Jurisdictional conflict over entry ban: exclusive territorial competence tied to border formation imposing measure, not central administrative authority

Decizia nr. 3540/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59 din 2 martie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Poliția de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj Napoca, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor - anularea deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României (O.U.G. nr. 194/2002) în favoarea Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1591 din 13 mai 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive în cauza formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Poliția de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj Napoca, a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamant, cetățean israelian, împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României dispusă la data de 27.12.2015, prin actul 213491.

Potrivit dispozițiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):

„(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă.”

Astfel, în temeiul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, suscitat, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, aceste dispoziții stabilind o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Măsura administrativă de interzicere a intrării în România a fost inițiată și realizată efectiv de P.T.F. - Aeroport Cluj Napoca prin nota nr. 213491 din 27 decembrie 2015.

Textul legal face referire la „formațiunea” care a dispus această măsură, or controlul de frontieră, constatarea că străinul a depășit termenul legal de ședere în România și măsura administrativă efectivă de interzicere a intrării în România sunt realizate de către formațiunea S.P.F. Cluj Napoca a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Sintagma „formațiunea care a dispus această măsură” din cadrul art. 1063 alin. (5) nu se referă la avizul administrativ propriu-zis al Inspectoratului General, care oricum este mult ulterior măsurii administrative de interzicere a intrării în România. Expresia se referă la măsura administrativă imediată de interzicere, de oprire a străinului de intra în România, realizată în speță de un angajat operativ al P.T.F. Aeroport Cluj Napoca, chiar dacă aceasta este avizată favorabil mult ulterior prin avizul conform al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Străinul nu poate intra efectiv în România din cauza măsurii administrative a formațiunii, nu din cauza avizului administrativ ulterior temporal al Inspectoratului General.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Poliția de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj Napoca în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2016.