Jurisdictional conflict over union representative action: priority of plaintiff’s choice of defendant’s domicile over trade union headquarter

Decizia nr. 3601/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. și D., a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Chinologic din Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la calcularea, alocarea și plata către fiecare reclamant a diferențelor de 3 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană nr. 6 (valoare financiară neimpozabilă) de la 24 lei/zi la 27 lei/zi/om, pentru perioada 01.02.2013-30.06.2015, și actualizarea acestor sume cu rata inflației, defalcat pe fiecare lună, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 508/CA din 17 mai 2016, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial este instanța de la sediul sindicatului reclamant.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5987 din 25 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul București a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în considerarea competenței teritoriale alternative în materia contenciosul administrativ, reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. și D., a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Chinologic din Sibiu, solicitând instanței acordarea drepturilor menționate la pct. I.1.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat în numele și pentru care a fost introdusă acțiunea sunt funcționari publici cu statut special - polițiști încadrați la Centrul Chinologic din Sibiu - sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, conform cărora:

„Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Astfel fiind, este necontestat faptul că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul pârâtului situat în Municipiul Sibiu, în raza teritorială de competență a Tribunalului Sibiu.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Chinologic din Sibiu în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.