Admissibility of appeal against a definitive criminal procedural order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible the appellant's complaint against a final order from the Criminal Section, which had previously rejected the appellant's complaint against the Public Prosecutor's refusal to initiate criminal proceedings, thereby upholding the lower court's dismissal and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute arose when the appellant attempted to challenge the finality of the earlier procedural ruling via a new complaint, effectively seeking to re-adjudicate a matter already settled by a definitive decision. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final judgment, violating the principle of finality; under Article 4251 of the Code of Criminal Procedure, the complaint mechanism is available only where expressly provided by law, and Article 341(8) of the same Code expressly renders the specific interlocutory order in question definitive, barring any further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (8) C. proc. pen, art. 129 din Constituția, art. 4251 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of appeal against a definitive criminal procedural order: The dispute arose when the appellant attempted to challenge the finality of the earlier procedural ruling via a new complaint, effectively seeking to re-adjudicate a matter already settled by a definitive decision. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final judgment, violating the principle of finality; under Article 4251 of the Code of Criminal Procedure, the complaint mechanism is available only where expressly provided by law, and Article 341(8) of the same Code expressly renders the specific interlocutory order in question definitive, barring any further appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to order the appellant to pay 200 lei in judicial costs to the state.
Full text
Decizia nr. 60/2016
Asupra contestației de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 207/C din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 598 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte, secția penală, a reținut că, prin Încheierea nr. 598 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2014 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva rezoluției nr. x/P/2013 din data de 9 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. „încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."
În aceste condiții Înalta Curte, secția penală, a reținut că contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și ca atare s-a constatat că nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație, la data de 11 noiembrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 20 ianuarie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 22 februarie 2016.
Examinând contestația, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate
Așadar, limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.
Potrivit art. 4251 C. proc. pen.: „Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
În contextul concret al cauzei, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către contestatorul A., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 207/C din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, împrejurare ce atrage (inadmisibilitatea contestației promovate.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatorul a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 207/C din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 207/C din data de 04 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2016.