Limits of Cassation Review: Rejection of Challenges to Statutory Sentence Bounds and Subjective Elements of Crime

Decizia nr. 240/RC/2017

Asupra cererii de recurs în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 412 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, secția penală, în Dosarul nr. x/299/2015, s-au hotărât următoarele:

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, din complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte civilă SC B. SA), în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută în art. 213 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., astfel:

- cu privire la inculpatul C., în sensul schimbării calificării faptelor pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată, respectiv din următoarele infracțiuni: două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal, trei infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, toate în concurs real, fapte prevăzute în art. 221 alin. (1) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. din 1969 (două fapte), cele două infracțiuni de tăinuire cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) cu aplic. art. 99 și urm. din C. pen. din 1969, art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. din 1969, art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. din 1969 și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, în următoarele infracțiuni: două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal, trei infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, toate în concurs real, prevăzute de art. 270 alin. (1) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. (două fapte), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen., art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen., art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. și art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 113 și urm. C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.;

- cu privire la inculpatul S., în sensul schimbării calificării faptelor pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de schimbare a încadrării juridice a faptelor, astfel:

- cu privire la inculpatul A., din infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) C. pen.; din infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. din 1969 și art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunile prevăzute de C. pen. intrat în vigoare în data de 01 februarie 2014 (cu mențiunea că, în ceea ce privește infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută în art. 264 C. pen. din 1969, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen.);

- cu privire la inculpatul D., din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.;

- cu privire la inculpatul E., din infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969 în art. 270 alin. (1) C. pen. pentru autoturismul marca Volvo; din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 C. pen. din 1969, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 C. pen.;

- cu privire la inculpata F., din infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.;

- cu privire la inculpatul G., din infracțiunea favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.;

- cu privire la inculpații H., I. și J., din infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) teza a II-a C. pen. din 1969, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul K. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal, fapte prevăzute în art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, într-o singură infracțiune prevăzută în art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a admis cererea formulată de inculpatul L. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal, prevăzute în art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, într-o singură infracțiune prevăzută în art. 270 alin. (1) C. pen.

I. În baza art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la câte două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal (faptele din data de 05 februarie 2013, părți civile SC M. SRL și SC N. SRL).

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului (fapta din data de 11 februarie 2013, autovehiculul, proprietatea părții civile P.).

În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, precum și cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (fapta din data de 22/23 iunie 2012, parte civilă O.).

În baza art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în stare de recidivă postexecutorie (fapta din perioada 11 noiembrie 2012 - 27 noiembrie 2012, în legătură cu autovehiculul, proprietatea inculpatului - persoană vătămată I.).

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune (fapta din data de 01 februarie 2013, parte civilă SC B. SA).

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă fiecare din pedepsele principale aplicate, menționate anterior, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. din 1969, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2911 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. x/4/2008, definitivă prin decizia penală nr. 2090/06 noiembrie 2013 a Curții de Apel București.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit cele 5 pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, precum și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2911 din 02 noiembrie 2012, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii de 24 de ore din data de 29 aprilie 2013, arestarea preventivă și arestul la domiciliu din perioada 30 aprilie 2013 - 11 februarie 2015, precum și arestarea preventivă de la data de 08 martie 2016 până la zi.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată conform sentinței penale nr. 2911 din 02 noiembrie 2012, respectiv perioada de la data de 08 noiembrie 2013 până la data de 06 mai 2014.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A. a sumei de 5.400 de euro, în echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății (sumă obținută de inculpat din infracțiunea de tăinuire comisă în legătură cu autovehiculul aparținând inculpatului - persoană vătămată I.).

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A. a sumei de 6.000 de euro, în echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății (sumă obținută de inculpat din infracțiunile de tăinuire comise în legătură cu autovehiculele aparținând părților civile SC M. SRL și SC N. SRL).

II. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul C., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută în art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. și art. 5 C. pen. (fapta din data de 22 iunie 2012 - parte civilă O.), ca urmare a încheierii unui acord de mediere între partea civilă și inculpat.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută în art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. și art. 5 C. pen. (fapta din data de 31 mai 2012 - persoană vătămată R.).

În baza art. 270 alin. (1) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. (două fapte), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. și art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 113 și urm. C. pen., fiecare cu aplic. art. 5 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 alin. (1) C. pen. și art. 115 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. pen. rap. la art. 120 C. pen., s-a aplicat inculpatului C. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire (două fapte - din data de 05 februarie 2013, părți civile SC M. SRL și SC N. SRL), a unei infracțiuni de furt calificat (fapta din data de 10 noiembrie 2012, persoană vătămată - inculpatul I.) și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (fapta din data de 10 noiembrie 2012).

În baza art. 121 C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata executării măsurii educative, să respecte obligațiile prevăzute în art. 121 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

S-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor să se facă sub coordonarea Serviciului de Probațiune București, potrivit art. 121 alin. (3) C. pen. și art. 32 alin. (4) rap. la art. 32 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 252/2013.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății pentru care s-a aplicat o singură măsură educativă sunt concurente cu infracțiunea prevăzută în art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), săvârșită în data de 24 iulie 2013, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (cu suspendarea condiționată a executării pedepsei) prin sentința penală nr. 946 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 259 din 07 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C. pen. din 1969, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 946 din 04 noiembrie 2013.

În baza art. 129 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a constatat că pentru această pluralitate de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului se aplică doar pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 946/04 noiembrie 2013, urmând ca măsura educativă a asistării zilnice aplicată prin prezenta să nu mai fie executată.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat conform art. 92 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată (pedeapsă accesorie aplicată potrivit sentinței penale nr. 946 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, ce se va executa în măsura în care suspendarea sub supraveghere dispusă prin prezenta se va anula sau revoca).

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de către acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului său de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale a Poliției Comunitare sector 1 sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului sector 1, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, în 24 iulie 2013-25 iulie 2013 (în Dosarul nr. x/299/2013 al Judecătoriei sectorului 1 București), precum și pe o perioadă de 24 de ore, în 29 aprilie 2013-30 aprilie 2016, respectiv pe o perioadă de 24 ore, în 03 iunie 2013-04 iunie 2013 (în prezentul dosar).

III. În baza art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul K. la câte două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire, în concurs ideal (faptele din data de 05 februarie 2013, părțile civile SC M. SRL și SC N. SRL).

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă fiecare din pedepsele principale aplicate, menționate anterior, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă aplicată, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 861 C. pen. din 1969, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Iași la datele fixate de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-au impus inculpatului următoarele obligații: de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și de a presta o muncă neremunerată pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Consiliului Local Iași.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat sub supraveghere și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) și alin. (2) rap. la art. 83 și 84 C. pen. din 1969.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013 și arestat preventiv în perioada 30 aprilie 2013 - 10 septembrie 2013.

IV. În baza art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC M. SRL).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 92 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată (pedeapsă ce se va executa în măsura în care suspendarea sub supraveghere dispusă prin prezenta se va anula sau revoca).

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de către acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului său de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local Iași - Direcția de Asistență Comunitară sau Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013 și arestat preventiv în perioada 30 aprilie 2013 - 10 septembrie 2013.

V. În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul S. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 01 februarie 2013, parte civilă SC B. SA).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată (pedeapsă ce se va executa în măsura în care suspendarea sub supraveghere dispusă prin prezenta se va anula sau revoca).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare (cu amânarea aplicării pedepsei) prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. x/176/2015, definitivă în data de 15 decembrie 2015 prin neapelare.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen., s-a anulat amânarea aplicării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare - o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, calculat conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată (pedeapsă ce se va executa în măsura în care suspendarea sub supraveghere dispusă prin prezenta se va anula sau revoca).

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Alba, la datele fixate de către acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului său de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Sebeș - Serviciul Public de Administrare a Patrimoniul Public Sebeș sau în cadrul Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

VI. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 30 martie 2010 - parte civilă SC T. SA).

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 29 mai 2013 - 27 iulie 2013.

VII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei F., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută în art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta în legătură cu autovehiculul aparținând inculpatului - persoană vătămată I.).

S-a constatat că inculpata a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

VIII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta în legătură cu autovehiculul aparținând inculpatului - persoană vătămată I.).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

IX. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta în legătură cu autovehiculul aparținând inculpatului - persoană vătămată I.).

X. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta în legătură cu autovehiculul aparținând inculpatului - persoană vătămată I.).

XI. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta în legătură cu autovehiculul aparținând acestui inculpat).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

XII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 11 noiembrie 2012 - părți civile SC U. SRL și V.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută în art. 221 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC N. SRL).

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

S-a luat act că persoana vătămată I. (inculpat în dosar) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act de încheierea unor acorduri de mediere între partea civilă O. și inculpatul C., partea civilă O. și inculpatul A., între partea civilă P. și inculpatul A., între partea civilă SC M. SRL și inculpatul A., părțile civile nemaiavând nicio pretenție de nicio natură față de inculpatul A., respectiv față de inculpatul C. (în cazul părții civile O.).

S-a luat act că părțile civile O. și R. au renunțat la judecata acțiunii civile exercitate în cursul urmăririi penale, prejudiciul produs acestora fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase (în cazul părții civile O. și prin plata unei sume de bani).

S-a luat act că prin sentința penală nr. 833 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2013*, definitivă prin neapelare, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile SC X. SRL și SC M. SRL față de inculpatul Z.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC M. SRL față de inculpații K., L. și C.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC N. SRL față de inculpații K., L., A. și C.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC T. SA față de inculpatul D.

S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de părțile civile SC U. SRL și V. față de inculpatul E.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 19 și urm. C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SA și au fost obligați în solidar inculpații S. și A. la plata către această parte civilă a sumei de 58.333,48 de lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpații A., C., K., L. și S. la plata către stat a sumei de 2.500 de lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 2.000 lei fiecare din faza de urmărire penală și 500 lei din faza de judecată).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat (aferente soluțiilor de achitare dispuse în cauză), în cuantum total de 20.000 lei (din care 14.000 lei din faza de urmărire penală), au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, cu privire la inculpatul A. că, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, iar cu privire la legea penală mai favorabilă, a apreciat că legea penală veche este legea mai favorabilă, raportat la starea de recidivă în care se află acesta, limitele de pedeapsă fiind lipsite de relevanță.

Instanța a mai reținut că pentru determinarea legii penale mai favorabile nu prezenta importanță nici modalitatea de executare ce se putea stabili pentru pedeapsa rezultantă, în condițiile în care, în raport de cuantumul acestei pedepse și perseverența infracțională a inculpatului, pedeapsa nu ar putea fi executată decât în regim de detenție.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, s-au reținut următoarele: gradul de pericol social concret al faptelor, rezultând din modalitatea comiterii faptelor și din sumele ridicate obținute de către inculpat din săvârșirea infracțiunilor, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale - așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de același gen, precum și persoana inculpatului, acesta neavând asigurat un loc de muncă, aspecte de natură a crea convingerea instanței că acesta nu poate să-și asigure subzistența prin mijloace legale. De asemenea, la individualizarea pedepselor ce se aplicate inculpatului în legătură cu faptele nr. 1 și 2 din rechizitoriu, s-a avut în vedere că acesta a încheiat două acorduri de mediere.

Totodată, a reținut că în cauză nu sunt incidente circumstanțe legale sau judiciare atenuante de natură să atragă coborârea obligatorie a limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății. Faptul că inculpatul A. a încheiat un acord de mediere cu partea civilă O. nu a fost apreciat de instanță ca reprezentând circumstanța atenuantă a eforturilor pentru diminuarea pagubei, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni și nu și-a asumat consecințele faptei sale.

În cazul faptelor comise în dauna părții civile O., s-a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor - inculpatul C. Astfel, acesta fiind prieten cu inculpatul A., precum rezultă și din declarațiile concubinei inculpatului, avea cunoștință de vârsta inculpatului minor.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, înspre mediu.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I. instanța de fond a reținut că, pe lângă existența la dosar a probelor din care să rezulte efectuarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective al unei infracțiuni, pentru a se dispune condamnarea pentru faptele reținute în sarcina acestor inculpați este necesar ca la dosar să existe și probe din care să rezulte, dincolo de orice dubiu rezonabil, că acea acțiune s-a săvârșit cu forma de vinovăție cerută de textul de incriminare, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul H., a apreciat că acesta, neavând cunoștință că a intrat în contact cu vreo persoană implicată în activitatea de sustragere a autovehiculului, acceptând posibilitatea ca cel care a returnat autovehiculul să fi fost un cumpărător de bună-credință în cauză nu s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu rezonabil a faptului că a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv în scopul îngreunării urmăririi penale sau pentru a asigura făptuitorului folosul sau produsul infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, inculpații A., K., L. și S. și părțile civile SC U. SRL și V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/299/2015, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și apelanta-parte civilă SC U. SRL împotriva sentinței penale nr. 412 din 23 mai 2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, secția penală, în Dosarul nr. x/299/2015.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, în rejudecare:

A. A fost desființată, în parte, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare, aplicată de către prima instanță inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A. 1. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC M. SRL).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

A. 2. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC N. SRL).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

A. 3. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 11 februarie 2013, parte civilă P.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

A. 4. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 15/1968 și art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 22/23 iunie 2012, parte civilă O.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

A. 5. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., (fapta din perioada 11 noiembrie 2012 - 27 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

A. 6. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) din Legea nr. 15/968 și aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 01 februarie 2013, parte civilă SC B. SA).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 33 lit. a) și b) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente atât între ele, cât și cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2911 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. x/4/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 2090 din 06 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 6 pedepse stabilite prin prezenta decizie - de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare - cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 2911 din 02 noiembrie 2012 și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și alin. (2) teza I din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968, care se va executa, conform art. 71 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii și până la terminarea executării pedepsei principale rezultante a închisorii, până la grațierea totală sau a restului pedepsei principale rezultante a închisorii ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale rezultante a închisorii.

Potrivit art. 422 C. proc. pen., cu referire la art. 88 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-au dedus, din durata pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate inculpatului A. prin prezenta decizie, durata reținerii de 24 de ore din intervalul 15 octombrie 2007 - 16 octombrie 2007, perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu din data de 29 aprilie 2013 până în data de 11 februarie 2015, precum și perioada arestării preventive de la 08 martie 2016 până la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4406 din 07 noiembrie 2013 emis de Judecătoria sectorului 4 București în baza sentinței penale nr. 2911 din 02 noiembrie 2012 și emiterea unui nou mandat, corespunzător pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 35 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a menținut măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 500 de euro, măsură luată, conform art. 118 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 15/1968, față de inculpatul A., prin sentința penală nr. 2911 din 02 noiembrie 2012.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, sub aspectul laturii penale, referitoare la inculpatul A.

B. A fost desființată, în parte, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

A fost înlăturată din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate aplicarea prevederilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., în baza cărora prima instanță a dispus achitarea inculpatului C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 113 și urm. C. pen. și art. 5 C. pen. (fapta din data de 31 mai 2012 - parte civilă R.).

În baza art. 120 C. pen. cu referire la art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 alin. (1) C. pen. și art. 115 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. pen., s-a luat față de inculpatul C. (minor la data săvârșirii faptelor) măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tăinuire prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. (fapte din data de 05 februarie 2013, părți civile SC M. SRL și SC N. SRL), a unei infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.), a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012) și a unei infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. (fapta din data de 31 mai 2012 - parte civilă R.), fiecare cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că toate infracțiunile deduse judecății pentru care prin prezenta decizie s-a aplicat o singură măsură educativă sunt concurente cu infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 946 din 04 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 259 din 07 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 946 din 04 noiembrie 2013.

În baza art. 129 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că pentru pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului C. se aplică doar pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 946 din 04 noiembrie 2013, urmând ca măsura educativă a asistării zilnice aplicate prin prezenta decizie să nu mai fie executată.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat conform art. 92 C. pen., de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul C. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, în intervalul 24 iulie 2013 - 25 iulie 2013 (în Dosarul nr. x/299/2013 al Judecătoriei sectorului 1 București), precum și pe o perioadă de 24 de ore, în intervalul 29 aprilie 2013 - 30 aprilie 2013, respectiv pe o perioadă de 24 de ore, în intervalul 03 iunie 2013 - 04 iunie 2013 (în prezentul dosar).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, sub aspectul laturii penale, referitoare la inculpatul C.

C. A fost desființată, în parte, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul K. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 861 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului K. de către prima instanță, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ ori de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune Iași.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, sub aspectul laturii penale, referitoare la inculpatul K.

D. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul L. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

A fost înlăturată din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate aplicarea prevederilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., în baza cărora prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul L. și, în consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina acestuia, din două infracțiuni de tăinuire în concurs ideal, într-o singură infracțiune de tăinuire.

D. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC M. SRL).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

D. 2. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC N. SRL).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 33 lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite prin prezenta decizie - de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare - și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se, în final, inculpatului L., pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) teza I din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate inculpatului prin prezenta decizie pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Iași;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ ori de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune Iași.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

În temeiul art. 422 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul L. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 29 aprilie 2013 - 10 septembrie 2013.

E. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul S. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 01 februarie 2013, parte civilă SC B. SA).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul S. a fost condamnat prin prezenta decizie este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. x/176/2015, definitivă în data de 15 decembrie 2015 prin neapelare.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 582 alin. (3) teza I C. proc. pen., s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită inculpatului S. prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015.

În temeiul art. 582 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S. la pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 464 din 26 noiembrie 2015 - pedeapsă la care a fost condamnat prin prezenta decizie, ca urmare a aplicării art. 582 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse, aplicându-se, în final, inculpatului S., pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, calculat, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat, conform art. 92 C. pen., de la data pronunțării prezentei decizii.

S-a dispus ca pedeapsa accesorie aplicată inculpatului să fie executată doar în cazul în care, în urma anulării sau revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, aceasta din urmă (pedeapsa închisorii) va fi executată efectiv.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit prin prezenta decizie, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Alba, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere stabilit prin prezenta decizie, obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Sebeș - Serviciul Public de Administrare a Patrimoniul Public Sebeș sau în cadrul Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia, pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) teza a II-a C. pen. cu referire la art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse prin prezenta decizie, precum și în cazul în care, până la expirarea termenului de supraveghere, nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite de către prima instanță prin sentința penală apelată, cu excepția situației în care va dovedi că nu are nicio posibilitate să le îndeplinească.

F. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 30 martie 2010, parte civilă SC T. SA).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 865 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) teza I din Legea nr. 15/1968, cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului D. prin sentința penală nr. 1381 din 13 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/233/2012, definitivă prin decizia penală nr. 65/19 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1381 din 13 iunie 2014, în pedepsele componente - de 3 ani închisoare și 3 luni închisoare - pedepse care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 865 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) teza a II-a și art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968, cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie, cu pedepsele de 3 ani închisoare și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1381 din 13 iunie 2014, urmând ca, în final, inculpatul D. să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și alin. (2) teza I din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968, care se va executa, conform art. 71 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii și până la terminarea executării pedepsei principale rezultante a închisorii, până la grațierea totală sau a restului pedepsei principale rezultante a închisorii ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale rezultante a închisorii.

În baza art. 422 C. proc. pen. cu aplic. art. 88 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate inculpatului D. prin prezenta decizie perioada arestării preventive de la data de 29 mai 2013 până la data de 27 iulie 2013.

G. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce o privește pe inculpata F. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatei ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 cu referire la art. 83 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

În temeiul art. 422 C. proc. pen., s-a constatat că inculpata F. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

H. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cu referire la art. 83 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul G. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

I. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul J. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cu referire la art. 83 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

J. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul H. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cu referire la art. 83 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

K. A fost desființată, în totalitate, soluția pronunțată de către prima instanță, sub aspectul laturii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul I. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I. la pedeapsa principală de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10 noiembrie 2012, inculpat - persoană vătămată I.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968, de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cu referire la art. 83 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță.

În temeiul art. 422 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul I. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

L. A fost desființată, în parte, soluția pronunțată de către prima instanță, atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile, în ceea ce îl privește pe inculpatul E. și, pe fond, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

L. 1. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 11 noiembrie 2012, părți civile SC U. SRL și V.).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

L. 2. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 05 februarie 2013, parte civilă SC N. SRL).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 33 lit. a) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite prin prezenta decizie - de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare - și s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) teza I din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

Potrivit art. 861 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, calculat, potrivit art. 862 rap. la art. 82 alin. (3) din Legea nr. 15/1968., de la data pronunțării prezentei decizii.

În temeiul art. 863 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Ilfov;

f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie, să respecte obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ ori de calificare ce va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune Ilfov.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe durata aceluiași termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) rap. la art. 83 și art. 84 din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligației stabilite de către instanță, precum și în cazul în care, până la expirarea termenului de încercare, nu îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta decizie, cu excepția situației în care va dovedi că nu a avut posibilitatea de a îndeplini aceste obligații.

În temeiul art. 422 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul E. a fost reținut pe o durată de 24 de ore, în data de 29 aprilie 2013.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 alin. (1), 2 și 5 C. proc. pen. și art. 1357 alin. (1), art. 1381 și art. 1385 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC U. SRL și, în consecință, a fost obligat inculpatul E. la plata sumei de 38.250 de lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, sub aspectul laturii penale și al laturii civile, referitoare la inculpatul E..

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 398 C. proc. pen. și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpații D., F., G., J., H., I. și E. la plata sumei de câte 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în fazele de urmărire penală și de cercetare judecătorească în primă instanță.

A fost înlăturată, din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate, aplicarea prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., în baza cărora cheltuielile judiciare avansate de stat (aferente soluțiilor de achitare dispuse de către prima instanță), în cuantum total de 20.000 lei (din care 14.000 lei din faza de urmărire penală), au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin acestei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-intimați-inculpați A., K., L. și S. și apelanta-parte civilă V. împotriva sentinței penale nr. 412 din 23 mai 2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, secția penală, în Dosarul nr. x/299/2015.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, solicitarea formulată de apelanții-intimați-inculpați K. și L., prin apărătorul ales, de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și apelanta-parte civilă SC U. SRL au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a fost obligat fiecare apelant intimat inculpat la plata sumei de câte 500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta-parte civilă V. la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantul intimat inculpat S. și intimații inculpați E., C. și D., în cuantum de câte 360 lei pentru fiecare apărător, au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/299/2015 (nr. x/2016), în baza art. 278 C. proc. pen., din oficiu, a fost îndreptată eroarea materială evidentă din minuta Deciziei penale nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/299/2015, în privința consemnării corecte a temeiurilor de drept în baza cărora s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC U. SRL, astfel:

În loc de “art. 998 - art. 999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 privind C. civ.” cum din eroare s-a consemnat, se vor menționa “art. 1357 alin. (1), art. 1381 și art. 1385 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.”

În temeiul art. 279 C. proc. pen., din oficiu, a fost înlăturată omisiunea vădită în privința minutei Deciziei penale nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016, în sensul că, în minută, după paragraful în care s-a menționat că “Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, sub aspectul laturii penale și al laturii civile, referitoare la inculpatul E..”, se vor adăuga două paragrafe, după cum urmează:

„În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 398 C. proc. pen. și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpații D., F., G., J., H., I. și E. la plata sumei de câte 100 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în fazele de urmărire penală și de cercetare judecătorească în primă instanță.

Înlătură, din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate, aplicarea prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., în baza cărora cheltuielile judiciare avansate de stat (aferente soluțiilor de achitare dispuse de către prima instanță), în cuantum total de 20.000 de lei (din care 14.000 de lei din faza de urmărire penală), au rămas în sarcina statului”.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Cu privire la inculpatul A., s-a reținut că, din perspectiva circumstanțelor reale de comitere a faptei, fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, prin aceea că inculpatul i-a oferit coinculpatului ajutorul, deopotrivă, moral și material, în scopul inducerii în eroare a societății finanțatoare și, implicit, dar neîndoielnic, al dobândirii în mod injust a unui bun mobil având o valoarea pecuniară deosebit de mare, de 58.333,48 de lei, prejudiciul nefiind acoperit de către inculpați, în sensul nerecuperării autoturismului în cauză, împrejurare care, astfel, a condus la pronunțarea de către prima instanță a unei soluții de admitere a acțiunii civile și de obligare în solidar a celor doi inculpați la plata acestei sume de bani către partea civilă.

Prin urmare, curtea a apreciat că, în ceea ce privește infracțiunea comisă în data de 22/23 iunie 2012, se impune majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate de către prima instanță, de la 5 ani închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare, iar relativ la infracțiunea comisă în data de 01 februarie 2013, se impune majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate de către prima instanță, de la 3 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare, cuantumuri care, în opinia instanței de control judiciar, pe de o parte, reflectă gradul de pericol social al faptelor comise, fiind proporționale cu acesta, iar pe de altă parte, sunt de natură a asigura dublul scop al pedepsei prevăzut de art. 52 din Legea nr. 15/1968, deopotrivă, preventiv și sancționator, pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze în mod real gravitatea faptelor comise și, totodată, să reflecte asupra consecințelor pe care un astfel de comportament antisocial le va avea pentru viitor mai ales asupra propriei persoane.

Cu privire la H., în urma reaprecierii mijloacelor de probă administrate, curtea a constatat, în dezacord cu opinia primei instanței, că în cauză există probe în sensul că, prin raportare la art. 17 din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., inculpatul H. a săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.

Curtea a constatat că, în drept, fapta inculpatului H. care, în seara zilei de 23 noiembrie 2012, a preluat din București, sector 6, împreună cu inculpații G. și J., autoturismul, sustras în data de 10 noiembrie 2012 din posesia persoanei vătămate I.; autoturismul fusese adus la locul de unde a fost preluat de cei trei de mai sus de martorul Y., în baza înțelegerii anterioare avute cu inculpații J. și G.; ulterior, în data de 24 noiembrie 2012, împreună cu inculpatul J., inculpatul H. a pus la dispoziția persoanei vătămate I. autoturismul sustras, fără a obține vreun folos material, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 (corespunzător art. 269 alin. (1) C. pen.).

Referitor la inculpatul I., curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, astfel cum aceasta a fost dovedită prin ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, cât și în mod nemijlocit în faza de cercetare judecătorească în apel, apreciază soluția de achitare pronunțată de către Judecătorie ca fiind nelegală și netemeinică, constatând că, în drept, fapta inculpatului I. - care, ulterior sesizării organelor de poliție cu privire la furtul autoturismului proprietate personală, respectiv în data de 04 decembrie 2012 (dată la care organele de poliție au efectuat cercetarea criminalistică a autoturismului), a declarat, în mod contrar datelor realității, că și-a găsit singur autoturismul, ascunzând atât modalitatea de recuperare (achitarea unei sume de bani autorilor) și data recuperării acestuia stabilită în urma probelor administrate, cât și implicarea unor cunoscuți de-ai săi (inculpații H. și J.) în activitatea de răscumpărare, zădărnicind astfel urmărirea penală - întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 (corespunzător art. 269 alin. (1) C. pen.).

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A., H. (la data de 25 ianuarie 2017) și I. (la data de 26 ianuarie 2017), calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (pentru inculpații H. și I.), respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (pentru inculpatul A.).

Procedura de comunicare prevăzută de art. 439 alin. (2) și (4) C. proc. pen. a fost îndeplinită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 1 martie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație fiind stabilit pentru 3 aprilie 2017, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 30 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/299/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 3 aprilie 2017, în temeiul art. 440 alin. 4 C. proc. pen. Înalta Curte a admis în principiu recursurile în casație.

S-a constatat că recurenții inculpați I. și H. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apreciind că s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul inculpat I. a susținut că fapta reținută de instanța de apel, săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe nu este prevăzută de lege. Prin urmare, a apreciat că se impune admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunea de favorizarea infractorului.

Recurentul inculpat H. a susținut că instanța de apel, dincolo de faptul că nu a arătat, în concret, persoana care a fost favorizată de către acesta, a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce îl privește, condamnându-l pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În acest context, a apreciat că se impune admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din același cod.

Recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. susținând că, în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de furt calificat, în mod eronat s-a apreciat că legea penală mai favorabilă ar fi legea veche, în condițiile în care s-ar fi impus a se constata împăcarea părților și încetarea procesului penal, aprecierea legii penale mai favorabile neputând opera decât în legătură cu faptele cu privire la care instanța pronunță o soluție de condamnare. Pentru acest motiv, a arătat că instanța nu doar că a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, dar a aplicat și o pedeapsă în mod nejustificat.

Astfel, a apreciat că se impune pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru faptele cu privire la care a intervenit împăcarea cu părțile vătămate și, respectiv, trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, cu consecința modificării limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile pe care le-a recunoscut în prezenta cauză.

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații A., I. și H. împotriva Deciziei penale nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 (nr. x/2016), Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, rezultă că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, favorizare a infractorului,complicitate la infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, iar inculpații I. și H. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elementele de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, analiza neputând fi extinsă cu privire la alte motive de nelegalitate.

Inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă se poate face doar în raport cu încadrarea juridică reținută prin hotărârea atacată, la momentul analizării căii extraordinare de atac instanța nefiind abilitată a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Înalta Curte constată că o pedeapsă depășește limitele prevăzute de lege dacă este stabilită în afara limitelor speciale ale pedepsei așa cum sunt stipulate în C. pen. sau așa cum sunt modificate datorită reținerii unor împrejurări ce au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Așa cum reiese din Decizia nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul A. a fost condamnat la patru pedepse de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, prev. de art. 221 din Legea nr. 15/ 1968, 6 ani și 6 luni pentru complicitate a infracțiunea de furt, prevăzută de art. 26. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 15/1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv o pedeapsă de 5 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) din Legea nr. 15/968 și aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., astfel că sancțiunea aplicată inculpatului prin decizia recurată se încadrează în limitele legale.

În ceea ce privește critica apărării, privind modalitatea în care instanța de apel a analizat și aplicat legea penală mai favorabilă, Înalta Curte apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat, prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Deși s-a invocat să se constate că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă, care permite împăcarea părților, critica inculpatului în acest sens, precum și solicitarea de rejudecare în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului pentru care nu este posibilă împăcarea nu se încadrează în cazul de casare invocat, care permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor stabilite de instanțe cu pedepsele stabilite de dispozițiile legale și nu modalitatea în care a fost individualizată pedeapsa, implicit stabilirea legii penale mai favorabile, care beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Astfel, pedepsele de 3 ani, 6 ani și 6 luni respectiv 5 ani și 6 luni aplicate pentru infracțiunile de tăinuire, complicitate la infracțiunea de furt calificat și complicitate la infracțiunea de înșelăciune se încadrează în limitele prevăzute în norma de incriminare.

În ceea ce privește cererile de recurs în casație formulate de inculpații L. și H., Înalta Curte constată că aceștia au solicitat achitarea considerând că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de favorizare a infractorului, fapta nefiind săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și solicitând achitarea lor.

Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, o hotărâre este supusă casării în situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Având în vedere criticile invocate de cei doi inculpați, Înalta Curte constată că ceea ce se urmărește în realitate este reanalizarea probelor cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt. Legiuitorul folosește sintagma fapta nu constituie infracțiune, astfel că nu a avut în vedere verificarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, legea penală fiind de strictă interpretare.

Analizarea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii, astfel cum solicita inculpații, implică o analizare pe fond a cauzei și nu a erorilor de drept, de legalitate a hotărârii recurate.

Scopul recursului în casație, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., este doar verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte putând doar să verifice conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în vederea îndreptării erorilor de drept comise de instanța de apel, prin raportare la cazurile de casare invocate.

Astfel, instanța nu poate analiza starea de fapt reținută de instanță, concordanța acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al celei de apel, neputând fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpații A., I. și H. nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.

Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A., I. și H. împotriva Deciziei penale nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 (nr. /2016).

Va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 275 L. C. proc. pen.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși în sumă de câte 90 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A., I. și H. împotriva Deciziei penale nr. 1765/A din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2015 (nr. x/2016).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2017.