Completion of judgment for omission of appeal notice and litigation costs following cassation and remittal

Decizia nr. 795/2017

Asupra cererii de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin Decizia nr. 75 din 19 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea recurentei-reclamante A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă, a respins cererea recurentei-reclamante de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

A admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 1.411 din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

2. Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2017, recurenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 75 din 19 ianuarie 2017, în sensul consemnării căii de atac împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurs în 48 de ore de la pronunțare, și în sensul acordării cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru pentru fond, de 50 de lei, și pentru recurs, de 50 de lei, și în contravaloarea fotocopiilor efectuate, în valoare de 27 de lei, conform chitanțelor depuse la dosar.

A motivat petenta că, deși art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, încheierea instanței poate fi atacată cu recurs la instanța superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare, în dispozitivul Deciziei nr. 75 din 19 ianuarie 2017, instanța nu a consemnat calea de atac.

De asemenea, deși instanța i-a admis recursul, nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

În drept, a invocat art. 444 C. proc. civ., art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 6 și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

3. Examinând cererea, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept invocate, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

3.1. În ceea ce privește cererea petentei de completare a dispozitivului hotărârii cu mențiunea posibilității formulării căii de atac împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurs în 48 de ore de la pronunțare, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată.

Nemenționarea căii de atac în dispozitivul unei hotărâri nu se enumeră printre ipotezele prevăzute de art. 444 C. proc. civ., citat anterior, pentru care se impune completarea hotărârii. Calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, iar nu de instanța de judecată.

De altfel, din cuprinsul cererii formulate, rezultă că petenta A. cunoaște dispozițiile legale referitoare la posibilitatea formulării căii de atac împotriva respingerii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale.

3.2. Referitor la cererea petentei de completare a dispozitivului cu obligarea intimatei-pârâte Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Or, prin decizia a cărei completare se solicită de către petenta A., instanța de control judiciar nu a soluționat fondul pricinii, ci a casat hotărârea primei instanțe, care nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, respingând acțiunea ca inadmisibilă, și a trimis cauza spre rejudecare.

Prin urmare, nu se impunea pronunțarea asupra cererii recurentei-reclamante privind cheltuielile de judecată, neputându-se reține culpa procesuală a intimatei-pârâte Inspecția Judiciară, de vreme ce instanța de control judiciar nu a evocat și nu a soluționat fondul cauzei.

Partea interesată va putea solicita obligarea părții care va pierde procesul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul ambelor cicluri procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de A. de completare a Deciziei nr. 75 din 19 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED