Consummation of influence buying and trading upon agreement; admissibility of environmental interceptions despite constitutional invalidation of statutory exception

Decizia nr. 67/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că, prin sentința penală nr. 17 din 05 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus condamnarea inculpaților:

- A. președinte al SC B. SA București, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

Prin sentință s-a menținut, în ce-l privește pe inculpat, măsura preventivă a arestului la domiciliu;

- C., la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 modificată.

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

S-a menținut, în ce-l privește pe acest inculpat măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 11 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen., iar inculpatul C., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen., în esență, stabilindu-se că la data de 22 ianuarie 2014, inculpatul A., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC G. SA, a promis inculpatului C., avocat în cadrul Baroului Ilfov, suma de 3.000.000 euro în schimbul influenței pe care acesta din urmă a lăsat să se creadă că o are prin intermediul numitului D., fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor în perioada ianuarie - octombrie 2013, asupra lui E., director general al SN F. SA, pentru ca acesta să divulge, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, prețul pe care societatea pe care o conducea urma să-l ofere în cadrul licitației organizată de SN G. SA la data de 29 ianuarie 2014 în vederea „prestării de servicii de transport de cărbune” pe perioada de 36 de luni, începând cu 01 februarie 2014, la valoarea estimată 473.968.410 lei fără T.V.A.

Cu referire la inculpatul C., acesta, avocat, la 22 ianuarie 2014, a acceptat promisiunea sumei de 3.000.000 euro de la inculpatul A., lăsând să se creadă că prin intermediul lui D., are influență asupra lui E., director general al SN F. SA astfel încât îl putea determina pe acesta ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să divulge prețul pe care societatea urma să-l ofere în cadrul licitației amintite.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpatul C., sub măsura preventivă a controlului judiciar.

Inițial, rechizitoriul a fost înaintat instanței competentă după calitatea persoanei, în cauză Curtea de Apel București, secția a II-a penală, (inculpatul C. fiind avocat în Baroul Ilfov).

În faza camerei preliminare, prin încheierea din 20 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen. nou, s-au respins ca neîntemeiate cererile de excludere a probelor și excepțiile vizând regularitatea actului de sesizare formulate de inculpatul A. și constatându-se legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății.

Contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii a fost respinsă ca nefondată prin Încheierea nr. 1427 din 24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cu privire la legalitatea sesizării, s-a constatat că rechizitoriul a fost întocmit legal și temeinic, acesta a fost verificat de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen.

În ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut că cererile apărării au vizat, în principal, excluderea proceselor-verbale de redare a convorbirilor înregistrate prin punerea în executare a mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 20 și a art. 21 din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 3 lit. f) și l) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 14/1992 față de inculpatul A., prin care s-au autorizat organele abilitate să desfășoare mai multe categorii de activități, printre care interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice și interceptarea și înregistrarea audio - foto - video a comunicațiilor purtate în mediul ambiental de către acesta, cererile apărării nevizând alte înregistrări și interceptări.

Cu referire la legea aplicabilă, s-a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., că actele îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a acestuia (01 februarie 2014) prin Legea nr. 135/2010 rămân valabile.

Judecătorul de cameră preliminară s-a mai pronunțat și asupra legalității procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, reținând că actul s-a întocmit de către organul judiciar competent, cu respectarea dispozițiilor de formă și de fond prevăzute de art. 224 C. proc. pen. anterior, inculpaților le-a fost respectat dreptul la apărare, la fel, audierea martorilor în faza urmăririi penale făcându-se cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie.

La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată 28 mai 2014, a fost audiat inculpatul C. (vol. II filele 40-44 Curtea de Apel București), pentru acesta încuviințându-se proba testimonială cu martorii audiați la urmărirea penală și înscrisuri în circumstanțiere.

Inculpatul C. a reiterat cele declarate la urmărirea penală, printre altele, el susținând că a acordat asistență juridică societății condusă de inculpatul A., de aproximativ un an, în sensul că l-a asistat pe coinculpat cu referire la licitația organizată pentru privatizarea SN F. SA, la aceasta participând și SC G. SA, aceasta însă numai în câteva stadii ale desfășurării ei, ulterior, cei doi s-au mai întâlnit, au discutat eventuale posibilități de colaborare, dar aceasta nu s-a concretizat practic.

Cu referire la data de 22 ianuarie 2014, inculpatul audiat a declarat că întâlnirea cu coinculpatul A. s-a stabilit telefonic pentru hotelul „x”, a avut loc în jurul orei 13:00, discuția a durat circa 35-40 de minute, A. i-a relatat mai multe oportunități de afaceri, dar și despre licitația ce urma să se desfășoare la SC H. SA privitoare la „cărbune”, au discutat despre dificultățile întâmpinate din cauza crizei economice, i-a relatat despre o licitație în care a fost „în război comercial” cu SN F. SA, respectiv cea de la SC I. SA Ploiești, A. are o exprimare „bombastică” și „prețioasă”, i-a spus că ar dori să pună capăt „războiului comercial” pentru că acesta nu era în beneficiul niciuneia dintre părți, el a dedus că A. voia să discute în acest sens cu directorul general al SN F. SA din acea vreme, pe care el însă nu-l cunoștea, același A. s-a interesat ce persoane l-ar cunoaște pe directorul general, l-a menționat pe fostul ministru - J., și despre acesta inculpatul susținând că nu l-a cunoscut foarte bine și nu credea că ar putea intermedia o întâlnire cu el, el, de fapt, nu-l cunoștea foarte bine nici pe D., acela, la acel moment, nu era angajat sau funcționar într-o instituție publică, cu toate acestea el afirmând că poate discuta cu el, în discuție, A. a spus personal „vă dau 3.000.000”, dar nu a făcut referire la vreo monedă și a spus în sens peiorativ „3 bețe”, pe care „i le va da pe rând” și pentru că nu îndeplinea condițiile de participare la licitație, la cea „de cărbuni”, dar spera să le îndeplinească cu toate că timpul era foarte scurt, la rândul său, el stabilind să-l informeze pe A., a doua zi, despre discuția cu D.

Martorul D. (vol. II Curtea de Apel București, filele 41-42) a relatat că a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul C., în cadrul întâlnirii a fost întrebat de acela dacă îl cunoaște pe directorul general al SN F. SA și dacă ar considera oportună o discuție între acesta și inculpatul A., el i-a spus că directorul general al SN F. SA este pe picior de plecare, își va da demisia și nu crede că ar fi utilă o întrevedere cu A., nu i s-au oferit bani și nici nu i s-a cerut să influențeze în vreun fel.

Inculpatul C. a mai relatat, la 28 mai 2014, că a treia sau a patra zi după ce s-a întâlnit cu D., s-a văzut cu inculpatul A. și i-a comunicat că acela nu considera că este oportună și nu era dispus să organizeze o întrevedere cu directorul general al SN F. SA în sensul dorit de A.

La termenul de judecată 11 iunie 2014 au fost audiați martorii din lucrări K., L., M. și N., aceștia și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și au detaliat informații privitoare la modul și condițiile în care urma să aibă loc licitația din 29 ianuarie 2014 de la SC H. SA, la același termen fiind respinse cererile apărării inculpatului A., de emitere a unor adrese către Compartimentul Documente Clasificate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. pen., proba nu era relevantă în raport de obiectul probațiunii.

La 09 mai 2014, prin Decizia penală nr. 1600 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, iar prin sentința penală nr. 590 din 17 iunie 2014, instanța supremă a admis cererea de strămutare formulată de același inculpat, Dosarul nr. x/2/2014 fiind strămutat la Curtea de Apel Ploiești dispunându-se menținerea actelor îndeplinite de către instanța de la care s-a strămutat cauza.

Cercetarea judecătorească la Curtea de Apel Ploiești a presupus audierea martorilor din lucrări: D., O., P., R., S., T. și U., toți aceștia menținându-și declarațiile de la urmărirea penală.

D. a declarat că în perioada ianuarie - octombrie 2013 a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Transporturilor, o perioadă a fost consilier al ministrului, în această calitate l-a cunoscut pe directorul general al SN F. SA, nu cunoștea amănunte în legătură cu licitația ce se organiza la SC H. SA la sfârșitul lunii ianuarie 2014, a fost contactat telefonic de inculpatul C., în ianuarie 2014 s-a întâlnit cu acesta, a fost rugat să ajute în realizarea unei audiențe la directorul SN F. SA, E., el nu știa dacă SN F. SA intenționa să participe la licitația din ianuarie 2014 organizată la SC H. SA, discuția cu C. s-a rezumat la cererea de a facilita acea audiență, i s-a spus că se dorește numai să se stea de vorbă cu directorul E., nu s-a pomenit de nicio sumă de bani și nu i s-au dat alte amănunte, axarea discuției a mai vizat piața de transporturi.

La termenul de judecată 02 decembrie 2014, instanța a pus în discuție, din notele de probe cerute de apărare în fața Curții de Apel București, secția a II-a penală, efectuarea a două expertize tehnice având următoarele obiective: stabilirea autenticității înregistrărilor audio de pe suporturile optice privind convorbirile telefonice și discuțiile ambientale purtate de inculpatul A. și expertiza fono - criminalistică a vocii și vorbirii aceluiași inculpat.

La data de 04 decembrie 2014, instanța a respins proba cerută ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii. Aceeași probă, reține instanța, a mai fost solicitată de apărarea inculpatului A. și anterior dezbaterii pe fondul cauzei, cerere, de asemenea, respinsă.

Tot la termenul de judecată 02 decembrie 2014, s-a admis, astfel cum a solicitat inculpatul A., audierea martorilor V. și X., obiectul probațiunii constituindu-l lămurirea contextului general din mediul de afaceri (transporturi pe calea ferată), respingându-se cererea aceluiași inculpat de audiere a martorilor Z. și Y., motivându-se că pentru dovedirea elementului de fapt cerut, era suficientă audierea celor doi martori încuviințați.

La același termen de judecată, s-a admis cererea inculpatului C. și s-a încuviințat audierea martorei A.A. pentru dovedirea relațiilor de natură profesională derulate între cei doi inculpați, anterior.

Martorul X., a relevat că relațiile comerciale cu societatea al cărei președinte era inculpatul A. s-au derulat corespunzător, pentru licitația ce urma să se desfășoare la 29 ianuarie 2014 la SC H. SA cu privire la transport cărbune pe perioada de 3 ani, el, studiind caietul de sarcini, a constatat că firma SC B.B. SA nu îndeplinea condițiile, de aceasta a încheiat o colaborare cu SC G. SA și ca urmare putând participa, iar singurul transportator care îndeplinea condițiile era SN F. SA.

Instanța a mai reținut că după administrarea probelor încuviințate, la termenul de judecată 11 februarie 2015, inculpatul A. a solicitat audierea sa, el declarând că pe inculpatul C. l-a angajat în cadrul societății lui pe bază de contract, îl cunoștea foarte bine, era o persoană de încredere, se consultau în permanență, a participat la privatizarea SN F. SA, privatizarea a eșuat, pentru recuperarea garanției bancare pe care o depusese în cadrul privatizării voia să găsească o cale de a intra în posesia acelei sume întrucât fiecare zi de întârziere îi aducea prejudicii, societatea sa se afla într-o situație grea, despre asta a discutat cu inculpatul C. în 22 ianuarie 2014 la o masă din hotelul „x” din București, cunoștea că SN F. SA participa la licitații oferind prețuri mici, chiar și sub nivelul celor stabilite de organizator, acest lucru l-a nemulțumit, prețurile oferite erau sub costuri, în discuția cu inculpatul C. nu a dorit ca acesta să intervină, nu i-a cerut să intervină la persoane cunoscute care ar fi avut trecere la directorul SN F. SA, E. pentru a afla ce ofertă face, respectiv prețul pe care îl avansează la licitația din 29 ianuarie 2014 organizată de SC H. SA privind transportul de cărbune, nu era interesat de prețul oferit de SN F. SA întrucât a presupus că se oferă prețuri sub cost, așa cum se mai procedase anterior, declarându-se preț neserios, nu cunoștea dacă inculpatul C., la rândul său, era un cunoscut al fostului ministru J. sau îi cunoștea pe directorul SN F. SA sau pe secretarul de stat D., de fapt inculpatul C. i-a spus că nu îl cunoaște pe directorul E., la masa de la restaurant a consumat băuturi alcoolice, pentru aceasta el putând să se afle într-o stare de surescitare.

La termenul de judecată 11 februarie 2015, apărarea inculpatului A. a solicitat următoarele : - emiterea unei adrese către Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se proceda la declasificarea tuturor mandatelor privindu-l pe inculpat, respectiv mandate de autorizare a Serviciului Român de Informații în vederea desfășurării de activități operative; efectuarea unei expertize criminalistice privind înregistrările telefonice și ambientale; cererea de audiere a martorului Z., director general al SC G. SA, motivarea apărării susținând că astfel are posibilitatea să cunoască toate actele cauzei, să verifice legalitatea acestora și, eventual, să le conteste pentru că procesele-verbale de redare nu reflectă conținutul real al convorbirilor înregistrate, inculpatul are temei să creadă că ceea ce s-a înregistrat și s-a depus în dosarul cauzei este „prelucrat” de cei care au realizat sau au valorificat înregistrările.

Cu privire la expertiza cerută, apărarea inculpatului A. a motivat că se contestă conținutul înregistrărilor, între acestea și redarea în procesele-verbale existând o contradicție evidentă odată ce s-a adăugat cuvântul „mai”, acesta fiind relevat în actul de sesizare când s-a făcut referire la ceea ce ar fi afirmat coinculpatul C. în legătură cu martorul D., folosirea adverbului „mai” fiind în măsură să inducă ideea că pe lângă faptele cunoscute ce ar realiza o înțelegere frauduloasă a intervenit un element nou, ceea ce nu era real.

Judecătorul fondului a reținut că solicitările apărării inculpatului A. au fost puse în discuția părților la termenul din 02 decembrie 2014 și au fost respinse la 04 decembrie 2014, cu referire la expertiză motivându-se că nu sunt relevante în raport cu teza probatorie, iar audierea martorului Z., de asemenea, nu este utilă pentru că elementul de fapt ce l-ar fi putut releva a fost deja arătat prin audierea a doi martori evidențiați sub acest aspect.

Referitor cererii de declasificare a mandatelor de siguranță națională, judecătorul fondului a motivat că în cauză s-a procedat, de către emitent (Înalta Curte de Casație și Justiție), la cererea procurorului, la declasificarea mandatului ce interesează cauza, respectiv cel cu nr. 001182/16 ianuarie 2014.

Coroborând probatoriul administrat în faza urmăririi penale cu cel de la cercetarea judecătorească, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În martie 2013, SN G. SA Târgu-Jiu a lansat procedura de licitație pentru încheierea acordului-cadru și a contractelor subsecvente ce aveau ca obiect „Servicii de transport feroviar de cărbune pentru Sucursala C.C. Craiova II, Sucursala C.C. Ișalnița și Sucursala C.C. Turceni. Fișa de date a achiziției, aprobată de directorul general executiv în mai 2013 comporta asupra valorii estimate a contractului - 473.068.410 lei fără T.V.A., aceasta fiind repartizată astfel: - 195.079.200 lei pentru Sucursala C.C. Turceni; -105.414.600 lei pentru Sucursala C.C. Craiova II; - 172.574.610 lei pentru Sucursala C.C. Ișalnița. Durata contractuală s-a stabilit a se întinde pe 36 de luni cu începere de la 01 februarie 2014, criteriile de atribuire a contractului fiind „cel mai mic preț” sau „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.

La data de 17 ianuarie 2014, SN G. SA Târgu-Jiu a transmis invitații de participare la procedura de licitație către SN F. SA, SC B.B. SA Voluntari, SC G. SA București, SC D.D. SA București și SC E.E. SRL Timișoara, indicându-li-se că termenul de depunere a ofertelor era 29 ianuarie 2014, ora 1200.

La 20 ianuarie 2014, prin adresa, SN F. SA și-a manifestat intenția de a participa la procedura achiziției serviciilor de transport feroviar de cărbune pentru toate cele trei sucursale, solicitând și documentația de atribuire (fișa de date, caietul de sarcini, contractul - model subsecvent, modelul de acord).

În altă ordine de idei, pentru a înțelege contextul derulării faptelor ce formează obiectul acuzației de față, respectiv conjunctura economico-financiară în care se aflau SN F. SA și „SC G. SA” parte a „SC B. SA” controlat de inculpatul A., respectiv animozitățile dintre cele două entități, este de amintit că în luna iunie 2013, SN F. SA a scos la licitație un pachet de acțiuni de 51%, SC G. SA rămânând singurul concurent pentru privatizare. Întrucât privatizarea a eșuat, Ministerul Transporturilor urma să restituie garanția de 10.000.000 euro depusă pentru participare.

În legătură cu participarea la licitația stabilită pentru data de 29 ianuarie 2014, la 22 ianuarie 2014, inculpatul A. l-a contactat pe coinculpatul C., avocat, între ei derulându-se convorbirea ambientală înregistrată, din redarea acesteia, cum s-a mai arătat, reținându-se că primul inculpat a promis că va da 3.000.000 euro coinculpatului C. în schimbul promisiunii că, prin intermediul lui D., îl va influența pe directorul general al SN F. SA, E. să-i comunice prețul oferit la licitația din 29 ianuarie 2014, deci să divulge date confidențiale cu scopul adjudecării de către SC G. SA a contractului de transport cărbune.

În împrejurările arătate, inculpatul C. a promis înlesnirea aflării ofertei de preț cu care se prezenta la licitație SN F. SA, prin intermediul fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, D., despre acesta el cunoscând că-l poate influența pe directorul general.

În cadrul discuției din 22 ianuarie 2014, inculpatul A. a insistat să afle dacă acel fost secretar de stat are influență reală asupra directorului general al SN F. SA, despre care cunoștea că este o persoană dificilă, el oferindu-i coinculpatului mai multe variante de abordare a influenței și subliniindu-i că este necesar să se asigure că intermediarul are posibilitatea reală să-l determine pe funcționarul public - directorul general al SN F. SA să acționeze așa cum urmărea.

După discuția relevată, inculpatul C., pentru a realiza și a-l asigura pe coinculpat că influența lui este reală și că prin intermediul fostului secretar de stat îl poate determina pe directorul general în sensul în care era interesat A., de față cu acesta, l-a apelat pe D. și a stabilit o întâlnire pentru a doua zi, 23 ianuarie 2014.

Probatoriul administrat a relevat că în intervalul 23 ianuarie - 24 ianuarie 2014 și până în 29 ianuarie 2014, ziua licitației, inculpatul C. l-a ținut la curent pe coinculpat, atât prin întâlnire stabilită, cât și prin SMS sau telefonic, cu ceea ce a întreprins în vederea intermedierii traficării influenței pentru ca „SC G. SA” să-și adjudece contractul dorit.

La 29 ianuarie 2014, intervenția organului judiciar la organizatoarea licitației a stopat procedura.

Judecătorul fondului, pentru fixarea cadrului situației de fapt, începând cu pagina 12 a sentinței, a redat, în parte, conținutul convorbirii înregistrată și transcrisă în proces-verbal, respectiv dialogul dintre cei doi inculpați, purtat la restaurantul „x” din București, în 22 ianuarie 2014 (proces-verbal fila 276, vol. 2 urmărire penală, același vol. 2 fila 277, același vol. 2 filele 288-289).

Din inserarea discuției, judecătorul fondului a reținut că se decelează obiectivul urmărit de inculpatul A. și asumat de coinculpatul C.: determinarea, prin intermediul lui D., a directorului general al SN F. SA, E., să comunice conținutul concret al ofertei financiare pe care urma să o propună pentru câștigarea licitației organizată de SC H. SA și eventual adoptarea unei strategii economice mai puțin angajantă : „să știm prețul, să știm tot, să trimită acela acolo, să trimită un om de-al meu și să-și vadă el de treaba lui (spune inculpatul A.). Da, gata (răspunde coinculpatul C., vol. 2 urm. pen. filele 288-289).

În contextul discuției din 22 ianuarie 2014, pentru a se asigura că este înțeles de inculpatul C., coinculpatul A. i-a spus că-l va recompensa cu 3 milioane de euro, totodată el stabilindu-i și modalitatea în care îi va da „câte un milion de euro anual”, inculpatul C. spunând: Da (vol. 2 urm. pen., fila 289).

Din redarea acestei discuții, judecătorul fondului mai reține că inculpatul C. nu a exprimat nicio surprindere față de cele afirmate de coinculpat, mai mult, el și-a luat angajamentul că va face tot ce poate pentru a se reuși intervenția pe lângă directorul general al SN F. SA: Da, da, da, da, da. Am înțeles!. Bun. Am înțeles!. Da. Gata domne, vorbesc cu omul. Da? (vol. 2 urm. pen., fila 289).

Discuția înregistrată a mai reliefat necesitatea urgentării influențării directorului general al SN F. SA, determinarea inculpatului A.: „Am trei ani contract, asta e!”, achiesarea la cererea lui din partea coinculpatului C.: „Am înțeles, fără nici o problemă, promisiunea : „Trei bețe că sunt eu pornit”. Acum este momentul. Trei bețe,” stăruie inculpatul A., răspuns coinculpat : „știi cum aflăm? Imediat! Și câtă influență! (vol. 2 urm. pen. fila 296).

Cu referire la data de 23 ianuarie 2014, convenită de inculpatul C. a fi cea a întâlnirii propusă martorului D., întâlnirea având loc la restaurantul „x” din București, judecătorul fondului, începând cu pagina 14 a sentinței, redă pasaje relevante în derularea situației de fapt respectiv motivul, inculpatul aducându-i la cunoștință interlocutorului că: „Cei de la SC F.F. SA vor să aibă o discuție cu el în legătură cu mai multe licitații la care participă și SC F.F. SA și SN F. SA, fapt care duce la costuri competitive mai mici, subcosturi și în final va omorî cele două societăți, reprezentanții, să se întâlnească și să se înțeleagă pentru viitor cu privire la strategia în ceea ce privește licitațiile publice (vol. 3 urm. pen., filele 7-12).

Respectivul interlocutor nu a răspuns pozitiv cererii inculpatului C.

În aceeași zi, coinculpatul A. l-a apelat pe inculpatul C. pentru a se interesa dacă D. „este luminat la față”, răspunsul fiind că s-a înțeles mesajul, se va interesa și va da un răspuns.

Pentru a fi sigur în a „rezolva” situația pentru care coinculpatul C. apelase la martor, inculpatul A. i-a sugerat să îi transmită aceluia că „dacă el nu poate” măcar să-i indice „o persoană care este în stare” (vol. 2 urm. pen. filele 303-305).

La 24 ianuarie 2014, inculpatul C. s-a deplasat la sediul „SC G. SA” din București, aici se afla coinculpatul A., primul aducându-i la cunoștință celuilalt că martorul D. nu este dispus să intermedieze întâlnirea cu directorul general al SN F. SA, dar și că l-a sfătuit că ar fi bine dacă ar fi contactat J., fostul ministru al Transporturilor. Cu această ocazie, inculpatul A. a insistat pentru găsirea unei „soluții cât mai rapidă”, pentru aceasta cerând coinculpatului numărul de telefon al celui indicat.

Ca atare, în aceeași zi, astfel cum îi recomandase coinculpatul C., inculpatul A., prin SMS, l-a întrebat pe J., dacă „vă permite agenda 5 minute, aș vrea să vă văd, A.” După scurgerea a 30 de minute, J. îi răspunde : „Sunt la Iași.” (vol. 2 urm. pen., fila 308).

În continuare, judecătorul fondului a reținut că până la ora 1200 a zilei de 29 ianuarie 2014, la sediul organizatoarei licitației pentru transportul de cărbune pe calea ferată, au depus oferte de participare două societăți, respectiv SN F. SA și SC F.F. SA, în calitate de lider al asocierii SC G. SA, SC B.B. SA și SC E.E. SRL (vol. 6-9 urm. pen.).

Respectivele oferte, deschise, după desigilare, de către Direcția Națională Anticorupție la data de 03 februarie 2014, au evidențiat că SC G. SA oferise servicii contra sumei de 302.262.294,63 lei fără T.V.A., iar SN F. SA, pentru suma de 379.773.200 lei fără T.V.A. (vol. 7 urm. pen., fila 37 și vol. 6 urm. pen. fila 20).

Coroborând probatoriul evidențiat și în prezenta, judecătorul fondului a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită și reliefată în actul de sesizare, vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată fiind dovedită fără dubiu, astfel că, în drept, fapta inculpatului A., la acel moment președinte al consiliului de administrație al SC G. SA, de a promite, la 22 ianuarie 2014, coinculpatului C. suma de 3.000.000 euro în schimbul influenței pe care acesta a lăsat să se creadă că o are, prin intermediul lui D., asupra lui E., director general al SN F. SA și în acest mod îl poate determina ca prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să divulge prețul pe care societatea condusă de el urma să îl ofere în cadrul licitației organizată la 29 ianuarie 2014 de către SN G. SA în vederea prestării de servicii de transport cărbune, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Cu referire la inculpatul C., fapta acestuia, de a accepta, la 22 ianuarie 2014, promisiunea sumei de 3.000.000 euro de la inculpatul A., lăsând să se creadă că prin intermediul lui D., are influență asupra lui E., director general al SN F. SA și în acest mod îl poate determina ca încălcându-și atribuțiile de serviciu să divulge prețul pe care societatea condusă urma să îl ofere în cadru licitației din 29 ianuarie 2014 organizată de SN G. SA pentru prestarea de servicii de transport de cărbune, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Analizând apărările inculpaților, judecătorul fondului a reținut că inculpatul A. și-a motivat conduita pe considerentul că ceea ce a discutat cu coinculpatul C. la 22 ianuarie 2014 a fost doar „o discuție informală”, între ei existând o relație avocat - client, considerent pentru care a cerut achitarea sa fie în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că infracțiunea ar fi săvârșit-o).

Inculpatul C. s-a apărat, susținând că în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea de trafic de influență, achitarea impunându-se în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Acest inculpat, admițând că, posibil, vinovăția sa există, a cerut aplicarea art. 396 alin. (4) C. proc. pen. (amânarea aplicării pedepsei), reținerea aplicării art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor, văzând și dispozițiile art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), judecătorul fondului a reținut că în acord cu dispozițiile art. 74 C. pen., la individualizarea și proporționalizarea sancțiunilor, are în vedere împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunilor, natura acestora (de corupție), starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală, motivul și scopul urmărit prin săvârșire, elementele ce caracterizează persoana inculpaților, comportamentul procesual al acestora, toate conducând la dispunerea unor pedepse executabile în regim privativ de libertate. Cu referire la situația inculpatului C., s-a mai reținut că în dosar, cu adresa nr. x/P/2013 din 09 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție (vol. 2 fond, fila 91) a făcut cunoscut că cel în cauză beneficiază de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (în timpul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care au săvârșit infracțiuni de competența Direcției Naționale Anticorupție).

Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații A. și C.

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești a criticat sentința ca fiind netemeinică în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului A., solicitându-se desființarea hotărârii și aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut de textul incriminator;

2. Inculpatul A. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență argumentându-și apărarea pe nemotivarea respectivei hotărâri, în sensul că aceasta a preluat în mod fidel rechizitoriul și nu s-au analizat apărările sale, nu s-a realizat un examen al probelor propuse, acestea constituind încălcări ale dreptului la un proces echitabil, încălcare existentă și în ce privește dreptul său la apărare întrucât nu i s-a permis să cunoască acte esențiale ale cauzei, la fel, posibilitatea să conteste real și efectiv probele acuzării, soluția de condamnare nu se întemeiază pe probe de natură să înlăture dubiul rezonabil cu privire la existența faptei și vinovăția în condițiile în care hotărârea apelată este fundamentată pe interpretarea dată de acuzare interceptărilor comunicațiilor atribuite inculpaților, dar la acele momente inculpatul s-a manifestat pe un fond de frustrare și surescitare față de comportamentul de piață (real sau perceput) incorect al SN F. SA și al numitului E., directorul de la acel moment al societății, în discuția ce a avut loc la 22 ianuarie 2014 inculpatul se interesa despre identitatea unei persoane față de care ar fi putut răspunde ierarhic numitul E., persoană pe care inculpații au căutat să o identifice în vederea solicitării unei audiențe, din conținutul discuției redate și din depozițiile coinculpatului C. și ale inculpatului A. nerezultând că inculpatul C. reprezenta sau ar fi pretins că martorul D. ar avea influență asupra directorului SN F. SA, ci, dimpotrivă rezultând că subzistă un dubiu cât se poate de serios privind identitatea persoanei față de care acel director era răspunzător, aspecte, spune apărarea, ce se desprind din chiar actul de sesizare, dar, de fapt, ceea ce inculpatul A. urmărea era obținerea unei audiențe la E. astfel cum a declarat și martorul D. și cum se desprinde din discuția subsecventei dintre cei doi inculpați din data de 24 ianuarie 2014.

Concluzia apărării apelantului inculpat este că probatoriul nu susține teza realizării elementului material al infracțiunii de cumpărare de influență ori a faptei corelative de trafic, lipsește uzul de influență, nu s-a probat intervenția pe care o presupune fapta, fiind vorba numai de o întâlnire între doi rivali comerciali, aceasta fiind desprinsă și din declarațiile martorilor, niciunul nerelatând vreun aspect de natură să-l incrimineze pe inculpatul A., chiar unii martori (O., P., R., S., T., X., A.A.), declarând că nimeni nu a intervenit pentru desfășurarea licitației, dar alți martori (N., director comercial în cadrul SN F. SA), la întrebarea procurorului, dacă a constatat că vreo persoană din afara societății să exercite presiuni asupra directorului general sau asupra altor angajați premergători ofertei financiare, a răspuns „nu”.

Referitor interesului pe care inculpatul l-ar fi avut în a cumpăra influență, apărarea apelantului, în ideea combaterii acuzării că „interesul”, „scopul”, putea fi atins numai dacă SC G. SA s-ar fi asociat, pentru că singur nu îndeplinea o condiție de participare la licitația din 29 ianuarie 2014, susține că martorul L. a declarat că „aprecierea nu a fost efectuată, pentru că ea se făcea de comisia de evaluare, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat”, iar consorțiul de societăți al cărui lider era SC F.F. SA a oferit cel mai mic preț al licitației, deci a lipsit interesul inculpatului de a cumpăra influența în scopul afirmat de acuzare.

Apărarea inculpatului, citând unele pasaje din sentința care detaliază crearea, prin săvârșirea infracțiunii, a unei stări de pericol astfel cum a dezvoltat-o judecătorul fondului, susține că acestea, străine însă acuzării, au agravat individualizarea judiciară a pedepsei și denotă aparența de imparțialitate, accentuată și de reținerea, în lipsa vreunei probe, a pretinsei sume de 3 milioane de euro și ea în defavoarea aplicării unei pedepse raportată la dubiul exprimării inculpatului, acesta nespunând în ce monedă s-ar fi promis bani, el afirmând, plastic, „vă dau 3 bețe”.

Pentru criticile aduse sentinței, inculpatul A. a solicitat desființarea acesteia și achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Anexat motivelor de apel, inculpatul A. a depus în dosar un Raport tehnic întocmit la 06 mai 2015 (filele 147-155 vol. 1 apel) de Intaforensics, tradus în limba română, în esență el concluzionând că cele două (2) fișiere video furnizate de persoana de contact a clientului, conțin clipuri care par a fi extrase prin editare dintr-o înregistrare mai lungă și nu se cunoaște dacă înregistrarea originală a fost supusă vreunei procesări și dacă da, care a fost aceasta. Cu toate acestea, la un anumit moment dat, înregistrarea a fost importată într-un program de editare video digitală într-un anumit format și au rezultat două (2) fișiere video „C. mpg” și A.. mpg”.

S-a mai concluzionat că ambele fișiere video furnizate au fost detaliat examinate vizual și nu au fost găsite dovezi evidente de editare/modificare (paginile 149 verso și 150 vol. 1 apel).

Cu referire la examinarea a trei (3) fișiere audio denumite Original. wav C., Raportul menționează, printre altele, că „pe ansamblu se pare că este posibil să fi fost supuse unei anumite forme de modificare/editare la un anumit moment”, informațiile sunt însă insuficiente pentru a fundamenta această ipoteză, limba română a reprezentat un factor inhibitor deoarece nu s-au putut stabili dovezi privind, spre exemplu, un dialog întrerupt sau neuniformități ale cadenței, conținutul audio pare a fi alcătuit din conversații în medii publice.

Analiza audio, pentru aceste fișiere a concluzionat că „la acest moment, nu a fost observată nicio dovadă specifică de editare” (fila 160 verso, fila 161 verso același volum).

3. Inculpatul C. și-a motivat apelul declarat pe greșita sa condamnare pentru infracțiunea de trafic de influență, el susținând că se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, lipsind tipicitatea obiectivă ca trăsătură esențială a infracțiunii, în subsidiar criticând greșita individualizare a pedepsei prin raportare la modalitatea în care dispozițiile art. 74 C. pen. și ale art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 au fost aplicate în considerarea circumstanțelor reale și personale din cauză.

Cu referire la motivul de apel ce vizează greșita condamnare, apărarea inculpatului a susținut că nu există probe care să ateste săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă consumată, faptei materiale lipsindu-i un element constitutiv - promisiunea că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, sens în care s-a arătat că din probatoriul cauzei nu rezultă că inculpatul i-ar fi promis coinculpatului A. că îl va determina pe E. să dezvăluie prețul ce urma a fi oferit la licitația din 29 ianuarie 2014, dimpotrivă, din înregistrarea în mediul ambiental din data de 22 ianuarie 2014 rezultând că singurul care vorbește despre detalii privind demersurile ce trebuie întreprinse pentru aflarea prețului, este A., inculpatul C. nefăcând decât să-l aprobe, această aprobare pur formală nefiind echivalentă cu promisiunea ca parte componentă, indispensabilă, a elementului material specific traficului de influență.

În aceeași idee, apărarea inculpatului, analizând declarațiile date la urmărirea penală, a subliniat că acesta a încercat să clarifice situația de fapt întâmplată, dovedind astfel atitudine procesuală pozitivă, contribuind la aflarea adevărului, el explicând că l-a aprobat pe coinculpat întrucât, ca avocat, era interesat să-l păstreze ca justițiabil, nu înțelegea întotdeauna la ce s-ar fi referit acela, iar pentru a nu-l contrazice a răspuns afirmativ la ce spunea A., acesta i-a stabilit chiar și discursul pentru „portretul care se vede de la distanță”, actul de sesizare reținând neimplicarea și lipsa de interes a lui C.

S-a mai motivat că împrejurarea de fapt care a urmat acceptării promisiunii, respectiv întâlnirea inculpatului cu martorul D., deci nu cu funcționarul public E., nu poate constitui o influență, conversația a fost neutră, inculpatul întrebând numai dacă îl cunoaște pe E. Cu referire la momentul consumării infracțiunii, reținut în sentința apelată ca fiind data de 22 ianuarie 2014, apărarea a susținut că nu este legală pentru că pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuie îndeplinită acțiunea adiacentă de promisiune, neavând relevanță dacă aceasta este concomitentă sau ulterioară activității de acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase.

În ce privește motivul de apel subsidiar, greșita individualizare a pedepsei, apărarea inculpatului C. a susținut că pedeapsa aplicată, 3 ani închisoare, orientată spre maxim deci, nu reflectă circumstanța recunoașterii de către inculpat, subliniată atât de actul de sesizare cât și de cercetarea judecătorească, recunoaștere totală a faptei în sens de activitate materială, el necontestând decât neîntrunirea elementelor constitutive, iar nu fapta în sens obiectiv.

În concluzii, apărarea inculpatului C. a solicitat ca, dacă se va constata vinovăția, să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special (între 1 an și 3 ani și 6 luni), a cărei modalitate de executare să fie dispusă potrivit art. 83-90 C. pen. sau art. 91 C. pen.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul C. a cerut admiterea de înscrisuri exclusiv în circumstanțiere din perspectiva situației lui familiale cât și profesionale (Hotărârea nr. 36 din 27 mai 2015 a Baroului Ilfov prin care se atestă că începând cu data de 25 mai 2015 s-a luat act de încetarea calității de avocat a lui C., cu aceeași dată dispunându-se radierea din Tabloul Avocaților, Decizia nr. 25 din 25 mai 2015 de încetare a contractului individual de muncă al aceluiași cu Societatea Profesională cu răspundere limitată SC G.G. SPRL.

Inculpatul A., în apel, a solicitat proba testimonială (martorii Z. - director general al SC G. SA, Y. - director general al SC E.E. SA și H.H., acesta fiind persoana cu care inculpatul a purtat o parte a conversației incriminatoare din ziua de 22 ianuarie 2014 și care ar putea oferi detalii despre împrejurări ce-i creaseră o stare de nervozitate accentuată ce ulterior s-a reflectat în conversația cu inculpatul C. și „a condus la exprimarea unor expresii discutabile” (vol. 1 apel, fila 129), teza probatorie susținută fiind „lămurirea contextului general în mediul de afaceri specific (transportatori pe calea ferată) și dovedirea inexistenței unei practici de cumpărare de influență la nivelul societăților SC G. SA și a sa”.

S-a mai cerut efectuarea unei expertize criminalistice a înregistrărilor existente în dosar pentru a se stabili autenticitatea fișierelor audio (convorbire din 22 ianuarie 2014 - proces-verbal de transcriere din 29 ianuarie 2014 - convorbire telefonică A. și C.; - convorbirea telefonică din aceeași dată între A. și K.K., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 23 ianuarie 2014 între A. și Z., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 23 ianuarie 2014 între A. și C., același proces-verbal; convorbirea telefonică din 24 ianuarie 2014 între A. și C., același proces-verbal; înregistrarea discuțiilor purtate în mediul ambiental la 22 ianuarie 2014, proces-verbal din 28 ianuarie 2014), astfel urmând să se ateste dacă procesele-verbale conțin în întregime discuțiile purtate, acestea au continuitate, dialogurile să nu prezinte întreruperi secvențiale în conținut, în opinia apărării inculpatului „întreruperile constatându-le cu ocazia audierii nemijlocite” (vol. 1 apel, fila 130), atunci identificându-se și că redarea în procesele-verbale nu este integrală, lipsind cuvinte sau existând pasaje consemnate fragmentar (fila 131 același volum).

Apărarea inculpatului a mai solicitat ca după constatarea autenticității înregistrărilor, să se dispună efectuarea unei expertize fono-criminalistice a vocii și vorbirii inculpatului A., teza probatorie fiind „necesitatea stabilirii realității concrete inclusiv cu privire la o eventuală intenție infracțională”.

Apelurile din cauză au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 aprilie 2015, sub nr. x/2/2014 fiind fixat prim termen de judecată 05 mai 2015, iar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive sub puterea cărora se aflau ambii inculpați, termenul a fost 27 aprilie 2015 (fila 45 vol. 1 apel).

La termenul de judecată din 16 iunie 2015, la interpelarea președintelui completului de judecată, în sensul de a se preciza dacă inculpații apelanți doresc să dea declarație în fața instanței de apel, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., respectiv art. 378 C. proc. pen. ori înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. pen., ambii inculpați, pe rând, au arătat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel (filele 123, 124 vol. I apel).

Inculpații au fost asistați de apărători aleși (fila 43, fila 125, fila 126 același volum).

Privind probatoriul solicitat în judecarea apelurilor declarate de inculpați, acesta a fost încuviințat în parte, respectiv audierea martorilor Z. și H.H., cerută de inculpatul A., înscrisurile în circumstanțiere depuse în dosar de apărarea inculpatului C., la fel, înscrisurile în circumstanțiere depuse în dosar de apărarea inculpatului A. (încheierea de la termenul de judecată 16 iunie 2015, filele 216-221 vol. 1 apel).

La același termen de judecată, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu privind pe inculpatul A. cu măsura controlului judiciar și s-a menținut, cu referire la inculpatul C., măsura controlului judiciar, ulterior, pe parcursul judecării apelurilor, măsura preventivă pentru fiecare dintre inculpați fiind verificată înaintea împlinirii termenului de 60 de zile.

În cauză, pentru apărarea inculpatului A. s-a mai prezentat și avocatul I.I., apărător ales (fila 249 vol. 1 apel) acesta, la termenul de judecată din 29 septembrie 2015 depunând la dosar „un punct de vedere al prof. univ. dr. J.J. privind încadrarea juridică a faptelor ce fac obiectul cauzei” (filele 269-285 același volum).

La acest termen de judecată a fost audiat martorul Z., acesta, pentru cauza dedusă judecății declarând, printre altele, că „s-au demarat discuții pentru constituirea unei asociații de operator care să depună o ofertă comună . participarea noastră la licitație împreună cu alți operatori tocmai pentru a fi siguri de reușită, că oferta noastră nu va fi respinsă” (fila 287 vol. 1 apel) (actul de sesizare și sentința instanței de fond reținând că SC G. SA, societate, singură, nu îndeplinea condiția de a participa la procedura licitației din 29 ianuarie 2014).

Tot la termenul de judecată din 29 septembrie 2015, instanța de apel, având în vedere că apărarea inculpatului A. și acesta personal, cu referire la înregistrarea convorbirii în mediul ambiental din 22 ianuarie 2014, au susținut că în procesul-verbal de transcriere apare cuvântul „mai”, acesta neexistând pe suportul tehnic în posesia căruia ei se află, a dispus, după punerea în discuția părților, înaintarea, de către parchet, a unei copii „clonă” de pe acel suport pentru audiere în ședință de judecată publică.

La 06 noiembrie 2015, parchetul a transmis copia identică de pe înregistrarea convorbirii din 22 ianuarie 2014 dintre inculpații C. și A., fixată pe suport optic tip DVD (filele 305, 306 vol. 1 apel).

La termenul de judecată 10 noiembrie 2015, a fost audiat martorul H.H., persoană prezentă într-un moment temporal la întâlnirea ce avusese loc între inculpații din cauză la 22 ianuarie 2014, la hotelul „x” (convorbire din mediul ambiental înregistrată pe suportul amintit înaintat de către parchet, proces-verbal de transcriere vol. 2 urm. pen., filele 274-297, rechizitoriu, filele 9-10), la același termen fiind audiată această convorbire, în prezența inculpaților și a apărătorilor acestora (filele 323-324 vol. 1 apel). Acest martor, el rămânând în sala de ședință după audierea sa, în completarea declarației, a atestat că „am ascultat convorbirea ambientală din data de 22 ianuarie 2014, mi-am recunoscut vocea și nu aș putea să spun că dialogul nu a fost cursiv” (vol.1, fila 324 verso).

La același termen de judecată după audierea în ședință publică a convorbirii în discuție, inculpatul A. a declarat (fila 325 vol. I apel) „Îmi recunosc vocea reținută în dialogul ambiental înregistrat la 22 ianuarie 2014, aceeași recunoaștere venind și din partea inculpatului C. (fila 326 același vol. 1).

La data de 05 februarie 2016, sub nr. x, în dosar inculpatul A. a depus un „Memoriu” în care, în esență, subliniază implicarea sa în viața socială a comunității din satul în care s-a născut, implicare soldată cu acțiuni menite a ridica nivelul de educație, reducerea abandonului școlar, la fel, eforturile depuse pentru menținerea locurilor de muncă în societatea pe care a creat-o, în final el solicitând respingerea apelului declarat de parchet și o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate.

Apărarea aceluiași inculpat, pentru termenul de amânare a pronunțării hotărârii, 23 februarie 2016, respectiv sub nr. x din 22 februarie 2016, a depus o „cerere de repunere pe rol” (vol. 2 apel), cu argumentul că la 16 februarie 2016, Curtea Constituțională a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. - „Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”, excepție admisă, instanța constituțională decizând că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională, motiv pentru care, chiar și în condițiile în care decizia urma a fi publicată, soluția însă este considerată „o împrejurare aptă să servească la lămurirea cauzei odată ce nu au fost excluse probele constând în interceptări ale unor comunicații.

Sinteza criticilor formulate de apelanți:

Cum s-a mai arătat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin motivele scrise de apel, a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului A.

Inculpatul A., invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, a criticat nemotivarea hotărârii judecătorului fondului odată ce aceasta nu reflectă analiza apărărilor sale, greșita condamnare, în ce-l privește existând un dubiu rezonabil, convorbirea din 22 ianuarie 2014 cu coinculpatul C. fiind doar rezultatul frustrării și surescitării în care s-a aflat, cauzate de comportamentul de piață incorect al SN F. SA și al numitului E., el, în realitate, a dorit obținerea unei audiențe la directorul general al societății, nu era interesat să cumpere influență și pentru că SC F.F. SA a oferit cel mai mic preț al licitației.

Inculpatul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în rejudecare, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) sau, în subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) (fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege) ori în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (în cauză nu există probe).

Inculpatul C., susținând că în cauză se impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) a motivat că faptei îi lipsește tipicitatea obiectivă. În subsidiar, inculpatul a criticat greșita individualizare a pedepsei, respectiv că judecătorul fondului nu s-a raportat la dispozițiile art. 74 C. pen. și ale art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Examinarea motivelor de apel

Instanța de apel, examinând sentința apelată, având în vedere caracterul devolutiv integral al acestei căi de atac, în raport de criticile formulate, reține următoarele:

Cu referire la inculpatul A. privind inexistența probelor care să confirme săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, cu consecința achitării conform art. 16 lit. c) C. proc. pen. se reține că, prin motivarea acestei solicitări inculpatul reiterează în realitate apărări susținute și în fața instanței de fond, analizate de aceasta și respinse motivat. Astfel, chiar inculpatul a declarat că societatea sa se afla într-o situație grea, despre aceasta a discutat cu coinculpatul C. în 22 ianuarie 2014 la hotelul „Radisson Blu”, el cunoștea că SN F. SA participă la licitații și oferă prețuri mici, chiar situate sub cele stabilite de organizatorul licitației, pentru aceasta era nemulțumit, lui C. nu i-a cerut să intervină la persoane pe care le cunoștea și despre care știa că aveau trecere la directorul general al SN F. SA, nu era interesat de prețul oferit de aceasta.

Pentru a evidenția faptele relevate de convorbirea dintre cei doi inculpați la 22 ianuarie 2014, este necesar a ne raporta la unele situații premergătoare acesteia, despre care inculpatul A. era la curent.

Astfel, în martie 2013, SN G. SA, a lansat procedura de licitație în vederea încheierii acordului cadru și a contractelor subsecvente cu obiectul Servicii de transport feroviar de cărbune pentru Sucursala C.C. Craiova II, Sucursala C.C. Ișalnița și Sucursala C.C. Turceni, valoarea estimată a contractului fiind de 473.068.410 lei fără T.V.A. repartizată după cum urmează: 195.079.200 lei pentru Turceni; 105.414.600 lei pentru Craiova II și 172.574.610 lei pentru Ișalnița. Durata contractului urma a fi 36 de luni cu începere 01 februarie 2014, criteriile de atribuire fiind „cel mai mic preț” sau „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.

La 17 ianuarie 2014, SC H. SA Târgu-Jiu a comunicat invitații de participare la procedura de licitație către SN F. SA, SC B.B. SA Voluntari, SC G. SA, SC D.D. SA București și SC E.E. SRL Timișoara, termenul de depunere a ofertelor fiind stabilit pentru 29 ianuarie 2014, ora 1200.

La 20 ianuarie 2014, cu adresă, SN F. SA a transmis intenția de a participa la achiziția serviciilor de transport feroviar de cărbune pentru toate cele 3 sucursale și a cerut documentația de atribuire (fișe de date, caiet de sarcini, model de contract subsecvent, model de acord).

Anterior acestei proceduri, pentru a se releva animozitățile dintre SN F. SA și SC F.F. SA - parte a grupului de firme SC B. SA controlat de inculpatul A., în iunie 2013, SN F. SA a licitat 51% din acțiunile sale, SC F.F. SA rămânând singur concurent în privatizare și a câștigat licitația, dar privatizarea a eșuat, condiție în care Ministerul Transporturilor era obligat să restituie garanția de 10 milioane de euro depusă de SC F.F. SA (în convorbirea din 22 ianuarie 2014 existând referiri cu privire la aceasta).

În contextul expus, activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost reținută pe baza discuțiilor telefonice și întâlnirilor din intervalul 22-24 ianuarie 2014, înregistrările audio stocate pe suporturile optice privind acestea fiind efectuate prin punerea în executare a mandatului nr. 001182 din 16 ianuarie 2014 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 20 și art. 21 din Legea nr. 535/2004, raportat la art. 3 lit. f) și l)) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 14/1992, mandat prelungit și emis față de inculpatul A. și prin care Serviciul Român de Informații a fost autorizat să desfășoare activități de interceptare, înregistrare convorbiri telefonice, interceptare și înregistrare audio, fono, video a comunicațiilor în mediul ambiental.

Astfel, cu referire la convorbirea din 22 ianuarie 2014 (transcrisă în proces-verbal de redare) de la hotelul „x”, inculpatul A. se interesează dacă coinculpatul C. (acesta din urmă a recunoscut că la acea dată nu avea încheiat un contract de asistență juridică cu niciuna din firmele grupului „SC B. SA” se află în raporturi de prietenie cu D.: „zi-mi și mie, tu erai pe bune cu un secretar de stat de la Transporturi D. ! continuând: „cât de bine îl strunește pe directorul de la Transporturi? Dacă îl mai strunește? pe ăla mare”, inculpatul C. replicând: „nu știu să-ți răspund cât de bine, dar mă pot ocupa” (fila 276, vol. 2 urm. pen.). În continuare, inculpatul A. l-a întrebat direct pe coinculpat „cine este mai influent acolo, J. sau D.”, răspunsul fiind îndoiala că J. ar mai fi putut influența.

A. a plusat, spunând: „Așteptăm. D. era omul lui. Deci, după ce afli îți spun exact, vreau să-ți fac o propunere.” (același vol. 1, aceeași filă).

Inculpatul C., în prezența coinculpatului, la acea discuție, l-a apelat telefonic pe D. căruia i-a avansat o întrevedere pentru ziua următoare la restaurantul „x” din București.

Pentru a se lămuri asupra subiectului întâlnirii programată cu D., inculpatul C. află de la coinculpat scopul intervenției ce urma să o facă, respectiv „licitația peste o săptămână . marți . un transport mare de cărbune, ca boul ăsta să vină, să știm prețul, să știm prețul, să știm tot, să trimită acela acolo să trimită un om de-al meu și să-și vadă el de treaba lui (vol. 2 urm. pen., filele 288-289). Scopul intervenției dorită a fost accentuat de inculpatul A. și prin oferirea, pentru coinculpat, a 3 milioane, remiterea făcându-se „câte un milion de euro anual” (același vol. 1 fila 289).

Determinarea inculpatului C. în a realiza cele cerute este reliefată de angajamentul luat pentru reușita intervenției : .da, da, da, da, da . am înțeles . bun, am înțeles . da, gata . Da, gata, vorbesc cu omul (același vol., aceeași filă).

În cadrul aceleiași discuții, insistând pentru urgența influențării cunoașterii prețului oferit de SN F. SA și pentru că firma sa nu îndeplinea condițiile de participare la licitație, inculpatul A. accentuează celuilalt : „dar du-te un pic peste el. Fă-ți un pic timp pe chestia asta . du-te chiar astăzi peste el, vezi că ți-am zis că bănuiesc că merită. Am trei ani contract, asta e.” răspunsul coinculpatului fiind : „am înțeles, fără nicio problemă”.

În final, inculpatul A. reia oferirea a „trei bețe că sunt eu pornit”, coinculpatul replicând : asta știi cum aflăm? Imediat. Și câtă influență (vol. 2 urm. pen., fila 296).

Inculpatul C. s-a întâlnit, la 23 ianuarie 2014, cu martorul D., l-a întrebat pe acesta dacă îl cunoaște pe E. sau pe cel care l-a adus în cadrul SN F. SA și i-a comunicat că „cei de la SC F.F. SA vor să discute în legătură cu licitații, la care participă SC F.F. SA și SN F. SA, ceea ce duce la costuri competitive mici, subcosturi, ceea ce „va omorî cele două societăți” (vol. 3 urm. pen., filele 7-12). Martorul nu a realizat în fapt ceea ce i se ceruse.

Imediat, în aceeași zi, inculpatul A., telefonic, s-a interesat care a fost rezultatul întâlnirii, întrebând „dacă este luminat la față”, coinculpatul răspunzând că mesajul a fost înțeles, acela se va interesa și va da un răspuns. În cadrul acestei discuții, inculpatul A. a sugerat coinculpatului să-i transmită lui D. că „dacă el nu poate”, să indice „o persoană care este în stare” (vol. 2 urm. pen., filele 303-305).

În ziua următoare, 24 ianuarie 2014, inculpatul C. s-a deplasat la sediul SC F.F. SA și i-a spus inculpatului A. că D. nu este dispus să intermedieze o întâlnire cu directorul general al SN F. SA, totodată sfătuindu-l să-l contacteze pe J., fost ministru. Motivând că este necesară „o soluție cât mai rapidă”, inculpatul A. i-a cerut coinculpatului numărul de telefon al celui amintit și în aceeași zi, printr-un mesaj SMS a comunicat : „Dacă vă permite agenda 5 minute, aș vrea să vă văd A.”

După un interval de 30 de minute, inculpatului i s-a comunicat : „Sunt la Iași J.” (vol. 2 urm. pen., fila 308).

La 29 ianuarie 2014, înainte de ora 1200, la sediul organizatorului licitației s-au depus două oferte de participare, una din partea SN F. SA, cealaltă aparținând SC F.F. SA, acesta ca lider al asocierii SC G. SA, SC B.B. SA și SC E.E. SRL.

Intervenția, în aceeași zi, a organului de urmărire penală s-a soldat cu ridicarea celor două oferte și după desigilarea documentațiilor, operațiune realizată la 03 februarie 2014, s-a constatat că SC F.F. SA oferea suma de 302.262.294,63 lei fără T.V.A., iar SN F. SA suma de 379.773.200 lei fără T.V.A. (vol. 7 urm. pen., fila 37, vol.6 urm. pen., fila 20).

Instanța de apel constată că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prin raportare la criticile formulate de apelanții inculpați a reliefat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, atât cele ce vizează latura obiectivă, cât și cele care vizează latura subiectivă, iar corespondența acestor elemente în materialul probator administrat face ca faptele să se înscrie în tiparul prevăzut de norma incriminatoare.

Astfel, instanța de control judiciar reține că în conformitate cu prevederile art. 291 alin. (1) C. pen. în vigoare, identificată, în mod corect, ca fiind lege mai favorabilă în privința inculpatului C. - infracțiunea de trafic de influență constă în „pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșirea de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri”.

Elementul material al infracțiunii arătate se poate realiza alternativ fie printr-o acțiune de pretindere sau primire a unei sume de bani sau alt folos material ori de acceptare a unei astfel de promisiuni, în scopul de a-și exercita influența asupra unui funcționar.

Practica judiciară a reținut că pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca primirea, pretinderea sau acceptarea banilor sau folosului să se facă pentru sine, adică în propriul patrimoniu al inculpatului sau pentru altul, adică în profitul altei persoane. În cauză, acceptarea promisiunii făcută de coinculpatul A. era pentru profitul inculpatului C. Fapta, astfel reținută, implică, prin chiar ea, ideea că autorul (inculpatul) uzează de influența sa, pe care deci o vinde (de aici sintagma venditore di fumo) și presupune perspectiva efectuării unei intervenții la funcționarul vizat (în cauză directorul general al CN F. SA, numitul E.) pentru a-l determina pe acesta, să facă (să spună/comunice prețul cu care societatea urma să participe la licitația din 29 ianuarie 2014, probatoriul relevând că era singura persoană care avea aptitudinea de a alege o variantă de preț din șase propuse de comisia din unitatea participantă) aceasta constituind act de serviciu, atribuție, îndatorire.

Inculpatul C. acceptă cele 3 milioane („3” bețe) pentru sine, cu corelativul vânzării influenței, el lăsând să se creadă că odată ce va interpune pe D., coinculpatul va putea ajunge la funcționarul director general, fiind fără relevanță dacă prețul influenței traficate s-a făcut direct de el sau mijlocit (cum este în cauză).

La fel, pentru existența elementului material al infracțiunii despre care este vorba, nu este relevant dacă influența s-a exercitat, fiind suficientă întreprinderea de demersuri, ceea ce în cauză s-a evidențiat, aceste demersuri dovedind implicit și înțelegerea infracțională inițială dintre cumpărător (inculpatul A.) și vânzătorul de influență (inculpatul C.). Faptul că în derularea activității infracționale a fost introdus intermediarul D., aceasta reprezintă tiparul conceput de cei doi inculpați, nefiind însă vorba despre o simplă vehiculare a numelui sau funcției celui la care se dorea să se ajungă, ci se dorea ca acesta să spună „prețul”.

Vânzarea influenței cu corelativul pentru inculpatul A., a cumpărării influenței a fost de la început determinată, s-au întreprins demersuri pentru atingerea obiectivului (cunoașterea prețului cu care CN F. SA urma să participe la licitație) asumat prin traficarea influenței.

Inculpatul C., vânzător de influență, a fost pentru coinculpat, cumpărător de influență, persoana prin intermediul căreia urma să se ajungă la funcționarul E. pentru ca acesta să devoaleze „prețul” cu care CN F. SA oferea încheierea unui viitor contract pentru transportul de cărbune, implicarea lui însemnând, astfel s-a evidențiat în probe, discuții, toate cu interes în rezolvarea problemei ce i se dăduse, în scopul aproprierii banilor în folosul său. Pentru aceasta, inculpatul a realizat demersuri concrete, cu conținut menit a conduce la rezolvarea a ceea ce i se ceruse în schimb acceptând caracterul oneros al traficării influenței în considerarea promisiunii de bani în schimbul obținerii, de către inculpat a ceea ce se dorea de la funcționar ca urmare a influențelor exercitate asupra lui de către cei doi inculpați, fiecare prin intermediul celuilalt, ei acționând pentru finalitatea comună, aceea de a cunoaște prețul oferit de CN F. SA la licitația în cauză, chiar în condițiile în care inculpatul nu a luat contact direct cu funcționarul, nu are relevanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, de la bun început el cunoscând că intervenția urma să se facă pe lângă o persoană cunoscută de acel funcționar. Totodată, pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu interesează dacă prin intervenție s-a urmărit efectuarea, de către funcționar, a unui act legal sau ilegal, esențial fiind ca făptuitorul, în cauză inculpatul să lase să se creadă că are influență, să promită că va realiza determinarea („prețul”), respectiv că „cel mare” va spune acel preț.

În ce privește latura subiectivă, infracțiunea de trafic de influență se săvârșește sub aspect subiectiv, numai cu intenție directă, respectiv autorul prevede rezultatul activității lui infracționale și îi urmărește demersurile evidențiate constituind faptul material și elementul subiectiv, intelectiv, componentă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului C.

Infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în momentul stabilirii înțelegerii infracționale (22 ianuarie 2014).

În ce privește apărarea inculpatului, că în cauză nu s-a probat faptul promisiunii, condiție de tipicitate nouă prevăzută de textul incriminator, probatoriul a evidențiat că inculpatul, vânzându-și influența, nu a făcut-o în mod generic, fără să ofere și o soluție concretă cererii sau dorinței coinculpatului cumpărător de influență, care urmărea să influențeze punctual conduita funcționarului, să afle „prețul”, pe lângă demersurile întreprinse în ce-l privește pe D., el a avansat și varianta „J.”- relevante în sensul promisiunii sunt răspunsurile pe care inculpatul le dă cererii coinculpatului: . „mă pot ocupa” (vol. 2 urm. pen., fila 276), gata domne, vorbesc cu omul vol. 2 urm. pen., fila 289), „și-a luat tema și a rămas că mâine dimineață îmi va da răspunsul că se vede la rândul lui cu . tovarășul cu care i-am dat tema să lucreze” (vol. 2 urm. pen., fila 303-305).

În cauză, inculpatul C. a recunoscut derularea activității infracționale, el contestând întrunirea elementelor constitutive, nu fapta în sens obiectiv, ca atare nu este fondată cererea sa de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., din probe rezultând fără dubiu că fapta există, constituie infracțiunea de trafic de influență și a fost săvârșită de inculpat.

Sintagma „nu este prevăzută de legea penală” (art. 16 alin. (1) lit. t) teza I) privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au fost niciodată obiect al incriminării sau a operat dezincriminarea.

În ce privește infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 292 C. pen. în vigoare, reținută în sarcina inculpatului A., aceasta constă în acțiunea de cumpărare a influenței, reală sau presupusă, pe lângă un funcționar, care poate fi săvârșită alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani daruri ori alte foloase pentru a-l determina pe funcționarul vizat „să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri”.

Ca atare, acțiunile care alternativ pot constitui element material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență - promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri ori alte foloase - trebuie să îndeplinească următoarele condiții esențiale: autorul să acționeze având în vedere influența reală sau presupusă pe care o persoană o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcționar, mizând pe aceasta; - cumpărătorul de influență trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcționar; - este necesar nu numai ca influența reală sau presupusă de care se prevalează o persoană să se refere la un act care intră în atribuțiile, îndatoririle, sarcinile de serviciu ale funcționarului, ci și cel care cumpără influența, intervenția, să aibă un interes real, fie legitim, fie ilegitim;- promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase trebuie să fie săvârșite mai înainte ca funcționarul - pe lângă care o persoană are sau lasă să se creadă că are influență - să fi îndeplinit actul care intră în atribuțiile sale de serviciu și care este solicitat, cerut, sau, cel mai târziu, în timpul efectuării acestuia.

Prin „promisiune”, ca modalitate alternativă (normativă) de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență, se înțelege un angajament pe care și-l ia o persoană față de o altă persoană că va face un anumit lucru.

În cazul infracțiunii de cumpărare de influență, promisiunea constă în obligația pe care cumpărătorul de influență și-o ia față de traficantul de influență, de a-i da, a-i remite în viitor o sumă de bani, daruri, ori alte foloase pentru ca cel din urmă să intervină pe lângă un funcționar în scopul determinării acestuia să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile, îndatoririle sale de serviciu, sau să facă un act contrar acestora.

Pentru a realiza elementul material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență, promisiunea, ce constituie un act unilateral al cumpărătorului de influență, indiferent că se face verbal sau în scris, că este expresă sau tacită trebuie să fie serioasă, nu vagă ori imposibil de realizat.

Din punct de vedere al laturii obiective, cumpărarea de influență se săvârșește numai cu intenție directă, calificată de scopul special urmărit de făptuitor. Forma de vinovăție a intenției directe rezultă din textul de lege care incriminează infracțiunea de cumpărare de influență și care prevede că promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri ori alte foloase trebuie să fie făcute pentru ca traficantul de influență să îl determine pe funcționar să îndeplinească sau nu un act care face parte din atribuțiile sale de serviciu, altfel spus, făptuitorul prevede și urmărește cumpărarea influenței pe care traficantul o are sau numai lasă să se creadă că o are asupra funcționarului și, implicit, îndeplinește sau nu îndeplinește, de către acesta din urmă, a unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu este necesar ca scopul să se realizeze efectiv, este suficient ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în cel al acceptării promisiunii sau a darului.

Reglementarea legală a infracțiunii în art. 292 C. pen. în vigoare este corespondentă dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 78/2000 privind descoperirea, prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.

Raportând considerațiile teoretice arătate la cauză, instanța de apel reține că judecătorul fondului a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență.

Conținutul comunicărilor pe care inculpatul A. le-a purtat în mod repetat cu coinculpatul C. și, în parte, declarațiile date de ambii, întâlnirile dintre ei demonstrează că au avut reprezentarea stării de pericol produsă cu privire la buna desfășurare a activității CN F. SA, A. cunoscând că aceasta era un potențial concurent pe piața transportului feroviar de mărfuri (în cauză, cărbune), la fel se cunoștea că directorul general era în măsură să cunoască/ stabilească oferte pentru licitația din 29 ianuarie 2014 (martor N., vol. 3 urm. pen., fila 17) acesta relatând că directorul general a lucrat la ofertă numai cu R. și a finalizat-o la 28 ianuarie 2014, cu privire la ofertă, aceasta era secretă fiind un pericol real pentru CN F. SA, valoarea concretă era cunoscută doar de directorul general (declarație martor U., vol. 3 urm. pen, fila 33), deci s-a dorit urmarea, la fel ambii cunoscând că CN F. SA este societate comercială, acționar majoritar fiind statul prin intermediul Ministerului Transporturilor și desfășoară activități de interes public național.

Înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental (22 ianuarie 2014), conținutul acestora, denotă, din partea și a inculpatului A., interesul pentru a afla „prețul” cu care societatea concurentă se prezenta la acea licitație, la fel, demersurile planificate, limbajul folosit (despre care inculpatul susține că s-ar fi datorat stării de surescitare nervoasă sau consumului de alcool) este explicit, nu criptat, nu este necesar niciun efort pentru deslușirea și înțelegerea conținutului. În realitate, nici acest inculpat nu a contestat conținutul înregistrărilor transcris în procese-verbale, ci doar modul în care el a fost interpretat de urmărirea penală și de judecătorul fondului, ceea ce l-a determinat să acrediteze o altă situație de fapt, respectiv că dialogul cu inculpatul C. s-ar fi referit la un contract de consultanță/asistență juridică, aspect negat de inculpatul C.. Dar, chiar și în aceste condiții, o atare apărare nu poate fi primită, întrucât din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul C. nu s-a mărginit a rămâne în cadrul drepturilor și îndatoririlor sale profesionale de avocat, profesie reglementată prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ci el s-a pliat și a întărit cererile, afirmațiile coinculpatului A. privind finalitatea intrării în posesie a „prețului” ce urma să fie oferit la licitație de concurența CN F. SA, cele două infracțiuni bilaterale (trafic și cumpărare de influență) au un conținut identic din perspectiva motivației cu care au fost săvârșite, respectiv determinarea directorului general al CN F. SA să adopte conduita urmărită de inculpatul cumpărător de influență, determinare punctuală, concretă.

Este de menționat că ambii inculpați, încă de la momentul 22 ianuarie 2014, au dezvoltat contacte permanente, fiecare fiind la curent cu acțiunile întreprinse și coordonându-și strategia stabilită (convorbirile interceptate în mediul ambiental, 22 ianuarie 2014, 24 ianuarie 2014), iar analiza conținutului acestora, coroborată cu recunoașterea situației de fapt manifestată de inculpatul C., abordarea martorului D., oferă și pune în evidență dovada existenței înțelegerii infracționale frauduloase.

În consecință, instanța de apel apreciază ca neîntemeiată cererea inculpatului A. de a se pronunța o soluție de achitare a sa, reținând că infracțiunea de cumpărare de influență pentru care a fost trimis în judecată există în materialitatea ei și a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege. Cu referire la cererea aceluiași inculpat, de a se pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe), inculpatul susținând că este ilegală interceptarea convorbirii din mediul ambiental din data de 22 ianuarie 2014 sunt de relevat următoarele: - este de remarcat că infracțiunile de corupție sunt săvârșite într-un cadru de conspirativitate, probarea lor fiind relativ dificilă. Este real că această cauză prezintă o particularitate, respectiv probațiunea este una indirectă în cea mai mare parte, dar niciunul din inculpați nu a negat că întâlnirea a avut loc, ambii au oferit identificarea locației, a orei întâlnirii (la fel martorul H.H.), inculpatul A., la 10 februarie 2014, cu ocazia studierii materialului de urmărire penală în Dosarul nr. x/P/2014 a menționat că „în urma ascultării interceptărilor telefonice și ambientale în cauză, a constatat faptul că anumite cuvinte, expresii și pasaje nu fac parte din vocabularul meu, pe alocuri nici vocea nu pare a fi a mea, de asemenea, am constatat că anumite fraze sunt disparate de context și nu au nicio logică” (vol. 1 urm. pen. fila 74).

De menționat că la această inserare olografă aplicată pe procesul verbal, inculpatul a fost asistat de 6(șase) apărători aleși (între orele 09:30-16:35).

Cu referire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, s-a pronunțat, prin încheierea din 20 martie 2014 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București. secția a II-a penală, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea contestației formulată de inculpatul A. (Încheierea nr. 1427 din 24 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Inculpatul și apărătorii săi aleși au beneficiat de eliberarea copiilor de pe mediile de stocare a înregistrărilor, la fel, de procesele-verbale de redare a acestora, de audierea convorbirilor din mediul ambiental în ședință publică, inclusiv pe parcursul judecării apelului.

În cauză, instanța de apel a făcut trimitere la conținutul convorbirilor înregistrate, fără analize suplimentare sau cu caracter polemic, probațiunea faptelor realizându-se prin conținutul convorbirilor, conținut redat în cauză, declarațiile inculpaților, cum au fost evidențiate, având caracter completator sau fixator în spațiu și timp.

Niciunul dintre inculpați nu a contestat că întâlnirea și convorbirea din 22 ianuarie 2014 au avut loc, transcrierile interceptărilor au fost certificate de procuror (vol. 2 urm. pen.).

Potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rolul Curții Europene nu este să stabilească dacă anumite mijloace de probă au fost obținute ilegal, ci să analizeze dacă o astfel de „ilegalitate” a avut drept consecință încălcarea unui alt drept protejat prin Convenție, respectiv dreptul la apărare, în special cu referire la proceduri contradictorii și la egalitatea armelor. (cauza Bulfinsky c României).

Raportând la cauza de față acest deziderat și luând în considerare și dreptul inculpaților la derularea, în ce-i privește, a procesului penal echitabil, se reține că acestea au fost respectate și în condițiile în care cu excepția art. 102 alin. (1), art. 89 alin. (2) și a art. 190 alin. (5) C. proc. pen., nu se prevede excluderea, in abstracto, automată, a oricărei probe administrată nelegal (astfel solicită apelantul inculpat A. cu referire la înregistrarea convorbirii din 22 ianuarie 2014), nu orice încălcare a unei prevederi legale atrage excluderea probei nelegale, ci numai aceea care reprezintă o „încălcare substanțială și semnificativă a codului sau a legislației speciale ce reglementează administrarea probelor, dacă prin aceasta se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal prin vătămarea drepturilor părților sau ale subiecților procesuale principali, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la fiabilitatea probei (respectiv aptitudinea acesteia de a fi credibilă) în acest mod dându-se efect teoriei legitimității, accentul punându-se pe compararea celor două fapte condamnabile: nelegalitățile autorităților raportate la faptele penale ale acuzatului, aceasta din interpretarea dispozițiilor art. 102 alin. (3) C. proc. pen., nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei, ori acesta este un ultim refugiu al organului judiciar, nu însă primul impuls în cauză, inculpatul A. a fost în măsură să analizeze mandatul de siguranță națională ce l-a privit, la fel cum s-a mai arătat, transcrierile convorbirilor în mediul ambiental interceptate, el necontestând realitatea, de la datele 22 ianuarie 2014, 24 ianuarie 2014, ci că, posibil, nu îi este propriu limbajul (deși în declarația dată în apel regretă cuvintele utilizate) pe „alocuri”, nu-și recunoaște vocea (în aceeași declarație din apel, într-un final o recunoaște, la fel, recunoaște inculpatul C. și martorul H.H.) devierile de limbaj punându-le pe seama consumului de alcool.

Reîntorcându-ne la cererea inculpatului de a fi excluse, ca nelegal sau neloial administrate aceste convorbiri care interesează cauza, din prevederile art. 102 alin. (3) C. proc. pen. rezultă că excluderea nu este o sancțiune procesuală autonomă, ci subsumată sancțiunii nulității, ea intervenind numai dacă se constată nulitatea (fie absolută, fie relativă) actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată.

S-a amintit în prezenta, temeiul legal al dispunerii interceptărilor convorbirilor dintre inculpați, iar la judecarea cauzei în fond și în apel, în acord și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, convorbirile au fost audiate public, în prezența inculpaților, a apărătorilor lor aleși, inculpații fiind astfel în măsură să ia contact direct cu realitatea faptelor, evidențiindu-se că în conversații ei au fost spontani, firești corelativ interesului acelor convorbiri.

În cauza Dumitru Popescu c României (invocată și de apărarea inculpatului A.) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat că utilizarea chiar ca unic mijloc de probă a înregistrării convorbirii telefonice efectuate nelegal (cu încălcarea Convenției și în special a art. 8) nu aduce în sine atingere principiilor echității procesului penal consacrate de art. 6 parag. 1, fiind necesar a se aprecia dacă procedura în ansamblul său a avut un caracter echitabil.

Conținutul conversațiilor interceptate în mediul ambiental, coroborat cu rapiditatea și determinarea cu care inculpatul C. a dat curs cererii coinculpatului A., abordarea intermediarului D., încercarea de abordare a fostului ministru al Transportului J. pun în evidență dovada existenței, între cei doi inculpați, a înțelegerii infracționale frauduloase.

În raport de argumentația prezentată, instanța de apel reține că infracțiunile de trafic de influență/cumpărare de influență pentru care inculpații C. și A. au fost trimiși în judecată, există în materialitatea lor, fiind întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiecte, cât și sub cel al laturii subiective.

În ce privește aplicarea legii penale în timp, instanța de apel reține că cele două infracțiuni - temporal - s-au consumat la 22 ianuarie 2014, deci înaintea datei de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a legii penale noi (Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

Potrivit art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), precum și Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, determinarea legii penale mai favorabile comportă analiză, prin comparare, a dispozițiilor penale din legile succesive în timp care își găsesc aplicabilitatea, deci aprecierea se face în concret: continuitate de incriminare, condiții de tragere la răspundere penală și regim sancționator. În cauză, au fost evidențiate în prezenta textele incriminatoare, condițiile de angajare a răspunderii penale. Sub aspect sancționator, față de reglementarea incriminării traficului de influență în C. pen. anterior (art. 257 - închisoare de la 2 la 10 ani, actuala incriminare, art. 291 alin. (1) prevede pedepse de la 2 la 7 ani închisoare, deci limita maximă este mai redusă).

Aceeași este situația și în cazul infracțiunii de cumpărare de influență (art. 292 - închisoare de la 2 la 7 ani - art. 61 din Legea nr. 78/2000 - închisoare de la 2 la 10 ani), deci tot maximul este mai redus.

Instanța de apel a subliniat aplicarea în concret a legii penale mai favorabile pentru că judecătorul fondului nu a motivat aceasta, deși a aplicat pedepse potrivit C. pen. în vigoare.

Însă, în ceea ce privește procesul de individualizare a pedepselor, instanța de apel, în opinie majoritară, apreciază că acesta se impune a fi rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, analizat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, respectarea acestuia fiind obligatorie.

La fel, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să-și modeleze corect atitudinea socială în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de colectivitate.

Art. 74 alin. (1) C. pen. prevede că evaluarea stabilirii duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, după criterii ținând de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Rezultă astfel și că textul indicat este menit a impune o justă adecvare a criteriilor generale la circumstanțele personale ale inculpatului, numai o pedeapsă justă și proporțională fiind de natură să asigure exemplaritatea și finalitatea, prevenția generală și specială înscrise în legea penală.

Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen concret și cuprinzător al elementelor interne, specifice faptei și celui care a săvârșit-o.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă aspecte a căror cuantificare este în măsură să orienteze instanța de apel în modificarea soluției aplicată de judecătorul fondului, în afara criticilor invocate de apelanți. Este prezentă caracteristica faptelor ca infracțiuni de corupție, inculpații, săvârșindu-le, au creat o stare de pericol pentru activitatea CN F. SA în serviciul căreia se afla subiectul pasiv subsidiar (funcționarul public directorul general al societății) vizat de cei doi inculpați, starea de pericol constând în atingerea adusă prin expunerea corectitudinii licitațiilor publice și determinând neîncredere, suspiciune, posibil starea economică și socială dificile colectivului de salariați al persoanei juridice.

Dar, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul, nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare, ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calități: să fie dreaptă, proporțională cu infracțiunea, elastică, divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură. Lipsa uneia sau a alteia din calitățile enunțate face ca sancțiunea penală să nu-și atingă scopul pentru care se dispune.

Proporționalitatea pedepsei înseamnă că trebuie să fie rațională, deci potrivită cu gravitatea faptei, nici prea aspră, nici prea blândă, ci trebuie să aibă o măsură potrivită, iar în raport cu încălcarea legii penale, pedeapsa proporțională constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiție. Dezideratul unei cât mai juste justiții înseamnă a proporționa cât mai desăvârșit pedeapsa. Pedeapsa este întotdeauna legată de infracțiune, într-o relație efect-cauză.

Infracțiunea săvârșită se cere a fi analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior:

a) în sfera juridică, ea tulbură echilibrul juridic prin atingerea adusă unui drept, interes, situație juridică protejată;

b) în sfera morală,ea conduce un sentiment de revoltă, dezaprobare, reacțiune contra făptuitorului;

c) în sfera socială, neliniște, temere pentru viitor, nesiguranță.

Ca atare, instanța de apel, reevaluând natura, importanța valorilor sociale ocrotite și periclitate prin acțiunile ilicite ale celor doi inculpați, caracterul și gravitatea urmărilor, forma, gradul de vinovăție, apreciază că se impune aplicarea, pentru fiecare inculpat, a unor pedepse care să reflecte gradul concret de pericol social al faptelor și făptuitorilor, inculpatul C. încălcându-și demnitatea de avocat, profesie juridică, pentru a obține facil și ilegitim, ceea ce i s-a promis, iar coinculpatul A., persoană din mediul privat de afaceri, doritor să acceadă într-o procedură de licitație publică prin nesocotirea regulilor concurenței loiale și a dreptului fiecărui competitor de a se prezenta corespunzător capacităților sale. Totodată, în ce-l privește pe inculpatul C., acesta, astfel a stabilit și instanța de fond, beneficiază de o cauză legală de micșorare a pedepsei, iar pe plan profesional a renunțat de bună voie la calitatea de avocat (dovezile sunt depuse în dosar): Același inculpat are familie numeroasă, copii minori, atitudinea sa procesuală fiind de conștientizare a gravității faptei.

Cu referire la persoana inculpatului A. și acesta, chiar dacă numai la finalul judecării cauzei în apel, a subliniat înțelegerea nelegalei sale atitudini față de un competitor dintr-o procedură de licitație în care persoanele juridice pe care le reprezentau trebuia să se manifeste liber conform performanțelor lor economice și legii. De asemenea, tot cu referire la persoana acestui inculpat, din actele cauzei transpare că este conștient că pe viitor va trebui să fie diligent în respectarea legii odată ce răspunde și de viața unui număr relativ mare de salariați al grupului de firme coordonat, și acesta are copii minori, iar în colectivitatea de oameni din satul natal, a dezvoltat activități de educare a tinerilor rromi, de ocupare a lor în acțiuni lucrative, recreative, sportive, menite a le schimba destinele în bine( sunt dovezi la dosar).

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în opinie majoritară va admite apelurile declarate de inculpați, va desființa sentința penală atacată numai în ce privește pedepsele principale aplicate, modalitatea de executare a acestora și cu referire la inculpatul C. va înlătura pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond cu nesocotirea art. 65 alin. (1) C. pen., acestui inculpat neaplicându-i-se o pedeapsă complementară.

Înalta Curte nu poate ignora împrejurarea că faptele s-au consumat sub forma acceptării și promisiunii unei sume de bani, chiar fără o cuantificare certă într-o monedă ( 3 milioane /3 „bețe”), nu s-a remis niciun ban, la fel, că inculpații au respectat cu strictețe măsurile de supraveghere impuse în perioadele cât s-au aflat sub arest la domiciliu sau control judiciar, s-au prezentat la fiecare termen de judecată, toate acestea apreciindu-se că sunt apte să orienteze spre o modalitate de executare neprivativă de libertate, respectiv suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen., cu diferențe privind termenele de supraveghere și perioadele de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității.

În ce privește apelul declarat de parchet, acesta vizându-l numai pe inculpatul A. și criticându-se pedeapsa aplicată de judecătorul fondului, pentru considerentele de drept și de fapt enunțate în considerarea apelurilor fondate ale inculpaților, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa principală aplicată inculpatul A. se va deduce reținerea și perioadele arestării preventive și arestului la domiciliu.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului parchetului rămân în sarcina statului.

În ce privește cererea inculpatului A. (nr. 7046 din 22 februarie 2016) „de repunere pe rol”, motivată pe considerentul că este necesară reluarea cercetării judecătorești odată ce la 16 februarie 2016 Plenul Curții Constituționale a României, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. și a admis-o constatând că sintagma „ori de alte organe de specialitate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională, fără a intra în fondul analizei aplicabilității în cauză a deciziei ( la acea dată nepublicată), a efectelor acesteia ș.a., Înalta Curte reține că reluarea cercetării judecătorești este un act procesual prin care se repune o cauză pe rol după încheierea dezbaterilor în situația în care se constată în timpul deliberării că o anumită împrejurare trebuie lămurită prin administrarea unor probe, împrejurări inexistente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Admite apelurile declarate de inculpații A. și C., împotriva sentinței penale nr. 17 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează sentința numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaților, la modalitatea de executare și la greșita aplicare, în ce-l privește pe inculpatul C., a pedepsei accesorii.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpatul A., de la 4 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul C., de la 3 ani închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., dispune, pentru fiecare inculpat, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe parcursul termenelor de supraveghere de 3 ani pentru inculpatul A. și de 2 ani pentru inculpatul C., termenele de supraveghere fiind stabilite conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenelor de supraveghere, condamnații A. și C. vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) se vor prezenta la Serviciul de Probațiune Ilfov (inculpatul A.) și la Serviciul de Probațiune București (inculpatul C.), la datele fixate de acestea;

b) vor primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;

c) vor anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) vor comunica schimbarea locului de muncă;

e) vor comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., condamnații, pe parcursul termenelor de supraveghere, vor presta muncă neremunerată în folosul comunității pe perioadele de 60 de zile inculpatul C. și de 90 de zile inculpatul A.

Munca neremunerată în folosul comunității se va presta, de către inculpați, în una din următoarele entități comunicate instanței:

- inculpatul A., la Direcția de Asistență Educațională sau la Societatea Medicală „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”, ambele situate în orașul Voluntari, județul Ilfov;

- inculpatul C., la Agenția Națională Antidrog - Centrul de Asistență Integrată în Adicții „Obregia” sau la Centrul de Asistență Integrată în Adicții, ambele din municipiul București.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 96 alin. (1) C. pen., condamnaților li se pun în vedere consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse pe parcursul termenelor de supraveghere.

Înlătură, în ce-l privește pe inculpatul C., pedeapsa accesorie aplicată potrivit art. 65 C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A., reținerea de 24 de ore din data de 29 ianuarie 2014, arestarea preventivă de la 30 ianuarie 2014 la 09 mai 2014 inclusiv, precum și arestul la domiciliu de la 10 mai 2014 la 16 iunie 2015.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu, desemnați pentru asistarea juridică a inculpaților până la prezentarea apărătorilor aleși (3 avocați), în sumă de câte 35 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2016.