Jurisdiction of the High Court to impose late penalties for non-enforcement of administrative judgments under Law 554/2004

Decizia nr. 532/2017

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 noiembrie 2016, reclamantul A., în calitate de președintele al B., a solicitat, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 905-06 C. proc. civ., obligarea Statului Român la plata penalităților de întârziere în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, privind executarea silită a pârâților C. și D. pentru întârzierea punerii în aplicare a hotărârilor irevocabile, reprezentate de Decizia civilă nr. 2816 din 11 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/84/2009 și sentința civilă nr. 5245 din 18 octombrie 2012, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2532/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/84/2012, de Curtea de Apel Cluj.

Prin întâmpinare, C. a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, apreciind că în cazul soluționării cererilor privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în contencios administrativ, instanța competentă este instanța de executare care, conform art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, a soluționat fondul litigiului, în speță Tribunalul Sălaj (sentința nr. 470 din 12 februarie 2010). Pe fond, a invocat excepția autorității de lucru judecat.

II. Considerațiile Înaltei Curți asupra cererii;

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată de intimată, raportat la dispozițiile legale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante;

Reclamantul a învestit Înalta Curte cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea Statului Român la plata penalităților de întârziere în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, pentru neexecutarea Deciziei civile nr. 2816 din 11 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/84/2009 și sentinței civile nr. 5245 din 18 octombrie 2012, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2532/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/84/2012, de Curtea de Apel Cluj.

În temeiul dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.

„Art. 24. - Obligația executării;

(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 891 C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților.

Art. 25. - Instanța de executare;

(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență și sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

(3) Hotărârea pronunțată în condițiile art. 24 alin. (4) este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunțată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în același termen.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.”

În conformitate cu dispozițiile citate, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ și fiscal, sancțiunea și despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (3) pentru neexecutarea la termen, de către autoritatea publică, a unei hotărâri judecătorești se aplică, respectiv se acordă de către instanța de executare, la cererea reclamantului, iar conform art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege, „instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ”.

În cauză, sentințele civile nr. 5245 din 18 octombrie 2012 și nr. 470 din 12 februarie 2010, prin care s-a soluționat fondul litigiilor și a căror neexecutare se invocă, au fost pronunțate de Tribunalul Sălaj, în Dosarele nr. x/84/2012, respectiv nr. x/84/2009, prin urmare această instanță este competentă să soluționeze cererea formulată de reclamant.

2. Temeiul legal al soluției adoptate;

În temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea formulată de A. - președintele B. la Tribunalul Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.