Decizia nr. 242/A/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 242/A/2017

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 184 din 23 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin Rechizitoriul nr. 162/P/2014 al DNA-ST Craiova, din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969; din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

I) În temeiul art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat.

În temeiul art. 6 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat.

În temeiul art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat

În temeiul art. 33 - 34 C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 88 C. pen. din 1969, a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului A., de la data de 21 martie 2015 la data de 8 mai 2015, inclusiv.

II. În temeiul art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei B. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat, pe o durată de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (3) și (5) C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat).

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2015 până la 12 mai 2015, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 12 mai 2015 până la 28 iunie 2015.

III. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii și a arestării preventive de la 21 martie 2015 până la 12 mai 2015, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 12 mai 2015 până la 28 iunie 2015.

IV. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații: B., C. și A., prin încheierile de ședință din 26 iunie 2015 și 6 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpata B. suma de 30.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb BNR la data executării prezentei dispoziții.

În baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpații C. și B. imobilul teren extravilan - „lot 2/1” în suprafață de 1.250 mp, situat în comuna Corbu, județul Constanța, înscris în cartea funciară electronică a localității Corbu, aflat în proprietatea indiviză a celor doi inculpați.

A menținut până la concurența sumei de 30.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR la data executării dispoziției de confiscare) măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din data de 29 aprilie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatei B.: - cota de 1/2 în indiviziune cu C. - soț, din imobil clădire (apartament) situat în municipiul Slatina, imobil compus din două camere și dependințe în suprafață utilă de 50,46 mp, având o valoare impozabilă de 144.980 RON, ce a fost dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 27 februarie 1992, încheiat cu R.A.G.C.L. Slatina.

A menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din data de 29 aprilie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în vederea confiscării, asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatei B., respectiv cota de 1/2, în indiviziune cu C. - soț, din imobil teren extravilan - „Lot 2/1” în suprafață de 1.250 mp, situat în raza teritorială a comunei Corbu, județul Constanța, imobil dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011, emis de B.N.P. E., înscris în Cartea funciară electronică a localității Corbu, județul Constanța, și asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului C., respectiv, cota de 1, în indiviziune cu B. - soție, din imobil teren extravilan - „Lot 2/1” în suprafață de 1.250 mp, situat în raza teritorială a comunei Corbu, județul Constanța, imobil dobândit în baza Contractului de vânzare- cumpărare din 22 decembrie 2011, emis de B.N.P. E., înscris în Cartea funciară electronică a localității Corbu, județul Constanța.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din data de 29 aprilie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, asupra bunurilor inculpatului A., respectiv cota de 1/2, în indiviziune cu F. - soție, din imobil situat în municipiul Slatina, compus din casa de locuit în suprafață construită de 188 mp și construcții anexă în suprafață construită de 40 mp, imobil cu valoarea impozabilă de 412.886 RON și terenul intravilan în suprafață de 2.252 mp, ce a fost dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 1996, emis de B.N.P. G., înscris în Cartea funciară electronică a municipiului Slatina, în indiviziune cu F. - soție, din imobil clădire (apartament) situat în municipiul Slatina, imobil compus dintr-o cameră și dependințe în suprafață utilă de 41,09 mp și balcon de 3,10 mp, având o valoare impozabilă de 119.774 RON, ce a fost dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 29 mai 2014, emis de B.N.P. H., înscris în Cartea funciară electronică a municipiului Slatina, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din data de 29 aprilie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 600 mp, situat în municipiul Slatina ce a fost dobândit în indiviziune de inculpații C. și B. în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2011, emis de B.N.P. H., înscris în Cartea funciară electronică a municipiului Slatina, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din data de 29 aprilie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova asupra cotei de 1/2 proprietatea inculpatului C. în indiviziune cu B. - soție, din imobil clădire (apartament) situat în municipiul Slatina, imobil compus din două camere și dependințe în suprafață utilă de 50,46 mp, având o valoare impozabilă de 144.980 RON, ce a fost dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 27 februarie 1992, încheiat cu R.A.G.C.L. Slatina, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A respins cererea martorului I. de restituire de către inculpați a sumei de 100.000 euro, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații B., C. și A. la plata către stat a câte 5.500 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 5.000 RON aferentă urmăririi penale și suma de 500 RON aferentă judecării cauzei în primă instanță.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu ai celor trei inculpați au rămas în sarcina statului, respectiv câte 360 RON pentru fiecare dintre avocații J., K., L., M. și N.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 5 mai 2015, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub numărul x/54/2015, Rechizitoriul nr. 162/P/2014 din data de 4 mai 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B., luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.; trafic de influență, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.; spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.;

- C., spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.;

- A., complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen. și

- O., trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus renunțarea la urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., față de inculpatul P. și clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și cumpărare de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. față de martorul denunțător I.

Totodată, a fost disjunsă cauza cu privire la denunțul formulat de R., urmând a se continua cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., privind procedura de vânzare-cumpărare a imobilului situat în municipiul Slatina, care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe inc. B. și C., iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S.

În actul de sesizare, s-a reținut că prin denunțul formulat de numitul R. la data de 24 iunie 2014, s-a sesizat faptul că avocatul A. din cadrul Baroului Olt a acceptat, în schimbul unei sume de bani, să intervină pe lângă magistratul judecător B. de la Tribunalul Olt, pentru ca aceasta să pronunțe o hotărâre judecătorească favorabilă numitului T., trimis în judecată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt, în cursul anului 2012.

Fiind audiat, martorul R. a declarat că fratele său, U., zis „U1.” deține înregistrări ale unor convorbiri pe care membrii ai familiei sale le-au avut cu avocatul A. și judecătorul B., în perioada în care U. era judecat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la Tribunalul Olt.

Denunțul a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/P/2014 în data de 24 iunie 2014.

La data de 17 martie 2015, numiții U., zis „U1.” și fiul acestuia, I., zis „I1.”, au formulat denunțuri, arătând că, în cursul anului 2011, I. a dat diverse sume de bani unor persoane pentru a se interveni la magistrați judecători din cadrul Secției Penale a Tribunalului Olt în scopul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură privativă mai blândă în ceea ce îl privește pe U. și pentru a se pronunța pe fondul cauzei o hotărâre judecătorească favorabilă ambilor denunțători.

Denunțurile au fost înregistrate la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x1/P/2015 și x2/P/2015, fiind reunite sub numărul mai întâi înregistrat.

Prin Ordonanța din 19 martie 2015, s-a dispus reunirea Dosarului penal nr. x1/P/2015 la Dosarul penal nr. x/P/2014, ambele dosare având ca obiect săvârșirea de infracțiuni de corupție de către magistratul judecător B., președintele Tribunalului Olt și A., avocat în cadrul Baroului Olt.

S-a arătat în rechizitoriu, că efectuarea urmăririi penale și faza de judecată a Dosarului penal înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. y/104/2011, privind pe inculpatul U. zis U1. a fost intens mediatizată datorită notorietății inc. U., zis U1., lider al unei grupări interlope care activa pe raza jud. Olt, acesta încercând în permanență, prin intermediul familiei și al altor persoane apropiate să influențeze actul de justiție prin coruperea persoanelor învestite cu soluționarea cauzei, iar prin Dosarul penal nr. z/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inc. V. și W., pentru săvârșirea infr. de trafic de influență, respectiv complicitate la trafic de influență, constând în faptul că, în perioada 20 februarie 2011 - 22 februarie 2012, inculpatul V., cu ajutorul inculpatului W., a primit suma de 250.000 de euro de la I., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații învestiți cu soluționarea cauzei referitoare la infracțiunea săvârșită de U., precum și a altor cereri incidente în respectiva cauză, în scopul de a obține o hotărâre favorabilă lui U., fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate a acestuia.

În paralel cu efectuarea acestor demersuri, martorul denunțător I. a acționat în mod similar, pentru coruperea judecătorilor din cadrul Tribunalului Olt, învestiți cu soluționarea cauzei pe fond pentru a obține cercetarea în stare de libertate a tatălui său și pentru dispunerea unei hotărâri favorabile cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x3/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, săvârșirea acestor infracțiuni de corupție și conexe lor, constituind obiectul prezentului dosar penal.

Prin Ordonanța nr. 297/P/2011 din 20 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore față de inculpatul U., iar prin încheierea nr. 6 din 20 februarie 2011 a Tribunalului Olt s-a luat față de U. măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile până la data de 20 martie 2011, măsură prelungită pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 18 aprilie 2011, inclusiv prin încheierea nr. 12/14 martie 2011 a Tribunalului Olt.

Prin Rechizitoriul nr. x3/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (ce preluase cauza spre soluționare) s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului U., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare și portul cuțitului fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor și, în stare de libertate, a inculpatului I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și portul cuțitului fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor și a inculpatei ....., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare și încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. y/104/2011, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, magistratului judecător Q.

Prin încheierea din 15 aprilie 2011, instanța de judecată a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului U., iar prin încheierile din 26 aprilie 2011, 20 mai 2011, 14 iunie 2011, 12 iulie 2011, 19 iulie 2011, 8 august 2011 și 23 august 2011, judecătorii Tribunalului Olt au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de U.

În cursul lunii august 2011, martorul denunțător I. l-a contactat pe inculpatul A., solicitând acestuia să intervină pe lângă magistratul judecător B. pentru ca aceasta să asigure punerea în libertate a tatălui său și o soluție favorabilă tuturor inculpaților pe fondul cauzei, I. și avocatul A. cunoscându-se de mult timp, cel din urmă asigurând asistență juridică membrilor familiei .... în mai multe cauze, preponderent civile, în care aceștia avuseseră interese, iar pe parcursul derulării acestei relații, I. aflase că avocatul A. este nașul de cununie al judecătorului B.

În schimbul intervenției, martorul I. a promis să remită orice sumă de bani ar fi fost solicitată de judecător.

Inculpatul A. a transmis inculpatei B. solicitarea martorului și oferta lansată de acesta, inculpata acceptând să se implice în sensul celor solicitate, în schimbul sumei de 200.000 euro.

Cei doi inculpați au convenit ca, după pronunțarea pe fond a unei hotărâri favorabilă martorului U. și celorlalți membrii ai familiei sale, A. să primească de la B. 10% din valoarea sumei ce urma a fi remisă de I., inculpata afirmând că nu se va atinge de bani până la momentul respectiv.

Banii pretinși au fost primiți de inculpatul A. de la martorul I., în prezența mamei acestuia, martora X. și fiului avocatului, inculpatul P., în două tranșe:

- 150.000 euro înaintea termenului de judecată din data de 31 august 2011, când s-a dispus, pentru prima oară, de la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (judecător Q.);

- 50.000 euro în data de 20 septembrie 2011, când inculpata B. a amânat intenționat pronunțarea asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru data de 22 septembrie 2011 când a admis cererea inc. U., înlocuind arestul preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

După fiecare dintre cele două întâlniri, prima având loc la intrarea în municipiul Slatina dinspre Craiova, în apropierea podului peste râul Olt, iar cea de-a doua într-un spațiu comercial aparținând SC Y. SRL (al cărei angajat era inculpatul P.), situat în municipiul Slatina, inculpatul A. s-a deplasat la locuința inculpatei B., punând la dispoziția acesteia sumele de bani primite de la I.

La întâlnirile când au fost date aceste sume de bani, precum și la cele ulterioare, când numitul I. a solicitat restituirea sumei de 200.000 de euro, a participat și inculpatul P., fiul avocatului A., care a cunoscut toate detaliile pretinderii și primirii sumei de bani, acesta primind efectiv, în jurul datei de 20 septembrie 2011, suma de 50.000 de euro de la martorul denunțător I., care urma să fie remisă inculpatei B. și confirmând susținerile celuilalt inculpat, A. de posibilitatea acesteia de a influența judecătorul Z., învestit cu soluționarea dosarului penal pentru dispunerea unor măsuri favorabile inc. U.

După ce a primit integral suma de bani pretinsă, la data de 22 septembrie 2011, inculpata B. a admis cererea formulată de U. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu motivarea că pericolul social pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului nu mai era actual cu acela al posibilității de influențare a părții vătămate sau a martorilor acuzării și că durata detenției provizorii atinsese un termen apreciabil.

Desemnarea inculpatei B. ca președinte al completului învestit cu soluționarea cauzei s-a realizat prin Procesul-verbal nr. 260 din 19 septembrie 2011, în care s-a consemnat înlocuirea judecătorului Q., aflată în concediul de odihnă, cu B. (al treilea judecător pe lista de permanență) urmare a faptului că primii doi judecători de pe lista de permanență soluționaseră incidente ce îi făceau incompatibili a judeca cauza pe fond, termenul de judecată din 20 septembrie 2011 fiind și primul termen din dosar la care completul de fond rămăsese fără titular urmare a plecării judecătorului Q., inițial în concediu de odihnă și, în continuare, în concediu de maternitate.

Se susține în rechizitoriu că situația acestui judecător, ca și situația, în general, a Secției Penale a Tribunalului Olt care, prin plecarea martorei Q. în concediu de maternitate urma să-și desfășoare activitatea cu doar patru judecători, dintre care doi aflați în incompatibilitate raportat la cauza în care era judecat U., erau bine cunoscute inculpatei B. fiind imposibil ca până la desemnarea unui alt titular completului de fond PF 8-a, cauza să nu ajungă a-i fi repartizată spre soluționare măcar pentru un termen, iar din poziția de președinte al Secției Penale, pe care urma să o ocupe cu delegare pe perioada maternității în care se afla colega sa, să nu poată impune pe acest complet un judecător pe care să-l poată controla.

Soluția dispusă de inculpata B. prin încheierea din 22 septembrie 2011 a fost desființată de Curtea de Apel Craiova, care, prin Decizia penală nr. 1495 din 27 septembrie 2011 a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a casat încheierea și, pe fond, a respins cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.

Se mai arată în rechizitoriu că în perioada următoare, inculpata B. s-a preocupat pentru a asigura repartizarea judecătorului Z. de la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Olt la Secția Penală a aceleiași instanțe, cunoscând faptul că acest judecător nu mai soluționase dosare penale de foarte mulți ani, mai precis din perioada în care era judecător de judecătorie și nu soluționase niciodată dosare penale de competența tribunalului.

Solicitarea inculpatei B. a fost agreată de Colegiul de Conducere al Tribunalului Olt, care, prin Hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011 a hotărât repartizarea judecătorului Z. în cadrul secției Penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 și participarea acesteia la ședințele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

În anexa menționată, judecătorul Z. a fost menționată ca titular al completului de fond PF 8-a, a prezidat până la plecarea în concediu de judecătorul Q.

Prin aceeași hotărâre s-a decis că judecătorul Z. va continua să soluționeze și cererile cu care fusese învestită în completul de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Procesul-verbal nr. 339 din 15 noiembrie 2011, întocmit de inculpata B., în calitate de președinte al Secției Penale a Tribunalului Olt, s-a procedat la constituirea completului PF 8-a pentru judecarea Dosarului de fond nr. y/104/2011, cu termen de judecată la 16 noiembrie 2011, prin includerea judecătorului Z., invocându-se hotărârea colegiului de conducere.

Desemnarea acestui judecător pentru judecarea dosarului său, a trezit nemulțumirea inculpatului U., care, prin apărătorul ales, avocat AA. a formulat, la data de 22 noiembrie 2011, o cerere de recuzare a judecătorului Z., invocând faptul că includerea acesteia în completul ce judeca dosarul său nu fusese dispusă de colegiul de conducere al instanței și solicitând expres rămânerea în complet a judecătorului B.

Prin Încheierea nr. 48 din 21 noiembrie 2011, judecătorul BB. a dispus respingerea cererii de recuzare.

Începând cu data de 5 decembrie 2011, judecătorul Z. a admis toate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de martorul denunțător U. până la data de 7 februarie 2012, când a luat dosarul în pronunțare.

Încheierile din datele de 5 decembrie 2011, 20 noiembrie 2011, 7 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012, pronunțate de Z. au fost desființate de Curtea de Apel Craiova, care, de fiecare dată, a admis recursul parchetului, a casat încheierile și, pe fond, a respins cererile lui U.

Fiind audiată, martora Z. a declarat că, până la momentul luării în pronunțare a cauzei, nu avusese timp să studieze în profunzime actele dosarului, îndeosebi cele din dosarul de urmărire penală, întrucât volumul de muncă (dosarele completului de conflicte de muncă rămase de soluționat și cele ale completului de cauze penale al cărui titular devenise) făcuse imposibilă cunoașterea în detaliu a fiecărei cauze noi cu care fusese învestită.

A declarat că soluțiile dispuse au fost rezultatul lipsei de experiență în materie penală și discuțiilor pe care le-a avut cu inculpata B., care opina pentru cercetarea lui U. în stare de libertate și pronunțării față de toți inculpații din cauză a unor hotărâri de condamnare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

Se susține în rechizitoriu că, inc. B. a fost în permanență interesată de judecarea acestui dosar, de situația inc. U. și implicit de soluția care urma să fie pronunțată pe fondul cauzei este confirmat și de declarația martorei Q. care a precizat că inculpata a sugerat, în repetate rânduri, acesteia, cât și judecătoarei Z. (care a preluat judecata pe fond a cauzei) să dispună cercetarea lui U. în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, precum și condamnarea la o pedeapsă neprivativă de libertate, susținând în permanență că nu există probe care să confirme vinovăția inculpatului.

După primirea sumei de 200.000 euro, la trei luni de la pronunțarea încheierii din data de 22 septembrie 2011 și după ce constatase că martora Z. achiesa la soluțiile sugerate, respectiv, în intervalul 14 - 22 decembrie 2011, inculpata B. și soțul acesteia, inculpatul C. au achiziționat trei suprafețe de teren, două dintre aceste achiziții nefiind menționate în declarațiile de avere ale magistratului, aferente anilor 2012, 2013, 2014 și 2015.

Se mai reține în rechizitoriu că la data de 14 decembrie 2011 inculpații B. și C. au achiziționat la prețul de 9.300 de euro un teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, conform Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe soții ...., iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S., achiziția fiind consemnată în declarația de avere a magistratului.

Terenul în cauză a fost trecut de către Consiliul Local Slatina în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al municipiului Slatina prin Hotărârea Consiliului Local (C.L.) Slatina nr. 170 din 26 iulie 2011.

Prin Hotărârea nr. 209 din 14 septembrie 2011, C.L. Slatina a aprobat vânzarea prin licitație publică a terenului în vederea realizării unei investiții cu respectarea reglementărilor stabilite prin planurile urbanistice, fiind însușit raportul de evaluare întocmit de expertul CC., conform căruia, suprafața a fost evaluată la 15,19 euro/mp, respectiv 9.117 euro (38.502 RON, în baza cursului de schimb B.N.R. din data evaluării - 25 iulie 2011).

Pentru a putea justifica suma de 10.000 euro ce reprezintă prețul subevaluat al terenului, de care dispunea, dar care provenea din fapte de corupție, fiind primită de la I. pentru a dispune punerea în libertate a tatălui său și a le asigura pedepse neprivative de libertate, inculpata B. și soțul acesteia, au convenit cu inculpatul A. ca acesta să-l determine pe cumnatul său, DD., să încheie un contract fictiv de împrumut cu soții ....

Pentru ca martorul DD. să accepte încheierea unui astfel de act, inculpatul A. i-a comunicat că banii fuseseră deja dați cu împrumut de către el soților ..., împrumutul nefiind agreat de soția avocatului și date fiind ocupațiile părților, respectiv judecător și avocat, era de preferat ca actul de împrumut să nu se încheie între ei.

În aceste condiții, martorul DD. a acceptat să încheie la data de 12 decembrie 2011 contractul fictiv de împrumut sub semnătură privată, în care se menționa că martorul acordă un împrumut de 10.000 euro soților B. și C., înscris semnat în calitate de împrumutați de ambii soți.

Împrumutul fictiv a fost consemnat de inculpata B. în declarațiile de avere completate de inculpată în datele de 28 mai 2012, 11 iunie 2013 și 10 iunie 2014, deși potrivit probelor administrate în cauză acesta nu a reprezentat niciodată o datorie reală și oricum, aceasta fusese “achitată” ca urmare a unei alte tranzacții fictive, respectiv transmiterea proprietății asupra imobilului din Băile Olănești către martorul DD. prin Contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON deși se stingea un pretins debit de 10.000 de euro.

La data de 21 decembrie 2011, inc. B. și C. au achiziționat un imobil, compus din teren în suprafață de 703 mp și construcție de 29 mp pe același amplasament, situat în localitatea Băile Olănești, județul Vâlcea de la martora FF., care le-a fost prezentată soților ... de către inculpatul A., care cunoștea intenția martorei de a vinde imobilul și în urma mai multor negocieri avute cu privire la prețul vânzării, acesta a fost stabilit la suma de 55.000 RON.

Cu privire la această achiziție se arată în rechizitoriu că B., C. și A. s-au deplasat împreună cu martora FF. pentru a vedea în realitate terenul și construcția situate în această localitate, fiind astfel exclus ca inculpata B. să nu cunoască detalii despre această achiziție și natura actului juridic, existând negocieri purtate între părți cu privire la preț.

Pentru a evita menționarea inculpatei B. și a sumei de bani reprezentând prețul imobilului în actul de vânzare-cumpărare, inculpații B., C. și A. au determinat-o pe proprietară să accepte încheierea unui act de donație, martorei FF. fiindu-i comunicat că astfel soții .... urmează să achite sume mai mici de bani cu titlu de impozit pe tranzacție și taxe notariale.

Actul de donație prin care C. dobândea proprietatea imobilului din localitatea Băile Olănești a fost autentificat sub nr. 1668 din 21 decembrie 2011 al BNP G. din municipiul Slatina.

În schimbul imobilului, martora FF. a primit de la inculpații B. și C. suma de 55.000 RON.

La data de 20 decembrie 2012, banii au fost depuși de FF. la BCR SA - Sucursala Slatina, în conturi de depozit, astfel cum rezultă din convențiile de depozit la termen (pentru persoane fizice ) nr. 1 din 20 decembrie 2011, ce atestă depunerea de către martoră a sumei de 25.000 RON în contul nr. X ROL 1 și 25.000 RON în contul nr. X ROL 2, înscrisuri depuse la dosarul cauzei de martora FF.

La data de 21 decembrie 2012, martora FF. a deschis la GG. patru conturi de depozit, în care a depus suma totală de 10.000 euro, aspect ce rezultă din Adresa nr. 122686 din 17 aprilie 2015 a GG., comunicată Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în baza Mandatului de interceptare tehnică nr. 10 din 31 martie 2015, emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. p/54/2015.

Fiind audiată, martora FF. a declarat că vânzarea simulată într-un act de donație a fost făcută la solicitarea soților ...., că în schimbul imobilului martora a primit prețul convenit de 55.000 RON de la aceștia și că banii astfel obținuți au fost depuși de martoră la BCR SA - Sucursala Slatina.

Cu privire la cele patru conturi de depozit, martora a declarat că banii depuși în aceste conturi nu provin din vânzarea imobilului din localitatea Băile Olănești, ci reprezintă economii personale, pe care le deținea de câțiva ani, în locuința sa, iar când a luat decizia depunerii la instituții bancare a banilor primiți de la soții ...., a hotărât să constituie depozite și pentru sumele de bani, în euro, pe care le deținea la domiciliu.

Inculpata B. nu a menționat proprietatea asupra imobilului din localitatea Băile Olănești în declarația de avere completată personal la data de 28 mai 2012 și înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 3 din 6 iunie 2012 (când încă deținea imobilul în proprietate) și nici în declarația de avere completată de inculpată la data de 11 iunie 2013 și depusă la sediul instituției sub nr. 14/14 iunie 2013, unde imobilul trebuia menționat la Capitolul III „ Bunuri mobile, a căror valoare depășește 3000 euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni”.

Omisiunea declarării imobilului în cuprinsul declarațiilor de avere a fost evident intenționată, avându-se în vedere demersurile anterioare făcute pentru a evita menționarea persoanei sale în actul de cumpărare a imobilului și a prețului plătit pentru acesta, pe care nu îl putea justifica, banii provenind din acte de corupție.

La data de 22 decembrie 2011, inculpatul C. a achiziționat de la martora HH. un imobil - teren situat în localitatea Corbu, județul Constanța, în suprafață de 1.250 mp, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 la BNP E. din municipiul București.

Prețul menționat în cuprinsul înscrisului autentic a fost de 10.000 RON.

Fiind audiată, martora HH. a declarat că nu-și amintește prețul real cu care a vândut imobilul, dar fără îndoială prețul a fost mult mai mare, prețul real neputând fi stabilit nici prin audierea soțului acesteia, martorul II., nici în urma relațiilor primite de la agentul imobiliar JJ., indicat de vânzătoare ca fiind persoana mandatată de ea pentru a se ocupa de dezmembrarea terenului în suprafața de 5.000 mp dobândit de ea prin cumpărare în anul 2004, partajarea, obținerea de PUZ și alte acte necesare vânzării terenurilor rezultate din dezmembrare.

Agentul imobiliar KK. a pus la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova documentele pe care le deține cu privire la intermedierea unor vânzări sau altfel de activități vizând terenurile deținute de HH. pe raza localității Corbu, pentru comparație, acesta afirmând că vânzarea terenului către C. nu s-a realizat prin intermediul său.

Se arată în rechizitoriu că din examinarea înscrisurilor prezentate a rezultat că la data de 31 august 2011, HH. a vândut suprafața învecinată celei ajunsă în proprietatea soților ..., identică cu aceasta, cu suma de 16.000 euro.

De asemenea, din examinarea anunțurilor privind ofertele de vânzare a terenurilor din localitatea Corbu, parcela 577, din anul 2011, a rezultat că suprafața de 1.250 mp în tarlaua respectivă se oferea spre vânzare la prețul de 18.000 euro.

Deținerea terenului în suprafață de 1250 m.p. din localitatea Corbu, județul Constanța, nu este trecut de inculpata B. în declarațiile de avere pe care le-a completat la datele de 28 mai 2012, 11 iunie 2013, 10 iunie 2014 și 28 ianuarie 2015.

Fiind audiat, inculpatul C. a declarat că a achiziționat terenul din localitatea Corbu fără să îi comunice achiziția soției sale, dorind să îi facă o surpriză.

Se consideră în rechizitoriu că în condițiile în care de la momentul achiziției până în prezent au trecut mai mult de 4 ani, iar inculpatul susține că factorul surpriză subzistă și în prezent, fără a prezenta vreun argument care să-i justifice un astfel de gest, știind că soția sa are obligația declarării averii pe care o deține împreună cu familia, afirmațiile inculpatului sunt neveridice.

Inculpata B. a refuzat să facă declarații privind imobilul din localitatea Corbu.

În declarația din 29 aprilie 2015, inculpata B. și-a reconsiderat poziția și a afirmat că nu cunoștea faptul că soțul său achiziționase acest teren.

Se mai reține în rechizitoriu că susținerile inculpatului C. sunt neadevărate, ceea ce rezultă și din faptul că, fără știința soției sale și în absența banilor primiți de la I. prin intermediul inculpatului A., C. nu ar fi avut resurse financiare necesare achiziționării din venituri proprii a acestui imobil, inculpatul nefiind angajat și nici identificat ca desfășurând activități producătoare de venituri licite.

La data de 8 februarie 2012, martora Z. a luat în pronunțare Dosarul nr. y/104/2011 al Tribunalului Olt, amânând pronunțarea pentru termenul din 22 februarie 2012.

Prin Sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2012, judecătorul a dispus condamnarea inculpaților U. și I. la pedeapsa rezultantă de 7,6 ani închisoare și pe X. la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cuantumul pedepselor l-a nemulțumit pe martorul I., care l-a contactat pe inculpatul A., solicitându-i să se întâlnească.

Pentru că acesta nu s-a putut prezenta la întâlnire, fiind plecat din localitate, I. l-a convocat la întâlnire pe fiul avocatului, inculpatul P.

Cu acest prilej, I. i-a cerut lui P. să-i comunice tatălui său să facă demersuri pentru a-i restitui banii dați spre a influența soluțiile judecătorilor învestiți cu soluționarea Dosarului nr. y/104/2011.

A precizat, în mod repetat, suma de 310.000 euro, pe care o cerea a-i fi înapoiată de A., iar la finalul discuției i-a comunicat că înregistrase întâlnirile anterioare cu avocatul și fiul său, cei doi fiind filmați în timp ce primeau bani de la I.

Fiind audiat, martorul I. a declarat că, înainte de a-i fi remis lui A., în două tranșe, suma de 200.000 euro spre a-și folosi influența reală pe care o avea asupra judecătorului B., i-a mai dat 110.000 euro avocatului în seara zilei în care a fost reținut U. pentru ca A. să intervină pe lângă procurorul D. ca acesta să nu dispună măsura reținerii.

Inculpatul A. a negat primirea sumei de 110.000 euro, iar fostul procuror D. a declarat că, nici avocatul A., nici alte persoane nu l-au contactat în scopul oferirii de bani ori alte foloase pe parcursul efectuării urmăririi penale în cauză.

Nu au fost identificate alte mijloace de probă care să poată fi administrate spre a proba primirea de către A. și a altor sume de bani, cu excepția sumei de 200.000 euro de la I.

După formularea denunțului în prezenta cauză, martorul I. a pus la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, atât înregistrarea convorbirii ambientale pe care a avut-o cu P. în data de 22 februarie 2011, cât și a altor înregistrări pe care le-a efectuat în perioada în care făcea demersuri spre a obține, în schimbul unor mari sume de bani, judecarea în stare de libertate a tatălui său și pronunțarea unei hotărâri judecătorești favorabile, cu avocatul A. și cu fiul acestuia, fiind redate în rechizitoriu pasaje considerate ca relevante din convorbirea care a avut loc în intervalul 20 - 22 septembrie 2011, pentru care magistratul judecător B. amânase pronunțarea asupra cererii formulate de U., de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, convorbire ce ar confirma primirea de către inc. A. a sumei de 50.000 de euro de la martorul denunțător I., pe care a remis-o inculpatei B., aceasta dispunând la termenul din data de 22 septembrie 2011, admiterea cererii formulate de inc. U. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Au mai fost redate în rechizitoriu pasaje din discuția din perioada 14 - 20 noiembrie 2011, în care se arată că inculpatul A. recunoaște primirea sumei de 200.000 euro de la I. și afirmă faptul că el a remis banii judecătorului B., susținând că aceasta a împărțit banii cu judecătorul Z., (care judeca pe fond cauza) și care refuza restituirea banilor către martorul denunțător.

Se mai arată în rechizitoriu faptul că din această convorbire se confirmă faptul că inculpatul A. primise de la martorul denunțător I. suma de 200.000 de euro în două tranșe, pentru a interveni pe lângă inculpata B. care să dispună cercetarea lui U. în libertate/pronunțarea unei hotărâri favorabile pe fondul cauzei, precum și să intervină pe lângă judecătorul Z. pentru a-l favoriza în același sens pe susnumit. Totodată, rezultă că membrii fam. U. apreciază că suma de 200.000 de euro plătită inc. B. prin intermediul inc. A. nu a fost „răsplătită” conform înțelegerii, solicitând restituirea măcar a sumei de 100.000 de euro și insistând în continuare ca susnumita să o preseze pe colega sa în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile în Dosarul penal înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. y/104/2011.

Mai sunt redate în rechizitoriu pasaje considerate ca relevante din înregistrarea convorbirii din 22 februarie 2012, în care inculpatul P. i-ar reproșa martorului denunțător I. că solicită restituirea banilor remiși pe durata judecării dosarului la Tribunalul Olt, încercând să-l determine să înțeleagă că judecătorii își îndepliniseră promisiunile în schimbul cărora primiseră banii, admițând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă și aplicând pedepse mici raportat la gravitatea infracțiunilor deduse judecății.

Se arată în continuare în rechizitoriu că în perioada ce a urmat pronunțării hotărârii, martorii I., X. și ..... Q. au avut mai multe întâlniri cu inculpatul A., solicitând restituirea sumei de 200.000 euro remisă în împrejurările descrise în cuprinsul rechizitoriului, iar martorul I. a pus la dispoziția inculpatului un stick conținând înregistrările convorbirilor redate anterior, precizând avocatului că, în situația în care nu i se vor restitui banii, va sesiza Direcția Națională Anticorupție.

Pentru a da curs solicitării martorilor I. de restituire a sumei de 200.000 euro, inculpatul A. a cerut banii de la inculpata B.

Aceasta i-a pus la dispoziție suma de 30.000 euro pe care o mai avea disponibilă, bani pe care A. i-a restituit martorului I.

În același scop, inc. B. și C. au hotărât să transfere proprietatea imobilului din localitatea Băile Olănești, solicitând expres inculpatului A. ca transferul proprietății să nu se realizeze direct, ci să interpună o persoană apropiată avocatului, de încredere, în actele translative de proprietate.

Având în vedere contractul fictiv de împrumut încheiat între cumnatul avocatului, DD. și soții B. și C. pentru suma de 10.000 euro, A., B. și C. au luat hotărârea ca cel din urmă să vândă imobilul către DD., motivând imposibilitatea restituirii împrumutului, iar acesta să-l vândă concubinei lui I., martora LL.

În acest sens, inculpatul A. l-a determinat pe martorul DD. să accepte să primească proprietatea imobilului din localitatea Băile Olănești, martorul cunoscând că soții ... nu își pot onora datoria pe care o avea la A. și cedarea proprietății se realizează în contul datoriei.

Ca măsură de precauție suplimentară, spre a nu se putea stabili vreo legătură directă între soții ... și familia ...., inculpatul C. l-a împuternicit pe inculpatul A. prin procura autentificată sub nr. 1196 din 10 august 2011 la BNP H. din municipiul Slatina să încheie în numele său actul autentic privind vânzarea-cumpărare a imobilului.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2012 la BNP H., inculpatul C., prin mandatar A., a vândut fictiv imobilul din Băile Olănești, către martorul DD., prețul declarat fiind de 8.000 RON, imobilul fiind în realitate evaluat de către cei 3 inculpați și membrii fam. U. la suma de 30.000 de euro.

Pentru a se asigura că martorul DD. nu va invoca vreo pretenție bănească sau de orice natură pentru diferența sumelor înscrise în actul de împrumut și, respectiv, în actul de vânzare-cumpărare, la data întocmirii fictive a actului translativ de proprietate, 17 august 2012, în fața notarului public, martorul a semnat înscrisul denumit „Declarație”, autentificat sub nr. 1257, prin care se atesta că nu mai are nicio pretenție față de soții .... .

Totodată, pentru a crea reprezentarea că martorul DD. cumpărase imobilul pentru sine, intenționând să-l stăpânească ca un bun proprietar, inculpatul C. s-a deplasat împreună cu DD. la sediul Primăriei Băile Olănești pentru ca martorul să solicite deschiderea poziției de rol fiscal pe numele său și la sediul regiei de electricitate din municipiul Râmnicu Vâlcea pentru deschiderea partidei pe numele noului proprietar.

În aceste demersuri, inculpatul A. l-a angrenat și pe martorul MM., pe care, la solicitarea avocatului, martorul DD. l-a împuternicit prin Procura autentificată sub nr. 990 din 19 septembrie 2012 să-l reprezinte față de orice persoane fizice sau juridice, instituții de stat sau particulare, instanțe judecătorești și oriunde trebuința o va cere, în legătură cu imobilul din localitatea Băile Olănești.

La aproximativ o lună de la perfectarea tranzacției menționate, imobilul din localitatea Băile Olănești a fost vândut de soții DD. și NN. către martora LL., concubina martorului I., prin Contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2012 la BNP OO. din municipiul Slatina, valoarea declarată a tranzacției fiind de 8.000 RON.

Se susține în rechizitoriu că aceste contracte sunt deghizate, martorii DD. și NN. fiind persoane interpuse între inculpatul C. și membrii familiei ..... pentru a nu se putea stabili vreo legătură directă între aceste persoane, în contextul efectuării de demersuri pentru restituirea sumei de 200.000 de euro, care reprezintă obiectul infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, săvârșite de inc. B. și A.

Pentru a putea restitui diferența de 40.000 euro până la concurența sumei de 100.000 euro solicitată de martorul I. a-i fi restituită din totalul celor 200.000 euro remiși, inculpatul A. a convins-o pe fiica sa, PP. să contracteze un credit în valoare de 40.000 euro, banii provenind din credit fiind virați în data de 23 aprilie 2012 în contul nr. X EUR deschis pe numele inculpatului A. la GG., de unde au fost retrași de inculpat în numerar în aceeași zi, astfel cum rezultă din extrasul contului comunicat de GG., în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 10 din 31 martie 2015, emis de Curtea de Apel Craiova și restituiți martorului I. împreună cu suma de 30.000 euro, pusă la dispoziție inculpatului A. în același scop de inculpata B.

Cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului A., în baza Mandatului nr. 8 din 20 martie 2015 al Curții de Apel Craiova, într-o carte aflată în bibliotecă s-a găsit un înscris olograf sub semnătură privată, semnat de X., I. și ca martor a fost menționată Q.

În cuprinsul înscrisului datat 2 mai 2012, se consemna că I. și X. declară că nu i-au dat inculpatului A. sume de bani pentru a interveni în favoarea lui U. ca acesta să obțină o pedeapsă mai mică și să fie eliberat.

Se consemna și faptul că înregistrarea convorbirilor avute cu A. a fost făcută pentru a o liniști pe X., care amenința că se va sinucide dacă U. rămâne în stare de arest preventiv, iar cu privire la acest înscris, martorii I. și Q. au declarat că a fost întocmit la solicitarea inculpatului A., care a condiționat restituirea sumei de 70.000 euro de întocmirea acestui act, conținutul acestuia fiind, de asemenea, impus de inculpat.

A. a confirmat susținerile martorilor, inculpatul precizând, în plus, că acceptarea semnării înscrisului de către membrii familie ..... echivala cu recunoașterea restituirii sumei de 200.000 euro, în bani și proprietăți imobiliare.

Susținerea inculpatului că acest înscris probează inclusiv restituirea în întregime a sumei de 200.000 euro nu poate fi primită, din conținutul înscrisului nerezultând renunțarea la pretenții a martorului I., iar transferul proprietății asupra imobilului din localitatea Băile Olănești, realizându-se mai târziu, în cursul lunii septembrie 2012.

Cu prilejul percheziției efectuată la biroul de avocatură deținut de A. în municipiul Slatina, în baza Mandatului de percheziție nr. 10 din 20 martie 2015, emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, au fost descoperite, în copie, multe înscrisuri reprezentând acte procedurale efectuate în cursul urmăririi penale și judecării dosarului ce a avut ca obiect infracțiunea de tentativă de omor săvârșită de U., deși A. nu a asigurat asistență juridică acestui inculpat pe parcursul judecății, iar la urmărirea penală a fost prezent doar la momentul dispunerii reținerii pentru 24 de ore a inculpatului U., ceea ce dovedește interesul și implicarea sa efectivă, excedând cadrului profesional, cu privire la această cauză.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpaților B. și C., în baza Mandatului de percheziție nr. 5 din 20 martie 2015, emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, percheziția primind avizul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 151 din 20 martie 2015, au fost descoperite, în original, următoarele: înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță” din 12 decembrie 2011 privind „împrumutul” în sumă de 10.000 euro de la martorul DD., Contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2012 la BNP H. privind vânzarea imobilului din localitatea Băile Olănești către DD., Declarația autentificată sub nr. 1257 din 17 august 2012, prin care DD. arăta că nu mai are nicio pretenție față de soții ..., precum și toate înscrisurile ce privesc achiziția terenului în suprafață de 600 mp de la Primăria Slatina.

Se arată în rechizitoriu că prin Declarația din 17 august 2012, martorul DD. declara că i s-a restituit împrumutul în sumă de 100.000 euro, inculpata B. a continuat să înscrie împrumutul și în declarațiile de avere din anii 2013 și 2014, acoperind astfel întreaga perioadă de trei ani înscrisă în chitanța de împrumut ca termen de rambursare a acestuia pentru a evita, de fapt, consemnarea în declarațiile de avere a vânzării imobilului din localitatea Băile Olănești.

Deși la locuința inculpatei nu s-a găsit actul autentic privind vânzarea-cumpărarea terenului din localitatea Corbu, județul Constanța, este exclus ca aceasta să nu fi avut cunoștință de achiziționarea de către soțul său a acestui imobil, având în vedere împrejurările arătate anterior, respectiv absența veniturilor personale ale inculpatului C. și cunoașterea de către acesta a obligației declarării averii instituită prin lege în sarcina soției sale.

Se reține în rechizitoriu că motivul ascunderii achiziției invocat de C. este cel puțin fantezist, elementul „surpriză” la care inculpatul se referă neputând subzista un timp atât de îndelungat.

Și dacă ar fi achiziționat terenul la prețul declarat în fața notarului public, ceea ce este exclus date fiind valorile celorlalte terenuri vândute de martora HH. în aceeași perioadă și declarația acesteia, C. nu ar fi putut dispune de suma respectivă din venituri proprii, de care soția sa să nu fi avut cunoștință.

Aceasta și în condițiile în care, în cursul anului 2011, fiica soților ... locuia în București, se afla în întreținerea părinților, primind lunar sume consistente de bani de la aceștia.

Se susține în rechizitoriu că în perioada 21 decembrie 2011 - 6 decembrie 2012, inculpații C. și B., direct sau prin intermediari, au depus în contul nr. Y deschis la BCR SA pe numele fiicei lor, QQ., mai multe sume de bani și sunt indicate în rechizitoriu mai multe depuneri în contul bancar al numitei QQ., din această perioadă., care au fost făcute de numiții RR., SS. și TT., angajați ca și conducători auto în cadrul Tribunalului Olt, din dispoziția inculpatei B., banii provenind de la aceasta.

Se concluzionează în rechizitoriu că raportat la veniturile anuale ale inculpatei B. înscrise în declarațiile de avere, devine evident că aceasta și soțul ei nu ar fi putut achiziționa în luna decembrie 2011 cele trei imobile din venituri obținute în mod legal, fără îndoială, banii folosiți provenind de la I., remiși inculpatei B. prin intermediul inculpatului A., astfel cum declară acesta și astfel cum rezultă din acțiunile inculpaților B. și C. de a ascunde proveniența banilor și proprietatea imobilelor, încheind acte autentice ori sub semnătură privată fictive.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței, faptul că inculpata B. - judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și actual președinte al acestei instanțe (suspendat din aceste funcții ca urmare a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 25 martie 2015), în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit prin intermediul inc. A. - avocat în cadrul Baroului Olt (nașul său de cununie) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I. pentru ca în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, să asigure cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea), precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011 la Tribunalul Olt, având ca obiect săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunea de tentativă de omor de către inculpații U. - zis U1. (judecat în stare de arest preventiv), I. - zis I1. (judecat în libertate) și X. (judecată în libertate) în dauna părții vătămate UU., faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În concret, s-a arătat în rechizitoriu, că după ce a primit suma de 150.000 de euro înaintea termenului de judecată din data de 31 august 2011, la termenul din data de 20 septembrie 2015 inculpata B. a amânat pronunțarea asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea formulată de inc. U. pentru data de 22 septembrie 2015 (pentru a primi a doua tranșă de 50.000 de euro de la martorul denunțător I.), termen la care a admis cererea și a dispus astfel cercetarea acestuia în libertate.

De asemenea, s-a susținut că potrivit probelor administrate în cauză (declarații de martor - Q., Z., declarațiile inculpatului A., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate de martorul denunțător I.) inculpata a fost în permanență interesată de judecarea acestui dosar, de situația inc. U. și implicit de soluția care urma să fie pronunțată pe fondul cauzei sugerând în repetate rânduri judecătoarelor Q. (căreia i-a fost repartizat spre soluționare pe fond dosarul penal) și Z. (care a preluat judecata pe fond a cauzei) să dispună cercetarea lui U. în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, precum și condamnarea la o pedeapsă neprivativă de libertate, susținând în permanență că nu există probe care să confirme vinovăția inculpatului.

S-a mai reținut în rechizitoriu faptul că inculpata B., în intervalul 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soțul său - inc. C. și cu complicitatea inculpatului A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea provenienței ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

A fost indicat în rechizitoriu faptul că actele materiale care intră în componența infracțiunii de spălare de bani în formă continuată constau în următoarele operațiuni:

a) achiziția unui teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, conform Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe soții ....., iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S., iar pentru a crea o aparență că suma de 9.300 de euro plătită are o proveniență licită a fost încheiat la data de 12 decembrie 2011 contractul fictiv de împrumut sub semnătură privată, având ca obiect suma de 10.000 de euro între inc. B. și C. (debitori) și martorul DD. (creditor) - cumnatul inc. A.;

b) achiziția unui teren în suprafață de 703 mp și a unei construcții de 29 mp pe același amplasament situate în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de donație din 21 decembrie 2011 de BNP G., în realitate între martora FF. (proprietara imobilelor) și C. fiind încheiat un contract tipic de vânzare-cumpărare și plătindu-se prețul de 55.000 RON;

c) achiziția unui teren situat în localitatea Corbu, județul Constanța, în suprafață de 1.250 mp amplasat în apropierea falezei Mării Negre, prin Contractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 de BNP E., încheiat între HH. (vânzător) și C. (cumpărător) în cuprinsul contractului fiind consemnat un preț nereal, respectiv 10.000 lei, o parcelă identică de teren, situată în vecinătatea acestui imobil fiind vândută de numita HH. la prețul de 16.500 de euro în cursul lunii august 2011;

d) vânzarea fictivă a imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între inc. A. (mandatar al vânzătorului C.) și martorul DD., din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție fiind fictivă și având drept unic scop interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ..... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă;

e) vânzarea imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între martorii DD. și NN. (vânzători) și LL. - concubina martorului denunțător I. (cumpărător), din 21 septembrie 2012 de BNP OO., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție, reprezentând în fapt restituirea de către inc. B. către membrii fam. U. a unei părți din suma de 200.000 de euro, valoarea imobilului fiind stabilită de comun acord la suma de 30.000 de euro și urmărindu-se același scop, respectiv interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă.

Se menționează în rechizitoriu că inculpata B. a semnat contractul fictiv de împrumut prevăzut la lit. a) și a participat la săvârșirea celorlalte acte materiale prin punerea la dispoziția inculpatei C. a sumei de bani necesare pentru achiziționarea imobilelor, provenind din săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, acționând pentru ca prin intermediul soțului său, al inculpatului A. și al altor persoane interpuse în tranzacțiile sus-menționate să poată beneficia de aceste imobile prin disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și pentru a se asigura că nu va răspunde penal pentru faptele săvârșite, derularea prin interpunerea de persoane (martorii DD. și NN.) a tranzacțiilor prevăzute la lit. d) și e) prin care s-a restituit o parte din suma de 200.000 de euro membrilor fam. U., fiind realizată pentru a nu se stabili vreo conexiune cu aceștia și implicit a evita tragerea la răspundere penală pentru infracțiunile comise.

S-a mai susținut că, chiar dacă ne raportăm la prețul stipulat în aceste convenții, în condițiile în care imobilul din localitatea Corbu, a fost cumpărat cu o sumă mai mare decât cea prevăzută în contract, rezultă că în intervalul 14 - 22 decembrie 2011, soții ... au achiziționat imobile pentru care au plătit suma totală de 65.000 RON și 9.300 de euro, în condițiile în care unica sursă de venit licit a familiei îl constituia salariul obținut ca judecător de către inc. B., care potrivit celor consemnate în declarația de avere depusă în anul 2012 a totalizat doar suma de 72.705 RON, rezultând astfel că aceste achiziții au fost efectuate din produsul infracțiunilor de corupție descrise mai sus.

O altă acuzație adusă inculpatei B. prin rechizitoriu a fost că în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a respectat prevederile art. 93 din Legea nr. 303/2004 și nu a menționat în declarațiile de avere întocmite pe propria răspundere și înregistrate la Tribunalul Olt sub nr. 3 din 6 iunie 2012, 14 din 14 iunie 2013, 14 din 13 iunie 2014 și 3 din 29 ianuarie 2015, cumpărarea și ulterior vânzarea imobilului (teren+construcție) din Băile Olănești, jud. Vâlcea (lit. b), d)), cumpărarea imobilului (teren) din comuna Corbu, (lit. c)) și a menționat o datorie nereală conform contractului fictiv de împrumut încheiat în data de 12 decembrie 2011 cu martorul DD. (lit. a)), făcând astfel declarații necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unei consecințe juridice, urmărind să ascundă cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile ale căror achiziții nu le putea justifica din venituri obținute licit, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C.p.

Infracțiunile reținute au fost săvârșite de către inculpată în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul C., s-a reținut în rechizitoriu că în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soția său - inc. B. și cu complicitatea inculpatului A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro, reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate a cărei proveniență a cunoscut-o pentru că depășea veniturile licite obținute de soția sa, iar el personal nu realiza vreun venit, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

A fost indicat în actul de sesizare a instanței că în privința inculpatului C., actele materiale sunt aceleași cu cele descrise la acuzația de spălare a banilor săvârșită de inculpata B., inculpatul semnând efectiv actele juridice care au stat la baza tranzacțiilor menționate, iar cu privire la celelalte două tranzacții l-a mandatat pe inc. A. să încheie contract fictiv de vânzare-cumpărare cu martorul DD., iar ulterior, împreună cu ceilalți doi inculpați care au participat la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, a efectuat demersuri pentru transmiterea imobilului situat în Băile Olănești în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), în vederea restituirii unei părți din suma de 200.000 de euro, reprezentând produsul infracțiunilor de corupție.

În privința inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Olt, se arată în rechizitoriu că în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit, pentru sine și pentru altul (inc. B.) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I., invocând faptul că, prin prisma relațiilor personale (naș de cununie) are influență asupra inculpatului B. judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și că o va determina pe aceasta să asigure, în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea), precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În concret, potrivit celor declarate de inculpat întreaga sumă de 200.000 de euro a fost dată inculpatei B. care l-a asigurat că va realiza cele solicitate de martorul denunțător, urmând ca în momentul pronunțării unei hotărâri favorabile lui U., inculpatul A. să primească un procent de 10% din produsul infracțiunilor de corupție, respectiv suma de 20.000 de euro, înțelegere care nu s-a mai materializat.

Fapta inculpatului A. care în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a facilitat cu intenție efectuarea de către inculpata B. și C. a mai multor operațiuni imobiliare (descrise la pct. I, lit. a), b), d) și e)), cunoscând că sumele de bani plătite proveneau din suma de 200.000 de euro - produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate și acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a facilitat efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Infracțiunile reținute au fost săvârșite de către inculpat în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunile descrise mai sus au fost săvârșite cu intenție directă, conform prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., toți inculpații prevăzând rezultatul acestora și urmărind producerea lui, având drept scop dobândirea ilicită de sume de bani necuvenite (200.000 de euro), prin săvârșirea de infracțiuni de corupție în legătură cu judecarea dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011, precum și disimularea provenienței ilicite a acestor sume de bani folosite pentru achiziționarea de imobile, prin diverse operațiuni de natură să confere o aparență de legalitate a dobândirii acestora, acționând în mod implicit și în vederea sustragerii de la răspundere penală.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inc. O., s-a arătat în rechizitoriu că prin denunțul din 17 martie 2015, martorul I. a sesizat și faptul că, în intervalul 31 ianuarie 2012 - 22 februarie 2012, căutând să intre în contact cu judecătorul Z., învestit cu soluționarea dosarului nr. y/104/2011 al Tribunalului Olt, printr-un intermediar, l-a cunoscut pe inculpatul O., văr cu soțul judecătorului.

În urma discuțiilor purtate cu inculpatul O. la locuința acestuia din comuna Ștefănești, județul Vâlcea, în prezența martorei X., acesta i-a confirmat că poate interveni pe lângă judecătorul Z., în vederea dispunerii unei hotărâri favorabile celor trei inculpați: U., I. și X., în schimbul sumei de 100.000 euro, stabilindu-se ca suma să fie dată în 2 tranșe : 50.000 euro înainte de pronunțare și 50.000 euro după pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei.

Potrivit acestei înțelegeri, martorul I. i-a dat efectiv inculpatului O., la locuința acestuia, suma de 50.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro.

După primirea banilor, inculpatul O. a vizitat-o pe martora Z. la domiciliul acesteia, comunicându-i faptul că fusese contactat de I. și că acesta oferise suma de 25.000 euro pentru ca martora să accepte să pronunțe o hotărâre favorabilă inculpaților.

Martora Z. a refuzat propunerea, comunicându-i inculpatului să restituie banii primiți, ceea ce O. a și făcut la scurt timp după ce în data de 22 februarie 2012 judecătorul Z. a pronunțat hotărârea prin care a dispus condamnarea celor trei inculpați.

Probele administrate în cursul urmăririi penale au constat în proces-verbal de consemnare a denunțului oral I. din 17 martie 2015; Proces-verbal de consemnare a denunțului oral U. din 17 martie 2015; Proces-verbal de consemnare a denunțului oral R. din 24 iunie 2014; Declarație martor R.; Proces-verbal din 17 martie 2015 de punere la dispoziția organelor de urmărire penală de către I. a înregistrărilor efectuate personal + un suport tip USB; Proces-verbal din 17 martie 2015 privind verificările efectuate privind identificarea unor persoane și a numerelor de telefon pe care le dețin;

Proces-verbal din 17 martie 2015 privind verificările efectuate în vederea identificării imobilelor achiziționate de familia B. și C. în cursul anului 2011; Proces-verbal din 19 martie 2015 de redare a convorbirilor telefonice autorizate prin ordonanța provizorie din 17 martie 2015; Proces-verbal din 18 martie 2015 de redare a convorbirilor ambientale purtate de I. cu A. și P.; Proces-verbal din 27 martie 2015 privind înmânarea de către I. a unor mijloace de stocare de informații conținând înregistrări efectuate personal; Procesul-verbal din 10 aprilie 2015 privind efectuarea percheziției informatice întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate și Terorismului Craiova;

Procese-verbale de restituire către LL. și I. a mediilor de stocare informații puse la dispoziție la 27 martie 2015; Proces-verbal din 28 aprilie 2015 de redare a unei convorbiri dintre I. și P. + CD; Declarații martor I.; Declarație martor LL.; Declarație martor X.; Declarație martor U.; Declarație martor Q.; Declarație martor FF. din 20 martie 2015; Convenție de depozit pentru persoane fizice nr. 1 din 20 decembrie 2011 încheiată între BCR și FF.; Convenție de depozit pentru persoane fizice nr. 1 din 20 decembrie 2011 încheiată între BCR și FF.;

Declarație martor FF. din 29 aprilie 2015; Declarație martor NN. ; Citații NN. și DD.; Declarație martor DD.; Declarație martor Q.; Declarație martor Z.; Declarație martor D.; Declarație martor HH. ; Proces-verbal din 24 martie 2015 de predare de către HH. de înscrisuri; Anunțuri publicitare privind teren localitatea Corbu, județul Constanța; Declarație martor II.; Proces-verbal din 1 aprilie 2015 privind transmiterea de înscrisuri de către agentul imobiliar JJ. și înscrisuri anexate; Declarație martor VV.; Declarație martor WW.;

Declarație martor MM.; Declarație martor XX.; Declarații de avere B. din 11 iunie 2013; SC nr. 3917 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea privind terenul din localitatea Băile Olănești; Declarație de suspect A. din 21 martie 2015, Declarație inculpat A. din 21 martie 2015, Declarație inculpat A. din 9 aprilie 2015, Proces-verbal de confruntare dintre A. și I. din 14 aprilie 2015, Declarație inculpat A. din 29 aprilie 2015, Proces-verbal de confruntare din 29 aprilie 2015 dintre inc. A. și B., Declarație de suspect C. din 21 martie 2015, Declarație de inculpat C. din 21 martie 2015, Proces-verbal de confruntare din 29 aprilie 2015 dintre C.

și FF., Declarație de suspect B. din 21 martie 2015, Declarație inculpat B. din 23 martie 2015, Declarație inc. B. din 29 aprilie 2015, Declarație de suspect P. din 21 martie 2015, Declarație inculpat P. din 21 martie 2015, Declarație inculpat P. din 15 aprilie 2015, Declarație inculpat P. din 30 aprilie 2015, Adresa SC Y. SRL, Adrese și răspunsuri de comunicare a rulajelor conturilor bancare, la care se află atașate suporturi optice, efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Curtea de Apel Craiova, Adresa nr. 7320/2015 a CSM de înaintare a declarații de avere aparținând judecătorului B., depuse în perioada 2010 - 2013, înscrisuri din Dosarul Tribunalului Olt nr. p1/104/2011, Hotărârea nr. 209 din 14 septembrie 2011 a Consiliului Local Slatina, Proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința inculpatei B.

și C. și înscrisurile ridicate la percheziție, Proces-verbal de efectuare a percheziție la sediul Tribunalului Olt, Proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuare a percheziției la locuința numitei YY., Proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința numitei XX., Proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința inculpatului A. și înscrisurile ridicate, Proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la sediul profesional al inc. A. și înscrisurile ridicate, înscrise emise de ANCPI.

Inculpații C., A. au fost reținuți prin Ordonanța din data de 21 martie 2015, iar prin Încheierea penală nr. 48 din 21 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. p3/54/2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova s-a dispus arestarea preventivă a inc. C. și A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 21 martie 2015 și până la 19 aprilie 2015.

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din 23 martie 2015, ora 17:00, s-a dispus reținerea inculpatei B., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 23 martie 2015, ora 17.00 până la data de 24 martie 2015, ora 17.00.

Prin Încheierea nr. 49 din 24 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. p3/54/2015/a1, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei B. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 24 martie 2015 și până la 22 aprilie 2015, inclusiv, măsură preventivă menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins contestația formulată de inculpata B..

Prin Încheierea nr. 65 din 15 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. p4/54/2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova s-a dispus prelungirea arestării preventive, pe o durată de 20 (douăzeci) de zile față de inculpații C. și A. de la 20 aprilie 2015 până la 9 mai 2015 inclusiv și față de inc. B. de la 23 aprilie 2015 până la 12 mai 2015 inclusiv, contestațiile formulate de aceștia fiind respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La primirea dosarului judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din 6 mai 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/54/2014 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispus față de inculpații B. și C. și a menținut măsura arestării preventive a acestor inculpați.

Prin aceiași încheiere, în temeiul art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul O.

În temeiul art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 242 alin. (2) și (4) C. proc. pen. și art. 2151 alin. (7) C. proc. pen., a fost admisă cererea Parchetului de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului A., arestat preventiv prin Încheierea nr. 48 din 21 martie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, cu măsura controlului judiciar pe o durata de 60 zile, de la data rămânerii definitive a încheierii.

Contestațiile formulate de inculpații B. și C. împotriva încheierii din 6 mai 2014 au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 677 din 12 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015/a1, măsura arestării preventive a inculpaților B. și C. fiind înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile, de la data de 12 mai 2015 la data de 10 iunie 2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 iunie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova a admis cererile inculpaților B. și C., iar în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. pen., a înlocuit măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă prin Încheierea nr. 814 din 10 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durata de 60 zile, încheierea rămânând definitivă la data de 28 iunie 2015, prin necontestare.

Prin aceiași încheiere a fost dispusă menținerea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă anterior față de inculpatul A.

Măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă față de toți cei trei inculpați a fost ulterior verificată și menținută în mod succesiv de judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 3 iulie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, a respins cererile și excepțiile formulate de inculpații B., C., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din 4 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin care au fost trimiși în judecată inculpații B., C., A. și O., și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații B., C., A. și O. pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

Prin Încheierea nr. 1213 din data de 16 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost respinse contestațiile formulate de inculpații B. și C., împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 3 iulie 2015, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, a respins cererile și excepțiile formulate de inculpații B., C., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din 4 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și a dispus începerea judecății.

Judecata cauzei a început la termenul din 30 septembrie 2015, în cursul cercetării judecătorești fiind audiați inculpații B., C., A., martorii din rechizitoriu, U., I., LL., Q., X., P., FF., NN., DD., HH., II., MM., Q., Z., martorii propuși de inculpatul C., respectiv ZZ., AAA., martorul R., propus de inculpata B., martorul BBB., propus de inculpatul A., martorul CCC. a cărui audiere a fost pusă în discuție din oficiu de instanță, au fost audiate și vizionate în ședință publică înregistrările audio-video depuse la dosarul de urmărire penală.

Inculpatul A. a recunoscut în declarația dată la data 19 octombrie 2015, situația de fapt din rechizitoriu, cererea sa de judecare potrivit depozițiilor art. 375 C. proc. pen., fiind admisă de instanță prin încheierea din 19 octombrie 2015.

A fost dispusă întocmirea unor rapoarte de evaluare a inculpaților, B., C., A., acestea fiind întocmite de Serviciul de Probațiune Olt și atașate la dosarul instanței.

A fost admisă cererea inculpatei B. de administrare a probei cu adrese ale Tribunalului Olt și Maramureș, privind veniturile inculpatei în perioada 2010 - 2014.

Cu Adresa nr. 17/P/2016 din 17 mai 2016 a DNA ST Craiova a fost depusă la Dosar Ordonanța nr. p5/P/2016 din 17 mai 2016 emisă de DNA ST Craiova, prin care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. și mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. d) C. pen., fiind atașată, în copie, declarația dată de martorul I. în data de 17 mai 2016 în Dosarul nr. p5/P/2016.

La data de 30 mai 2016, inculpații B. și C. au formulat cerere de administrare a probei cu expertiza tehnică judiciară specialitatea audio-video, pentru stabilirea autenticității înregistrărilor audio și verificarea erorilor din activitatea de redare a conținutului convorbirilor înregistrate, respectiv dacă există corespondență între semnalele sonore existente pe materialul în litigiu și semnele literale cifrice consemnate în procesele-verbale întocmite de specialiștii delegați, cerere ce a fost respinsă de instanță la ultimul termen de judecată.

Martorul I. a fost reaudiat de instanță la data de 17 iunie 2016.

La ultimul termen de judecată inculpații B. și C. au solicitat suplimentarea probei testimoniale, respectiv audierea martorului DDD., pentru a dovedi faptul că au primit suma de 10.000 euro de la inculpatul A., administrarea probei fiind respinsă de instanță.

După amânarea deliberării și pronunțării, inculpații au depus concluzii scrise, inculpații B. și C. depunând, caracterizări, Sentința civilă nr. 357 din 18 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Slatina, Sentința civilă nr. 1742 din 29 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Slatina, Decizia civilă nr. 505 din 25 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Olt.

În privința inculpatului O., care la termenul din data de 19 octombrie 2015, a fost audiat și a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B.N.A - S.T. Craiova și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și dorește să beneficieze de prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanța a dispus disjungerea cauzei, prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2015, fiind format un nou dosar, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța a reținut că inculpatul A. a recunoscut în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, situația de fapt reținută în rechizitoriu, solicitând judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art. 375 C. proc. pen., cerere ce a fost admisă de instanță la termenul de judecată din 19 octombrie 2015, singurul aspect ce a fost contestat de inculpat fiind cel privitor la restituirea sumei de 200.000 euro către martorul denunțător I., în cursul anului 2012, aspect care însă privește împrejurări distincte de săvârșirea infracțiunilor pe care le-a recunoscut inculpatul, astfel că în opinia instanței nu împiedică aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în privința inculpatului A.

În același timp, instanța a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, a rezultat cu privire la faptele săvârșite de inculpatul A. aceeași situație de fapt ca și cea prezentată în rechizitoriu, cu excepția modului de restituire a sumei primite de la martorul I. și a cuantumului sumei restituite martorului denunțător I.

În consecință, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în rechizitoriu, în ceea ce privește acțiunile inculpatului A. prin care a săvârșit infracțiunile reținute în rechizitoriu, situația de fapt din rechizitoriu fiind corectă în cea mai mare parte și în ceea ce îi privește pe inculpații C. și B.

Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv, proces-verbal de consemnare a denunțului oral I. din 17 martie 2015; proces-verbal de consemnare a denunțului oral U. din 17 martie 2015; proces-verbal de consemnare a denunțului oral R. din 24 iunie 2014; declarație martor R.; proces-verbal din 17 martie 2015 de punere la dispoziția organelor de urmărire penală de către I. a înregistrărilor efectuate personal + un suport tip USB; proces-verbal din 17 martie 2015 privind verificările efectuate privind identificarea unor persoane și a numerelor de telefon pe care le dețin; proces-verbal din 17 martie 2015 privind verificările efectuate în vederea identificări imobilelor achiziționate de familia B.

și C. în cursul anului 2011; proces-verbal din 19 martie 2015 de redare a convorbirilor telefonice autorizate prin ordonanța provizorie din 17 martie 2015; proces-verbal din 18 martie 2015 de redare a convorbirilor ambientale purtate de I. cu A. și P.; proces-verbal din 27 martie 2015 privind înmânarea de către I. a unor mijloace de stocare de informații conținând înregistrări efectuate personal; procesul-verbal din 10 aprilie 2015 privind efectuarea percheziției informatice întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate și Terorismului Craiova; procese-verbale de restituire către LL.

și I. a mediilor de stocare informații puse la dispoziție la 27 martie 2015; proces-verbal din 28 aprilie 2015 de redare a unei convorbiri dintre I. și P. + CD; declarații martor I.; declarație martor LL.; declarație martor X.; declarație martor U.; declarație martor Q.; declarație martor FF. din 20 martie 2015; convenție de depozit pentru persoane fizice nr. 1 din 20 decembrie 2011 încheiată între BCR și FF.; convenție de depozit pentru persoane fizice nr. 1 din 20 decembrie 2011 încheiată între BCR și FF.; declarație martor FF. din 29 aprilie 2015; declarație martor NN. ; citații NN.

și DD.; declarație martor DD.; declarație martor Q.; declarație martor Z.; declarație martor D.; declarație martor HH.; proces-verbal din 24 martie 2015 de predare de către HH. de înscrisuri; anunțuri publicitare privind teren localitatea Corbu, județul Constanța; declarație martor II.; proces-verbal din 01 aprilie 2015 privind transmiterea de înscrisuri de către agentul imobiliar JJ. și înscrisuri anexate; declarație martor VV.; declarație martor WW.; declarație martor MM.; declarație martor XX.; declarații de avere B. din 11 iunie 2013;

SC nr. 3917/26 iunie 2007 a Judecătoriei Rm. Vâlcea privind terenul din localitate Băile Olănești; declarație de suspect A. din 21 martie 2015, declarație inculpat A. din 21 martie 2015, declarație inculpat A. din 09 aprilie 2015, proces-verbal de confruntare dintre A. și I. din 14 aprilie 2015, declarație inculpat A. din 29 aprilie 2015, proces-verbal de confruntare din 29 aprilie 2015 dintre inc. A. și B., declarație de suspect C. din 21 martie 2015, declarație de inculpat C. din 21, martie 2015, procesa-verbal de confruntare din 29 aprilie 2015 dintre C.

și FF., declarație de suspect B. din 21 martie 2015, declarație inculpat B. din 23 martie 2015, declarație inc. B. din 29 aprilie 2015, declarație de suspect P. din 21 martie 2015, declarație inculpat P. din 21 martie 2015, declarație inculpat P. din 15 aprilie 2015, declarație inculpat P. din 30 aprilie 2015, adresa SC Y. SRL, adrese și răspunsuri de comunicare a rulajelor conturilor bancare, la care se află atașate suporturi optice, efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de Curtea de Apel Craiova, Adresa nr. 7320/2015 a CSM de înaintare a declarații de avere aparținând judecătorului B., depuse în perioada 2010 - 2013, înscrisuri din dosarul Tribunalului Olt nr. p1/104/2011, Hotărârea nr. 209 din 14 septembrie 2011 a Consiliului Local Slatina, proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința inculpatei B.

și C. și înscrisurile ridicate la percheziție, proces-verbal de efectuare a percheziție la sediul Tribunalului Olt, proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuare a percheziției la locuința numitei YY., proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința numitei XX., proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la locuința inculpatului A. și înscrisurile ridicate, proces-verbal din 20 martie 2015 de efectuarea a percheziției la sediul profesional al inc. A. și înscrisurile ridicate, înscrise emise de ANCPI, declarațiile inculpaților A., C.

și B. date în cursul cercetării judecătorești, declarațiile din cursul cercetării judecătorești ale martorilor I., LL., X., U., Q., P., FF., NN., DD., HH.,II., MM., Q., Z., CCC., R., BBB., adeverințe emise de Tribunalul Olt și Tribunalul Maramureș, înscrisuri și extrase de carte funciară, înscrisuri depuse în cursul urmăririi penale.

Referitor la modul în care s-a desfășurat judecarea Dosarului nr. y/104/2011 al Tribunalului Olt, după primirea în două tranșe a sumei de 200.000 Euro de către inculpatul A. de la martorul I. și transmiterea acestei sume inculpatei B., precum și modul în care inculpata B. a acționat în continuare, după primirea banilor, instanța a constatat că inculpata a manifestat un interes constant privind măsurile dispuse în respectiva cauză și modul în care urma să fie soluționată cauză în fond.

Instanța a constatat că după primirea în două tranșe, a sumei de 200.000 euro, inculpata B. a manifestat un interes deosebit pentru modul în care urma să fie soluționată cauza în care avea calitatea de inculpat martorul U. și a încercat să sugereze martorelor Q. și Z., să îl pună în libertate pe martorul U., iar martorei Z. a încercat să îi sugereze să pronunțe cu privire la martorul U. o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A mai reținut instanța că, anterior soluționării cauzei și imediat după preluarea judecării cauzei de către martora Z., respectiv în luna decembrie 2011, inculpații B. și C. au achiziționat, într-o singură săptămână, trei imobile, un teren în municipiul Slatina, un teren și o casă în orașul Olănești,jud Vâlcea și un teren în comuna Corbu, județul Constanța, cu sume provenind din suma totală de 200.000 euro, dată de martorul I. pentru influențarea magistraților din cadrul Tribunalului Olt.

Astfel, din probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești a rezultat că inculpații B. și C. au cumpărat terenul în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, cu prețul de 9.300 euro, banii provenind din suma de 200.000 euro primită de inculpata B. de la martorul U., prin intermediul inculpatului A., iar pentru a ascunde proveniența acestei sume de bani au încheiat cu martorul R. un contract fictiv de împrumut pentru suma de 10.000 euro.

O altă achiziție imobiliară făcută de inculpați cu o sumă de bani provenită din suma de 200.000 Euro primită de la martorul I., a fost un imobil casă și teren aferent, situate în localitatea Olănești, județul Vâlcea.

Astfel, prin Contractul de donație autentificat sub nr. 1668 din 21 decembrie 2011, C. a primit proprietatea asupra imobilului compus din teren în suprafață de 602 mp și construcție în suprafață de 29 mp, situat în intravilanul orașului Băile Olănești, de la donatoarea FF., contractul fiind intabulat conform încheierii nr. 53766 din 22 decembrie 2011 emisă de Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vâlcea.

Contractul de donație a avut, însă, în realitate un caracter simulat, fiind destinat să ascundă plata, de către inculpații B. și C. a sumei de 55.000 lei către martora FF., ca preț al imobilului situat în localitatea Olănești, județul Vâlcea.

Declarațiile inculpaților B. și C. sunt însă în contradicție totală cu declarațiile martorei FF., din cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și cu declarațiile inculpatului A.

Concluzionând, cu privire la dobândirea în proprietate de către inculpații B. și C. a imobilului teren și casă de locuit situat în localitatea Olănești, instanța a constatat că din declarațiile martorei FF., inculpatului A. și înscrisurile privind constituirea de depozite bancare, de către martora FF. în data de 20 decembrie 2012, a rezultat că inculpații B. și C. au cumpărat de la martoră imobilul compus din teren în suprafață de 602 mp și construcție în suprafață de 29 mp, situat în intravilanul orașului Băile Olănești, cu prețul de 55.000 RON, iar pentru a ascunde proveniența ilicită a acestei sume, parte din suma de 200.000 euro primită de la martorul R., inculpatul C. a determinat-o pe martora FF. să încheie un contract simulat de donație, oferindu-i acesteia explicația că astfel se plăteau taxe notariale mai mici.

Cea de a treia achiziție imobiliară efectuată de inculpații B. și C. în interval de doar o săptămână, în cursul lunii decembrie 2011, a fost un teren în suprafață de 1.250 mp, situat în localitatea Corbu din județul Constanța.

Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5755 din 22 decembrie 2011, s-a consemnat faptul că inculpatul C. a cumpărat de la martora HH. imobilul teren în suprafață de 1.250 mp, situat în localitatea Corbu din județul Constanța la prețul de 10.000 RON.

Instanța a constatat, însă, că acest preț al terenului din comuna Corbu, de doar 10.000 RON, este nereal, fiind mult mai mic decât cel plătit în realitate, consemnarea unui preț mai mic având scopul de a ascunde proveniența sumei de bani plătită de inculpatul C.

Instanța a reținut, în consecință, că declarația inițială a martorei HH., din cursul urmăririi penale, privind prețul real la care a vândut terenul în suprafață de 1.250 mp, prin contractul încheiat cu inculpatul C., ca fiind în jur de 10.000 euro și în mod sigur mai mare de 5.000 euro, se coroborează cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv contracte de vânzare -cumpărare ale unor parcele de teren învecinate, încheiate în același an, 2011, precum și cu oferte de vânzare a unor parcele de teren în zona respectivă.

În concluzie, instanța a constatat că inculpații B. și C. nu au făcut dovada că la momentul efectuării celor trei achiziții imobiliare din luna decembrie 2011 au avut la dispoziție sumele de bani plătite, respectiv 9.300 euro, pentru plata terenului în suprafață de 600 mp din municipiul Slatina, 55.000 RON (aproximativ 12.500 euro), prețul plătit pentru terenul și casa din localitatea Olănești și aproximativ 10.000 euro, prețul plătit pentru terenul din comuna Corbu, județul Constanța, în total mai mult de 30.000 euro.

Neputând fi justificate aceste investiții imobiliare, inculpata B. nu a consemnat în declarațiile de avere depuse în anii 2012 și 2013, dobândirea, chiar cu titlu de donație a imobilului teren și casă de locuit din localitatea Olănești, omițând, totodată să consemneze în declarația de avere depusă în anul 2013 vânzarea aceluiași imobil și de asemenea nu a consemnat în declarațiile de avere depuse în anii 2012, 2013, 2014 și 2015, dobândirea imobilului teren în suprafață de 1.250 mp din localitatea Corbu, județul Constanța.

Faptul că inculpata B. cu intenție nu a consemnat în declarațiile de avere din anii 2012 și 2013, dobândirea și ulterior înstrăinarea imobilului din localitatea Olănești, rezultă și din consemnarea în declarația de avere depusă la data de 28 mai 2012, a cumpărării imobilului teren intravilan în suprafață de 600 mp, situat în municipiul Slatina, precum și a contractului de împrumut încheiat cu martorul DD., ambele acte juridice fiind încheiate în anul 2011, deci tot în perioada în care datorită bolii ar fi omis să menționeze, în aceiași declarație imobilul din Olănești, fiind, astfel inexplicabil cum inculpata deși în această declarație a consemnat aceste acte juridice din anul 2011, a omis să consemneze un alt act juridic încheiat în aceiași săptămână din luna decembrie 2011 (contractul de donație).

Totodată, inculpata B. a consemnat și în declarațiile de avere depuse în anii 2013 și 2014 faptul că are de achitat împrumutul primit de la martorul DD., deși cunoștea faptul că soțul său inculpatul C., a încheiat cu martorul DD., în luna august 2012, un contract de vânzare-cumpărare prin care a transmis în proprietatea martorului imobilul teren și casă de locuit din localitatea Olănești, iar cu această ocazie a fost semnată de martor o declarație, autentificată sub nr. 1257, prin care arată că nu mai are nicio pretenție față de soții ..., fiind astfel achitat contractul fictiv de împrumut.

În consecință, instanța a constatat că inculpata, cu intenție directă, nu a consemnat în declarațiile de avere dobândirea și transmiterea proprietății imobilului din Olănești, amintit anterior și tot cu intenție directă a consemnat în declarația de avere din anul 2012 un împrumut fictiv în cuantum de 10.000 euro, iar ulterior a consemnat în declarațiile de avere depuse în anii 2013 și 2014 același împrumut, deși din punct de vedere juridic acesta era stins din anul 2012.

Referitor la transferul dreptului de proprietate al imobilului teren intravilan și casă de locuit situate în localitatea Olănești, județul Vâlcea, către martorul DD. și ulterior către martora LL., concubina martorului I., instanța a reținut că inculpații B. și C. au cunoscut și au intenționat ca imobilul să ajungă în proprietatea unui membru al familiei ..., ca parte a restituirii sumei de 200.000 euro.

Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că în drept, faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în rechizitoriu.

În drept, faptele inculpatei B. - judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și actual președinte al acestei instanțe (suspendat din aceste funcții ca urmare a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 25 martie 2015) care, în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit prin intermediul inc. A. - avocat în cadrul Baroului Olt (nașul său de cununie) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I. pentru ca în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, să asigure cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea) precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011 la Tribunalul Olt, având ca obiect săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infr. de tentativă de omor de către inculpații U. - zis U1. (judecat în stare de arest preventiv), I. - zis I1. (judecat în libertate) și X. (judecată în libertate) în dauna părții vătămate UU., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Potrivit art. 292 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Se constată, astfel, că inculpata B., a pretins și primit suma de 200.000 euro, pentru a-i influența pe colegii săi, judecători în cadrul Tribunalului Olt, secția penală, să pronunțe soluții favorabile martorului U., inculpata afirmând că poate să își influențeze colegii de secție, dar și pentru a dispune chiar ea o soluție favorabilă martorului cu ocazia soluționării cererii de revocare a măsurii arestului preventiv în data de 20 septembrie 2011, suma de 150.000 euro fiind primită de inculpată înainte de a se dispune în data de 31 august 2011, punerea în libertate a martorului U., fiind întrunite toate condițiile necesare pentru săvârșirea elementului material al infracțiunii de trafic de influență.

Totodată, inculpata B. a săvârșit această infracțiune cu intenție directă.

Cum inculpata a săvârșit fapta în calitate de judecător, la acea dată fiind membru al Secției Penale a Tribunalului Olt, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Inculpata, în calitate de judecător, avea calitatea de funcționar public la momentul primirii sumei de 50.000 euro, a pretins și primit pentru sine această sumă de bani, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, în scopul de a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv de a dispune punerea în libertate a martorului U.

Cum inculpata avea calitatea de judecător la data pretinderii și primirii sumei de 50.000 euro, infracțiunea de luare de mită este săvârșită în forma agravată reglementată de art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În drept, fapta inculpatei B., care în intervalul 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soțul său - inc. C. și cu complicitatea inc. A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro, reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea provenienței ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Actele materiale care intră în componența infracțiunii de spălare de bani în formă continuată constau în următoarele operațiuni:

a) achiziția unui teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, conform Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe soții ...., iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S., iar pentru a crea o aparență că suma de 9.300 de euro plătită are o proveniență licită a fost încheiat la data de 12 decembrie 2011 contractul fictiv de împrumut sub semnătură privată, având ca obiect suma de 10.000 de euro între inc. B. și C. (debitori) și martorul DD. (creditor) - cumnatul inc. A., contractul de împrumut fiind semnat și de inculpată;

b) achiziția unui teren în suprafață de 703 mp și a unei construcții de 29 mp pe același amplasament situate în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de donație din 21 decembrie 2011 de BNP G., în realitate între martora FF. (proprietara imobilelor) și C. fiind încheiat un contract tipic de vânzare-cumpărare și plătindu-se prețul de 55.000 RON, inculpata B. punând la dispoziția soțului său suma necesară achiziției imobilului, din suma primită de la martorul I.;

c) achiziția unui teren situat în localitatea Corbu, județul Constanța, în suprafață de 1.250 mp amplasat în apropierea falezei Mării Negre, prin Contractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 de BNP E., încheiat între HH. (vânzător) și C. (cumpărător) în cuprinsul contractului fiind consemnat un preț nereal, respectiv 10.000 RON, o parcelă identică de teren, situată în vecinătatea acestui imobil fiind vândută de numita HH. la prețul de 16.500 de euro în cursul lunii august 2011, suma necesară fiind pusă la dispoziție de inculpata B. din suma primită de la martorul I.;

d) vânzarea fictivă a imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între inc. A. (mandatar al vânzătorului C.) și martorul DD., din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție fiind fictivă și având drept unic scop interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă, scopul final al tranzacției fiind de a restitui martorului I. o parte din suma primită de inculpată;

e) vânzarea imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între martorii DD. și NN. (vânzători) și LL. - concubina martorului denunțător I. (cumpărător), din 21 septembrie 2012 de BNP OO., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție, reprezentând în fapt restituirea de către inc. B. către membrii fam. U. a unei părți din suma de 200.000 de euro, valoarea imobilului fiind stabilită de comun acord la suma de 30.000 de euro și urmărindu-se același scop, respectiv interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă;

Conform art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

Inculpata B. a săvârșit infracțiunea de spălare a banilor prin utilizarea sumelor de bani provenite din săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, plătind cu aceste sume de bani, în luna decembrie 2011, prețul a trei imobile, ce au intrat astfel în proprietatea sa și a soțului său, inculpatul C., pentru fiecare dintre aceste achiziții fiind disimulată originea ilicită a prețului plătit, prin încheierea în mod fictiv a unui contract de împrumut pentru suma de 10.000 euro, prin încheierea unui contract de donație simulat pentru terenul și casa din orașul Olănești, deși în realitate contractul a fost de un contract de vânzare-cumpărare, respectiv prin menționarea unui preț fictiv nereal, mult mai mic decât prețul real, în cazul contractului de vânzare-cumpărare al terenului din comuna Corbu, județul Constanța, toate sumele de bani necesare prețului acestor imobile fiind puse la dispoziție de inculpată.

De asemenea, inculpata B. a săvârșit infracțiunea de spălare a banilor prin efectuarea de demersuri, prin intermediul inculpatului A., pentru ca imobilul din localitatea Olănești, dobândit în proprietate de soțul său, să ajungă în proprietatea martorei LL., prin tranzacții succesive, scopul acestor tranzacții succesive fiind de a împiedica descoperirea săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită, prin restituirea către martorul I. a unei părți din suma primită în anul 2011 și a împiedica astfel urmărirea sa penală, martorul, fiind, astfel determinat să nu depună un denunț în anul 2012.

În drept, fapta inculpatei B. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a menționat în declarațiile de avere întocmite pe propria răspundere și înregistrate la Tribunalul Olt sub nr. 3 din 6 iunie 2012, 14 din 14 iunie 203, 14 din 13 iunie 2014 și 3 din 29 ianuarie 2015, declarații pe care avea obligația să le depună conform dispozițiilor art. 93 din Legea nr. 303/2004, cumpărarea și ulterior vânzarea imobilului (teren+construcție) din Băile Olănești, județul Vâlcea (lit. b), d)), cumpărarea imobilului (teren) din comuna Corbu, județul Constanța (lit. c)) și a menționat o datorie nereală conform contractului fictiv de împrumut încheiat în data de 12 decembrie 2011 cu martorul DD. (lit. a)), făcând astfel declarații necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unei consecințe juridice, urmărind să ascundă cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile ale căror achiziții nu le putea justifica din venituri obținute licit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpata cunoștea obligațiile pe care le avea în privința modului de completare a declarațiilor de avere, respectiv cunoștea modul în care trebuiau completate aceste declarații, având o bună pregătire juridică, iar lipsa mențiunilor privind tranzacțiile imobiliare pe care le-a efectuat împreună cu soțul său, a fost făcută cu intenție directă, pentru a ascunde efectuarea acestor achiziții imobiliare.

În fapt, se observă faptul că inculpata B., cu excepția achiziției terenului în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, care fiind achiziționat de la o autoritate publică, nu putea fi ascuns, a evitat ca numele și datele sale de identificare să fie menționate în celelalte două contracte prin care au fost achiziționate imobile în luna decembrie 2011, prin determinarea martorei FF. să semneze un contract de donație, în care donatar să apară doar soțul inculpatei B. și prin menționarea în calitate de cumpărător al terenului din comuna Corbu, județul Constanța, doar a inculpatului B., în speranța că în acest mod aceste tranzacții imobiliare nu vor putea fi identificate.

În consecință, instanța a constatat că nu întâmplător și nu din eroare sau din necunoașterea dobândirii proprietății imobilelor, nu au fost menționate aceste două tranzacții imobiliare în declarațiile de avere depuse de inculpata B., scopul nedeclarării fiind tocmai de a împiedica alte persoane să cunoască efectuarea acestor achiziții, fapt ce ar fi putut ridica semne de întrebare cu privire la proveniența sumelor de bani plătite și realitatea mențiunilor din contracte privind donația imobilului din localitatea Olănești și prețul mic al terenului din comuna Corbu, județul Constanța.

Și în privința contractului de împrumut fictiv încheiat cu martorul DD., instanța a constatat că inculpata cu intenție a consemnat în declarațiile de avere primirea acestui împrumut, pentru a justifica suma necesară pentru achiziția terenului din municipiul Slatina, achiziție ce nu putea fi ascunsă fiind făcută în urma unei licitații organizate de o autoritate publică, iar ulterior tot cu intenție a menționat acest împrumut, deși acesta era teoretic stins încă din anul 2012, pentru a ascunde, atât achiziția terenului și casei din Olănești, ce nu putea fi justificată în cazul declanșării unor cercetări, cât și pentru a ascunde transmiterea acestui imobil către membrii familiei ....., fapt ce ar fi devoalat legătura sa cu martorul I.

Față de aceste aspecte, instanța a constatat că inculpata B. a săvârșit infracțiunea de fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. - avocat în cadrul Baroului Olt, care, în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit, pentru sine și pentru altul (inc. B.) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I., invocând faptul că, prin prisma relațiilor personale (naș de cununie) are influență asupra inc. B. judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și că o va determina pe aceasta să asigure, în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea), precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpatul A. a primit de la martorul I. suma totală de 200.000 euro, pe care a dat-o apoi inculpatei B., pentru ca această persoană să influențeze judecătorii investiți cu soluționarea Dosarului nr. y/104/2011, inculpată cu care a avut o înțelegere de a primi un procent de 10% din suma totală de 200.000 euro în cazul în care instanța ar fi pronunțat o soluție favorabilă martorului U.

Cum inculpatul A. a primit această sumă de bani 200.000 euro de la martorul I., întrucât a afirmat în fața acestuia că datorită relațiilor sale cu inculpata B. o poate determina pe aceasta să influențeze soluțiile din Dosarul nr. y/104/2011, prin acțiunile sale de a primi, a oferi și a de a da suma de 200.000 euro inculpatei B., persoană care avea influență asupra judecătorilor investiți cu soluționarea Dosarului nr. y/104/2011, pentru a-i determina acești judecători să soluționeze cauza în favoarea martorului U., a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Întrucât parte din suma de 200.000 euro, primită de inculpatul A. de la martorul I., respectiv suma de 50.000 euro, a fost primită cu ocazia soluționării cererii martorului U. de revocare a măsurii arestării preventive, cu termen de judecată la data de 20 septembrie 2011, cerere asupra căreia s-a pronunțat inculpata B., doar după ce a primit această sumă de bani, inculpatul A. a săvârșit și infracțiunea de complicitate la luare de mită, banii fiind dați în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale inculpatei.

Întrucât inculpata B. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în calitate de judecător investit cu soluționarea unei cereri a martorului U., sunt aplicabile și în cazul inculpatului A. dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În drept, fapta inculpatului A. care în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a facilitat cu intenție efectuarea de către inc. B. și C. a mai multor operațiuni imobiliare, cunoscând că sumele de bani plătite proveneau din suma de 200.000 de euro - produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate și acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a facilitat efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Actele materiale pe care le-a săvârșit inculpatul A. și care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, sunt următoarele:

1. facilitarea încheierii în luna decembrie 2012 a unui contract fictiv de împrumut având ca obiect suma de 10.000 euro, între inculpații B. și C. (debitori) și martorul DD. (creditor) - cumnatul inc. A., pentru ca inculpații B. și C. să poată justifica proveniența sumei plătite ca preț al imobilului teren în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, Aleea Tineretului nr. 5 B, jud. Olt;

2. intermedierea achiziției de către inculpații B. și C. a unui teren în suprafață de 703 mp și a unei construcții de 29 mp pe același amplasament situate în localitatea Băile Olănești, cunoscând că suma de 55.000 RON, plătită în realitate ca preț, provine din suma de 200.000 euro, primită de inculpata B. de la martorul I., prin intermediul său, al inculpatului A.;

3. participarea și intermedierea înțelegerii dintre martorul I. și inculpații B. și C., privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, către un membru al familiei martorului I., prin două tranzacții succesive și fără plata prețului imobilului, în scopul diminuării sumei pe care inculpata B. trebuia să o restituie martorului I., astfel încât să nu fie identificată legătura dintre martorul I. și inculpata B.

Astfel, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între inc. A. (mandatar al vânzătorului C.) și martorul DD., din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție fiind fictivă și având drept unic scop interpunerea de persoane și evitarea ca între soții .... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă, a fost transmisă proprietatea imobilului către martorul DD., iar imediat după aceea, la interval de aproximativ o lună, prin Contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2012 de BNP OO.,încheiat între martorii DD. și NN. (vânzători) și LL. - concubina martorului denunțător I. (cumpărător), același imobil a fost transmis în proprietatea familiei martorului I., urmărindu-se același scop, respectiv interpunerea de persoane și evitarea ca între soții .... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă.

Cum inculpatul A. a cunoscut proveniența reală a sumelor de bani pe care inculpații B. și C. le-au utilizat, pentru achiziția terenului în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, și a imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, respectiv faptul că proveneau din suma de 200.000 euro primită de la martorul I., ajutorul dat inculpaților B. și C. pentru a ascunde proveniența sumei plătite pentru achiziția terenului din municipiul Slatina, pentru a dobândi un imobil în localitatea Olănești și pentru a împiedica descoperirea săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prin interpunerea de persoane, cu sprijinul inculpatului A., în momentul transmiterii proprietății imobilului din localitatea Olănești de la inculpatul C. către un membru al familiei martorului I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În drept, faptele inculpatului C., care în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soția sa, inculpata B. și cu complicitatea inculpatului A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro, reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate a cărei proveniență a cunoscut-o pentru că depășea veniturile licite obținute de soția sa, iar el personal nu realiza vreun venit, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD., iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Actele materiale săvârșite de inculpatul C. care intră în componența infracțiunii de spălare de bani în formă continuată au constat în următoarele operațiuni:

a) achiziția unui teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, conform Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe soții ..., iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S., iar pentru a crea o aparență că suma de 9.300 de euro plătită are o proveniență licită a fost încheiat la data de 12 decembrie 2011 contractul fictiv de împrumut sub semnătură privată, având ca obiect suma de 10.000 de euro între inc. B. și C. (debitori) și martorul DD. (creditor) - cumnatul inc. A., contractul de împrumut fiind semnat și de inculpat;

b) achiziția unui teren în suprafață de 703 mp și a unei construcții de 29 mp pe același amplasament situate în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de donație din 21 decembrie 2011 de BNP G., în realitate între martora FF. (proprietara imobilelor) și C. fiind încheiat un contract tipic de vânzare-cumpărare și plătindu-se prețul de 55.000 RON, inculpatul C. plătind această sumă de bani din suma pusă la dispoziție de soția sa B., sumă ce provenea din suma de 200.000 euro primită de la martorul I.;

c) achiziția unui teren situat în localitatea Corbu, județul Constanța, în suprafață de 1.250 mp amplasat în apropierea falezei Mării Negre, prin Contractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 de BNP E., încheiat între HH. (vânzător) și C. (cumpărător) în cuprinsul contractului fiind consemnat un preț nereal, respectiv 10.000 RON, o parcelă identică de teren, situată în vecinătatea acestui imobil fiind vândută de numita HH. la prețul de 16.500 de euro în cursul lunii august 2011, suma necesară fiind pusă la dispoziție de soția inculpatului, inculpata B. din suma primită de la martorul I.;

d) vânzarea fictivă a imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între inc. A. (mandatar al vânzătorului C.) și martorul DD., din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție fiind fictivă și având drept unic scop interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă, scopul final al tranzacției fiind de a restitui martorului I. o parte din suma primită de inculpată;

e) vânzarea imobilului compus din teren și construcție situat în localitatea Băile Olănești, prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între martorii DD. și NN. (vânzători) și LL. - concubina martorului denunțător I. (cumpărător), din 21 septembrie 2012 de BNP OO., fiind stipulat un preț de 8.000 RON, această tranzacție reprezentând în fapt restituirea de către inc. B. către membrii fam. U. a unei părți din suma de 200.000 de euro, valoarea imobilului fiind stabilită de comun acord la suma de 30.000 de euro și urmărindu-se același scop, respectiv interpunerea de persoane și evitarea ca între soții ..... și membrii fam. U. să poată fi stabilită vreo legătură directă.

Prin efectuarea acestor operațiuni, inculpatul C. a dorit să disimuleze faptul că sumele necesare pentru achiziția imobilelor, casă și teren situate în localitatea Olănești, teren în suprafață de 600 mp, situat în municipiul Slatina, teren în suprafață de 1.250 mp, situat în comuna Corbu, județul Constanța, au provenit din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită de către inculpata B., ascunderea provenienței sumelor de bani fiind realizată prin încheierea unui contract fictiv de împrumut, în cazul terenului din municipiul Slatina, încheierea unui contract de donație simulat, ce masca încheierea în realitate a unui contract de vânzare-cumpărare, în cazul imobilului din localitatea Olănești, precum și prin menționarea unui preț mult mai mic al imobilului din comuna Corbu, județul Constanța.

De asemenea, inculpatul a încercat să disimuleze originea ilicită a sumelor de bani, prin evitarea menționării numelui inculpatei B. și participarea doar a sa, a inculpatului C., la încheierea contractului de donație pentru imobilul din localitatea Olănești și a contractului de vânzare-cumpărare, în cazul terenului din comuna Corbu, județul Constanța.

Cunoscând că imobilul casă și teren din localitatea Olănești urma să ajungă în proprietatea martorei LL., ca parte a sumei pe care inculpata B. trebuia să o restituie martorului I., inculpatul C., cu știință, a acceptat să participe la operațiunea fictivă de vânzare a imobilului către martorul DD., cu justificarea că astfel urma să fie stinsă datoria către acest martor, datorie care, însă era fictivă, ceea ce denotă intenția inculpatului de a disimula transferul de proprietate pentru a împiedica descoperirea faptelor ilegale săvârșite de inculpata B.

Instanța a constatat că și în situația în care inculpatul C. nu ar fi cunoscut în detaliu modul în care inculpata B. a intrat în posesia sumelor necesare efectuării achizițiilor anterior menționate, sunt întrunite și în acest caz elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în condițiile în care inculpatul cunoștea faptul că familia sa nu dispunea de sumele de bani necesare, care să fi fost dobândite în mod licit, întrucât conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, care are corespondent în art. 23 alin. (5) în forma legii de la data săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, „cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective”, apariția unor sume mari de bani nejustificate, la dispoziția familiei sale, putând avea doar o proveniență ilicită.

Referitor la legea penală mai favorabilă, instanța a constatat că este necesară o analiză distinctă a situației fiecărui inculpat.

În privința inculpatei B., instanța a constatat că săvârșind infracțiunea de fals în declarații în formă continuată și după data de 1 februarie 2014, în cazul acestei inculpate este aplicabil art. 10 din Legea nr.255/2013, care prevede că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În acest sens, prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Or, prin depunerea de către inculpata B., după intrarea în vigoare a noului C. pen., la data de 1 februarie 2014, a declarației de avere cu un conținut nereal în data de 13 iunie 2014, în care a menționat în mod nereal împrumutul fictiv încheiat cu martorul DD., împrumut care nu numai că era fictiv, dar și fusese stins în mod formal din anul 2012 și nu a menționat în aceleași declarații proprietatea imobilului din comuna Corbu, județul Constanța, precum și prin depunerea declarației de avere din 29 ianuarie 2015, în care de asemenea cu intenție nu a menționat imobilul teren din comuna Corbu, județul Constanța, aceasta a săvârșit infracțiunea de fals în declarații în formă continuată și după intrarea în vigoare a noului C. pen., fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 7/2016, anterior menționată.

În aceste condiții, întrucât inculpata B. a săvârșit infracțiunile reținute de instanță în concurs, sunt aplicabile în mod obligatoriu dispozițiile art. 38 și 39 C. pen., privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, respectiv aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile, în cazul inculpatei B., instanța a comparat, în consecință, prevederile noului C. pen. cu prevederile Codului penal din 1968, cu excepția prevederilor privind infracțiunea de fals în declarații, pentru care în mod obligatoriu sunt aplicabile dispozițiile noului C. pen.

S-a constatat din compararea acestor limite de pedeapsă că în cazul infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită minimul special al pedepsei este mai mare cu un an conform legii penale în vigoare în prezent, în raport cu legea penală în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, în timp ce maximul special este mai mic în cazul legii penale în vigoare în prezent, iar pentru infracțiunea de spălare de bani, minimul special este același, maximul special fiind mai mic potrivit legii penale în vigoare în prezent.

Legea penală în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, trafic de influență și spălare de bani, ar fi în consecință favorabilă inculpatei B. doar în cazul în care s-ar aplica acesteia pedepse la nivelul minimului special al pedepselor pentru fiecare dintre aceste infracțiuni, sau ar fi reținută una din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. din 1968, astfel că pedepsele stabilite pentru infracțiunile săvârșite înainte de 1 februarie 2014 ar fi mai mici decât minimul special al pedepselor prevăzute de lege, în timp ce în cazul aplicării unor pedepse orientate spre mediu sau spre maximul special, legea penală mai favorabilă inculpatei ar fi legea penală în vigoare în prezent, ulterior datei de 1 februarie 2014.

Aplicând criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen., instanța a constatat că nu este însă oportună aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpata B.

Inculpata B. a săvârșit faptele în calitate de judecător, calitate ce presupunea o conduită de respectare a legii și nu de încălcare a legilor, folosindu-se de funcția deținută pentru obținerea în ilicit a unor sume mari de bani.

Gradul de pericol social al infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență săvârșite de inculpata B. este deosebit de ridicat, având în vedere că inculpata a săvârșit aceste infracțiuni de corupție în legătură cu o cauză penală ce se afla la momentul judecării în atenția presei și a opiniei publice, punând astfel în pericol încrederea opiniei publice în actul de justiție, dând în același timp dovadă de perseverență infracțională, în condițiile în care a acceptat și primit în două rânduri sume de bani de la martorul I., prin intermediul inculpatului A.

Faptul că inculpata B. nu are antecedente penale, a avut o bună imagine în societate și un parcurs profesional meritoriu, nu poate determina aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție și nici reținerea de circumstanțe atenuante, conform Codului penal din 1968, respectarea normelor legale și un comportament corespunzător normelor de comportament în societate, fiind condiții ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea funcției de magistrat.

Față de aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatei B., pedepse orientate spre mediu pentru fiecare dintre infracțiunile de trafic de influență și dare de mită.

Pentru infracțiunea de spălare a banilor, instanța a aplicat inculpatei B. o pedeapsă la nivelul minimului special al pedepsei prevăzute de lege, respectiv 3 ani închisoare, având în vedere că inculpata în săvârșirea infracțiunii a folosit doar o parte din suma de bani primită de la martorul I., modalitatea de săvârșire a infracțiunii nejustificând aplicarea unei pedepse mai mari decât minimul special.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv de 6 luni închisoare, având în vedere că a săvârșit această infracțiune practic pentru a nu se autodenunța, iar parte din mențiunile pe care inculpata nu le-a consemnat în declarațiile de avere, respectiv dobândirea proprietății terenului și casei din localitatea Olănești, înstrăinarea ulterioară a proprietății aceluiași imobil și dobândirea proprietății terenului din comuna Corbu, județul Constanța, sunt operațiuni juridice a căror efectuare putea fi verificată prin examinarea unor evidențe oficiale.

Totodată, având în vedere faptul că inculpata B. a săvârșit infracțiunile de corupție în timpul exercitării unei funcții publice, folosindu-se de această funcție, ceea ce atrage nedemnitatea sa de a exercita, cel puțin pentru o perioadă de timp, funcții publice, precum și de a exercita funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani și pentru infracțiunea de trafic de influență, cât și pentru infracțiunea de spălare de bani, infracțiune, de asemenea de o mare gravitate.

Ca și consecință a aplicării pedepsei complementare pentru aceste infracțiuni, de luare de mită, trafic de influență și spălare de bani, instanța a aplicat inculpatei B., în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a exercita funcția de magistrat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Având în vedere dispozițiile obligatorii ale art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a aplicat în final inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 6 luni, astfel că a dispus ca în final inculpata B. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, urmând ca în baza art. 45 C. pen. să fie contopite și pedepsele complementare și accesorii.

În privința inculpatului A., instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv Codul penal din 1968, Legea nr. 656/2002 și Legea nr. 78/2000, forma în vigoare la momentul săvârșirii faptelor.

Aceasta, întrucât inculpatul A. nu a săvârșit o nouă infracțiune ulterior datei de 1 februarie 2014, iar noul C. pen. prevede un regim sancționator mai sever pentru concursul de infracțiuni, respectiv prevede în art. 39 alin. (1) lit. b) aplicarea alături de pedeapsa cu închisoare cea mai grea a unui spor obligatoriu de pedeapsă, de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoare aplicate inculpatului, în timp ce potrivit art. 34 C. pen. alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, sporul de pedeapsă este facultativ.

Așa cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentelor considerente, la momentul analizării legii penale mai favorabile în cazul inculpatei B., minimul special al pedepsei prevăzute de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor și legea penală în vigoare în prezent, este mai mic în cazul infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită, inculpatului A. nefiindu-i aplicabilă nici forma agravată prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, astfel că doar în situația în care instanța s-ar orienta spre aplicarea unor pedepse apropiate de maximul special, s-ar putea considera legea penală nouă ca fiind mai favorabilă.

Aceasta și pentru că potrivit Codului penal din 1968, în situația concursului de infracțiuni, sporul de pedeapsă este facultativ și nu obligatoriu, așa cum prevede Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014.

În concluzie, având în vedere că în cazul inculpatului A. instanța s-a orientat spre aplicarea unor pedepse situate între minimul special și mediu, constatându-se că legea penală mai favorabilă în cazul acestui inculpat este legea penală de la data săvârșirii infracțiunilor.

În consecință, pentru aplicarea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului A., în temeiul art. 386 C. proc. pen., a fost necesară schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu în infracțiunile corespondente de la momentul săvârșirii infracțiunilor, respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.; din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969; din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Cum instanța a admis cererea inculpatului A. de judecare conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de acesta s-au redus cu o treime.

S-a constatat, astfel, că pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă reduse cu o treime sunt închisoare de la 2 ani la 6 ani și 8 luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78 /2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă reduse cu o treime sunt închisoare de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 8 luni, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă sunt închisoare de la 2 ani la 8 ani.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. din 1968, respectiv faptul că inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptelor, a făcut eforturi pentru restituirea către martorul I. a sumei primite și transmise către inculpata B., este o persoană integrată social, a înțeles și regretat săvârșirea faptelor, dar având în vedere și gravitatea mare a faptelor săvârșite, în special suma mare de bani pe care a primit-o de la martorul U. și pe care a transmis-o inculpatei B., perseverența infracțională a inculpatului, care a primit și transmis sume mari de bani în două rânduri, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunilor, de a asigura unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni grave, tentativă de omor, judecarea în stare de libertate și executarea pedepsei într-un regim neprivativ de libertate, instanța a apreciat că pentru infracțiunile de complicitate la luare de mită și trafic de influență nu este oportună aplicarea unor pedepse la nivelul minimului special, pentru atingerea scopului pedepsei fiind oportună aplicarea unor pedepse orientate spre mediu.

În privința infracțiunii prevăzute de complicitate la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, instanța a constatat că inculpatul A. a săvârșit această infracțiune în special pentru a ajuta-o pe inculpata B. să dobândească bunuri și pentru a restitui martorului I. parte din suma de bani dată inculpatei, fără ca inculpatul să obțină foloase din săvârșirea acestei infracțiuni, astfel că s-a aplicat pentru săvârșirea acestei infracțiuni o pedeapsă orientată spre minimul special redus cu o treime.

Instanța nu a putut reține nici în cazul inculpatului A. circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. din 1969, lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun al inculpatului, anterior săvârșirii infracțiunilor fiind o condiție pentru exercitarea profesiei de avocat, iar atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale a fost oscilantă, inițial nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor și încercând să inducă în eroare organele judiciare, ceea ce a îngreunat inițial activitatea de urmărire penală

Cum inculpatul A. a intrat în legătură cu membrii familiei ... în calitate de avocat și s-a folosit de această profesie pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, instanța a reținut că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita această profesie, pe o durată de 3 ani, precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe aceiași durată, o persoană condamnată pentru o infracțiune de corupție nefiind demnă să exercite funcții elective publice, să fie aleasă în funcții din cadrul autorităților publice sau să ocupe funcții care implică exercițiul autorității de stat.

Față de aceste aspecte, prima instanță a considerat că pentru atingerea scopului educativ al pedepsei este oportună condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen. și condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

Instanța nu a considerat necesară aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului A., pedeapsa principală rezultantă în urma contopirii, de 3 ani și 6 luni, fiind suficientă pentru atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, pentru determinarea inculpatului să nu mai săvârșească infracțiuni.

În privința modalității de executare a pedepsei, instanța a constatat că în raport cu durata pedepsei rezultante principale, mai mare de 3 ani închisoare, nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere, această modalitate de executare, nefiind, de altfel nici oportună, chiar dacă pedeapsa rezultantă ar fi fost de cel mult 3 ani închisoare, față de gravitatea mare a faptei, suma mare de bani traficată și dată cu titlu de mită.

În raport cu gravitatea faptelor săvârșite de inculpat și calitatea pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii infracțiunilor, folosindu-se de această calitate, instanța a aplicat inculpatului A. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite.

În privința inculpatului C., instanța a constatat că potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (art. 23 alin. (1) lit. a)), prevedea la data săvârșirii infracțiunii, perioada 2011 - 2012, pedeapsa închisorii de la 3 ani la 12 ani, iar în prezent prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani.

Cum minimul special al pedepsei este același, atât la data săvârșirii infracțiunii, cât și la data pronunțării prezentei hotărâri, iar maximul special este mai mic, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este legea în vigoare în prezent, dacă sunt avute în vedere numai limitele de pedeapsă.

Legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii ar putea fi considerată ca fiind legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului C. doar în cazul în care instanța s-ar orienta spre o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate.

În raport cu modul în care inculpatul C. a acționat instanța nu a putut dispune însă o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate.

Inculpatul nu s-a limitat la o participare la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor doar pentru a o sprijini pe soția sa, inculpata B., dar a și avut un comportament deosebit de activ, fiind persoana care a determinat-o pe martora FF. să accepte încheierea unui contract de donație simulat, deși contractul real era de vânzare-cumpărare, a determinat-o pe martora HH. să accepte consemnarea unui preț al imobilului teren din comuna Corbu, mult mai mic decât prețul real, a făcut deplasări în alte localități pentru a încheia aceste acte cu date nereale, în interval de doar o săptămână în luna decembrie 2011, făcând numeroase demersuri pentru achiziția a trei imobile, iar ulterior s-a implicat în transferul unui imobil în patrimoniul familiei ... prin intermediari pentru a ascunde legătura dintre inculpata B. și familia ....

De asemenea, inculpatul C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a încercat prin declarațiile sale să împiedice aflarea adevărului, dând dovadă și de o perseverență infracțională mare, ce rezultă din numărul mare de acte materiale săvârșire, pe o perioadă de câteva luni.

În aceste condiții, instanța nu a putut reține că doar pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului ar fi suficientă pentru a asigura îndreptarea acestuia, iar inculpatul nu ar mai săvârși infracțiuni, instanța considerând că inculpatul nu a dat dovadă că ar fi conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, pentru atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să se facă în regim de detenție.

În privința duratei pedepsei cu închisoare, instanța a constatat că pentru a asigura atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei este suficientă aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special, de 3 ani închisoare, nefiind necesară aplicarea unei pedepse mai aspre, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea datorită relației de familie cu persoana care a primit în mod nelegal suma de bani utilizată ulterior pentru achiziția de imobile, inculpata B. fiind soția inculpatului C.

Inculpatul C. a dovedit și acesta prin modul de săvârșire a infracțiunii, infracțiune deosebit de gravă, că nu este demn să exercite funcții publice sau elective, astfel că în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., i s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanța nu a putut dispune restituirea sumei de 100.000 euro către martorul I., așa cum s-a solicitat prin rechizitoriu și cum a solicitat martorul I. prin declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești, având în vedere că din probe a rezultat faptul că martorului i-a fost restituită în întregime această sumă, astfel că a fost respinsă cererea în acest sens formulată de martor prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.

Fiind restituită această sumă martorului I., instanța nu a putut dispune nici confiscarea întregii sume, 200.000 euro, aceasta fiind deja restituită martorului I., neputând fi confiscată o sumă de bani care deja a fost restituită, martorul I. beneficiind de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, potrivit căruia banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul în care denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat.

Instanța a dispus însă confiscarea de la inculpata B. a sumei de 30.000 euro, pe care inculpatul A. nu a putut să o recupereze de la inculpată, întrucât aceasta nu o mai avea la dispoziție, astfel că inculpatul A. a fost nevoit să contracteze un împrumut bancar pentru această sumă de bani, prin intermediul fiicei sale.

Cum inculpata B. nu a restituit suma de 30.000 euro, s-a dispus, în temeiul art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 291 alin. (2) C. pen., confiscarea acestei sume de bani.

În privința imobilelor dobândite de inculpații B. și C., prin săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, instanța a constatat că două dintre imobile nu mai sunt în proprietatea celor doi inculpați.

Astfel, imobilul teren și casă de locuit situate în localitatea Olănești, județul Vâlcea a fost transmis în proprietatea martorei LL. încă din anul 2012, ca parte a sumei de 200.000 Euro restituită, astfel că nu s-a mai putut dispune confiscarea acestuia.

Imobilul teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, a reintrat în patrimoniul vânzătorului terenului, municipiul Slatina, prin Sentința civilă nr. 357 din 18 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x5/311/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 505 din 25 mai 2016 a Tribunalului Olt, astfel că instanța penală nu a mai putut dispune confiscarea unui bun ce nu se mai află în patrimoniul inculpaților, titlul acestora fiind desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Ca o consecință a desființării titlului de proprietate al inculpaților pentru terenul intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, instanța a ridicat și sechestrul asigurător instituit asupra acestuia, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 249 C. proc. pen., bunul nemaifiind proprietatea inculpaților și fiind în proprietatea unității administrativ teritoriale municipiul Slatina, în patrimoniul căreia s-a întors, proprietar față de care nu se poate dispune confiscarea bunului, în raport cu efectele hotărârii judecătorești civile.

Inculpații B. și C. sunt însă în continuare în posesia unui bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, respectiv terenul în suprafață de 1.250 mp situat în comuna Corbu, județul Constanța, astfel că în baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea acestui imobil, în privința căruia a fost săvârșită infracțiunea de spălare de bani și totodată s-a menținut, în vederea confiscării, măsura asigurătorie a sechestrului, dispusă cu privire la acest imobil.

În privința cotei de proprietate a inculpatului C. de ½ din imobilul apartament, din imobilul clădire (apartament) situat în municipiul Slatina, proprietatea inculpatului C. în indiviziune cu B.- soție, instanța a constatat că acest imobil nu a făcut obiectul infracțiunii de spălare de bani, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea inculpatul C. nu este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, trafic de influență, astfel că nu sunt incidente cazurile privind confiscarea sumelor de bani primite, prevăzute de art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 290 alin. (5) C. pen.

În consecință, a fost dispusă ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale cu privire la cota de proprietate a inculpatului C., din imobilul apartament, din imobilul clădire (apartament) situat în municipiul Slatina.

În cazul bunurilor proprietatea inculpatului A., întrucât nu s-a dispus confiscarea vreunei sume de bani de la acest inculpat și nici nu a fost obligat la restituirea vreunei sume de bani către martorul I., menținerea sechestrului asigurător nu se mai justifică, fiind astfel ridicată măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei de ½ din bunurile imobile proprietatea în indiviziune a inculpatului și soției sale.

Întrucât s-a dispus confiscarea sumei de 30.000 euro, primită de inculpata B. la momentul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită, instanța a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă în privința cotei de ½ din proprietatea în indiviziune cu C. - soț a imobilului clădire (apartament) situat în municipiul Slatina, imobil compus din două camere și dependințe în suprafață utilă de 50,46 mp, având o valoare impozabilă de 144.980 RON, ce a fost dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 27 februarie 1992, încheiat cu R.A.G.C.L. Slatina.

În privința măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de cei trei inculpați, instanța a constatat că această măsură preventivă este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în apel existând posibilitatea readministrării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, astfel că este necesar în continuare ca inculpații să nu poată lua legătura cu martorii din cauză, pentru a garanta aflarea adevărului.

Împotriva Sentinței penale nr. 184 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații C., B. și A.

1. Hotărârea instanței de fond a fost atacată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, fiind apreciată ca netemeinică arătându-se faptul că, raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond nu a atribuit semnificația cuvenită și nu a evaluat în mod corespunzător criteriile specifice de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv art. 72 din Vechiul C. pen.

Referitor la infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, reținute în sarcina inculpatei B., s-a susținut că este necesar a se ține cont de împrejurările comiterii faptelor, de modul de comitere, precum și de mijloacele folosite.

Direcția Națională Anticorupție, a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând, majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați.

2.Inculpata B., în apelul declarat, a invocat nulitatea absolută prevăzut de art. 281 lit. a) C. proc. pen., susținând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată de un magistrat incompatibil, deoarece judecătorul fondului se afla în situația prevăzută de art. 64 lit. f) C. proc. pen.

În susținerea acestei opinii, a invocat faptul că judecătorul fondului, în Dosarul nr. x6/54/2015, a dispus o soluție de condamnare față de coinculpatul O., care a uzat de procedura simplificată, urmare a recunoașterii integrale și necondiționate a faptelor reținute în sarcina sa, potrivit art. 374 C. proc. pen.

Se arată că același magistrat a soluționat fondul cauzei în dosarul privindu-i pe inculpații C. și B., deși se antepronunțase asupra vinovăției acestora în cauza privindu-l pe numitul O, inculpat trimis în judecată prin același act de inculpare și a cărui judecare s-a realizat fără disjungerea cauzei, precum și faptul că acesta s-a pronunțat asupra recunoașterii prin procedura simplificată față de inculpatul A., care a recunoscut faptele.

Față de aceste considerente, inculpata B., a apreciat că magistratul de la instanța de fond s-a aflat în situația prevăzută de art. 64 lit. f) din C. proc. pen.; soluția procedurală fiind aceea a admiterii apelului, desființării în totalitate a hotărârii atacate și, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Un alt motiv de apel vizează faptul că, instanța de fond a admis proba cu înscrisuri vizând acte materiale reținute în rechizitoriu care ar intra în conținutul infracțiunii de spălare de bani, dispunând ca administrarea acesteia să aibă loc după rămânerea în pronunțare a cauzei.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de inculpata B. se referă la încălcarea normelor legale vizând confiscarea.

Astfel se arată că, deși inculpații A. și B. sunt acuzați de aceleași infracțiuni, instanța de fond a dispus confiscarea unei sume de bani doar de la inculpata B.

De asemenea, inculpata B. invocă încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de reaudiere a coinculpatului A., respingerea nemotivată a cererii de audiere a martorului DDD., respingerea cererii privind administrarea probei cu expertizarea înregistrările audio și se susține că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate.

S-a mai susținut că infracțiunea de luare de mită este o infracțiune pentru care, atât pe parcursul judecății în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, nu au fost administrate suficiente probe, invocând în acest sens dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cât privește infracțiunea de trafic de influență, inculpata B., a apreciat că se impune aplicarea art. 16 lit. a) C. proc. pen., având în vedere declarațiile martorilor denunțători U., I., X. și Q., precum și declarațiile magistraților audiați în calitate de martori, respectiv Q. și Z.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani, a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. a C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

3. Inculpatul C. a invocat excepția nulității absolute prevăzut de art. 281 lit. a) C. proc. pen., susținând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată de un magistrat incompatibil, deoarece judecătorul fondului se afla în situația prevăzută de art. 64 lit. f) C. proc. pen.

Totodată au fost invocate aceleași motive de apel, vizând nelegalitate hotărârii atacate, ca și inculpata B., motiv pentru care acestea nu vor fi reluate.

Inculpatul C. a solicitat instanței de apel să procedeze la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracțiune de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

4. Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului declarat și desființarea sentinței Curții de Apel Craiova, considerând că nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei și s-a stabilit o modalitate greșită de executarea a pedepsei rezultante.

Astfel, s-a susținut că instanța de fond a individualizat în mod greșit pedepsele aplicate inculpatului A., pedepsele fiind excesiv de ridicate, în raport cu circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și, cu persoana inculpatului.

Inculpatul A. a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să aplice pedepse în limite mai reduse, astfel încât pedeapsa rezultantă să nu depășească 3 ani închisoare și, să fie posibilă aplicarea dispozițiilor art. 861 și următoarele C. pen. anterior.

Totodată, inculpatul a solicitat a se constata că instanța de fond, în mod greșit, a dispus aplicarea pedepsei accesorii și complementare a interzicerii exercitării profesiei de avocat, susținând că exercitarea acestei profesii i-ar fi putut fi interzisă dacă s-ar fi folosit de calitatea de avocat pentru săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost condamnat.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații C., B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 184 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015, sunt nefondate urmând să fie respinse.

Cu titlu de premiză în demersul de examinare a acestor motive de critică prin apelurile promovate în cauza de față de către cei trei inculpați nominalizați, Înalta Curte reamintește că prin conformare la dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. care stabilește „efectul devolutiv” al apelului și limitele sale va proceda la examinarea apelurilor sub toate aspectele de fapt și de drept.

Înalta Curte va avea în vedere pentru reținerea situației de fapt din cauza de față imputată apelanților inculpați, mijloacele de probă administrate în cursul judecării apelului, dar și cele administrate în fazele anterioare, respectiv în cursul judecății fondului și în faza de urmărire penală.

Astfel s-a reținut că în cursul lunii august 2011, martorul denunțător I. l-a contactat pe inculpatul A., pe care îl cunoștea de mai mult timp, acesta acordând asistență juridică familiei ... în mai multe cauze civile, solicitând acestuia să intervină pe lângă magistratul judecător B. pentru ca aceasta să asigure punerea în libertate a tatălui său și o soluție favorabilă tuturor inculpaților pe fondul cauzei, martorul I. cunoscând că avocatul A. este nașul de cununie al judecătorului B.

În schimbul intervenției, martorul I. a promis să remită orice sumă de bani ar fi fost solicitată de judecător.

Inculpatul A. a transmis inculpatei B. solicitarea martorului și oferta martorului I., inculpata acceptând să se implice în sensul celor solicitate, în schimbul sumei de 200.000 euro.

Cei doi inculpați au convenit ca, după pronunțarea pe fond a unei hotărâri favorabilă martorului U. și celorlalți membrii ai familiei sale, A. să primească de la B. 10% din valoarea sumei ce urma a fi remisă de I., inculpata afirmând că nu se va atinge de bani până la momentul respectiv.

Banii pretinși au fost primiți de inculpatul A. de la martorul I., în prezența mamei acestuia, martora X. și fiului avocatului, inculpatul P., în două tranșe, respectiv suma de 150.000 euro, înaintea termenului de judecată din data de 31 august 2011, când s-a dispus, pentru prima oară, de la momentul sesizării instanței prin rechizitoriu, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (judecător Q.) și 50.000 euro în data de 20 septembrie 2011, când inculpata B. a amânat intenționat pronunțarea asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru data de 22 septembrie 2011 când a admis cererea inc. U., înlocuind arestul preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

După fiecare dintre cele două întâlniri, prima având loc la intrarea în municipiul Slatina dinspre Craiova, în apropierea podului peste râul Olt, iar cea de-a doua într-un spațiu comercial aparținând SC Y. SRL (al cărei angajat era inculpatul P.), situat în municipiul Slatina, întâlniri la care a participat și martorul P., fiul inculpatului P., inculpatul A. s-a deplasat la locuința inculpatei B., punând la dispoziția acesteia sumele de bani primite de la I., așa cum a arătat acest inculpat în declarațiile date în cursul urmăririi penale.

În condițiile în care titularul completului de judecată investit cu soluționarea Dosarului nr. y/104/2011, judecător Q., a intrat în concediu de odihnă și în continuare, în concediu de maternitate, prin Procesul-verbal nr. 260 din 19 septembrie 2011 încheiat de Președintele Secției Penale, a fost desemnată inculpata B. să o înlocuiască pe titularul completului de judecată PF 8a, întrucât primii doi judecători de pe lista de permanență soluționaseră incidente ce îi făceau incompatibili, pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, la care urma să fie soluționată o nouă cerere a martorului U. de revocare a măsurii arestării preventive, fiind primul termen de judecată la care completul a rămas fără titular.

În data de 20 septembrie 2011, anterior pronunțării de către inculpata B. a soluției cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, inculpata a primit cea de-a doua tranșă de bani, de 50.000 euro, după care a admis cererea formulată de U. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu motivarea că pericolului social pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului nu mai era actual cu acela al posibilității de influențare a părții vătămate sau a martorilor acuzării și că durata detenției provizorii atinsese un termen apreciabil.

Cu ocazia primirii celei de-a doua tranșe de bani, respectiv suma de 50.000 euro, inculpatul A., însoțit de fiul său, martorul P., s-a întâlnit cu martorii I. și X.

Soluția dispusă de inculpata B. prin încheierea din 22 septembrie 2011 a fost desființată de Curtea de Apel Craiova, care, prin Decizia penală nr. 1495 din 27 septembrie 2011 a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a casat încheierea și pe fond, a respins cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.

Ulterior, inculpata B. și alți judecători din cadrul Tribunalului Olt au asigurat conducerea completului de judecată până la preluarea completului de judecător Z. Pentru următoarele termene de judecată, la care a lipsit titularul completului de judecată, au fost desemnate să participe la judecarea cauzei judecător EEE., pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2011, prin Procesul-verbal nr. 297 din 19 octombrie 2011, judecător care a respins o nouă cerere de înlocuire a măsurii preventive formulată de a inculpatul U. și a menținut starea de arest preventiv a acestuia, iar pentru următorul termen de judecată, din 10 noiembrie 2011, prin Procesul-verbal nr. 326 din 9 noiembrie 2011 a fost desemnată ca președinte al completului PF 8a inculpata B. care nu a dispus asupra măsurilor preventive.

Prin Hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011, Colegiul de Conducere al Tribunalului Olt, a hotărât repartizarea judecătorului Z. în cadrul secției penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 și participarea acesteia la ședințele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de Conducere s-a decis că judecătorul Z. să continue să soluționeze și cererile cu care fusese învestită în completul de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Procesul-verbal nr. 339 din 15 noiembrie 2011, întocmit de inculpata B., în calitate de președinte al Secției Penale a Tribunalului Olt, s-a procedat la constituirea completului PF 8a pentru judecarea Dosarului de fond nr. y/104/2011, cu termen de judecată la 16 noiembrie 2011, prin includerea judecătorului Z., invocându-se hotărârea colegiului de conducere, martora Z. preluând în fapt judecarea cauzelor cu soluționarea cărora fusese investită inițial martora Q.

După desemnarea martorei Z. ca titular al completului investit cu soluționarea dosarului în care inculpat era martorul U., în perioada 14 - 20 noiembrie 2011, inculpatul A. a avut o întâlnire cu martorul I. și martora X., în care martorii au arătat că sunt nemulțumiți de faptul că martorul U. era în continuare în stare de arest preventiv, iar dosarul nu mai era repartizat spre soluționare inculpatei B., astfel că solicitau să le fie restituită măcar jumătate din suma de 200.000 euro, fiind însă dispuși să ofere și o sumă mai mare, respectiv suma de 300.000 euro, în situația soluționării în mod favorabil a dosarului.

În cursul aceleiași întâlniri, inculpatul A. a recunoscut, la interpelarea martorului I., primirea sumei de 200.000 euro, în două tranșe, de 150.000 euro și 50.000 euro, dar a afirmat că inculpata a împărțit banii și nu are posibilitatea de a discuta cu martora Z., care ține dosarul în birou, inculpata nemaiavând posibilitatea de a prelua soluționarea cauzei.

Desemnarea martorei Z. ca titular al completului de judecată investit cu soluționarea dosarului său, a trezit nemulțumirea și a inculpatului U., care, prin apărătorul ales, avocat AA. a formulat, la data de 22 noiembrie 2011, o cerere de recuzare a martorei Z., invocând faptul că includerea acesteia în completul ce judeca dosarul său nu fusese dispusă de colegiul de conducere al instanței și solicitând expres rămânerea în complet a judecătorului B., cererea de recuzare fiind respinsă prin Încheierea nr. 48 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de judecător BB.

După desemnarea sa ca titular al completului PF8a, martora Z. a admis prin încheierile din 5 decembrie 2011, 20 noiembrie 2011, 7 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de martorul denunțător U. până la data de 7 februarie 2012, când au avut loc dezbaterile, fiind amânată pronunțarea cu privire la fondul cauzei pentru data de 22 februarie 2012.

Încheierile din datele de 5 decembrie 2011, 20 noiembrie 2011, 7 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012, pronunțate de martora Z. au fost desființate de Curtea de Apel Craiova, care, de fiecare dată, a admis recursul parchetului, a casat încheierile și, pe fond, a respins cererile lui U.

Pe parcursul soluționării cauzei inculpata B. a fost în permanență interesată de modul de soluționare al cauzei, discutând cu martora Q. atât înainte de pronunțarea de către martoră a soluției de punere în libertate a martorului U., prin încheierea din data de 31 august 2011, cât și cu martora Z., după repartizarea acesteia ca titular al completului de judecată, afirmând în mod repetat în fața acestei martore că soluția ce ar trebui pronunțată în privința martorului U. ar trebui să fie o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Judecătoarele Q. și Z., audiate fiind în calitate de martori de către instanța de apel, în data de 23 martie 2017, au confirmat interesul constant și nefiresc al inculpatei B. în legătură cu soluționarea dosarului care-l privea pe U.

Martora Z. a precizat faptul că fiecare punere în libertate a inculpatului U. s-a datorat în mod exclusiv, discuțiilor pe care le-a avut cu inculpata B., șefa sa la acea dată, pe marginea acestui dosar.

Prin Sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2012, martora Z. a dispus condamnarea inculpaților U. și I. la pedeapsa rezultantă de 7,6 ani închisoare și pe X. la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Fiind nemulțumit de cuantumul pedepselor aplicate, în special de pedeapsa aplicată martorului U., martorul I. l-a contactat pe inculpatul A., solicitându-i să se întâlnească.

Pentru că acesta nu s-a putut prezenta la întâlnire, fiind plecat din localitate, I. l-a convocat la întâlnire pe fiul avocatului, inculpatul P., întâlnirea dintre cei doi având loc în seara zilei în care a fost pronunțată sentința, respectiv data de 22 februarie 2012, discuția dintre cei doi fiind înregistrată cu mijloace tehnice aparținând martorului I.

Cu acest prilej, I. i-a cerut martorului P. să-i comunice tatălui său să facă demersuri pentru a-i restitui banii dați spre a influența soluțiile judecătorilor învestiți cu soluționarea Dosarului nr. y/104/2011 și a solicitat în mod repetat să îi fie restituită suma de 310.000 euro, la finalul discuției comunicându-i martorului P. faptul că înregistrase întâlnirile anterioare cu avocatul și fiul său, cei doi fiind filmați în timp ce primeau bani de la I., cu amenințarea că va denunța săvârșirea faptelor de corupție.

Anterior soluționării cauzei și imediat după preluarea judecării cauzei de către martora Z., respectiv în luna decembrie 2011, inculpații B. și C. au achiziționat, într-o singură săptămână, trei imobile, un teren în municipiul Slatina, un teren și o casă în orașul Olănești, județul Vâlcea și un teren în comuna Corbu, județul Constanța, cu sume provenind din suma totală de 200.000 euro, dată de martorul I. pentru influențarea magistraților din cadrul Tribunalului Olt.

Astfel, la data de 14 decembrie 2011 inculpații B. și C. au achiziționat la prețul de 9.300 de euro un teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, conform Contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2012 de BNP H., având drept cumpărători pe soții ... iar ca vânzător Primăria municipiului Slatina, reprezentată de S.), în urma unei licitații publice organizată de Consiliul Local Slatina în baza Hotărârii nr. 209 din 14 septembrie 2011, prin care s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a acestui teren, anterior, prin HCL nr. 170 din 26 iulie 2011, terenul respectiv fiind trecut din domeniul public în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

Pentru a justifica suma de bani plătită ca preț al terenului și a ascunde proveniența acestei sume de bani, din săvârșirea infracțiunilor de corupție, respectiv de la I. pentru a asigura punerea în libertate a tatălui său și aplicarea unei pedepse cu o modalitate neprivativă de libertate, inculpata B. și soțul acesteia, au convenit cu inculpatul A. ca acesta să-l determine pe cumnatul său, DD., să încheie un contract fictiv de împrumut cu soții ... pentru suma de 10.000 euro.

Pentru ca martorul DD. să accepte încheierea unui astfel de act, inculpatul A. i-a comunicat că banii fuseseră deja dați cu împrumut de către el soților ..., împrumutul nefiind agreat de soția avocatului și date fiind ocupațiile părților, respectiv judecător și avocat, era de preferat ca actul de împrumut să nu se încheie între ei, după cum a arătat martorul în declarațiile sale.

În aceste condiții, martorul DD. a acceptat să încheie la data de 12 decembrie 2011 contractul fictiv de împrumut sub semnătură privată, în care se menționa că martorul acordă un împrumut de 10.000 euro soților B. și C., înscris semnat în calitate de împrumutați de ambii soți.

În realitate, martorul DD., care nu îi cunoștea pe inculpații B. și C., nu a înmânat inculpaților nicio sumă de bani, ci doar a semnat înscrisul sub semnătură privată la domiciliul său, suma de 10.000 euro nefiind dată cu titlu de împrumut nici inculpaților B. și C., nici de inculpatul A.

Martorii FFF. și GGG., persoane care au semnat acest contract fictiv de împrumut la poziția,,martori,, au fost audiați de către instanța de apel în data de 15 iunie 2017. Aceștia au confirmat la rândul rol aspectul absolut formal a actului respectiv ei declarând că și-au depus semnătura pe acest act fără să știe exact despre ce ar fi vorba, la rugămintea vecinului lor DD. și fără să-i cunoască pe inculpații ....

Acest împrumut fictiv a fost ulterior consemnat de inculpata B. în declarațiile de avere completate de inculpată în datele de 28 mai 2012, 11 iunie 2013 și 10 iunie 2014, deși nu a reprezentat niciodată o datorie reală și a fost stinsă, în mod formal, ca urmare a unei alte tranzacții fictive, respectiv transmiterea proprietății asupra imobilului din Băile Olănești către martorul DD. prin Contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2012 de BNP EE., fiind stipulat un preț de 8.000 RON deși se stingea un pretins debit de 10.000 de euro.

La interval de doar o săptămână de la prima achiziție imobiliară, respectiv în data de 21 decembrie 2011, inculpații B. și C. au achiziționat un alt imobil, compus din teren în suprafață de 703 mp și construcție de 29 mp pe același amplasament, situat în localitatea Băile Olănești, imobil proprietatea martorei FF., care le-a fost prezentată soților ... de către inculpatul A., care fiind prieten de familie cu martora, a aflat prin intermediul soției sale, în cursul lunii noiembrie 2011, faptul că martora dorea să vândă imobilul.

Inculpata B., C. și A. s-au deplasat împreună cu martora FF. în localitatea Olănești pentru a vedea în realitate terenul și construcția situate în această localitate, martora solicitând inițial un preț de 65.000 RON pentru vânzarea acestui imobil.

Martora FF. a fost audiată de către instanța de apel în data de 23 martie 2017, ocazie cu care confirmat faptul că-l cunoștea de mai mult timp pe inculpatul C., acesta fiind elevul soțului ei.

Martora a confirmat faptul că în cursul lunii decembrie 2011 a convenit cu soții ... vânzarea-cumpărarea imobilului din localitatea Băile Olănești contra sumei de 55.000 RON, după care în aceiași lună inculpatul C. a venit la domiciliul ei și a rugat-o să fie de acord ca tranzacția lor să fie sub forma unui act de donație, motivându-și cererea prin faptul că taxele notariale ar fi mai mici în această variantă.

Prețul imobilului, de 55.000 RON, pe care martora l-a acceptat, a fost primit la domiciliul său din municipiul Slatina, de la inculpatul C., în prezența inculpatului A.

Actul de donație prin care C. dobândea proprietatea imobilului din localitatea Băile Olănești a fost autentificat sub nr. 1668 din 21 decembrie 2011 al BNP G. din municipiul Slatina.

Banii primiți în schimbul imobilului de către martora FF. de la inculpații B. și C., respectiv suma de 55.000 RON, la data de 20 decembrie 2012, au fost depuși de FF. la BCR SA - Sucursala Slatina, în conturi de depozit, astfel cum rezultă din convențiile de depozit la termen (pentru persoane fizice) nr. 1 din 20 decembrie 2011, ce atestă depunerea de către martoră a sumei de 25.000 RON în contul nr. x ROL 1 și 25.000 RON în contul nr. x ROL 2, înscrisuri depuse la dosarul cauzei de martora FF.

Inculpata B. nu a menționat ulterior proprietatea asupra imobilului din localitatea Băile Olănești în Declarația de avere completată personal la data de 28 mai 2012 și înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 3 din 6 iunie 2012 (când încă deținea imobilul în proprietate ) și nici în declarație de avere completată de inculpată la data de 11 iunie 2013 și depusă la sediul instituției sub nr. 14 din 14 iunie 2013, unde imobilul trebuia menționat la capitolul III „Bunuri mobile, a căror valoare depășește 3.000 euro fiecare și bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni”.

Cea de-a treia achiziție imobiliară efectuată în luna decembrie 2011 de inculpații B. și C., a fost un imobil teren, în suprafață de 1.250 mp, situat în comuna Corbu.

Astfel, la data de 22 decembrie 2011, inculpatul C. a achiziționat de la martora HH. un imobil - teren situat în localitatea Corbu, județul Constanța, în suprafață de 1.250 mp, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2011 la BNP E. din municipiul București, prețul menționat în contract fiind de 10.000 RON, preț ce nu este însă real, după cum rezultă din declarația martorei HH. din cursul urmăririi penale, în care a declarat că nu-și amintește prețul real cu care a vândut imobilul, dar fără îndoială prețul a fost mult mai mare.

Inculpata B. nu a consemnat nici proprietatea acestui imobil în declarațiile de avere pe care le-a completat la datele de 28 mai 2012, 11 iunie 2013, 10 iunie 2014 și 28 ianuarie 2015, cu justificarea că nu a cunoscut achiziționarea acestui teren de către inculpatul C., inculpat ce a susținut că a dorit să îi facă soției sale o surpriză.

Întrebat fiind de către instanță, în apel, dacă a mai făcut astfel de cadouri soției sale în timpul derulării căsniciei lor, acesta a admis că a fost vorba doar de un singur cadou de acest gen.

La momentul efectuării acestor achiziții imobiliare inculpații B. și C. nu aveau la dispoziție sume de bani în conturi bancare sau alte valori ce ar fi putut fi valorificate, inculpatul C. având venituri ocazionale în jur de 3 - 4.000 RON pe lună, inculpații efectuând cheltuieli și pentru întreținerea fiicei lor, studentă în București la acea dată, căreia îi trimiteau periodic diferite sume de bani, în medie aproximativ 1.000 RON lunar, după cum rezultă din extrasele de cont din perioada decembrie 2011 - februarie 2012.

După pronunțarea de către martora Z. a sentinței penale ce i-a nemulțumit pe membrii familiei ..., martorii I., X. și Q. au avut mai multe întâlniri cu inculpatul A., solicitând inițial restituirea sumei de 100.000 euro din suma de 200.000 de euro.

Pentru a-i determina pe inculpații A. și B., să restituie suma pretinsă, martorul I. i-a dat inculpatului A. un stick pe care erau stocate înregistrările ambientale efectuate de martor cu inculpatul A. și fiul său, martorul P., martorul I., amenințându-l totodată pe inculpatul A. că va sesiza Direcția Națională Anticorupție, în situația în care nu i se vor restitui banii.

Pentru a restitui suma de 100.000 euro martorului I., inculpatul A. a cerut banii de la inculpata B., această sumă fiind pusă la dispoziție de inculpată și predată de inculpatul A. martorului I.

Ulterior, după câteva săptămâni, martorul I. a revenit la biroul inculpatului A. și a solicitat restituirea și a diferenței de 100.000 de euro.

În condițiile în care inculpata B. nu mai avea la dispoziție decât suma de 30.000 euro, a pus la dispoziție această sumă și a oferit ca în schimbul unei părți din suma de bani ce trebuia restituită să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului din localitatea Olănești, dat prin intermediari.

În urma discuțiilor dintre inculpatul A. și martorii I., Q. și X. s-a convenit ca aceștia să primească suma de 70.000 de euro și casa și terenul din localitatea Olănești, proprietatea inculpatului C..

Pentru a putea restitui diferența de 40.000 euro până la concurența sumei de 100.000 euro, inculpatul A. a convins-o pe fiica sa, PP. să contracteze un credit în valoare de 40.000 euro, banii provenind din credit fiind virați în data de 23 aprilie 2012 în contul nr. x EUR deschis pe numele inculpatului A. la GG., de unde au fost retrași de inculpat în numerar în aceeași zi, astfel cum rezultă din extrasul contului comunicat de GG., și restituiți martorului I. împreună cu suma de 30.000 euro, pusă la dispoziție inculpatului A. în același scop de inculpata B.

După primirea sumei de 70.000 de euro, la cererea inculpatului A., martora Q. a întocmit un înscris olograf sub semnătură privată, semnat de X., I. și ca martor a fost menționată Q., 2 mai 2012, în care a fost consemnat faptul că I. și X. declară că nu i-au dat inculpatului A. sume de bani pentru a interveni în favoarea lui U. ca acesta să obțină o pedeapsă mai mică și să fie eliberat, iar înregistrarea convorbirilor avute cu A. a fost făcută pentru a o liniști pe X., care amenința că se va sinucide dacă U. rămâne în stare de arest preventiv.

Pentru diferența de 30.000 de euro ce mai rămăsese de restituit din suma totală de 200.000 de euro, inculpații A., B. și C. au luat hotărârea ca cel din urmă să vândă imobilul către DD., motivând imposibilitatea restituirii împrumutului, iar acesta să-l vândă concubinei lui I., martora LL.

În acest sens, inculpatul A. l-a determinat pe martorul DD. să accepte să primească proprietatea imobilului din localitatea Băile Olănești, martorul cunoscând că soții ...u nu își pot onora datoria pe care o avea la A. și cedarea proprietății se realizează în contul datoriei, iar pentru a nu se putea stabili vreo legătură directă între soții ..... și familia ....., inculpatul C. l-a împuternicit pe inculpatul A. prin Procura autentificată sub nr. 1196 din 10 august 2011 la BNP H. din municipiul Slatina să încheie în numele său actul autentic privind vânzarea-cumpărare a imobilului.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 17 august 2012 la BNP H., inculpatul C., prin mandatar A., a vândut fictiv imobilul din Băile Olănești, către martorul DD., prețul declarat fiind de 8.000 RON, imobilul fiind în realitate evaluat de către cei 3 inculpați și membrii fam. U. la suma de 30.000 de euro.

Pentru a se asigura că martorul DD. nu va invoca vreo pretenție bănească sau de orice natură pentru diferența sumelor înscrise în actul de împrumut și, respectiv, în actul de vânzare-cumpărare, la data întocmirii fictive a actului translativ de proprietate, 17 august 2012, în fața notarului public, martorul a semnat înscrisul denumit „Declarație”, autentificat sub nr. 1257, prin care se atesta că nu mai are nici o pretenție față de soții ... .

Totodată, pentru a crea reprezentarea că martorul DD. cumpărase imobilul pentru sine, intenționând să-l stăpânească ca un bun proprietar, inculpatul C. s-a deplasat împreună cu DD. la sediul Primăriei Băile Olănești pentru ca martorul să solicite deschiderea poziției de rol fiscal pe numele său și la sediul regiei de electricitate din municipiul Râmnicu Vâlcea pentru deschiderea partidei pe numele noului proprietar, la solicitarea inculpatului A., martorul DD. împuternicindu-l pe martorul MM., prin Procura autentificată sub nr. 990 din 19 septembrie 2012 să-l reprezinte față de orice persoane fizice sau juridice, instituții de stat sau particulare, instanțe judecătorești și oriunde trebuința o va cere, în legătură cu imobilul din localitatea Băile Olănești.

După aproximativ o lună de la perfectarea tranzacției menționate, imobilul din localitatea Băile Olănești a fost vândut de soții DD. și NN. către martora LL., concubina martorului I., prin Contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2012 la BNP OO. din municipiul Slatina, valoarea declarată a tranzacției fiind de 8.000 RON, în realitate nefiind plătit niciun preț.

După restituirea sumei de 170.000 euro și transmiterea dreptului de proprietate pentru terenul și casa din localitatea Olănești, martorul I. și membrii familiei acestuia nu au mai făcut niciun demers pentru restituirea vreunei sume de bani de către inculpata B. sau de către inculpatul A., până în luna martie 2015, când martorul I. a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție, unde conform propriilor sale declarații fusese chemat pentru a fi verificate unele informații apărute privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către inculpata B., informații care nu erau însă suficiente pentru a fi determinată natura infracțiunii săvârșite.

Înalta Curte constată că prin hotărârea apelată s-a realizat o judicioasă încadrare în drept, atât în planul laturii obiective, cât și în planul laturii subiective după cum urmează:

I.1. Faptele inculpatei B. - judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și actual președinte al acestei instanțe (suspendat din aceste funcții ca urmare a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 25 martie 2015) care, în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit prin intermediul inc. A. - avocat în cadrul Baroului Olt (nașul său de cununie) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I. pentru ca în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, să asigure cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea) precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul Dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011 la Tribunalul Olt, având ca obiect săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infr. de tentativă de omor de către inculpații U. - zis U1. (judecat în stare de arest preventiv), I. - zis I1. (judecat în libertate) și X. (judecată în libertate) în dauna părții vătămate UU., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. Fapta inculpatei B., care în intervalul 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soțul său - inc. C. și cu complicitatea inc. A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea provenienței ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD. iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

3. Fapta inculpatei B. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a menționat în declarațiile de avere întocmite pe propria răspundere și înregistrate la Tribunalul Olt sub nr. 3 din 6 iunie 2012, 14 din 14 iunie 203, 14 din 13 iunie 2014 și 3 din 29 ianuarie 2015, declarații pe care avea obligația să le depună conform dispozițiilor art. 93 din Legea nr. 303/2004, cumpărarea și ulterior vânzarea imobilului (teren+construcție) din Băile Olănești, jud. Vâlcea (lit. b), d)), cumpărarea imobilului (teren) din comuna Corbu, județul Constanța (lit. c)) și a menționat o datorie nereală conform contractului fictiv de împrumut încheiat în data de 12 decembrie 2011 cu martorul DD. (lit. a)), făcând astfel declarații necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unei consecințe juridice, urmărind să ascundă cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile ale căror achiziții nu le putea justifica din venituri obținute licit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

II.1. Faptele inculpatului A. - avocat în cadrul Baroului Olt, care, în perioada august 2011 - 20 septembrie 2011, a pretins și primit, pentru sine și pentru altul (inc. B.) suma de 200.000 de euro în două tranșe de 150.000 de euro și 50.000 de euro de la martorul denunțător I., invocând faptul că, prin prisma relațiilor personale (naș de cununie) are influență asupra inc. B. judecător în cadrul secției penale a Tribunalului Olt la data săvârșirii infracțiunilor și că o va determina pe aceasta să asigure, în legătură cu îndatoririle de serviciu și datorită influenței pe care o avea asupra colegilor judecători din cadrul instanței învestiți cu soluționarea cauzei, cercetarea în stare de libertate a inc. U. (prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi localitatea) precum și condamnarea acestuia la o pedeapsă neprivativă de libertate în cadrul Dosarului penal înregistrat la Tribunal Olt sub nr. y/104/2011 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. Fapta inculpatului A. care în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a facilitat cu intenție efectuarea de către inc. B. și C. a mai multor operațiuni imobiliare, cunoscând că sumele de bani plătite proveneau din suma de 200.000 de euro - produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate și acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a facilitat efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD. iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

III. Faptele inculpatului C., care în perioada 14 - 22 decembrie 2011 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu soția sa, inculpata B. și cu complicitatea inculpatului A. a achiziționat din suma de 200.000 de euro reprezentând produsul infracțiunilor de corupție sus-menționate a cărei proveniență a cunoscut-o pentru că depășea veniturile licite obținute de soția sa iar el personal nu realiza vreun venit, mai multe bunuri imobile, acționând pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani plătite și implicit pentru a crea o aparență legală a acestor tranzacții cu privire la modalitatea de dobândire, iar ulterior, în perioada 17 august 2012 - 12 septembrie 2012, în contextul presiunilor exercitate de membrii fam. U. privind restituirea sumei de 200.000 de euro, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală, a participat la efectuarea a 2 tranzacții succesive prin care imobilul situat în Băile Olănești a fost trecut fictiv în proprietatea martorului DD. iar apoi a fost transmis în proprietatea numitei LL. (concubina martorului denunțător I.), pentru a se asigura astfel sustragerea de la răspunderea penală a persoanelor care au săvârșit infracțiunile de luare de mită, trafic de influență și complicitate la acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Înalta Curte constată, că nu poate fi acceptată, cererea inculpatului C., prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracțiune de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen., este o infracțiune care are în vedere incriminarea de principiu a faptelor de primire dobândire sau valorificarea unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală.

Din probele administrate rezultă că, inculpații B. și C. în cursul unei singure săptămâni din luna decembrie 2011 au făcut trei achiziții imobiliare încercând să ascundă proveniența sumelor cheltuite pentru aceste bunuri.

Astfel în ceea ce-l privește pe inculpatul apelant C., Înalta Curte constată că faptele comise de acesta ar putea fi încadrate atât în norma speciale (art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002) cât și în norma generală(art. 270 C. pen.).

Conform principiului "specialia generalibus derogant" norma specială derogă de la norma generală ceea ce conduce la concluzia că o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Se observă astfel că, legea specială, la fel ca și dispoziția de drept comun C. pen., incriminează activitățile reținute în sarcina inculpatului C. condiții în care, conform principiului enunțat anterior se va aplica acestui inculpat norma prevăzută de legea specială.

Înalta Curte, analizând susținerile inculpaților inculpații B. și C. legate de faptul că judecătorul fondului, a dispus o soluție de condamnare față de coinculpatul O., care a uzat de procedura simplificată, constată că judecătorul fondului nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce urma a fi dată în cauză, în condițiile în care, judecătorul fondului nu și-a exprimat opinia cu privire la soluția ce urma a fi dată, față de restul inculpaților.

De altfel ÎCCJ, printr-un R.I.L. pronunțat în 12 nov. 2012, a statuat că judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 3201 din C. proc. pen. anterior (preluată de art. 375 în C. proc. pen.), cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.

Se arăta că procedura prevăzută la art. 3201 din C. proc. pen. anterior (preluată de art. 375 în C. proc. pen.) presupunea o analiză a condițiilor în care recunoașterea vinovăției proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel ca probele administrate în faza de urmărire penală față de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce înlătură posibilitatea ca instanța de judecată să se refere la vinovăția persoanelor față de care cercetarea judecătorească va continua în cauza disjunsă. În situația trimiterii în judecată a mai multor inculpați, instanța are de evaluat vinovăția fiecăruia dintre ei, ceea ce exclude "de jure" antepronunțarea judecătorului cu privire la vinovăția unui inculpat în evaluarea vinovăției altuia.

În ceea ce privește procedura aplicabilă inculpatului A., Înalta Curte constată că instanța de fond deși a precizat că a admis cererea inculpatului A. de judecare conform procedurii simplificate, fiind menționate în hotărâre dispozițiile art. 375 C. proc. pen., nu a disjuns cauza, ci a continuat-o, acest inculpat fiind cercetat alături de inculpații B. și C., conform procedurii comune.

Înalta Curte consideră că este vorba de o eroare cu privire la articolul indicat de către instanța de fond, în condițiile în care dispozițiile art. 377 alin. (5) C. proc. pen., permit aplicarea în final a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., chiar dacă respectiva cauză s-a judecat conform procedurii comune.

În atare condiții, instanța de apel apreciază că nu s-a dovedit incidența unui caz de incompatibilitate a judecătorului investit cu soluționarea fondului, astfel încât critica este nefondată, neexistând temei de admitere a excepției invocate.

În legătură faptul că instanța de fond a admis proba cu înscrisuri vizând acte materiale reținute în rechizitoriu care ar intra în conținutul infracțiunii de spălare de bani, dispunând ca administrarea acesteia să aibă loc după rămânerea în pronunțare a cauzei, motiv de apel invocat de către inculpații B. și C., Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fi reținut.

Astfel s-a susținut faptul că au fost solicitate la ultimul termen de judecată de la instanța de fond, administrarea probei cu înscrisuri după care instanța ar fi rămas în pronunțare fără ca înscrisurile depuse să fie puse în discuții în ședința publică de judecată fiind încălcate principiile oralității nemijlocirii și contradictorialității.

Instanța de apel, verificând încheierea 9 septembrie 2016, a instanței de fond, constată ca la data de 9 septembrie 2016, la ultimul termen înainte de a se intra în dezbateri pe fond, inculpata B. a solicitat "încuviințarea probei cu înscrisuri privind infracțiunea de spălare de bani, cu privire la situația care se impută cu privire la terenul din Slatina, respectiv hotărâri judecătorești, procese -verbale de primire-predare”, precum și audierea martorului DDD., motiv pentru care a apreciat a se impune amânarea cauzei.

Instanța de fond a respins cererea de audiere a martorului DDD., permițând în schimb inculpatei B. să depună înscrisurile solicitate.

Instanța de apel constată că la data de 22 septembrie 2016, inculpații B. și C. au depus concluzii scrise precum și o serie de caracterizări, o declarație olografă a numitului HHH., în fotocopie declarația numitului DDD., precum și două hotărâri judecătorești, două procese-verbale de primire-predare, o notificare, o notă de constatare, un caiet de sarcini și un grafic de lucrări, acte prin care s-a demonstrat încă o dată că imobilul teren intravilan în suprafață de 600 mp situat în municipiul Slatina, a reintrat în patrimoniul vânzătorului terenului respectiv, Primăria Municipiul Slatina.

Instanța de fond, ținând cont de Sentința civilă nr. 357 din 18 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x5/311/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 505 din 25 mai 2016 a Tribunalului Olt nu a dispus confiscarea suprafeței de 600 mp, în condițiile în care bunul nu se mai afla în patrimoniul inculpaților, titlul acestor fiind desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă că Primăria Municipiul Slatina.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu se regăsește în realitate susținerea conform căreia, s-ar fi administrat probe de către instanța de fond, după rămânerea în pronunțarea, probe care ar viza acte materiale, care ar fi intrat în conținutul infracțiunii de spălare de bani, infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. și C.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu poate fi însușită de către instanța de apel nici critica inculpatei B., care a susținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus confiscarea unei sume de 30.000 euro, doar de la inculpata B., cu toate că inculpații A. și B. sunt acuzați de aceleași infracțiuni.

Astfel se constată că inculpata B., după ce a intrat efectiv în posesia sumei de 200.000 euro, în cadrul operațiuni de restituire a acestei sume către martorul denunțător, în contextul achizițiilor imobiliare făcute, nu a mai avut posibilitatea să restituie întreaga sumă primită cu titlu de mită.

În aceste condiții, inculpatul A. a fost nevoit să contracteze un împrumut bancar pentru restituirea integrală a sumei de bani. Cum inculpata B. nu a restituit suma de 30.000 euro, în mod corect instanța de fond a dispus, confiscarea acestei sume de bani de la inculpata B.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpata B., care a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de reaudiere a coinculpatului A. și respingerea nemotivată a cererii de audiere a martorului DDD., Înalta Curte constată că nu poate fi însușită nici această critică.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunile comise de inculpata B., condiții în care avea aceleași drepturi procesuale ca și restul inculpaților, inclusiv acela de a nu da nici o declarație.

Este important de menționat faptul că inculpatul A. a fost audiat în fața instanței de apel, în data de 9 februarie 2017, ocazie cu care apărătorii inculpaților B. și C. au avut și valorificat posibilitatea de a pune întrebări inculpatului A.

Referitor la respingerea cererii de audiere a martorului DDD. Înalta Curte constată că aceasta cerere a fost formulată pentru prima oară în data de 9 septembrie 2016, de inculpata B., la mai mult de un an de la sesizarea instanței cu rechizitoriu (5 mai 2015) la termenul acordat pentru dezbateri.

În aceste condiții respingerea cererii de audiere a martorului DDD. este justificată, din perspectiva relevanței probei solicitate, fiind evidentă încercarea inculpatei ..... Eugenia, de tergiversare a soluționării cauzei.

Înalta Curte constată că este nefondată și critica inculpaților B. și C., referitoare la respingerea cererii privind administrarea probei cu expertizarea înregistrările audio.

În mod corect instanța de fond a respins expertizarea înregistrările audio în condițiile în care cei care au participat la aceste convorbiri au recunoscut că acestea redau în mod corect discuțiile pe care le-au purtat.

Înalta Curte nu poate să-și însușească nici critica conform căreia instanța de fond ar fi făcut o greșită apreciere a probelor administrate.

Înalta Curte, ca instanță de control judiciar, constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate, a examinat distinct, pentru fiecare inculpat, probele și mijloacele de probă administrate, care au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată precum și vinovăția acestora.

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile parchetului și ale inculpatului A. cu privire la faptul că pedepsele nu ar fi fost corect individualizate.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o a avut în vedere în momentul alegerii pedepselor a cuantumului acestora și a modalității de executare toate împrejurărilor cauzei, astfel încât pedeapsa principală și modalitatea de executare au fost corespunzător stabilite.

Astfel, se constată că la individualizarea pedepsei înăuntrul limitelor legale, instanța de fond a avut în vedere starea de pericol creată de inculpați pentru valoarea ocrotită de lege, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de acesta, persoana inculpaților, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații B., C. și A. împotriva Sentinței penale nr. 184 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului. Va obliga apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 180 RON, va rămâne în sarcina statului.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații B., C. și A. împotriva Sentinței penale nr. 184 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Obligă apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 180 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM