Jurisdictional conflict over ANAF security measures: territorial scope and tax debt thresholds determine first-instance administrative competence under Law No. 554/2004

Decizia nr. 946/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 13 iunie 2016, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A. - D.G.A. 6 Oradea, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de D.G.A. 6 Oradea, la data de 2 iunie 2016 și a tuturor actelor subsecvente emise în temeiul acesteia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Sentința civilă nr. 3.242 din 2 noiembrie 2016 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta contestă decizia de instituire a unor măsuri asigurătorii dispuse de D.G.A. - D.G.A. 6 Oradea, structură fără personalitate juridică. A apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat este emis de D.R.A.F. Oradea, parte din aparatul central al A.N.A.F.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 41 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în raport cu obiectul pricinii, ce privește anularea actelor administrative emise de pârâtă, prin care s-au dispus măsuri asigurătorii, în temeiul art. 213 din Legea nr. 207/2015, niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu justifică stabilirea competenței materiale în primă instanță în favoarea curții de apel.

Văzând dispozițiile art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 520/2013, instanța a constatat că, în raport de aria de competență stabilită prin actul normativ invocat, limitată la 6 județe, pârâta se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, motiv pentru care a apreciat că aparține tribunalului competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.

II. Decizia Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise de D.G.A. 6 Oradea, la data de 2 iunie 2016, și a tuturor actelor subsecvente emise în temeiul acesteia.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei se reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Înalta Curte reține că, în raport cu ambele criterii reglementate de acest text de lege, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel, actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de D.G.A. 6 Oradea, care constituie o autoritate publică asimilată autorităților locale, întrucât aria sa de competență este limitată la 6 județe, conform dispozițiilor din H.G. nr. 520/2013.

Împrejurarea invocată de Tribunalul Cluj în sentința de declinare, conform căreia această direcție nu are personalitate juridică, este lipsită de relevanță din punct de vedere al stabilirii competenței de soluționare a cauzei, întrucât în materia contenciosului administrativ și fiscal nu prezintă relevanță personalitatea juridică, ci capacitatea de drept administrativ a autorității publice definite de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, constând în aptitudinea acesteia de a exercita drepturi și de a-și asuma obligații, capacitate care, transpusă în plan procesual, îi conferă calitate procesuală.

Emitentul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii fiind o autoritate publică locală, competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită anularea acesteia aparține tribunalului, chiar dacă autoritatea emitentă nu are personalitate juridică, neputând fi stabilită competența de soluționare a litigiului în raport cu rangul autorității publice din care face parte organul emitent al deciziei.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu de stabilire a competenței se constată că la emiterea deciziei ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată s-au avut în vedere obligații de plată constând în TVA în cuantum estimat de 169.200 RON, cuantum în raport cu care competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În consecință, luarea în considerare a oricăruia dintre criteriile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 determină stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

2.Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A. - D.G.A. 6 Oradea, în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2017.

Procesat de GGC - N