Admissibility of enforcement appeals challenging final decisions on guarantee seizures as an impermissible re-litigation of the merits

Decizia penală nr. 75/2017

Asupra contestației la executare de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 1230 din data de 26 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1009/A din 15 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în speță, prin Decizia penală nr. 1009/A din 15 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), Curtea de Apel București, secția I penală, a soluționat contestația la executare formulată de contestatoarea A. SRL [întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.] împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005 (x/2012), hotărâre definitivă pronunțată în calea de atac a apelului.

S-a precizat că din analiza textului art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., coroborat cu textul art. 598 alin. (7) și (8), art. 35 și următoarele, art. 40 și art. 409 alin. (1) lit. f) din același cod, dar și cu dispozițiile art. 129 și art. 126 alin. (2) din legea fundamentală, rezultă că este inadmisibilă o contestație la executare fundamentată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen. și formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată de o instanță de apel.

S-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu poate fi competentă în această materie, nici din punct de vedere al competenței funcționale (ratione oficii) și nici din cel al competenței materiale (ratione materiae), apreciindu-se că, în raport de obiectul cererii și temeiul de drept invocat de apărare în susținerea contestației la executare, în cauză nu pot fi invocate și, implicit, aplicate nici dispozițiile art. 250 C. proc. pen., nici Decizia Curții Constituționale nr. 24/2016.

Astfel, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., "hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", însă hotărârea criticată de contestatoare a fost pronunțată de către instanța de apel, fiind incidente prevederile art. 597 alin. (8) teza a II-a C. proc. pen., conform cărora decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

În acest sens, instanța de fond a observat că măsura asigurătorie a fost instituită prin Ordonanța nr. x/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B., C., D., E., F., G., H. și I., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins și asupra bunurilor contestatoarei prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/3/2005.

Din examinarea Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005 (x/2012) rezultă că, în temeiul dispozițiilor art. 250 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a îndatoririlor fundamentale, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de intervenienta A. SRL cu privire la luarea și modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15 septembrie 2014.

Prin urmare, și din această perspectivă, calea de atac formulată de contestatoare a fost apreciată ca inadmisibilă, întrucât măsura asigurătorie contestată nu a fost dispusă de către instanța de apel, ci de către instanța de fond, iar dispoziția instanței a fost supusă controlului instanței ierarhic superioare.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 1230 din data de 26 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, a formulat contestație la executare contestatoarea A. SRL, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completului de 5 judecători, cu numărul x/2/2017.

III. Examinând contestația la executare declarată de contestatoare, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție o constată ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri penale.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, aceasta din urmă fiind și situația invocată de contestatoare.

În cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dacă există vreo nelămurire privind dispozitivul hotărârii, aceasta este lămurită pe calea contestației la executare, executarea urmând a continua conform lămuririi obținute, iar dacă există vreo împiedicare la executarea unei hotărâri, instanța va anula formele de executare.

În prezenta cauză, instanța este învestită cu o contestație la executare, formulată de contestatoarea A. SRL în baza art. 597 C. proc. pen. și îndreptată împotriva Deciziei penale nr. 1230 din data de 26 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, hotărâre definitivă prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 1009/A din 15 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin această din urmă decizie penală, de asemenea definitivă, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoare împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005 (x/2012), hotărâre definitivă pronunțată în calea de atac a apelului.

În speță, Completul de 5 judecători constată că solicitarea contestatoarei nu se circumscrie niciuneia dintre cele două ipoteze ale textului art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci constituie o nouă cale de atac pe care contestatoarea, în mod nelegal, înțelege să o formuleze împotriva tuturor hotărârilor menționate anterior.

În realitate, în cauză nu sunt invocate nelămuriri sau împiedicări la executare privind dispozitivul hotărârii atacate, ci se tinde la obținerea unei rejudecări a fondului cauzei, din perspectiva măsurilor asigurătorii dispuse în cazul contestatoarei.

Se constată că, în realitate, ceea ce se contestă în cadrul prezentului demers al contestatoarei este instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor contestatoarei, prin efectul încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005.

Or, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, din examinarea Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă, rezultă că, instanța de apel a respins, ca nefondată, contestația formulată de intervenienta A. SRL cu privire la luarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15 septembrie 2014 și modalitatea de aducere la îndeplinire a acestora.

Completul de 5 judecători subliniază că în cadrul contestației la executare nu este posibilă invocarea unor aspecte ce țin de judecarea pe fond a cauzei, acestea putând fi puse în discuție doar în căile de atac, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestora.

Mai mult, prin decizia atacată în prezentul dosar, instanța a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoare împotriva unei decizii definitive, prin care s-a respins ca nefondată o altă contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 597 și următoarele C. proc. pen.

Or, datorită naturii juridice a contestației la executare, legea exclude posibilitatea ca, pe această cale procedurală să fie atacată o hotărâre judecătorească de tipul celei avute în vedere de contestatoare în prezenta cerere.

Pentru considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1230 din data de 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1230 din data de 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV