumat băuturi alcoolice în ziua producerii evenimentului rutier, respectiv în jurul orelor 17,30 - 18,00.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, întrucât, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale ocrotite de lege, acesta a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale, conștient fiind de faptul că anterior a consumat băuturi alcoolice, și totuși a condus autoturismul pe drumurile publice, deși era obligat să acționeze cu prevedere, existând oricând riscul ca pragul de alcoolemie prevăzut de lege să fie depășit, aspect ce s-a și produs în prezenta cauză.

Prima instanță s-a referit la faptul că infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol, trăgând concluzia că această infracțiune, s-a consumat chiar la momentul la care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice în această stare. Ca atare, împrejurarea invocată ulterior de către inculpat, în sensul că a condus autoturismul doar pe o scurtă distanță, respectiv 150 de metri de locuința sa nu a fost apreciată a avea relevanță în cauză, întrucât durata conducerii pe drumurile publice în condițiile descrise de norma penală, atât temporală cât și spațială, este irelevantă sub aspectul consumării infracțiunii și al formei de vinovăție cu care a fost săvârșită aceasta, fapta urmând a atrage aplicarea legii penale.

S-a remarcat că probele existente la dosar se coroborează între ele (declarațiile martorilor audiați în cauză, concluziile științifice ale raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, dar și cu Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie și celelalte mijloace de probă administrate în cauză), iar simpla afirmare a unei stări de fapt în apărare, fără a o dovedi cu alte mijloace de probă nu a putut influența convingerea instanței (bazată pe probe și raționament logic), neputându-se susține că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A..

Prin urmare, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., existând suficiente elemente probatorii și factuale certe care să justifice, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni.

În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului A., care în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 18,30, a condus pe drumurile publice din Municipiul Deva, un vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, conform art. 74 C. pen., criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv faptul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.

Gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului au fost evaluate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul A. nu este la primul contact cu legea penală, acesta fiind condamnat la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013 a instanței supreme.

S-a arătat că, potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Raportând textul de lege anterior menționat la situația juridică a inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, cum de altfel a fost reținut și prin rechizitoriu.

S-a stabilit că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze în timpul termenului de supraveghere de 6 ani, termen care se împlinea la data de 24 septembrie 2019, astfel că această împrejurare determină revocarea beneficiului executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin hotărârea penală anterior menționată cu consecința executării acestei pedepse.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze în perioada în care acesta deținea calitatea de deputat în Parlamentul României, considerându-se că deținerea unei astfel de funcții implică un grad înalt de responsabilitate, care ar fi trebuit să determine deputatul să adopte un anume tip de comportament, atât în timpul exercitării mandatului său cât și după, în concordanță cu cerințele impuse din punct de vedere etic, moral, onest etc.

Față de cele arătate, instanța de fond nu a reținut ca având caracterul unor circumstanțe favorabile împrejurarea invocată de către apărare, în cadrul concluziilor scrise, în sensul că inculpatul A. a ocupat funcții ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv de primar al municipiului Deva și de deputat în Parlamentul României.

Totodată, circumstanțele de ordin familial invocate de către apărare nu au fost apreciate de natură a conduce la aplicarea unei amenzi penale.

Dimpotrivă, avându-se în vedere că infracțiunea săvârșită de către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, concretizat în modul și mijloacele săvârșite a actelor materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunii săvârșite, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse, instanța de fond a apreciat, contrar susținerilor apărării că în cauză, nu se justifică aplicarea față de inculpat a pedepsei amenzii ci, în vederea îndeplinirii scopului general și social se justifică aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, s-a considerat necesară executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actelor antisociale și să îl determine ca, pe viitor, să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală, cu atât mai mult cu cât, inculpatul A. a comis fapta dedusă judecății în cadrul termenului de supraveghere stabilit prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că pronunțarea unei condamnări la pedeapsa închisorii atrage, în mod obligatoriu, revocarea suspendării și executarea pedepsei în regim de detenție.

Nici celelalte împrejurări invocate de către apărare constând în pretinsa distanță parcursă de inculpat la volanul autoturismului de circa 150 m, faptul că autoturismele implicate nu au suferit decât avarii ușoare și valoarea alcoolemiei apreciată de inculpat ca fiind cea de la data recoltării nu au putut fi reținute ca aspecte favorabile în procesul de individualizare care să justifice aplicarea unei pedepse cu amenda.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, dispunând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., cu reținerea cauzei de agravare a pedepsei constând în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, la data de 15 iunie 2016 a declarat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 31 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017.

II. Sinteza criticilor formulate de apelantul inculpat A.

Susținerile formulate oral, concluziile apărătorului ales al apelantului inculpat A., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului inculpat au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 aprilie 2017, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În cadrul motivelor scrise de apel, apelantul inculpat A. a invocat, în esență, următoarele:

II.1. Nelegalitatea Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1202; 1203 din 31 octombrie 2014, precum și a Avizului Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din 28 ianuarie 2015, cu consecința nulității raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întrucât, sub un prim aspect, numărul de tipizat și numărul de înregistrare ale cererii de analiză nu corespund cu numerele menționate în Buletinului de analiză, iar sub un alt aspect, nu a fost respectată procedura prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, în sensul de a fi prelevată o singură probă biologică, nu două. În același sens, a arătat că prima probă biologică a fost prelevată la 2 ore și 40 de minute de la producerea evenimentului rutier și, cu toate că anterior prelevării mostrelor de sânge, inculpatul trebuia testat cu aparatul etilotest, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind încălcate art. 10 alin. (2) din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei, în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătura cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul menționat.

II.2. Nelegalitatea Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1202; 1203 din 31 octombrie 2014, precum și a Avizului Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din 28 ianuarie 2015, cu consecința nelegalității raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, pentru încălcarea procedurilor referitoare la prelevarea de probe biologice, arătându-se că nu a fost respectat Ordinului Ministrului sănătății nr. 1512/2013, în principal pentru motivele că: apelantul inculpat, dar nici ceilalți șoferi implicați în eveniment, nu au fost testați cu aparatul etilotest, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Norme; că la dosar nu se regăsește fisa pacientului întocmită de unitatea de salvare care s-a deplasat la fața locului, nici fișa pacientului întocmită la Spitalul de Urgență Deva; că prelevarea probelor biologice s-a făcut cu întârziere, ceea ce a dus la creșterea concentrației de alcool din sânge; că din niciun înscris nu rezultă că recoltarea probelor de sânge s-a făcut cu trusa standard și că dezinfectarea tegumentelor în vederea prelevării sângelui s-a făcut conform dispozițiilor art. 15 din Norme, adică cu un dezinfectant nonalcoolic; că apelantului inculpat i-a fost prelevată o singură probă, cea de a doua fiind prelevată la solicitarea sa expresă, așa cum rezultă și din Procesul-verbal de cercetare la fața locului, contrar dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Norme; că apelantului inculpat nu i-a fost recoltată și urma, în vederea determinării alcooluriei și nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a solicita o contraprobă prin recoltarea de sânge (cu încălcarea dreptului apelantului inculpat la un proces echitabil).

II.3. Sub aspectul legalității, a susținut că în cauză nu s-a stabilit dacă Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" este neconstituțională, este incidentă sau nu.

II.4. Greșita stabilire a situației de fapt, în sensul că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit ora exactă a producerii evenimentului rutier, că instanța a greșit în stabilirea intervalului în care apelantul inculpat a consumat băuturi alcoolice, aspecte de natură a afecta valoarea calculată a alcoolemiei, că nu s-a dispus efectuarea unei expertize care să indice dinamica producerii evenimentului rutier, că instanța de fond a dat relevanță, în mod eronat, declarațiilor unor martori (R., Ș. și Ț.), care nu au fost martori oculari la evenimentul rutier și care fuseseră propuși de apărare, pentru o altă teză probatorie, că instanța a respins solicitarea de audiere a unui martor ocular propus de apelantul inculpat, că în realitate, din probele administrate rezultă că acesta nu a condus autoturismul la momentul producerii evenimentului rutier și că a suferit de o afectare a memoriei în urma acestui incident și, de asemenea, că la ora 18.30, când instanța de fond a reținut că s-ar fi produs accidentul, inculpatul avea o alcoolemie de 0 grame la ‰, în acest ultimă situație impunându-se achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) și a) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea potrivit art. 16 alin. (1). lit. c) C. proc. pen.

II.5. Din punct de vedere al încadrării juridice, apelantul inculpat a apreciat că în cauză a fost greșit stabilită încadrarea juridică, fapta comisă fiind circumscrisă ilicitului contravențional, astfel că a solicitat achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

II.6. Apelantul inculpat a considerat că instanța de fond a greșit atunci când a stabilit că se află în stare de recidivă, în raport de dispozițiile Deciziei penale nr. 179 din 24 septembrie 2013 a Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II.7. Referitor la modul de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță, apelantul inculpat a susținut că în mod greșit a făcut instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și totodată, că instanța de fond ar fi trebuit să aplice pedeapsa amenzii penale, dând o mai mare relevanță dispozițiilor art. 75 alin. (2) și art. 76 alin. (1) C. pen.

III. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

La primul termen de judecată, stabilit în urma repartizării aleatorii la data de 13 februarie 2017, instanța de apel a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul inculpat pentru angajarea unui apărător ales și pregătirea apărării și a acordat un nou termen de judecată, la data de 13 martie 2017.

La data de 13 martie 2017, cu ocazia următorului termen de judecată, instanța de apel a acordat părților cuvântul pe probe și, în urma deliberării sub acest aspect, cu privire la probatoriul solicitat de apelantul inculpat A., a respins motivat solicitarea de administrare a probei cu înscrisuri constând în adrese către IGSU Hunedoara, către Serviciul de Ambulanță U. și Spitalul de Urgență Deva și respectiv către Serviciul Județean de Medicina Legală Hunedoara, precum și solicitarea de administrare a probei testimoniale, constând în ascultarea martorului ocular V. și a martorului asistent la întocmirea procesului-verbal, X.

Totodată, instanța de apel a respins motivat solicitarea apelantului inculpat de administrare a probei testimoniale, constând în ascultarea în calitate de martori a agentului principal de poliție Y. de la IPJ Hunedoara, a comisarului șef Z., a numitului W., șef Serviciu camere de supraveghere din cadrul Primăriei Deva și a numitei AA.

La același termen de judecată, Completul de 5 judecători a respins motivat proba cu expertiză medico-legală și proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru stabilirea dinamicii evenimentului rutier, solicitată de apelantul inculpat și a admis în tot proba cu înscrisuri solicitate în apărare, atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere, dispunând ca apelantul inculpat să depună aceste înscrisuri la dosarul de apel până la termenul de judecată stabilit pentru data de 10 aprilie 2017.

La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2017, instanța de apel a acordat părților cuvântul la dezbateri, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a prezentei decizii și, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat A. să depună la dosar concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 24 aprilie 2017.

La data de 24 aprilie 2017, apelantul inculpat a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol și de reluare a cercetării judecătorești, invocând faptul că a formulat o cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul căreia a solicitat, totodată, suspendarea executării pedepsei aplicate de către instanță.

IV. Analiza criticilor formulate de către inculpatul A.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la criticile menționate la punctele II.1, II.2 și II.3. de mai sus, legate de nelegalitatea și, respectiv, nulitatea unor probe administrate în cauză, instanța de control judiciar constată că o parte din aceste critici nu au fost invocate în procedura camerei preliminare (nelegalitatea Buletinul de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202 - 1203 emis de SJML Hunedoara și a Avizului nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015 al Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale), în timp ce critica privind nelegalitatea și, respectiv, nulitatea Raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara a fost invocată în fața judecătorului de cameră preliminară, motivată, potrivit actelor din dosar, pe de o parte, de împrejurarea că proba a fost dispusă și efectuată, la dispoziția procurorului, după finalizarea urmăririi penale și, pe de altă parte, de faptul că nu a fost adusă la cunoștința apelantului inculpat.

În legătură cu Raportul anterior menționat, în cadrul procedurii camerei preliminare, apelantul inculpat a mai susținut că acesta este nelegal întocmit, invocând motivul menționat la punctul II.3 din cadrul sintezei motivelor de apel realizate mai sus, în sensul că în cauză nu s-ar fi stabilit dacă este incidentă Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României.

Se mai constată că în cadrul procedurii camerei preliminare, apelantul inculpat nu a inclus, în solicitarea sa de excludere a Raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, aspectele susținute în cadrul motivelor de apel prezentate la punctele II.1 și II.2 de mai sus.

Pronunțând încheierea nr. 585 din 28 iulie 2015, definitivă prin încheierea nr. 225/C din Dosarul nr. x/1/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile invocate de apelantul inculpat referitoare la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, dar a realizat și o analiză din oficiu a tuturor acestor aspecte, prin raportare la rechizitoriul emis, la probele administrate și la actele procedurale emise de către procuror.

S-a stabilit că au fost respectate garanțiile procesuale ale apelantului inculpat cu privire la dreptul la apărare, sub aspectul legalității actelor efectuate, instanța precizând și că, urmare examinării sistematizate a tuturor excepțiilor invocate de către apelant, prin circumscrierea lor cerințelor impuse de art. 342 C. proc. pen., nu a constatat neregularități ale actului de sesizare, ale probelor și actelor de urmărire penală care să fie sancționate cu nulitatea absolută sau cu nulitatea relativă.

În legătură cu excepția invocată de apelant în fața judecătorului de cameră preliminară privind nelegalitatea Raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, instanța de control judiciar constată că proba a fost solicitată chiar de către apelant în cadrul urmăririi penale, iar acesta a avut timpul și posibilitatea de o consulta și contesta (așa cum a și procedat, de altfel, în fața judecătorului de cameră preliminară), întrucât de la data depunerii probei la dosarul de urmărire penală (27 martie 2015) și până la momentul sesizării instanței (25 mai 2015) și, ulterior, al termenului de judecată din 26 iunie 2015, când apelantului inculpat i s-a admis cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării și formulării de excepții, acesta a avut suficient timp pentru a observa potențialele neregularități și nulități ale acestei probe, dar și a celorlalte probe administrate în cursul urmăririi penale.

Se mai constată, de asemenea, că în ciuda faptului că a avut suficient timp pentru studiul legalității probelor constând în Buletinul de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202 - 1203 emis de SJML Hunedoara și a Avizului nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015 al Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale, apelantul inculpat nu a contestat, în niciun mod, aceste probe, cu ocazia desfășurării procedurii camerei preliminare.

Cât despre dubiul invocat de către apelantul inculpat referitor la incidența în cauză a Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României, Completul de 5 judecători constată că, din lectura considerentelor Încheierii nr. 585 din 28 iulie 2015 rezultă faptul că judecătorul de cameră preliminară a tranșat această chestiune, precizând că "un calcul retroactiv al alcoolemiei se impunea" ca urmare a deciziei menționate.

Se reține că, în cauză, între momentul procedurii camerei preliminare și momentul pronunțării prezentei decizii nu au apărut elemente noi, necunoscute apelantului inculpat la data pronunțării Încheierii nr. 585 (28 iulie 2015), ci, dimpotrivă, criticile formulate au la bază elemente preexistente (numărul de tipizat, numărul de înregistrare ale cererii de analiză numerele, Buletinului de analiză, numărul și momentul prelevărilor de probe biologice, durata, existența sau nu a unor mențiuni privind recoltarea probelor de sânge cu trusa standard, folosirea tipului de dezinfectant, lipsa testării cu etilotestul, nedeterminarea alcooluriei sau faptul că nu a fost anunțat despre posibilitatea de a solicita o contraprobă), care au fost cunoscute de către apelantul inculpat încă de la data formulării cererilor și excepțiilor în fața judecătorului de cameră preliminară.

În consecință, se apreciază că susținerile analizate, din care cea mai mare parte au fost formulate de către apelantul inculpat direct în faza de apel, exced competenței instanței de control judiciar și nu mai pot face obiectul analizei acesteia, întrucât aspectele invocate reprezintă, conform art. 342 C. proc. pen., atributul judecătorului de cameră preliminară și, respectiv, al instanței învestite cu soluționarea contestației formulate potrivit art. 347 C. proc. pen.

Ca atare, critica este neîntemeiată.

Analizând criticile formulate de apelantul inculpat privind greșita stabilire a situației de fapt, prezentate la punctul II.4 din sinteza motivelor de apel, instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită, având în vedere coroborarea probelor la care face referire prima instanță, atât cele administrate în cursul urmăririi penale (procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa accidentului, declarațiile de suspect și de inculpat, declarațiile de martori, Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico-legală nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara), cât și mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarația inculpatului A. și declarațiile martorilor E., I., P., M., R., S., Ș., T. și Ț.

Din verificarea aspectelor relevate de cercetarea judecătorească realizată de către instanța de fond, concretizată în declarațiile martorilor și apelantului inculpat, prin coroborare cu înscrisurile depuse la dosar, rezultatele Buletinului de Analiză Toxicologică anterior menționat și cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, a rezultat că în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 18.30, apelantul inculpat, aflat la volanul autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O., de culoare neagră, proprietate personală, a produs un accident de circulație în zona aflată la intersecția semaforizată dintre str. Zarandului și str. Mihai Viteazu, din municipiul Deva, pe banda I de circulație a sensului de mers Sibiu - Arad, în care au fost implicate mai multe autoturisme: autobuzul marca "B." cu nr. de înmatriculare C., de culoare alb-albastru, proprietatea SC D. SRL (avariat pe partea laterală stânga), condus de către martorul E.; autoturismul marca "F." cu nr. de înmatriculare G., de culoare albastră, proprietatea CMI "H." (avariat pe partea stângă, față și spate), condus de martorul I.; și autoutilitara marca "J." cu nr. de înmatriculare K., de culoare alb-albastru, proprietatea SC L. SRL (avariată la aripa punte stânga spate, tripla stângă spate și punte spate), condusă de martorul M.

Împrejurarea că cel care a condus autoturismul "N." cu nr. de înmatriculare O. a fost apelantul inculpat a rezultat din coroborarea recunoașterii sale, din cursul urmăririi penale, cu declarațiile martorilor oculari I. ("am auzit o bubuitură, un autoturism marca N. de culoare închisă mi-a șters partea stângă a auto și s-a oprit în camionul care se afla staționat în fața mea. După aproximativ 2 min., timp în care mi-am revenit din șocul incidentului, am ieșit din auto pe care ii conduceam și m-am îndreptat către auto N. și am deschis ușa din față stânga din dreptul șoferului și am constatat că în interior se afla un bărbat, la acel moment, nu știam cine este, aflând ulterior că este inculpatul A. (...) Inculpatul se afla pe scaunul șoferului") și M. ("Chiar în momentul în care eu am coborât din cabina autobasculantei l-am văzut pe inculpat care tocmai ce a coborât de la volanul autoturismului N. și se afla împreună cu șoferul autoturismului F. (...) Inculpatul se afla pe scaunul șoferului"), dar și cu depozițiile date de martorii propuși în apărare de către apelantul inculpat: Ț. ("A doua sau a treia zi am discutat cu inculpatul, dar acesta nu era coerent din cauza loviturii de la cap, însă mi-a spus ca s-a tamponat cu o mașină"), Ș. (Q. - S., n.n. - era la locul accidentului când am ajuns eu acolo, l-am întrebat ce s-a întâmplat și acesta mi-a zis ca el și inculpatul și-au schimbat mașinile în parcarea de lângă hotelul BB. și că a mers în spatele mașinii în care se afla inculpatul, iar acesta din urmă a avut un accident") și S. ("înainte de a ajunge la intersecția din str. Zarandului și str. Mihai Viteazul, (...) unde se afla parcat autoturismul meu, marca N. de culoare albastră, ne-am despărțit, eu am plecat cu mașina mea, iar inculpatul a plecat cu mașina proprietate personală. După ce am părăsit parcarea am intrat în trafic, eu mergând în fața mașinii în care se afla inculpatul și, la un moment dat, uitându-mă în oglinda retrovizoare am văzut că între autoturismul meu și al inculpatului s-a format un spațiu în care a pătruns un autoturism F., care i-a tăiat calea inculpatului. Am văzut că inculpatul a tras dreapta de volan și s-a lovit de o mașină de tonaj mare, care era parcată chiar la semafor").

Nu în ultimul rând, se are în vedere că în declarația extrajudiciară depusă la dosar de către apelantul inculpat la data de 7 iunie 2016, după închiderea dezbaterilor pe fond, acesta a recunoscut faptul că a condus autoturismul proprietate personală și a produs evenimentul rutier ce a făcut obiectul cercetărilor.

Astfel, instanța de fond a procedat în mod justificat atunci când a înlăturat ipotezele susținute în anumite momente de către apelantul inculpat, în sensul că, fie autovehiculul acestuia ar fi fost condus de către șoferul său, fie la volan nu s-ar fi aflat nimeni în momentul accidentului rutier.

Se constată, ca atare, că nu există niciun dubiu legat de faptul că autoturismul care a produs evenimentul rutier a fost condus de către apelantul inculpat, aspectul fiind corect stabilit de către instanța de fond, contrar susținerilor apărătorilor aleși ai apelantului inculpat.

În plus, așa cum a constatat prima instanță, împrejurarea posibilei afectări a memoriei apelantului inculpat în urma incidentului rutier nu a fost dovedită, afirmațiile apelantului inculpat în acest sens, atât cele făcute în fața organelor de cercetare și instanțelor de fond și apel, cât și cele făcute cu ocazia conversațiilor avute cu martorii Ș., R. și Ț., nefiind susținute de nicio probă concludentă administrată în cauză.

Contrar susținerilor apelantului inculpat, instanța de control judiciar consideră că în mod justificat a reținut prima instanță că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului - ora 18.30 din data de 30 octombrie 2014 - nivelul alcoolemiei sale la momentul producerii accidentului fiind de 1,80 g‰.

Se reține că nivelul alcoolemiei a fost determinat prin coroborarea probelor științifice administrate în cauză (Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, din conținutul căruia a rezultat o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima probă de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 2156, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, care a concluzionat că la data de 30 octombrie 2014, la ora 1830, inculpatul A. era "în eliminare" și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 g‰) cu declarațiile martorilor audiați în cauză, din care rezultă faptul că inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul său pe drumurile publice.

Procesul-verbal de recoltare probe biologice, fișa de examen clinic și anexa la actul medical de consult din data de 30 octombrie 2014, orele 2056, menționează toate prezența halenei alcoolice.

De altfel, cu ocazia declarației date de către apelantul inculpat în fața instanței de fond, acesta a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice în ziua producerii evenimentului rutier, respectiv în jurul orelor 17,30 - 18,00: "în ziua respectivă (...) am consumat între ora 17.30 - 18.00 un pahar de vin roșu și un pahar de vin alb. În același interval precizez că am mâncat foarte bine întrucât nu mâncasem nimic în ziua respectivă".

Această declarație a apelantului se coroborează cu declarațiile date de martorii: R. (care a precizat: "am stat în acea locație până în jurul orelor 17.00 - 17.30, am stat de vorbă cu inculpatul, acesta a consumat băuturi alcoolice, cred că vin, dar nu pot aprecia cantitatea pe care a ingerat-o"), Ș. ("Domnul A. a venit în jurul orei 16.00 și a stat aproximativ o oră, a mâncat, a consumat ceva băuturi alcoolice, cred că vin, dar nu pot preciza ora și nici cantitatea de alcool"), T. ("Evenimentul s-a desfășurat în apropierea loc. Deva, în Pestiș, a fost o serbare câmpenească într-o livadă, la care a participat și inculpatul, în intervalul orar 17.00 - 18.00 sau 18.30 (...) știu că și inculpatul a consumat alcool") și S. ("În ziua respectiva, l-am însoțit pe inculpatul A. peste tot, conducând mașina personală a acestuia. Precizez că am venit cu mașina mea pe care am lăsat-o în parcarea hotelului, după care ne-am deplasat doar cu autoturismul inculpatului. Am stat în preajma inculpatului inclusiv la acea sărbătoare câmpenească, ocazie cu care acesta a consumat aproximativ două pahare de vin cu apă minerală, din ce am văzut eu").

Instanța de control judiciar respinge susținerile apelantului inculpat legate de împrejurarea că instanța de fond ar fi procedat incorect atunci când a dat relevanță declarațiilor unor martori (între care R., Ș. și Ț.), motivat de faptul că aceștia ar fi fost propuși de către apărare, pentru a demonstra o altă teză probatorie.

În realitate, din cuprinsul încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2015 reiese că martorii Ș. și T. au fost propuși de către apelantul inculpat în vederea aprecierii cantității, dar și momentului consumului de alcool, în strânsă legătură cu concluziile raportului de expertiză care a realizat recalcularea alcoolemiei, depozițiile martorilor menționați fiind apreciate de către prima instanță în directă legătură cu teza probatorie pentru care aceștia au fost încuviințați.

Cât privește critica referitoare la greșita valorificare a unor aspecte conținute de depozițiile martorilor propuși în apărare (inclusiv Ț. și R.), pentru motivul că aceste aspecte nu aveau legătură cu teza probatorie pentru care au fost propuși de către apelant, instanța de control judiciar arată, pe de o parte, că deși o parte dintre acești martori nu au fost prezenți la fața locului cu ocazia producerii evenimentului rutier, aspectele relevate de aceștia - și valorificate de către instanța de fond - au fost constatate de martori cu propriile simțuri, iar pe de altă parte, depozițiile martorilor nu pot fi considerate ca având o valoare prestabilită, ci acestea privesc elemente de fapt, realități, întâmplări, împrejurări care datorită relevanței lor informative, servesc la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei penale.

Prin urmare, scopul administrării probelor îl constituie aflarea adevărului, astfel că instanțele nu pot fi ținute să acorde valoare probatorie doar unor părți a depozițiilor și să înlăture, nejustificat, din ansamblul probator, alte părți din aceste mijloace de probă.

Cum în cauză nu există motive pentru înlăturarea declarațiilor martorilor prin care se confirmă teza susținută de rechizitoriu, în considerarea faptului că aceste probe se coroborează, atât între ele, cât și cu declarația dată de către inculpat, privind orele 17.30 - 18.00 ca perioada aproximativă a consumului de alcool, instanța de control judiciar constată neîntemeiată critica inculpatului legată de o eroare a instanței de fond în stabilirea intervalului orar în care apelantul inculpat a consumat băuturi alcoolice și, ca atare, o va respinge.

În strânsă legătură cu aspectele anterior menționate, apelantul inculpat a mai susținut, în cadrul criticilor legate de greșita stabilire a situației de fapt, că prima instanță a omis să determine ora exactă a producerii evenimentului rutier, aspect care, în lumina Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, poate comporta dubii asupra incidenței în cauză a răspunderii penale, deoarece calculul valorii alcoolemiei trebuie raportat la momentul producerii accidentului și nu la cel al prelevării probelor biologice.

Instanța de control judiciar constată, sub un prim aspect, că apelantul inculpat nu a formulat, cu ocazia judecării fondului, o critică referitoare la o posibilă eroare a organelor judiciare privind ora producerii accidentului, cu alte cuvinte nu a contestat stabilirea orei 18.30 ca fiind ora producerii accidentului, prin rechizitoriu și prin ordonanța din data de 10 martie 2015, prin care s-a dispus efectuarea raportului de expertiză.

Sub un al doilea aspect, se reține că stabilirea orei producerii accidentului este importantă, nu doar prin prisma Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, ci și pentru că determinarea valorii alcoolemiei apelantului inculpat la această oră, prin coroborarea valorilor îmbibației alcoolice în sânge potrivit celor două probe, recoltate la orele 2056 și, respectiv, la orele 2136 (1,30 g‰, respectiv 1,10 g‰) cu rezultatul recalculării și stabilirii alcoolemiei de aproximativ 1,80 g‰, are drept consecință stabilirea tipului de răspundere incident în cauză: contravențională (dacă nivelul rezultat este sub cel de 0,80 g/l alcool pur în sânge) sau penală (cazul depășirii limitei arătate).

Din verificările actelor dosarului, instanța de control judiciar constată că ora producerii accidentului nu este menționată în procesul verbal nr. 620910 din 30 octombrie 2014, însă acest document arată că ora primirii apelului ofițerului de serviciu de la Poliția Municipiului Deva de către Inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara a fost cea de 18.33, fiind rezonabilă prezumția că apelul la fost primit la foarte scurt timp după producerea accidentului.

În același timp, se observă că procesul verbal anterior menționat a fost semnat, între altele, de conducătorii auto implicați în accident: E., I. și M., care au confirmat, astfel, aspectele referitoare la ora primirii apelului.

Martorul M. a precizat, în prima sa declarație, dată în seara accidentului că ora producerii accidentului a fost ora 18.25, ulterior menționând "în jurul orelor 18.30", iar martorii E. și I. au arătat că accidentul s-a produs la ora 18.29 în seara zilei de 30 octombrie 2014.

Aspectele relatate de martori referitoare la ora producerii evenimentului rutier se coroborează cu declarațiile martorului P., ofițerul de serviciu care a răspuns apelului telefonic privind producerea accidentului, acesta precizând că a fost informat despre incident în jurul orelor 18.30, respectiv "orele 18.20 cu aproximație", dar și cu declarația dată de martorul M. la instanța de fond, acesta precizând că accidentul a avut loc în jurul orelor 18.20 și că "Aproximez că a trecut un interval de 40 de secunde atunci când am auzit impactul am sunat la 112 și apoi am coborât din cabina vehiculul".

Deși la momentul audierii de către instanța de fond, ambii martori oculari, atât E., cât și I. au arătat că incidentul a avut loc în jurul orelor 18.00, se constată, totodată, că aceștia și-au menținut declarațiile date în fața organului de urmărire penală, astfel încât instanța de control judiciar va da relevanță acestora din urmă menționate, având în vedere că la momentul luării depozițiilor de către organul de urmărire penală, faptele relatate erau proaspete în memoria martorilor.

Din coroborarea tuturor aspectelor anterior arătate, instanța de control judiciar consideră că în mod corect s-a dispus de către procuror, prin ordonanța din data de 10 martie 2015 recalcularea valorii alcoolemiei apelantului inculpat la momentul depistării în trafic în ziua de 30 octombrie 2014, orele 18.30, imediat după producerea accidentului, când a avut loc consumarea infracțiunii și încetarea stării de pericol.

În acest context, rezultă ca fiind corectă concluzia instanței de fond, în sensul că îmbibația alcoolică a apelantului inculpat la data de 30 octombrie 2015, la ora 1830, a fost probată prin mijloace științifice, respectiv Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, din conținutul căreia rezultă o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 2056, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 2156 și raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, care a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 1830, apelantul inculpat A. era "în eliminare" și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 g‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 1715.

Ipoteza consumului de alcool mult mai mare, nedeclarat, a fost singura identificată de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, aptă să explice neconcordanța dintre valoarea teoretică de 0 g % a alcoolemiei, stabilită, conform formulei Widmark, pe baza propriilor declarații ale apelantului inculpat (care a arătat că a băut 400 ml de vin între orele 14.00 și 17.00 și a mâncat între orele 15.30 și 16.00) și valorile certe ale alcoolemiei, mult mai mari (1,30 g‰ la orele 20.56 și, respectiv, 1,10 g‰, o oră mai târziu), incontestabile științific, stabilite de cele două analize de sânge.

Corelând ora limită a consumului de alcool avută în vedere prin raportul de expertiză - 1715, cu declarația dată de către inculpat, care a precizat că perioada aproximativă a consumului de alcool a fost orele 17.30 - 18.00, deci mai târziu decât această oră limită, apare evident că valoarea alcoolemiei la ora 18.30 era cea de 1,80 g‰, determinată prin raport, întrucât ulterior, la prima proba de sânge recoltată la ora 2056, valoarea alcoolemiei era de 1,30 g‰, iar o oră mai târziu, la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 2156, era de 1,10 g‰, astfel că, așa cum stabilește și raportul, la orele 18.30 apelantul inculpat era "în eliminare".

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar va respinge critica formulată de către apelantul inculpat, în sensul că la data consumării infracțiunii, îmbibația sa alcoolică era de 0 g‰, conform calculului teoretic realizat pe baza propriilor declarații.

În consecință, raportat la momentul realizării activității de conducere a autovehiculului de către inculpat, se apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanțe, în sensul că probele administrate confirmă îndeplinirea în cauză a elementului constitutiv a infracțiunii constând în conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană deținând permis de conducere, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin urmare, critica va fi respinsă, ca nefondată.

Nu în ultimul rând, referitor la critica privind greșita respingere a probelor solicitate în apărare, constând într-o expertiză care să indice dinamica producerii evenimentului rutier și în audierea unui martor ocular, instanța de control judiciar o apreciază ca nefiind fondată, întrucât, pe de o parte, în cauză, în raport de obiectul incriminării, nu este relevantă dinamica producerii accidentului, ci nivelul de îmbibație alcoolică al apelantului inculpat la momentul conducerii autoturismului și, respectiv, al producerii accidentului, iar pe de altă parte, au fost administrate suficiente probe, cu privire la toate tezele probatorii relevante, nefiind necesară audierea unui alt martor.

În consecință, în baza tuturor considerentelor anterior arătate, instanța de control judiciar va respinge și critica menționată la punctul II.5. din sinteza motivelor de apel, întrucât, contrar opiniei apelantului inculpat, fapta săvârșită este prevăzută de legea penală, în baza probelor administrate fiind dovedit, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că apelantul inculpat A., în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 18,30, a condus pe drumurile publice din Municipiul Deva, un vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fiind întrunite toate elementele constitutive și condițiile infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., așa cum corect a stabilit prima instanță.

Cu referire la critica apelantului inculpat privind greșita stabilire a stării de recidivă în care se afla acesta la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentului dosar (punctul II.6 din sinteza motivelor de apel), instanța de control judiciar constată că din copia cazierului judiciar privind pe apelantul inculpat A. rezultă că prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013 a Completului de 5 Judecători al aceleiași instanțe, acesta a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani.

Or, astfel cum corect a arătat și prima instanță, stare de recidivă există când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare [art. 41 alin. (1) C. pen.].

Prin urmare, în mod corespunzător a procedat instanța de fond atunci când a concluzionat că fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în interiorul termenului de supraveghere de 6 ani (care se împlinea la data de 24 septembrie 2019), împrejurare de natură a determina, în condițiile art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., revocarea beneficiului executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului prin hotărârea penală anterior menționată, cu consecința executării acesteia.

În acest context, Completul de 5 judecători notează că la data de 24 aprilie 2017, după închiderea dezbaterilor, în interiorul termenului de amânare a pronunțării soluției, în ziua deliberărilor, apelantul inculpat a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol (și de reluare a cercetării judecătorești), motivată de formularea unei cereri de revizuire a Sentinței penale nr. 703 din 17 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării pedepsei aplicate de către instanță.

Or, motivul legat de formularea cererii anterior arătate nu se încadrează în cele pentru care dispozițiile art. 395 alin. (1) și (2) C. proc. pen. - raportat la art. 420 alin. (11) din același cod - prevăd posibilitatea reluării cercetării judecătorești și, respectiv, repunerii pe rol a cauzei, ci vizează aspecte de executare a hotărârii penale nr. 703 din 17 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu pot influența soluția ce se va pronunța în prezenta cauză și, ca atare, cererea apelantului inculpat nu a putut fi primită.

O ultimă critică invocată de către apelantul inculpat (punctul II.7 din sinteza motivelor de apel) se referă la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, apelantul inculpat susținând, pe de o parte, că prima instanță a greșit atunci când a făcut aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și, pe de altă parte, că pedeapsa stabilită de instanța de fond ar fi trebuit să fie cea a amenzii penale, dându-se o mai mare relevanță dispozițiilor art. 75 alin. (2) și art. 76 alin. (1) C. pen.

Contrar susținerilor apelantului inculpat, Completul de 5 judecători apreciază că prima instanță a valorificat pe deplin criterii cu rol important în stabilirea pedepsei aplicate acestuia, considerând ca neîntemeiată solicitarea apelantului de reindividualizare a pedepsei, în sensul aplicării unei amenzi penale și înlăturării dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Tipul și cuantumul pedepsei se stabilește în raport de criteriile generale prevăzute de legiuitor, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele ce caracterizează fapta săvârșită și aspectele legate de persoana apelantului inculpat.

Se constată că, în stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise de apelantul inculpat, dar și împrejurarea că apelantul a avut o atitudine fluctuantă pe perioada cercetărilor, oscilând între recunoașterea adevărului de necontestat (acela că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice) și inventarea unor scheme ilogice (deplasarea autoturismului fără șofer, urmare părăsirii vehiculului, din mers, de către șoferul său), cu unicul scop de evitare a asumării responsabilității pentru fapta comisă.

S-a mai avut în vedere, în mod corespunzător, faptul că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze în perioada în care acesta deținea calitatea de deputat în Parlamentul României, reținându-se că această calitate determină obligația pentru apelantul inculpat de a avea un comportament social corect și onest din toate punctele de vedere, atât în perioada cât apelantul exercita mandatul său, cât și ulterior, în viața privată.

În aceste condiții, Completul de 5 judecători apreciază drept corectă decizia primei instanțe de a nu reține drept circumstanțe atenuante împrejurări ca exercitarea de către apelantul inculpat a unor funcții ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv de primar al municipiului Deva și de deputat în Parlamentul României și aspectele de ordin familial invocate de apelant.

În acest context, instanța de control judiciar nu poate primi solicitarea apelantului inculpat de aplicare a unei pedepse constând într-o amendă penală, apreciind, contrar susținerilor acestuia, că prima instanță a procedat corect atunci când a considerat că această modalitate de executare în regim de detenție corespunde cel mai bine necesității reeducării sociale a apelantului inculpatului și asigură respectarea, pe viitor a valorilor sociale ocrotite de normele penale.

În considerarea faptului că apelantul inculpat A. a comis fapta dedusă judecății în interiorul termenului de supraveghere stabilit prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se apreciază că în mod corect a procedat instanța de fond la revocarea suspendării executării pedepsei aplicate prin această hotărâre, dispunând executarea pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenție și adăugarea acesteia pedepse la pedeapsa aplicată în cauză, de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în total, pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare.

Completul de 5 judecători va respinge și susținerile apelantului inculpat referitoare la greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., apreciind, în acord cu prima instanță, că din coroborarea circumstanțelor de fapt ale cauzei cu comportamentul apelantului inculpat de după momentul producerii accidentului, inclusiv cel din timpul desfășurării cercetării judecătorești, în raport și cu gravitatea valorilor sociale afectate, acesta nu mai este demn să exercite drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Ca atare, se constată că în mod justificat a interzis prima instanță, în considerarea dispozițiilor 67 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen. și, totodată, a interzis apelantului inculpat drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 65 C. pen.

În consecință, Completul de 5 judecători va respinge critica analizată, ca neîntemeiată.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța de control judiciar urmează a respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 468 din data de 10 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 468 din data de 10 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV