Mandatory judicial reasoning duty and fair trial rights in public procurement fiscal sanctions

Decizia nr. 2011/2017

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Generală Programe Europene, din cadrul acestuia, solicitând anularea Deciziei nr. 137 din 19 august 2013 emisă de pârât, precum și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4156 din 20 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea cererii, recurenții au evocat considerentele avute în vedere de autoritatea intimată în aplicarea sancțiunii contestate și au arătat că Municipiul Ploiești a derulat procedura de licitație restrânsă accelerata, cu respectarea legislației privind achizițiile publice.

Potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (2) din Metodologie, în cazul în care, din motive de urgență, nu poate fi respectat numărul de zile prevăzute la alin. (1), autoritatea contractantă are dreptul de a accelera aplicarea procedurii prin reducerea perioadei, dar nu mai puțin de 15 zile. Recurentul a respectat termenul, reducând perioada la 17 zile, iar motivarea accelerării procedurii reiese din Nota justificativă nr. AP 318 din 06 aprilie 2010

Municipiul Ploiești a respectat procedura impusă de O.U.G. nr. 34/2006, iar fișa de achiziție prin care s-au stabilit factorii de evaluare a oferit transparență ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

A arătat că, din analizarea fișei de date a achiziției, se poate observa că pentru factorii de evaluare nu a fost detaliat punctajul tehnic, astfel că nu se permite verificarea modului de punctare a ofertanților, în vederea stabilirii corectitudinii procedurii de atribuire.

Lipsa unui algoritm de calcul pentru fiecare factor de evaluare, în baza căruia să se realizeze evaluarea ofertelor, poate duce la subiectivism și arbitrariu în acordarea punctajelor.

În ceea ce privește procedura accelerată, a susținut că situația economică care este invocată ca motiv al accelerării, anume gradul slab de absorbție a fondurilor structurale, nu constituie argument de extremă urgență.

Decizia de a aplica procedura de licitație restrânsă trebuie sa ia in considerare numărul și dificultățile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare și selecție, precum și complexitatea contractului care urmează sa fie atribuit, astfel încât accelerarea procedurilor să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici.

2. Procedura de soluționare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

La termenul din 19 ianuarie 2016, având în vedere că pe rolul C.J.U.E. erau înregistrate Cauzele C-260/14 și C-261/14 pentru pronunțarea unei/ unor hotărâri preliminare formulate de Curtea de Apel Bacău în cauze similare, referitoare la interpretarea unor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 și din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, Înalta Curte a suspendat judecata în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În speță, recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Deciziei nr. 137 din 19 august 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, precum și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1, prin care s-a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului de servicii nr. 23491 din 29 decembrie 2010, încheiat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești cu Asocierea SC A. SRL și SC B. SRL, conform pct. 1.6 respectiv pct. 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Hotărârea astfel pronunțată nu cuprinde, însă, aprecierile proprii ale instanței de fond referitoare la starea de fapt și motivele de nelegalitate pe care reclamanții le-au invocat în susținerea cererii, aceasta reluând, în considerentele ce preced soluția pronunțată, exclusiv argumentele pârâtului, expuse în întâmpinarea depusă.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impune în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de prezenta „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Or, în speță, însușirea evidentă a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă și pertinentă în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 4156 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.