Incidental presidential order for provisional suspension of execution must follow appeal jurisdiction, not first-instance venue

Cerere de suspendare a executării provizorii. Cerere de suspendare provizorie formulată pe calea ordonanței președințiale. Competență materială

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența materială

Index alfabetic : suspendare provizorie

ordonanță președințială

conflict negativ de competență

NCPC, art. 30, art. 450, art. 998

Cererea de ordonanță președințială formulată în temeiul art. 450 alin. (5) din Codul de procedură civilă prin care se solicită suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii are un caracter incidental în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (6) din același cod, care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare. O astfel de cerere, fiind aferentă apelului, nu poate fi formulată separat, pe cale principală, neavând o existență de sine stătătoare.

În virtutea acestui caracter exclusiv incidental şi ca efect al prorogării legale de competenţă, prin derogare de la dispozițiile art. 998 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţate în primă instanţă asupra fondului dreptului, cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) se judecă de instanţa de apel, care, potrivit prevederilor alin. (3) al aceluiași articol, soluționează cererea principală de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate.

Secția I civilă, decizia nr.1503 din 5 octombrie 2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 08.12.2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor băneşti majorate şi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale începând cu data de 24.12.2015 şi până la data pronunţării hotărârii şi la plata concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2015 si 2016, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtei la plata de daune interese sub forma dobânzii legale penalizatoare, calculată pentru fiecare salariu în parte de la data scadenţei, respectiv data de 07 a lunii şi până la data plăţii efective.

Tribunalul Iaşi, Secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr. 802 din 26.04.2017, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iaşi; a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâta B. să achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 24.12.2015 - 17.04.2017, drepturile băneşti reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent anilor 2015 şi 2016, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

A obligat pârâta B. să achite reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor băneşti acordate prin prezenta hotărâre, calculată de la data scadenţei fiecărui drept şi până la data plăţii efective;

A obligat pârâtul Municipiul Iaşi să aloce pârâtei B. sumele de bani necesare plăţii drepturilor băneşti acordate prin prezenta hotărâre;

A obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către pârâtul Municipiul Iaşi, ce a fost înaintat Curţii de Apel Iaşi, spre soluţionare.

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2017, în dosarul Curţii de Apel Iaşi, apelantul-pârât Municipiul Iași, prin reprezentant legal - Primarul municipiului Iași, în baza Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 450 C.proc.civ., a O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr. 288/2002, a solicitat suspendarea executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C.proc.civ. şi, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea executării provizorii până la soluţionarea cererii de suspendare, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 802 din 26.04.2017 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/99/2016.

A precizat că sentinţa civilă menționată, se află în faza apelului şi a fost pusă în executare de către BEJ X. la cererea creditoarei A., în cadrul dosarului de executare nr. x/2017.

Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin decizia civila nr. 415/05.09.2017, Curtea de Apel Iași a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării, pe cale de ordonanţă președințială, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 998 C.proc.civ. potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Dacă litigiul privind fondul dreptului se află în ciclul procesual al apelului sau, dacă este cazul, al recursului, cererea de ordonanță președințială va fi introdusă tot la prima instanță și nu la instanța de apel sau instanța de recurs.

Curtea a reţinut că potrivit art. 129 alin.(2) pct. 2 C.proc.civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, prima instanţă de fond.

Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, Secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1547 din 13.09.2017 a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că apelantul-pârât a formulat atât cerere de suspendare a executării provizorii în temeiul art. 450 alin.(1) C.proc.civ. cât şi cerere de suspendare provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea cererii de suspendare.

Potrivit art. 450 alin. (3) C.proc.civ., cererea de suspendare se soluţionează de către instanţa de apel.

Tribunalul a apreciat că întrucât cererea de suspendare se judecă de către instanţa de apel şi cererea privind suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială se va judeca de această instanţă, dat fiind caracterul incidental al cererii de ordonanţă preşedinţială.

Tribunalul a invocat aplicabilitatea în speţă a Deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin.(5) raportat la art. 998 - 1000 C.proc.civ.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.09.2017.

Înalta Curte constată că în baza dispoziţiilor art. 135 Cod procedură civilă, potrivit cărora conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, este competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă cu care a fost învestită şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, pentru considerentele care succed:

Demersul judiciar al reclamantei A., având ca obiect un litigiu de muncă, a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 8.12.2016, sens în care în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă – noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Apelantul-pârât Municipiul Iaşi a formulat, în faza judecării apelului împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, cerere de suspendare a executorii provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C.proc.civ. şi, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cerere de suspendare provizorie până la soluţionarea cererii de suspendare în temeiul art. 450 alin. (5) C.proc.civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (1) C.proc.civ. suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel, iar alin. (3) dispune că instanţa de apel este cea care va judeca cererea de suspendare.

Dispoziţiile art. 450 alin. (5) C.proc.civ. prevăd că până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei de a se plăti o cauţiune al cărui cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3) C.proc.civ.

Este adevărat că dispoziţiile art. 998 C.proc.civ., aflat în Titlul VI din Cartea a VI-a a codului, prevăd că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Legiuitorul face referire la instituţia ordonanţei preşedinţiale în diferite materii, cu finalitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti de ordonare a unor măsuri provizorii.

Sintagma de „ordonanţă preşedinţială” regăsită în art. 450 alin. (5) C.proc.civ. nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor Titlului VI din Cartea a VI-a din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, cererea de suspendare provizorie până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii este aferentă apelului, având un caracter incidental, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (6) C.proc.civ. care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare. Se reţine că de esenţa cererilor incidentale este faptul că sunt formulate în cadrul unui proces în curs şi nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.

Cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, prin ordonanţă preşedinţială a fost formulată în litigiul aflat în faza procesuală a apelului şi se grefează atât pe cererea de apel, cât şi pe îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 450 alin. (1) - (3) C.proc.civ., neputând fi formulată separat, pe cale principală, şi neavând o existenţă de sine stătătoare.

În virtutea acestui caracter exclusiv incidental şi ca efect al prorogării legale de competenţă, prin derogare de la art. 998 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţate în primă instanţă asupra fondului dreptului, cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) C.proc.civ. se judecă de instanţa de apel.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunţată în interesul legii, a statuat că cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care vizează executorialitatea unei hotărâri, nu ar putea fi formulată în lipsa cererii de suspendare a executării şi că are un caracter exclusiv incidental, neputând fi introdusă pe cale principală.

Aşa fiind, cum cererea principală, de suspendare a executării provizorii a sentinţei apelate, formulată în baza art. 450 alin. (1) C.proc.civ., se judecă de către instanţa de apel, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text, şi cererea incidentală pe cale ordonanţei preşedinţiale de suspendare provizorie (până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii) a sentinţei civile apelate, în condiţiile art. 450 alin. (5) C.proc.civ., urmează a fi soluţionată tot de către instanţa de apel.

În concluzie, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1), (2) teza finală şi (4) C.proc.civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.