Territorial jurisdiction for union-initiated labor disputes under unitary interpretation of supreme court decree

Decizia nr. 1032/2017

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/105/2015 la data de 08 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta A. București, în numele și pentru membru de sindicat B. a solicitat, în contradictoriu cu SN C. SA, Sucursala D. București, anularea Deciziei de sancționare nr. BCl/1531 din 16 noiembrie 2015 pentru salariatul membru de sindicat.

Prin sentința civilă nr. 2762 din 05 octombrie 2016, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureștii, secția a VIII-a litigii de muncă si asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în aplicarea Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 1/2013, pronunțată în recursul în. interesul legii și având în vedere că sediul organizației sindicale reclamante se afla în raza administrativ teritoriala a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 2327 din 03 aprilie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Tribunalul București nu este competent teritorial să soluționeze cauza pendinte având în vedere că B., în calitate de membru de sindicat are domiciliul în județul Prahova iar acesta a stabilit competența în favoarea Tribunalului Prahova prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanță.

De asemenea, având în vedere că sindicatul acționează în baza mandatului de reprezentare acordat de către membrul de sindicat în numele căruia introduce acțiunea, membru de sindicat care la rândul său are calitate procesuală activă (având și drept de dispoziție în ceea ce privește acțiunea promovată în numele său), și că dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevăd o competența teritorială alternativă ce lasă la latitudinea reclamantului/reclamanților alegerea instanței la care să introducă acțiunea dintre instanțele deopotrivă competente (cea de la domiciliu și cea de la locul de muncă), în prezenta cauza are prioritate manifestarea de voință a contestatorului, efectuată chiar prin intermediul sindicatului reprezentativ la momentul promovării acțiunii.

Din acest punct de vedere, instanța de judecată nu ar putea să treacă peste manifestarea de voință a contestatorului, titular al acțiunii, care are prerogativa dreptului de dispoziție în a-și alege instanța pe care să o sesizeze dintre două instanțe deopotrivă competente (în speță Tribunalul Prahova și Tribunalul București), contestatorul, prin sindicat, alegând ca și instanța pe care să o sesizeze pe cea de la domiciliul său, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 teza I-a din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322 din 10 mai 2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (3) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare și în lipsa unui text expres, prin Decizia nr. 1 din data de 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/20îl) s-a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuala activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Totodată, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin aceeași decizie, s-a statuat în sensul că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de ia sediul sindicatului reclamant.

În cauza pendinte, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A. București, în numele și pentru membrul de sindicat B., așa cum reiese din chiar conținutul cererii aflate la filele 6-7 ale Dosarului nr. x/105/20I5 al Tribunalului Prahova, prin care, în contradictoriu cu SN C. SA - Sucursala D. București, a solicitat anularea Deciziei de sancționare nr. BCl/1531 din 16 noiembrie 2015 pentru salariatul membru de sindicat.

Prin urmare, în aplicarea Deciziei nr. 1/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competența de soluționare aparține Tribunalului București, ca instanță în circumscripția căreia își are sediul sindicatul reclamant.

În mod eronat Tribunalul București a apreciat că în speță este vorba despre o competență alternativă, atâta timp cât prin decizia pronunțată în interesul legii anterior menționată, Înalta Curte a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanțe, faptul că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat (cum este și situația din prezenta cauză) și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile injustiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de A. București în numele și pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta SN C. SA - Sucursala D. București, având ca obiect conflict de muncă, în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de A. București, în numele și pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta SN C. SA - Sucursala D. București, având ca obiect conflict de muncă, în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14iunie2017.