Jurisdiction for political party's moral damages and compliance claim against state institutions: exclusion from administrative litigation

Decizia nr. 1352/2017

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Partidul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Senatul României, Președintele României, Guvernul României, Autoritatea Judecătorească, reprezentată de Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Telecomunicații și Protecție Internă, cerere intitulată "sesizare/petiție, având ca obiect obligația de a face", în sensul ca Înalta Curte de Casație și Justiție să oblige instituțiile statului chemate în judecată să respecte pe deplin Constituția României și Tratatele Uniunii europene a tuturor instituțiilor competente, precum și obligarea pârâților la plata de daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a criticat, în esență, răspunsurile primite la petițiile și plângerile adresate instituțiilor pârâte susținut, în esență, că, timp de 25 de ani, petițiile și sesizările formulate de Partidul A., Asociația B., Fundația C., Federația D. și membrul fondator E. nu au fost soluționate de către instituțiile competente, iar legea nu a fost respectată, invocând abuzul de drept.

2. Apărările pârâților

Legal citat, pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâtul Serviciul Român de Informații a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția prematurității cererii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României

La rândul său, prin întâmpinarea formulată, pârâtul Senatul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantului, și a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția nulității cererii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii, ca inadmisibilă, respectiv ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.

Pârâtul Departamentul de Informații și Protecție Internă a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Pârâta Administrația Prezidențială a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale - Președintele României.

3. Soluția Înaltei Curți

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (2010), analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii de față, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea dedusă judecății nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâți, prezentul litigiu nu decurge din încheierea modificarea sau executarea unui contract administrativ și nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau centrale, după cum nici nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale.

În consecință, constatând și că din cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, nu rezultă că obiectul acesteia s-ar subsuma vreuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 sau prin alte legi speciale, pentru ca, astfel, instanța de contencios administrativ să fie competentă în a soluționa acțiunea, Înalta Curte reține că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, în speță tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de Partidul A. în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.

Procesat de GGC - NN