Taxpayer's precautionary seizure challenge assigned to Tribunal of Mureș as amount falls below 1,000,000 lei threshold.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Tribunal of Mureș (administrative and fiscal section), which prevails. The dispute concerned a taxpayer's action seeking annulment of a decision imposing precautionary measures (secured seizure and attachment) on its assets, issued by a regional anti-fraud directorate after a fiscal control; the decision was based on estimated tax debts of 582,821 lei and secured up to 874,232 lei. The Court held that, under Article 10(1) of Law 554/2004 on administrative litigation, jurisdiction lies with the administrative-fiscal tribunals where the challenged act concerns taxes, contributions, or customs debts up to 1,000,000 lei, regardless of the issuing authority's rank; here the amount fell below that threshold, and Article 213(13) of the Fiscal Procedure Code (Law 207/2015) referred to the general administrative litigation rules. Therefore, the case must proceed before the Tribunal of Mureș, not the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 213 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Taxpayer's precautionary seizure challenge assigned to Tribunal of Mureș as amount falls below 1,000,000 lei threshold: The dispute concerned a taxpayer's action seeking annulment of a decision imposing precautionary measures (secured seizure and attachment) on its assets, issued by a regional anti-fraud directorate after a fiscal control; the decision was based on estimated tax debts of 582,821 lei and secured up to 874,232 lei. The Court held that, under Article 10(1) of Law 554/2004 on administrative litigation, jurisdiction lies with the administrative-fiscal tribunals where the challenged act concerns taxes, contributions, or customs debts up to 1,000,000 lei, regardless of the issuing authority's rank; here the amount fell below that threshold, and Article 213(13) of the Fiscal Procedure Code (Law 207/2015) referred to the general administrative litigation rules. Therefore, the case must proceed before the Tribunal of Mureș, not the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Full text
Decizia nr. 2031/2017
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii judiciare
Prin acțiunea promovată pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, anularea Deciziei de instituire a măsurii asiguratorii emisă la data de 17 august 2016, prin care s-au instituit măsuri asiguratorii asupra activelor patrimoniale ale reclamantei până la limita de 150% față de sumele constatate de organul de control, respectiv suma de 874.232 lei.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința nr. 54 din 27.01.2017, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că emitentul actului administrativ atacat, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, este o autoritate la nivel central, conform art. 1 și art. 15 din H.G. nr. 520/2013.
La rândul său, prin sentința nr. 42 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că în cauză sunt incidente prevederile primei teze a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât prin raportare la criteriul rangului autorității emitente a actului atacat, cât și prin raportare la cel al valorii obligației fiscale.
În speță, actul atacat nu a fost emis de o autoritate publică centrală, ci de o autoritate locală și anume Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, a cărei arie de competență, stabilită prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 520/2013, este limitată la județele expres indicate.
În al doilea rând, raportat la criteriul valoric, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacată are natura unui act administrativ fiscal și vizează taxe și impozite, măsurile fiind dispuse în considerarea existenței unei obligații fiscale și pentru a asigura posibilitatea executării acesteia, împiedicând sustragerea de la plată. Conform deciziei atacate, obligația fiscală vizată a fost estimată la suma de 582.821 lei (deci sub limita de 1.000.000 lei), iar măsurile asigurătorii au fost instituite până la limita sumei de 874.232 lei.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FSB10993 din 17 august 2016 emisă de pârâtă și anularea în totalitate a măsurilor asigurătorii - sechestru asigurator și poprire asiguratorie, dispuse prin această decizie.
Înalta Curte constată că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în urma unui control fiscal, prin care inspectorii antifraudă din cadrul instituției pârâte au dispus instituirea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 213 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. fisc., motivat de faptul că există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea obligațiilor de plată, estimate la suma de 582.821 lei.
Măsurile asigurătorii au fost instituite asupra activelor patrimoniale selectate până la limita de 150% față de sumele constatate de organul de control, respectiv suma de 874.232 lei.
Potrivit art. 213 alin. (13) C. proc. fisc., „împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă”.
Așadar, dispozițiile noului C. proc. fisc. fac trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței competente, la dispozițiile de drept comun, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În cauză, valoarea acestor obligații de plată este de până la 1.000.000 lei, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.