Cassation appeal annulled for failure to meet mandatory reasoning requirements; appellate suspension of proceedings remains in force
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal filed by three claimants, meaning the appellate decision of 15 February 2016, which suspended the appeal proceedings, remains in force. The dispute arose in a civil case concerning the recognition of second-group work status, where the plaintiffs failed to appear in court or request a trial in absentia, leading the Court of Appeal to suspend the proceedings; the plaintiffs subsequently filed a cassation appeal arguing they lacked the financial resources to hire an attorney. The Supreme Court dismissed the appeal for procedural non-compliance, ruling that the plaintiffs' allegation of financial inability to retain counsel did not constitute a valid ground for cassation under the mandatory grounds for illegality, thereby failing to meet the statutory requirement to formulate specific legal critiques of the lower court's decision. The decisive legal basis is Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which imposes nullity on appeals that do not cite valid grounds for illegality, and Article 493(5), which deems such decisions final and not subject to further challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to meet mandatory reasoning requirements; appellate suspension of proceedings remains in force: The dispute arose in a civil case concerning the recognition of second-group work status, where the plaintiffs failed to appear in court or request a trial in absentia, leading the Court of Appeal to suspend the proceedings; the plaintiffs subsequently filed a cassation appeal arguing they lacked the financial resources to hire an attorney. The Supreme Court dismissed the appeal for procedural non-compliance, ruling that the plaintiffs' allegation of financial inability to retain counsel did not constitute a valid ground for cassation under the mandatory grounds for illegality, thereby failing to meet the statutory requirement to formulate specific legal critiques of the lower court's decision. The decisive legal basis is Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which imposes nullity on appeals that do not cite valid grounds for illegality, and Article 493(5), which deems such decisions final and not subject to further challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to establish that the decision annulling the appeal is not subject to any further legal remedy and dictates its communication to the parties.
Full text
Decizia nr. 1686/2016
Asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința nr. 1970 din 9 iulie 2015, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Mizil.
A constatat că reclamantul A. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele 02.07.1979-01.09.1980 și 01.09.1980-01.07.1994, conform concluziilor raportului de expertiză F. A obligat pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D., B. și C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 17 decembrie 2015.
Prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2016, instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelului, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și acestea nu s-au prezentat în instanță.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții D., B. și C., arătând că nu au avut resursele financiare necesare pentru angajarea unui apărător calificat și, pentru următorul termen vor fi reprezentați de un avocat, motiv pentru care solicită repunerea dosarului pe rol și admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”.
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele mstanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenții au arătat că nu au avut resursele financiare necesare pentru angajarea unui apărător calificat, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia au exercitat recursul, nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de suspendare a judecății apelului.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Cum aspectul invocat de recurenți nu poate constitui o critică de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii atacate, întrucât nu are legătură cu cele statuate de instanță în respectiva hotărâre, această împrejurarea echivalează cu nemotivarea recursului.
Neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire Ia motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Având în vedere considerentele reținute și văzând că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul declarat de reclamanții B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanții B., C. și D. împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.