Incompatibility between municipal office and individual entrepreneurship; failure to resolve status within statutory 15-day deadline

Decizia nr. 1849/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 mai 2014 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 15747/G/II din 09 aprilie 2014, prin care s-a constatat că în perioada 20 iunie 2012 - 13 februarie 2013 acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, exercitând simultan atât funcția de autoritate publică de primar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică, respectiv titular al Întreprinderii Individuale A.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 2485 din data de 25 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere a cauzei de rol formulată de reclamant și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii, în sensul admiterii contestației și anulării raportului de evaluare nr. 15747/G/II din 9 aprilie 2014, precum și a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că:

• cererea de repunere pe rol i-a fost greșit respinsă; s-a dat prevalență dispozițiilor art. 962 din HCSM nr. 387/2005, în detrimentul dispozițiilor imperative ale art. 138 alin. (6) C. proc. civ.;

• în mod obiectiv, rezolvarea situației de incompatibilitate nu era posibilă în termenul legal de 15 zile; nu a fost avută în vedere situația angajaților întreprinderii individuale și obligația prevăzută de art. 65 din Legea nr. 53/2003, obligațiile fiscale ori imposibilitatea transferului exploatației în acest termen, care nu este rezonabil.

4. Apărările Agenției Naționale de Integritate

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 martie 2015, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a argumentat că repunerea pe rol, ca instituție procedurală este facultativă, instanța nefiind obligată, potrivit art. 400 C. proc. civ., să reia judecata, putând să aprecieze asupra necesității acestei măsuri.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că împrejurările invocate nu pot înlătura incompatibilitatea constatată. Ceea ce recurentul consideră ca fiind "operațiuni complexe" pentru încetarea stării de incompatibilitate puteau fi coroborate într-o manifestare de voință de o simplitate evidentă: demisia din oricare dintre cele două calități pe care le deținea.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data de 14 aprilie 2016, Înalta Curte, completul de filtru, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., stabilind ca soluționarea pe fond a căii de atac să se realizeze conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi și nu s-au formulat concluzii scrise.

6. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. 15747/G/II din 9 aprilie 2014, prin care ANI a reținut că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât în perioada 20 iunie 2012 - 13 februarie 2013 a deținut simultan funcția de primar al comunei B., județul Constanța și calitatea de comerciant persoană fizică, titular al întreprinderii individuale - A. Întreprindere Individuală, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În esență, motivele de nelegalitate invocate s-au centrat pe ideea că termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru rezolvarea stării de incompatibilitate a fost depășit din motive obiective, neputându-i-se reproșa durata operațiunilor complexe pe care le-a implicat transferul (cesionarea) afacerii sale.

Curtea de apel a reținut că Agenția Națională de Integritate a identificat corect cazul de incompatibilitate și că reclamantul nu a dovedit nicio împrejurare pertinentă, obiectivă și rezonabilă care l-ar fi plasat în postura de a nu demara și finaliza toate demersurile legale în vederea cesionării contractelor de arendă în termenul prevăzut de lege.

Totodată, referitor la cererea de repunere pe rol a cauzei formulată în cuprinsul "notelor de concluzii" înregistrate la data de 18 septembrie 2014, a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 400 C. proc. civ.

Soluția curții de apel este legală sub toate aspectele.

Potrivit art. 400 C. proc. civ.: "dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților".

Motivul pentru care reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol l-a constituit existența pe rolul Curții de Apel Constanța a Dosarului nr. x/36/2014 având același obiect ca dosarul de față.

Potrivit reclamantului, situația de litispendență existentă s-ar fi putut rezolva prin repunerea cauzei pe rol și fixarea unui nou termen de judecată ulterior datei de 16 octombrie 2014 la care era fixat primul termen de judecată la Curtea de Apel Constanța.

Aceste aspecte fuseseră tranșate însă prin încheierea pronunțată la termenul din 11 septembrie 2014, când, respingând cererea de amânare formulată de reclamant, curtea de apel a arătat că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (3) C. proc. civ. excepția de litispendență se invocă înaintea instanței sesizate ulterior, care este Curtea de Apel Constanța, această împrejurare neconstituind un motiv temeinic de amânare.

Ca atare, reiterarea aceluiași motiv în interiorul termenului de amânare a pronunțării nu putea primi o rezolvare diferită. Distinct de această împrejurare, curtea de apel a motivat judicios că în susținerea cererii de repunere pe rol, autorul său nu a invocat necesitatea administrării de probe noi ori prezentarea de lămuriri suplimentare, astfel încât dispozițiile art. 400 C. proc. civ., precitate, să fie incidente.

Pe fondul cauzei, nu se contestă că în perioada 20 iunie 2012 - 13 februarie 2013 recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, conform celor reținute în preambulul acestui punct.

Problema ridicată de acesta vizează imposibilitatea rezolvării acestei situații în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a avut o abordare echilibrată a cauzei, aplecându-se asupra motivelor care l-ar fi împiedicat pe reclamant să-și încadreze demersurile în interiorul termenului de 15 zile. Cu toate acestea, momentul radierii întreprinderii la aproape 8 luni de la validarea sa în funcția de primar justifică pe deplin soluția pronunțată.

În accepțiunea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, "alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

Această prevedere legală are natura de a atenționa pe competitorii electorali cu privire la situațiile de incompatibilitate, chiar anterior dobândirii calității de "ales", fiind evidentă voința legiuitorului de a-i responsabiliza în scopul reprezentării corespunzătoare a intereselor comunităților locale.

În aceste circumstanțe, extinderea termenului legal dincolo de reperele fixate nu s-ar putea realiza decât pentru motive obiective, de natura cazului fortuit ori forței majore care nu se regăsesc în speță, niciunul dintre aspectele invocate de recurent necircumscriindu-se acestora.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2485 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT