Revision petition on new tax-liability evidence inadmissible for failure to file documents.

Decizia nr. 2682/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Podul Turcului, anularea Deciziei nr. 3/2010 și a Deciziei nr. 1/2010, îndreptată prin Decizia nr. 2/2010, cererea formând obiectul Dosarului nr. x/32/2011.

Reclamantul C. a formulat acțiune în anulare împotriva acelorași acte fiscale ce a format obiectul Dosarului nr. y/32/2011, iar acțiunea formulată de SC B. SRL a fost înregistrată sub nr. 234/32/2011, toate cauzele fiind conexate la Dosarul nr. x/32/2011 al Curții de Apel Bacău.

2. Prin Sentința nr. 18 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins contestațiile formulate de SC B. SRL, A. și C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Podu Turcului, județul Bacău, ca nefondate și a dispus plata onorariului de expert în cuantum de 2.000 RON către expert contabil F., conform chitanței depusă la dosar.

3. Prin Decizia nr. 5598 din 5 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a anulat Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Podul Turcului și Decizia nr. 2 din 28 octombrie 2010, în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant A., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a respins recursul declarat de C. și SC B. SRL Bacău împotriva Sentinței nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că recurentul-reclamant A. a fost asociat al SC D. SRL, iar prin actul adițional și încheierea ORC Bacău din data de 25 aprilie 2008 a cesionat părțile sociale deținute la această societate către E., la data de 5 mai 2008 fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire a documentelor societății și activelor acesteia, stocul de marfă, furnizorii, precum și debitele societății.

E. a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 300.000 RON cu C., împrumut ce a fost garantat cu bunurile SC D., termenul de restituire fiind 18 mai 2008.

La data de 20 mai 2008, s-a încheiat actul de dare în plată a bunurilor imobile constituite garanție de SC D., iar ulterior C. a înstrăinat o parte din bunurile imobile dobândite către SC B. SRL, respectiv un teren în suprafață de 30.079,74 mp, iar construcțiile au fost aduse ca aport în natură de C.

La data de 16 septembrie 2009 s-a declarat starea de insolvență a SC D., motiv pentru care s-a emis Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010 de angajare a răspunderii solidare a lui A., C. și SC B. SRL, cu debitoarea SC D., temeiul legal fiind art. 27 alin. (2) lit. a) și b) și art. 28 C. proc. fisc.

În ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant A., instanța de recurs a reținut că nu sunt îndeplinite celelalte condiții pentru antrenarea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil.

Astfel, acesta nu a dobândit active de la debitor, nu a înstrăinat sau ascuns activele debitorului.

Cesionarea, în luna aprilie 2008, a părților sociale pe care le-a deținut la SC D. nu se poate asimila dobândirii de active, înstrăinării sau ascunderii acestora, antrenarea răspunderii solidare fiind legată de diminuarea patrimoniului debitorului declarat insolvabil, or înstrăinarea părților sociale nu a condus la diminuarea patrimoniului.

Din interpretarea logică și gramaticală a prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) și b) C. proc. fisc., rezultă cu claritate că sunt supuse antrenării răspunderii solidare numai acele persoane fizice sau juridice care au provocat starea de insolvabilitate a debitorului prin dobândirea de active, înstrăinarea sau ascunderea acestora.

Recurentul A. nu se încadrează în niciuna din ipotezele normei juridice care pot determina antrenarea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil.

De asemenea, încheierea contractului de comodat pentru o societate a reclamantului-recurent A., nu a condus nici la starea de insolvabilitate și nici nu se încadrează în vreuna din situațiile expres reglementate în textele menționate.

Astfel fiind, în situația reclamantului-recurent A., în mod greșit s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a acestuia cu debitorul, pentru că încheierea contractului de comodat și cesiunea părților sociale nu fac parte dintre actele care pot determina insolvabilitatea și de asemenea, nu a dobândit, nu a înstrăinat și nu a ascuns activele debitorului.

În ceea ce privește pe reclamantul-recurent C., sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii solidare.

Prin actul de dare în plată, acesta a dobândit bunuri proprietatea societății debitoare, anterior declarării stării de insolvabilitate.

Reaua-credință a acestei persoane este dedusă din împrejurarea că a acceptat garantarea împrumutului acordat către asociatul E., cu bunurile societății deși împrumutul s-a acordat asociatului administrator și mai mult, în actul de dare în plată s-a consemnat că dobânditorul cunoaște situația faptică și juridică a bunurilor.

Prin înstrăinarea bunurilor proprietatea societății, aceasta și-a provocat starea de insolvabilitate, iar reclamantul-recurent C., prin preluarea bunurilor unei societăți comerciale are au folosit la garantarea unui împrumut personal al administratorului, și-a asumat nelegalitatea actelor administratorului, fiind de rea-credință, întrucât societatea debitoare a rămas practic fără patrimoniu, adică fără acel element de garantare a creditorilor, inclusiv a creditorilor bugetari.

SC B. a dobândit bunurile SC D., societate devenită insolvabilă ca urmare a înstrăinării patrimoniului acesteia, astfel că trebuie să răspundă solidar cu debitoarea. Mai trebuie precizat că potrivit art. 1444 din Legea nr. 31/1990, text introdus prin Legea nr. 441/2006, este interzisă garantarea directă sau indirectă a executării de către administratori a oricăror obligații personale ale acestora față de terțe persoane.

Or, în cauză, reclamantul C. a acceptat garantarea împrumutului personal acordat lui E. cu bunurile societății și preluarea bunurilor societății în condiții de nelegalitate, prin încălcarea unei norme imperative legale.

De asemenea, termenul de 15 zile pentru rambursarea unui împrumut în sumă de 300.000 RON apare ca neserios și conduce la aceeași concluzie a relei credințe.

Din expunerea anterioară rezultă că sunt îndeplinite cerințele legii pentru antrenarea răspunderii reclamanților-recurenți C. și SC B., diminuarea patrimoniului debitoarei SC D. fiind consecința săvârșirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea acestei societăți, fapte descrise mai sus.

II. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva Deciziei nr. 5598 din 5 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire C., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că, la data de 12 mai 2014, a intrat în posesia unor înscrisuri noi de la Inspectoratul de Poliție Bacău - Serviciul de Investigare a Fraudelor, constând în documente contabile ridicate de către organele de cercetare penală cu ocazia percheziției efectuate la SC D. SRL Podu Turcului la data de 1 martie 2012, din care rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanțe în ceea privește înstrăinarea patrimoniului societății și provocarea insolvenței acesteia.

În realitate, A., fostul asociat unic și administrator al societății a contribuit decisiv, prin manoperele frauduloase, la diminuarea patrimoniului societății și la intrarea acesteia în insolvență.

În privința înscrisurilor noi, revizuentul a precizat că "le va depune la dosarul cauzei până la primul termen de judecat”.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

1. Argumente de drept reținute în soluționarea cererii

Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ipoteza invocată de revizuent, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare (…) care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților …”.

În ceea ce privește motivul de revizuire enunțat, Înalta Curte constată, că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate specifice.

Din prevederea legală citată, doctrina și jurisprudența au dedus că pentru a fi admisă revizuirea exercitată pe motivul descoperirii unui „înscris nou” trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1. - partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

2. - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită sau, dacă poartă o dată ulterioară, să se refere la situații atestate de alte înscrisuri preexistente;

3. - să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

4. - înscrisul să fie determinant;

5. - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care solicită revizuirea; nu se poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

În cauză, deși au fost indicate, ca înscrisuri noi,, documente contabile ridicate de către organele de cercetare penală cu ocazia percheziției efectuate la SC D. SRL Podu Turcului la data de 1 martie 2012, niciun înscris apt să determine o soluție diametral opusă celei atacate, nu a fost depus la dosarul de revizuire, după cum impun prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ. și al art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de C. împotriva Deciziei nr. 5598 din 5 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM