Competence conflict resolved: accessory wage-payment claim judged with principal administrative assimilation order under Article 123 CPC

Decizia nr. 1454/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 25 mai 2016, sub nr. x/85/2016, reclamantul A., în numele și pentru B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Sibiu, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor Ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; obligarea DSVSA Sibiu ca, pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 1066 din 06 decembrie 2016 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că primul petit al cererii de chemare în judecată se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004, situație în care competența de soluționare a cauzei este stabilită conform dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ, iar petitul doi al cererii introductive se întemeiază pe același titlu comun, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal

La data de 15 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a disjuns capătul doi al acțiunii și a format Dosarul nr. x/57/2017 în care a invocat excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 42/2017 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei (a capătului doi de cerere) în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Instanța a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că primul petit al cererii, apreciat de Tribunalul Sibiu ca obiect principal, vizează obligarea Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, emis în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, în sensul asimilării funcțiilor și salariilor aferente ale personalului contractual reprezentat de muncitorii și șoferii din cadrul pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Instanța a reținut că, în cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

Așadar, acest capăt de cerere s-a apreciat că este de competența curții de apel ca instanță de fond, partea în raport de care s-a formulat cererea fiind Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - autoritate centrală.

În ce privește cererea ce face obiectul petitului 2, disjunsă și înregistrată în prezentul dosar, se constată că vizează obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu, ca pentru perioada cuprinsă între 01 12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite.

Or, pentru a li se plăti aceste diferențe salariale, angajatorul trebuie să stabilească funcția și salariul cuvenit, conform dispozițiilor legale.

Așadar, instanța constată că reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara, fiind angajați pe post de muncitori. Aceștia desfășoară, în baza unor contracte individuale de muncă, activități evidențiate în Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație". Cap 11. lit D. - Alte funcții comune din sectorul bugetar, litera b) -Funcții de execuție pe trepte profesionale, corespondente din punct de vedere al funcțiilor (nivel al studiilor și activității specifice), celor din Anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap II, lit K. - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de specificul activităților desfășurate și condițiile de desfășurare a acestora.

Prin procedura prevăzută la art. 30 din Legea nr. 284/2010, ca și cea prevăzută la art. 7 din Legea nr. 285/2010 se instituie un drept al salariaților bugetari nemulțumiți de decizia de salarizare de a o contesta, precum și competența de soluționare internă a acestei contestații, angajatorul fiind obligat să procedeze și la modificarea contractului individual de muncă prin act adițional, care să-i permită să fie în măsură să justifice noile salarii plătite.

Este adevărat că, potrivit art. 123 din noul C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

În mod evident însă, chiar dacă prin Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 se vor asimila funcțiile și salariile aferente ale personalului contractual reprezentat de muncitorii și șoferi din cadrul pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81), din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, plata diferențelor salariale nu se va face direct în baza ordinului, ci în baza noilor decizii de încadrare, nominale pentru fiecare salariat, astfel că, acest capăt de cerere nu este accesoriu principalului pentru a atrage prorogarea de competență în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Sibiu, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor Ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; obligarea DSVSA Sibiu ca, pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite.

Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că este competentă să soluționeze primul capăt al acțiunii, întrucât acesta vizează emiterea unor acte administrative de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii a apreciat că nu este competentă să îl soluționeze având în vedere că, și în ipoteza în care se va emite ordinul solicitat de reclamant, plata diferențelor salariale nu se va face direct în baza ordinului, ci în baza noilor decizii de încadrare, nominale pentru fiecare salariat, astfel că acest capăt de cerere nu este accesoriu principalului pentru a atrage prorogarea de competență în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte constată că în speță sunt incidente disp. art. 123 alin. (1) noul C. proc. civ. potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Art. 30 noul C. proc. civ. reglementează cererile în justiție stabilind că (1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.

(2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.

(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.

(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

(5) Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare.

(6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.

Înalta Curte constată caracterul accesoriu, în accepțiunea art. 30 alin. (4) noul C. proc. civ., al capătului doi al acțiunii în raport cu primul capăt al acțiunii, având în vedere că emiterea noilor decizii de încadrare, nominale pentru fiecare salariat, în baza cărora se va face plata diferențelor salariale solicitate, decizii la care face referire Curtea de Apel Alba Iulia în sentința de declinare, este posibilă doar în condițiile emiterii ordinului de asimilare a funcțiilor și salariilor aferente ale personalului contractual reprezentat de muncitorii și șoferii din cadrul pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81) din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, soluționarea cererii de obligare a DSVSA Sibiu ca, pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite (capătul doi al acțiunii) depinde de soluția ce va fi dată cererii de obligare a pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Sibiu, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor Ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (capătul doi al acțiunii).

Într-adevăr, plata diferențelor salariale nu se va face direct în baza ordinului care va dispune cu privire la asimilarea sus menționată, dar în lipsa emiterii unui asemenea ordin nu se vor putea emite noi decizii de încadrare nominale, pentru fiecare salariat, în temeiul cărora să fie efectuată plata drepturilor bănești constând în diferența dintre dintre drepturile asimilate și drepturile efectiv plătite.

În consecință, nu poate fi reținut argumentul pe care Curtea de Apel Alba Iulia l-a avut în vedere pentru declinarea competenței de soluționare a capătului doi al acțiunii, vizând lipsa caracterului accesoriu al acestui capăt al acțiunii în raport cu capătul principal.

Din moment ce Curtea de Apel Alba Iulia s-a considerat competentă să judece capătul principal al acțiunii, este competentă să soluționeze și capătul accesoriu, în conformitate cu disp. art. 123 alin. (1) noul C. proc. civ..

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în numele și pentru B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV