Judge's dual role as judge and company administrator upheld as incompatibility; appeal dismissed.

Decizia nr. 2687/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 aprilie 2013 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea Raportului de evaluare întocmit de pârâtă sub nr. 14118/G/II din 29 martie 2013, prin care s-a constatat că începând cu data de 20 ianuarie 2009 și până în prezent, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, având atât calitatea de judecător cât și cea de administrator și asociat al unei societăți comerciale, potrivit dispozițiilor art. 101, art. 102 lit. b) și c) din Legea nr. 161/2003, art. 5 și 8 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 244 din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.

3. Recursul declarat de A.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că:

• instanța nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și probelor administrate, contrar dispozițiilor art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

• nu s-a făcut distincția între incompatibilități și interdicții, deși în Legea nr. 161/2003 legiuitorul a făcut această distincție; nu s-a dat eficiență împrejurării că Legea nr. 303/2004 este ulterioară și se aplică cu prioritate;

• considerentele sentinței sunt contradictorii atât în privința legii aplicabile, cât și a efectelor generate de existența SC AAA Consultanță și Comerț SRL, care nu a desfășurat nici un fel de activitate comercială;

• nu s-a observat că însăși procedura de evaluare este nelegală, câtă vreme contravenția imputată, prevăzută de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, care a dus la declanșarea ei, nu mai subzistă, fiind anulat de către instanța competentă procesul-verbal de constatare a contravenției; instanța nu s-a pronunțat asupra acuzației ANI că s-ar afla în situația prevăzută de art. 102 lit. c) din Legea nr. 161/2003 și art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

4. Apărările Agenției Naționale de Integritate

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 iunie 2014, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, subliniind că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale atunci când a reținut existența stării de incompatibilitate între funcția de judecător și calitatea de asociat al unei societăți comerciale.

Raportul de evaluare prin care s-a identificat incompatibilitatea a fost întocmit, în principal, în baza dispozițiilor Legii nr. 161/2003 și, în secundar, în baza dispozițiilor Legii nr. 303/2004, care vin să confirme, prin interdicțiile precizate, situațiile de incompatibilitate prevăzute în primul act normativ.

Intimata Agenția Națională de Integritate a mai susținut că nu prezintă relevanță în raport de cadrul legal existent faptul că recurentul nu a prestat vreo activitate în cadrul societății, că nu a realizat nici un venit de pe urma acesteia ori că s-ar fi anulat procesul-verbal de constatare a contravenției referitoare la neîndeplinirea obligațiilor privind depunerea declarațiilor de avere și interese de către recurent.

5. Procedura derulată în recurs

Pe baza recursului, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 alin. (2) s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 martie 2015, luând act că părțile nu au formulat puncte de vedere asupra acestuia, s-a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen pentru soluționarea acestuia conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

6.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive care să atragă reformarea acesteia.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 14118/G/II din 29 martie 2013 prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut existența unei stări de incompatibilitate în privința sa.

În concret, prin actul administrativ contestat s-a concluzionat că începând cu data numirii în funcția de judecător: 29 ianuarie 2009 și „până în prezent” (adică inclusiv la data redactării raportului) recurentul-reclamant a deținut concomitent calitatea de asociat și administrator în cadrul SC AAA Consultanță & Comerț SRL.

Această stare de fapt, atestată pin documente emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba, nu a fost contestată nici în procedura administrativă și nici în cea judiciară. Potrivit ultimelor informații furnizate de oficiul menționat, societatea la care recurentul a deținut cele două calități (asociat și administrator) a fost dizolvată la data de 3 aprilie 2013.

În accepțiunea recurentului, soluția fondului este nelegală din rațiuni care țin, pe de o parte, de calitatea actului de justiție și, pe de altă parte, de interpretarea și aplicarea greșită a cadrului normativ incident cauzei.

Înalta Curte nu împărtășește această abordare.

Considerentele sentinței atacate sunt redactate potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și reflectă o analiză coerentă a susținerilor relevante ale părților pentru că nu se poate cere unui judecător să analizeze exhaustiv toate aspectele invocate într-o cauză. Acestea pot fi grupate și examinate în raport cu relevanța pe care o au în adoptarea soluției judiciare.

Din perspectiva enunțată, omisiunea fondului de a statua asupra efectelor generate de anularea Procesului-verbal de contravenție din 11 decembrie 2009 nu poate avea finalitatea scontată, câtă vreme, independent de săvârșirea vreunei contravenții legate de completarea și depunerea declarațiilor de avere și de interese, ANI poate declanșa activitatea de evaluare, sens în care au și fost indicate în raport dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010.

De altfel, neanalizarea acestei susțineri a părții se explică prin aceea că a fost invocată abia prin concluziile scrise depuse în termenul de amânare a pronunțării și, în plus, nici nu a fost însoțită de hotărârile judecătorești menționate.

Pe aceeași linie a argumentației, Înalta Curte mai reține că neanalizarea deciziei invocate cu titlu de jurisprudență de care s-a prevalat recurentul în fața curții de apel nu i-a produs nicio vătămare, câtă vreme situația de fapt nu este similară.

Astfel, din cuprinsul Deciziei ÎCCJ - SCAF nr. 990/2011, invocată în acțiunea judiciară, rezultă că judecătorul din acea cauză a câștigat procesul cu ANI pentru că a demonstrat că la data numirii sale în funcție (1 iulie 2008), societatea comercială la care avusese calitatea de asociat era deja dizolvată (printr-o sentință comercială pronunțată la data de 18 aprilie 2007).

În fine, întreaga construcție juridică referitoare la instituția conflictului de interese este străină de actul administrativ examinat, care nu cuprinde constatări în această privință. Prin urmare, în mod justificat prima instanță nu a socotit necesar să clarifice presupunerile reclamantului.

Nici în ceea ce privește modul în care curtea de apel a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente pe fondul cauzei nu pot fi primite susținerile recurentului.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 161/2003 „funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior”.

De asemenea, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 statuează că „funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de instruire din cadrul Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, în condițiile legii”.

Cum necontestat recurentul a deținut concomitent calitatea de judecător și pe aceea de asociat (și administrator) la o societate înființată potrivit Legii nr. 31/1990, în intervalul 29 ianuarie 2009 - 3 aprilie 2013, rezultă că ipoteza normelor legale citate este îndeplinită și, deci, starea de incompatibilitate a fost corect identificată de intimata ANI.

Este real că din informațiile furnizate de instituția abilitată rezultă că Societatea AAA Consultanță & Comerț SRL nu a desfășurat activitate economică și nu a depus bilanțul anual în perioada de referință, însă legea sancționează chiar și simpla deținere a calității de asociat la o societate de către un judecător.

Referitor la distincția pe care o realizează recurentul între conceptele de incompatibilitate și interdicție (cu trimitere la un studiu privind răspunderea disciplinară a magistraților), instanța de recurs observă că în raport de încălcarea imputată, aceasta nu prezintă relevanță.

Chiar dacă nu ar exista suprapunere perfectă între cele două noțiuni, incompatibilitățile vizând în accepțiune disciplinară o sferă mai largă de situații (inclusiv cele de natură procesuală, de exemplu), recurentul nu poate face abstracție de împrejurarea că simpla deținere simultană a celor două calități este identificată de legiuitor ca fiind un caz de incompatibilitate, cât și o interdicție expresă (conform dispozițiilor art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003 și art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004).

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 244 din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM