Criminal complaint for abuse of service based on insufficient civil litigation cost awards is not an offense
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the complainant's challenge against the prosecutor's refusal to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 200,000 lei in state judicial costs and 10,000,000 lei in judicial costs to the defendant judges. The dispute centered on a criminal complaint filed by a party against four judges for the alleged offense of abuse of service against the interests of persons (Art. 246 Penal Code), alleging that the judges unlawfully awarded less legal costs in two civil cases than the complainant had requested. The court determined that the failure to grant the full amount of requested costs did not constitute a criminal offense, as the judicial decisions were based on the lawful analysis and interpretation of evidence, and the complainant's dissatisfaction with the outcome of civil litigation is remedied through civil appeals rather than criminal liability for non-performance of duties or defective performance. The decisive legal basis included the requirements of Art. 246 Penal Code, which necessitate knowledge of the defect or omission and actual harm to legal interests, which were absent here, and Art. 385(15) point 1 lit. b) of the Code of Criminal Procedure governing the rejection of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. pen, art. 246 C. pen, art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Criminal complaint for abuse of service based on insufficient civil litigation cost awards is not an offense: The dispute centered on a criminal complaint filed by a party against four judges for the alleged offense of abuse of service against the interests of persons (Art. 246 Penal Code), alleging that the judges unlawfully awarded less legal costs in two civil cases than the complainant had requested. The court determined that the failure to grant the full amount of requested costs did not constitute a criminal offense, as the judicial decisions were based on the lawful analysis and interpretation of evidence, and the complainant's dissatisfaction with the outcome of civil litigation is remedied through civil appeals rather than criminal liability for non-performance of duties or defective performance. The decisive legal basis included the requirements of Art. 246 Penal Code, which necessitate knowledge of the defect or omission and actual harm to legal interests, which were absent here, and Art. 385(15) point 1 lit. b) of the Code of Criminal Procedure governing the rejection of appeals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Basis for imposing judicial costs on the appellant to the state in the dispositive.
Basis for awarding judicial costs to the opposing parties (judges) in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției nr. 51/P/2003 din 12 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., petiționarul a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, la data de 3 martie 2003, petentul D.V. a formulat o plângere penală împotriva judecătorilor G.L., P.L., M.T. și G.D. de la Judecătoria Alba Iulia și Tribunalul Alba pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât, soluționând dosarele civile nr. 2613/2001 și 5699/2002 de pe rolul instanțelor sus-arătate, aceștia i-au acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele solicitate.
Prin rezoluția nr. 51/P/2003 din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.L., P.L., M.T. și G.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nemulțumirile petentului în legătură cu soluțiile judecătorești formulate putând fi valorificate prin căile de atac prevăzute de lege, apte de a corecta sau modifica eventualele erori sau omisiuni ale actului de justiție.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 17359/2331/5 mai 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu o plângere instanței de judecată care a respins-o, ca nefondată, apreciind că soluțiile pronunțate de judecători au fost temeinice și legale, faptul de a nu i se fi acordat petentului tot ceea ce a solicitat neconstituind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petentul D.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea plângerii cu consecința trimiterii în judecată a persoanelor cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Instanța de fond a verificat rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală și temeinică.
Faptele judecătorilor Judecătoriei Alba Iulia și Tribunalului Alba de a soluționa cauzele cu care au fost investiți, fără a fi dat curs cererilor formulate de petent în cuantumul dorit de acesta, pe baza analizării și interpretării probelor administrate de părți în aceste dosare, nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nefiind vorba de îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu știință a atribuțiilor de serviciu ale acestora și nici de vătămarea unor interese legale ale petiționarului D.V.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 18 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și a cheltuielilor de judecată.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.V. împotriva sentinței penale nr. 18 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimații G.L., P.L., G.D.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2004.