Fraud classification for blank checks: exclusion of Check Law liability and requalification of damage value

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1254 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de inculpatul G.G., privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C. proc. pen.;

A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen.

A condamnat pe inculpatul G.G. la 4 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 27 februarie 2002 până la 20 decembrie 2002.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.;

A obligat pe inculpat să plătească părții civile S.C. A.S. S.A. București suma de 2.682.141.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A menținut sechestrul asigurator, dispus prin Ordonanța nr. 150362/2002 emisă de D.G.P.M.B., Serviciul Poliției Economice, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, până la concurența sumei de 2.682.141.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 19 aprilie 2001, inculpatul G.G., în calitate de asociat unic și administrator al S.C. E.I. S.R.L., a indus în eroare pe reprezentanții S.C. A. S.A. prin emiterea de Cec-uri fără acoperire, determinând partea civilă să-i livreze mărfuri în valoare totală de 2,4 miliarde lei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, expertize grafoscopice, documente B.R.D., file C.E.C. și adresa B.R.D. din care rezultă că firma inculpatului se afla în interdicție bancară.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deoarece nu avea cunoștință de faptul că firma sa se afla în interdicție bancară.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticându-le sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:

Parchetul, vizând individualizarea pedepsei, în sensul majorării ei în contextul prejudiciului considerabil cauzat prin infracțiune rămas neacoperit și al atitudinii de nerecunoaștere adoptată de inculpat ca și sub aspectul aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul solicitând trimiterea cauzei la Judecătoria sectorului 6 ca fiind competentă în soluționarea ei, raportat la prejudiciul real și, în subsidiar, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În situația în care nici acest motiv nu va putea fi reținut, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune reținută în sarcina sa, însă cu înlăturarea alin. (5), chiar în eventualitatea aplicării dispozițiilor art. 41 sau 33 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 314/ A din 29 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București declarat împotriva sentinței penale nr. 1254 din 20 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

A înlăturat dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata de 5 ani.

A dedus prevenția inculpatului de la 27 februarie 2002 la zi.

A menținut celelalte dispoziții.

A respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.G.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în principal pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., considerând că instanța a stabilit în mod greșit valoarea prejudiciului ca fiind mai mare de 2 miliarde lei, în realitate această valoare fiind de 1.922.000.000 lei, astfel cum a fost modificată prin anexa la contractul inițial, valoare pentru care inculpatul a lăsat părții civile 2 file C.E.C. în alb, doar cu semnătura și ștampila firmei sale, celelalte date fiind completate ulterior de către partea civilă, împrejurări față de care, a considerat că infracțiunea săvârșită de el se încadrează în prevederile art. 84 din Legea C.E.C. - ului.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5) al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile reprezentantului părții civile S.C. A.S. S.A., dl. A.N.D., precum și declarațiile inculpatului, rezultă că cele 2 file C.E.C. au fost lăsate de către inculpat în alb, având doar semnătura sa și ștampila societății, urmând ca după ridicarea mărfii, la o dată prestabilită, să fie completate de către partea civilă și introduse la bancă pentru plată.

În consecință, la încheierea contractului, inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare pe reprezentantul părții civile, dar i-a ascuns acestuia faptul că la momentul încheierii contractului nu avea disponibilul necesar în cont și i-a dat asigurări că la data stabilită de comun acord respectiv, data scadenței, la care va introduce filele la plată, va exista necesarul bancar.

Apărarea inculpatului, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina sa se încadrează în prevederile art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primită, întrucât pentru existența acestei infracțiuni era necesar ca C.E.C. - ul să fi fost emis cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute în art. 1 din același act normativ, ceea ce în speța de față nu este cazul, deoarece inculpatul i-a dat reprezentantului părții civile filele C.E.C. în alb, având doar ștampila societății sale și semnătura, fără a completa alte date, acestea fiind ulterior trecute de către partea civilă.

Potrivit alin. (4) din art. 215 C. pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului, Curtea constată că paguba produsă de către inculpat este de 1.922.980.500 lei și nu de 2.682.141.000 lei, cât în mod greșit s-a reținut, întrucât la stabilirea prejudiciului penal se are în vedere valoarea contractului încheiat între părți și modificat de comun acord conform anexei 1 din data de 25 aprilie 2001, precum și valoarea reală a mărfurilor ridicate conform facturii fiscale și avizelor de însoțire a mărfii, care este aceeași, respectiv 1.922.980.500 lei.

Pe cale de consecință, va înlătura alin. (5) din art. 215 C. pen. și reanalizând dispozițiile art. 72 din același cod, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă care corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, fiind astfel respectate dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 314/ A din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1214 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul G.G. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002 la 15 aprilie 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2004.