Revindicare of nationalized property: violation of party disposition by shifting legal basis to ex-post law and incomplete factual findings on asset identification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellants' (former claimants') appeal, quashed the Court of Appeal decision that had dismissed the case, and remanded the matter to the same instance for retrial, effectively leaving the first-instance judgment in abeyance pending further proceedings. The dispute involved a claim for recovery of ownership (*revendicare*) over an apartment in Bucharest that had been nationalized despite the original owner’s exemption as a professional intellectual; the lower appellate court had rejected the claim by characterizing it as a request for nullity under Law No. 10/2001 (which was not in force at the time of filing) and finding the current occupants were good-faith purchasers protected under that law. The Supreme Court held that the appellate court erred by modifying the legal basis of the action in violation of the principle of party disposition and by failing to establish material facts regarding the specific identification of the property in the nationalization decree, thereby requiring a retrial focused on evidentiary administration rather than a final substantive determination.
Legislator headnote
AI generatedart. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, art. 480 C. civ, art. 46 din Legea nr. 10/2001, art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, art. 314 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Revindicare of nationalized property: violation of party disposition by shifting legal basis to ex-post law and incomplete factual findings on asset identification: Recurenții au susținut, în esență, că în mod greșit a considerat instanța de apel că au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, deoarece au înțeles să formuleze doar acțiune în revendicare, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., că prin schimbarea temeiului juridic în art. 46 din Legea nr. 10/2001 a fost încălcat principiul disponibilității și că, din compararea titlurilor de proprietate rezultă că titlul lor este preferabil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 369 Dosar nr. 225/2002
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 50 din 22 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C.A. și C.R.G. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al municipiului București și intervenienții V.S.L., V.M.M., au fost obligați intervenienții să le lase reclamanților în deplină proprietate imobilul situat în București, și să le plătească suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că imobilul susmenționat proprietatea autoarei reclamanților, C.E., a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, deși aceasta era exceptată de la măsura naționalizării, fiind intelectual profesionist, că intervenienții au cumpărat apartamentul la data de 5 noiembrie 1996 și că titlul reclamanților este preferabil întrucât este mai vechi și provine de la adevăratul proprietar.
Apelurile declarate de pârât și de intervenienți au fost admise, prin decizia nr. 535 din 9 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, și a fost schimbată sentința tribunalului, în sensul respingerii acțiunii în revendicare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul revendicat, fiind vândut intervenienților nu se mai află în posesia pârâtului Consiliul general al municipiului București, care deci nu are calitate procesuală pasivă și că intervenienții au fost de bună-credință la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care este valabil în atare situație, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții nefiind îndreptățiți decât la despăgubiri, în temeiul art. 18 lit. d) din aceeași lege.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenții au susținut, în esență, că în mod greșit a considerat instanța de apel că au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, deoarece au înțeles să formuleze doar acțiune în revendicare, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., că prin schimbarea temeiului juridic în art. 46 din Legea nr. 10/2001 a fost încălcat principiul disponibilității și că, din compararea titlurilor de proprietate rezultă că titlul lor este preferabil.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea în revendicare, înregistrată la data de 25 august 1999, pe prevederile art. 480 C. civ.
Respingându-le acțiunea, instanța de apel și-a motivat soluția făcând referire la prevederile art. 46 alin. (2) și art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, care nici nu era în vigoare la data introducerii acțiunii.
Modificând temeiul juridic al acțiunii, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, ceea ce atrage casarea deciziei atacate cu recurs.
Pe de altă parte, conform art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost stabilite.
Or, în speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, în sensul că nu au fost administrate probe pentru individualizarea apartamentului revendicat, în anexa la Decretul nr. 92/1956, C.E. figurând la poziția nr. 1263 cu trei apartamente situate în București.
Se impune deci ca, în cauză, să fie dispusă administrarea de probe, chiar și din oficiu, pentru lămurirea acestui aspect.
În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor.
Având în vedere motivele ce determină casarea deciziei atacate, urmează ca celelalte critici formulate de recurenți să fie examinate cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C.R.G.R. și C.A..
Casează decizia nr. 535 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.
Trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.