Acquittals Stand, Conflict-of-Interest Conviction Upheld in Mayor's Legal Services Contract Case

Decizia nr. 169/A/2017

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62/P din 20 mai 2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute inculpatului A. din infracțiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și;

- conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și

- conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. 1968.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.

În baza art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 81 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. 1969.

A pus în vedere inculpatului A. dispozițiile art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute inculpatului B. din infracțiunile de:

- complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și

- complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de:

- complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și

- complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. 1968, raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Primăria mun. Mangalia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 11/P/2014 din data de 05 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului B. din imobilul apartament cu 2 camere și dependințe situat în mun. Mangalia, județul Constanța, înscris în cartea funciară, măsura asiguratorie încetând de drept dacă persoana vătămată Primăria Municipiului Mangalia nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 3.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat, rămânând în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile parțiale în cuantum de câte 75 lei pentru fiecare dintre avocații desemnați din oficiu C. și D. s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța la data de 02 decembrie 2014, în Dosar nr. x/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

a) A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu care decurgeau din funcția de primar al mun. Mangalia, efectuând plăți de la bugetul local, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie, în cuantum total de 437.879,98 lei, către Cabinetele avocaților B. și E., în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu acestea;

- conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, inculpatul A., în calitate de primar al mun. Mangalia, a încheiat un număr de 95 de contracte de asistență juridică cu inculpatul B., deși acesta fusese în raporturi de muncă în ultimii 5 ani cu Primăria mun. Mangalia, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

b) B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, după suspendarea la cererea sa din funcția de șef al Serviciului Juridic din cadrul Primăriei mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat 95 de contracte de asistență juridică în baza cărora urma să efectueze în beneficiul Primăriei mun. Mangalia aceleași activități pe care le presta și în calitate de funcționar public, însă în schimbul unor remunerații mult mai mari, a emis facturi fără respectarea condițiilor impuse de lege pentru achitarea lor și a încasat suma de 210.760 lei plătită în mod nelegal către Cabinetul de avocat B. de inculpatul A., în calitate primar al Mun. Mangalia;

- complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 2531alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, în calitate de avocat, inculpatul B., a încheiat cu inculpatul A., în calitate de primar al mun. Mangalia, un număr de 95 de contracte de asistență juridică, deși fusese în raporturi de muncă în ultimii 5 ani cu Primăria mun. Mangalia, unde ocupase funcția de șef al Serviciului Juridic, iar la momentele încheierii contractelor respective, aceste raporturi de muncă nu încetaseră, ci erau doar suspendate și a beneficiat de pe urma încheierii acestor contracte, obținând importante foloase materiale, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

În ceea ce privește competența materială după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de avocat a inculpatului B. în cadrul Baroului Tulcea la data comiterii presupuselor fapte reținute prin rechizitoriu, Curtea de Apel Constanța a constatat că sunt incidente prev. art. 38 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. care prevăd că: „Curtea de Apel: pct. 1 judecă în primă instanță: (…) d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și de auditorii publici externi”.

În ceea ce privește competența teritorială, a constatat că sunt incidente prev. art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. care prevăd că: „(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii”, cu mențiunea că prin rechizitoriu s-a reținut că presupusele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B. au fost săvârșite în mun. Mangalia, județul Constanța, localitate aflată în competența teritorială a Curții de Apel Constanța.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenței (competența materială după calitatea persoanei și competența teritorială), curtea de apel a constatat că, competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauzei revine Curții de Apel Constanța, raportat la calitatea de avocat a inculpatului B. și la faptul că presupusele infracțiuni au fost comise în mun. Mangalia, județul Constanța.

În ceea ce privește procedura în camera preliminară, a expus că dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03 decembrie 2014, pentru formularea de cereri și excepții potrivit procedurii prevăzute de art. 344 alin. (2) C. proc. pen., fixându-se termen pentru data de 29 ianuarie 2015 pentru când s-au citat părțile, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 641/2014.

La data de 27 ianuarie 2015 s-a depus la dosar un înscris de către Primăria Mun. Mangalia prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 648.639,98 lei, reprezentând creanțe fiscale constituite din:

- suma de 437.879,98 lei plăți contracte asistență juridică către cabinete avocați (prejudiciu creat de inculpatul A.);

- suma de 210.760 lei, reprezentând prejudiciul creat de inculpatul B.

La termenul din data de 29 ianuarie 2015 inculpații A. și B. au formulat cereri de constatare a neregularității actului de sesizare a instanței, de constatare a nelegalității administrării probelor din cursul urmăririi penale, de excludere a probelor administrate nelegal și de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 344 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. x/CP din 09 februarie 2015 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară în prezentul dosar s-a dispus:

- respingerea, ca nefondate, a cererilor inculpatului A. de constatare a neregularității actului de sesizare a instanței, de constatare a nelegalității administrării probelor din cursul urmăririi penale, de excludere a probelor administrate nelegal și de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru refacerea urmăririi penale;

- respingerea, ca nefondată, a cererii inculpatului B. de excludere a probelor administrate nelegal;

- în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la data de 02 decembrie 2014 în Dosar nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța privind pe:

- inculpatul A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul B., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În consecință, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A. și B.

Prin Încheierea nr. x din 30 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. x/1/2015, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul A. împotriva Încheierii nr. x/CP din 09 februarie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/36/2014 al Curții de Apel Constanța, comunicându-se o adresă în acest sens la data de 02 aprilie 2015.

La primul termen de judecată din data de 30 aprilie 2015 cauza s-a amânat, având în vedere lipsa de asistență juridică a inculpatului A., raportat la asistența juridică obligatorie pentru acesta așa cum prevăd disp. art. 90 lit. c) C. proc. pen., având în vedere înscrisul depus la dosar în data de 28 aprilie 2015, prin fax de către doamna avocat F. prin care a arătat că a procedat la rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul A.; la același termen, curtea a admis cererea inculpatului de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat ales.

La termenul de judecată din data de 29 mai 2014, curtea a admis cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC G. SA, având în vedere cele trei polițe de asigurare depuse în copie la dosar privind asigurarea de răspundere civilă a managerilor, asigurat figurând inculpatul A., contractant - Primăria mun. Mangalia, din datele menționate reieșind că se acoperă perioada 13 mai 2009 - 13 mai 2012, care se suprapune peste perioada comiterii faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu; de asemenea, s-a constatat că solicitarea a fost formulată potrivit art. 21 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești și de către o persoană îndreptățită, respectiv inculpatul B., având în vedere infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la abuz în serviciu și complicitate la conflict de interese raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A., în același sens, s-a apreciat că în acel moment procesual nu se putea face o analiză pe fond a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați pentru a se stabili încadrarea juridică, respectiv dacă acestea constituie o anumită infracțiune comisă cu intenție sau din culpă, fiind posibilă în raport cu cercetarea judecătorească efectuată să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor și în funcție de acestea, urmând a se stabili și dacă intervine sau nu răspunderea civilă a părții responsabile civilmente SC G. SA, aspect față de care se impune ca aceasta să participe la cercetarea judecătorească pentru a se putea apăra; în consecință, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 19 iunie 2015 pentru a fi citată partea responsabilă civilmente a SC G. SA.

La termenul de judecată din data de 19 iunie 2015, curtea a adus la cunoștința inculpaților A. și B. prevederile art. 374 alin. (2) și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., ambii inculpați precizând că nu solicită aplicarea procedurii de judecată simplificate prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Cercetarea judecătorească a început la termenul din data de 19 iunie 2015, Curtea dând citire actului de sesizare al instanței.

La același termen de judecată din data de 19 iunie 2015 inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 301 C. pen., excepție pusă în discuția părților la același termen, Curtea pronunțându-se prin încheierea din data de 01 iulie 2015 prin care s-a dispus, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată de către inculpatul A. de neconstituționalitate a art. 301 C. pen.; prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea cererii inculpatului A. de prorogare a soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 301 C. pen. având în vedere că Legea nr. 47/1992 republicată nu mai prevede dispoziția de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională iar art. 367 alin. (9) C. proc. pen. prevede că „Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei”.

Curtea de apel a reținut că la data de 17 mai 2016, în Dosarul nr. x/D/2015, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 301 C. pen. invocată de către inculpatul A.

La termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2016 Curtea a dispus citarea părții responsabile civilmente SC G. SA prin lichidator judiciar SC H. SPRL.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă:

- audierea inculpatului A. (filele 43-47 vol. II);

- audierea inculpatului B. (filele 48-51 vol. II);

- declarațiile martorilor propuși prin rechizitoriu (având în vedere că ambii inculpați au contestat mijloacele de probă administrate în cursul urmării penale):

- declarația martorului I. (filele 52-54 vol. II);

- declarația martorei J. (filele 55-57 vol. II);

- declarația martorei K. (filele 58-59 vol. II);

- declarația martorului L. (filele 66-67 vol. II);

- declarația martorei M. (filele 8-9 vol. IV);

- declarația martorei N. (filele 10-11 vol. IV);

- declarația martorei O. (filele 312-313 vol. IV);

- declarația martorei P. (filele 314-316 vol. IV);

- declarația martorului R. (filele 317-318 vol. IV);

- declarația martorei S. (filele 19-20 vol. V);

- declarația martorei T. (filele 21-22 vol. V);

- declarația martorului U. (filele 23-25 vol. V);

- declarațiile martorilor propuși de inculpatul A.:

- declarația martorului V. (filele 161-162 vol. V);

- declarațiile martorilor propuși de inculpatul B.:

- declarația martorului X. (filele 1-3 vol. IV);

- declarația martorei Z. (filele 159-160 vol. V).

- declarația martorei Y. (filele 4-7 vol. IV), a cărei audiere curtea a apreciat că este utilă, cu privire la modul de lucru referitor la contractele de asistență juridică, raportat la calitatea martorei de fost consilier a inculpatului A.;

- raport de expertiză contabilă judiciară solicitată de către ambii inculpați, mijloc de probă încuviințat de către Curte la termenul din 26 iunie 2015 (filele 34-93 vol. V);

- răspuns la obiecțiunile formulate de către inculpați la raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 134-156 vol. V);

- opinie separată la raportul de expertiză contabilă judiciară formulată de către expertul parte desemnat de către inculpatul A. (filele 165-191 vol. V);

- înscrisuri solicitate de către ambii inculpați și depuse de către Primăria Municipiului Mangalia privind ultimul venit salarial al inculpatului B., proiectele de buget aprobate pentru perioada 2010-octombrie 2012 cu privire la capitolul cheltuieli pe servicii juridice, suplimentările bugetare pentru perioada 2010-octombrie 2012 cu privire la capitolul cheltuieli pe servicii juridice (vol. III);

- înscrisuri depuse de către inculpatul B.: copie a polițelor privind asigurarea de răspundere civilă a managerilor din 2009 (filele 31-42 vol. II), din 2010 (fila 30 vol. II) și din 2011 (filele 21-29 vol. II), polițe emise de SC G. SA, copii ale altor contractelor de asistență juridică încheiate de către Primăria mun. Mangalia din cursul anului 2014 (filele 12,13 vol. IV), copii ale actelor efectuate de către inculpatul B. în temeiul contractelor de asistență juridică încheiate cu Primăria Mun. Mangalia depus în copie (filele 14-299 vol. IV), copie a încheierii de ședință din 01 septembrie 2015 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosar nr. x/118/2015 (filele 320-322 vol. IV), copie a ordonanței procurorului din data de 25 iunie 2015 din Dosar nr. x/II-2/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (filele 324-329 vol. IV), copie a ordonanței procurorului din data de 25 mai 2015 din Dosar nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța (filele 331-336 vol. IV).

În continuare, dezbaterile au avut loc la termenul din data de 22 aprilie 2016, potrivit art. 388 C. proc. pen., părțile punând concluzii atât asupra fondului cauzei cât și, raportat la schimbările legislative intervenite la data de 01 februarie 2014, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor invocată din oficiu de către curte la termenul din 06 aprilie 2016:

- pentru inculpatul A. din infracțiunile menționate în rechizitoriu de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014, raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și în infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.;

- pentru inculpatul B. din infracțiunile reținute în rechizitoriu de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 2531alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014 și la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și în infracțiunea de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.;

Înainte de încheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 18 noiembrie 2014, curtea acordând ultimul cuvânt inculpaților A. și B., potrivit art. 389 C. proc. pen.

Curtea a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar.

Cu privire la faptele de abuz în serviciu, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. și de complicitate la abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., instanța de fond a reținut că inculpatul A. a ocupat funcția de primar al Municipiului Mangalia în perioada 2008 -2012, cu excepția a 2 perioade, când a fost suspendat din funcție (o lună și jumătate în perioada decembrie 2009-ianuarie 2010, respectiv trei luni și jumătate în perioada noiembrie 2011-februarie 2012).

Prin Dispoziția nr. 1404 din 22 septembrie 2008 a primarului mun. Mangalia, respectiv a inculpatului A., inculpatul B. a fost angajat în funcția publică de conducere de șef serviciu juridic, cu un salariu de bază de 1.539 lei, la care se adăuga indemnizația de conducere în procent de 30% și sporul de vechime (vol. 9 fila 10 d.u.p.).

Ca urmare a reducerii salariilor bugetarilor din vara anului 2010 și a faptului că inculpatul B. a dobândit calitatea de avocat în cadrul Baroului Tulcea, inculpatul B. a formulat o cerere de suspendare din funcția publică începând cu data de 08 noiembrie 2010, aspect care reiese din declarațiile coroborate ale ambilor inculpați și înscrisurile de la dosar.

Prin Dispoziția nr. 1606 din 03 noiembrie 2010 a primarului mun. Mangalia, respectiv a inculpatului A., au fost suspendate, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 08 noiembrie 2010, raporturile de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an (vol. 9 fila 11 d.u.p.).

Prin Dispoziția nr. 1012 din 25 octombrie 2011 a primarului mun. Mangalia, respectiv a inculpatului A., în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost prelungită suspendarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an, începând cu data de 09 noiembrie 2011 (vol. 9 fila 12 d.u.p.).

Prin Dispoziția nr. 677 din 24 august 2012 a primarului mun. Mangalia nr. 677 din 24 august 2012, respectiv a inculpatului A., s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., ca urmare a cererii acestuia din urmă (vol. 9 fila 13 d.u.p.).

Curtea a reținut că în toată această perioadă (08 noiembrie 2010-24 august 2012) între Primăria mun. Mangalia și inculpatul B. s-au încheiat 96 contracte de asistență juridică (vol. 3, filele 199-294), cu mențiunea că primul contract de asistență juridică a fost încheiat la data de 09 noiembrie 2010, deci a doua zi după suspendarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B. cu Primăria mun. Mangalia.

Din totalul de 96 de contracte de asistență juridică încheiate între Primăria mun. Mangalia și inculpatul B. în perioada 09 noiembrie 20101 - 11 septembrie 2012, 95 au fost semnate de inculpatul A., în calitate de primar, iar contractul de asistență juridică din 16 ianuarie 2012 a fost încheiat de către inculpatul L., viceprimar al mun. Mangalia și primar interimar al localității pe durata suspendării din funcție a inculpatului A. (vol. 3, fila 277 d.u.p.).

S-a mai reținut că la data de 22 iulie 2011, Primăria municipiul Mangalia, reprezentată de inculpatul A., a încheiat cu suspectul I., reprezentant al cabinetului de avocat E., contractul de asistență juridică din 2011 pentru recuperarea creanțelor Primăriei mun. Mangalia (vol. 5, fila 216 d.u.p.).

Cu privire la încheierea contractului, martorul I. a arătat că a fost contactat telefonic de către inculpatul A. care i-a făcut oferta de a recupera creanțele Primăriei mun. Mangalia (vol. 7, filele 1-2 d.u.p.; filele 52-54 vol. II dosar instanță).

De asemenea, că din conținutul clauzelor contractuale rezulta că obiectul acestuia consta în „asistență și reprezentare, recuperare creanțe fiscale, acordare de consultanță la executarea silită”, onorariul convenit de părți fiind de15 euro/ debitor/lună; în plus, la art. 5 din contract s-a prevăzut ca onorariu de succes procentul de 15 % din sumele încasate în urma demersurilor și consultanței cu privire la urmărirea și executarea silită a creanțelor bugetului local.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul judecății s-a stabilit că Primăria mun. Mangalia a achitat în perioada în care inculpatul A. a fost primar (cu excluderea perioadelor în care acesta a fost suspendat din funcția de primar, respectiv 17 decembrie 2009-22 ianuarie 2010 și 14 noiembrie 2011-23 februarie 2012) următoarele sume:

- 184.060 lei către Cabinetul de avocat B., în baza a 96 contracte de asistență juridică;

- 221.676,78 lei către Cabinet avocat E. reprezentând asistență recuperare creanțe (32.766,94 lei), onorariu succes 15% recuperare creanțe (155.767,15 lei) și taxă pe valoarea adăugată (33.142,69 lei).

Din Anexa 1 a raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul judecății coroborat cu înscrisurile existente la dosar în ceea ce-l privește pe inculpatul I., curtea a reținut că acesta a emis mai multe facturi, reprezentând asistență recuperare creanțe și onorariu succes (filele 60-62 vol. V dosar instanță).

Din Anexa 2 a raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul judecății coroborat cu înscrisurile constând în contractele de asistență juridică în ceea ce-l privește pe inculpatul B., a reținut că, pentru contractele de reprezentare, onorariile încasate au avut diferite valori, fiind cuprinse între 50 lei și 1.600 lei, existând și un contract de consultanță, asistență juridică, redactare pentru care inculpatul B. primea un onorariu lunar de 2.500 lei (filele 63-77 vol. V dosar instanță).

A mai arătat că inculpatul A. a declarat în fața instanței (filele 43-47 vol. II dosar instanță) că în momentul în care inculpatul B. s-a suspendat din funcție la departamentul juridic mai exista cam jumătate din numărul de juriști de la începutul anului 2008, că l-a apreciat pe acesta pentru munca pe care o făcea în cadrul Primăriei mun. Mangalia și că și înainte primăria încheiase contracte de asistență juridică cu diferiți avocați, iar varianta de a încheia contracte de asistență juridică cu inculpatul B. era mai ieftină decât de a angaja alți avocați cu experiență mai mare ca acesta și care cereau onorarii mai mari, Inculpatul A. a mai menționat că era necesar ca Primăria Mangalia să încheie contracte de asistență juridică cu avocați, deși exista un compartiment juridic, deoarece după 2008 personalul juridic s-a redus la jumătate, iar angajări nu se puteau face datorită restricțiilor bugetare și, în plus, numărul de litigii ale primăriei a crescut în anul 2009, ca urmare a acțiunilor în instanță formulate de personalul didactic și de personalul din administrația publică.

Inculpatul A. a menționat că în ședințele Consiliului Local s-a discutat despre necesitatea angajării de servicii juridice pentru a se întocmi bugetul pentru anul următor, nediscutându-se cu cine se vor încheia aceste contracte de achiziție de servicii juridice, ulterior încheindu-se contracte de asistență juridică nu doar cu inculpatul B., ci și cu alți avocați; inculpatul A. a mai precizat că la departamentul executare silită în 2010 din 8 angajați mai existau în primărie doar 3, dintre care unul pentru persoane juridice și doi pentru persoane fizice și au existat probleme mari în recuperarea creanțelor, existând dificultăți mari în urmărirea debitorilor (majoritatea dintre ei având sediile în alte județe și desfășurând o activitate sezonieră în Mangalia, doar pe timpul verii) și în aceste condiții, la propunerea doamnei M. (șefa serviciului Taxe și impozite persoane juridice) și în urma unor discuții în diferite comisii s-a hotărât încheierea unui contract de consultare juridică cu avocatul E., unul dintre argumente fiind că din demersurile făcute de un avocat pe lângă persoanele juridice care erau restante cu plata taxelor și impozitelor către primărie, s-ar fi obținut rezultate mai bune, în recuperarea datoriilor decât dacă aceste solicitări se făceau de către un angajat al primăriei.

Cu privire la declarația inculpatului B., a reținut că acesta a declarat (filele 48-51 vol. II dosar instanță) că după ce a fost primit în Baroul Tulcea a formulat o cerere de suspendare din funcția publică, având în vedere că salariul său fusese redus de la aprox.3.000 lei la 1.300-1.400 lei, ca urmare a reducerilor salariale din vara anului 2010 și nu se putea descurca cu acest venit în condițiile în care avea de plătit lunar o rată de 1.200 lei pentru un credit ipotecar și că îi fusese încredințat și copilul spre creștere. Ulterior, a încheiat un contract de asistență juridică lunară cu Primăria mun. Mangalia, pentru suma de 2.500 lei lunar și venea zilnic la primărie,iar dacă nu avea instanță stătea de dimineață până seară. A mai precizat că acel contract de asistență juridică lunară nu acoperea și reprezentarea primăriei în instanță în diferite dosare și, discutând cu alți colegi avocați, a încheiat pentru reprezentarea în instanță contracte de asistență juridică pentru fiecare dosar în parte, iar facturile pe care le emitea le depunea la Serviciul Juridic. Contractele de asistență juridică nu erau supuse aprobării în ședințele Consiliului Local, ci trebuiau să se încadreze din punct de vedere al cheltuielilor în bugetul de cheltuieli aprobat de Consiliul Local, existând o rubrică specială privind cheltuielile notariale, avocațiale și abia după publicarea O.G. nr. 26/2012 a fost necesar ca aprobarea contractelor de consultanță juridică să fie supuse aprobării de către Consiliul Local. Inculpatul B. a mai menționat că pentru fiecare contract încheiat a prestat un anumit serviciu juridic pentru care a fost plătit cu un onorariu, neputând întocmi un deviz de lucrări pentru serviciile juridice prestate ca avocat, și că majoritatea onorariilor au fost cuprinse între 50 lei și 80 de lei, existând însă și dosare mai complexe pentru care onorariul maxim a fost de 1.600 lei.

Martorul I. a declarat (filele 52-54 vol. II dosar instanță) că în primăvara anului 2011 a fost sunat de la Primăria Mangalia și a purtat o discuție cu inculpatul A. și cu numita M. și numitul U. (directorul direcției economice) în sensul încheierii unui contract de asistență juridică pentru activitatea de recuperare creanțe ale unor persoane juridice cu datorii mai vechi, în pragul prescripției și într-un cuantum de peste 50.000 lei, stabilindu-se un onorariu lunar la care se adăuga un onorariu de succes la momentul recuperării fiecărei creanțe; în urma demersurilor pe care le făcea privind recuperarea creanțelor se făcea o situație de către Serviciul Taxe și Impozite transmisă Serviciului Contabilitate, iar el emitea o factură privind onorariul de succes de 15% din creanța recuperată; martorul a precizat că redacta somațiile și celelalte forme de executare pe care le preda numitului U., fiind semnate de directorul direcției economice și ștampilate cu ștampila direcției economice, care îi erau returnate și le comunica debitorilor prin serviciul de curierat, aceste acte de executare silită neputând să le întocmească în numele cabinetului avocațial, deoarece privea efectiv activitatea de executare silită a primăriei, însă nu exista nicio dispoziție legală care să interzică ca redactarea acestor acte să fie efectuată de către un avocat; s-a mai arătat că majoritatea debitelor au fost achitate după ce s-au trimis somațiile de plată și adresele de înființare a propriilor, efectuându-se demersuri în acest sens către toate băncile din România. Martorul a menționat că pe durata contractului său Primăria Mangalia a recuperat creanțe în valoare de 1 milion lei, astfel cum a reieșit dintr-un raport de activitate pe care l-a prezentat noului primar în iulie sau august 2012.

A mai reținut declarația martorei J. (filele 55-57 vol. II dosar instanță) care a arătat că în perioada 2010-octombrie 2012 a lucrat la serviciul juridic și executări silite persoane fizice și juridice, alături de ea mai lucrând doar 3 persoane, volumul de activitate fiind mare și nu făcea față, iar ca soluție se lucra cu avocați, încheindu-se contracte de asistență juridică în acest sens. Martora a precizat că era o practică ca avocații să meargă în instanță și nu consilierii juridici ai primăriei, practica fiind determinată de faptul că erau puțini juriști și era un volum mare de activitate. Inculpatului B. îi erau repartizate dosare de competența Judecătoriei Mangalia, având în vedere că venea zilnic în primărie, acesta depunea contractele de asistență juridică și facturile de onorariu avocat pentru fiecare dosar în parte, iar ea sau un alt jurist al primăriei verifica, prin sondaj, această documentație și întocmea un referat pentru aprobarea plății onorariului de avocat pe care îl înaintau direcției economice. Martora a mai menționat că în perioada 2010-2012 a crescut numărul de procese în care era implicată Primăria Mangalia, ca urmare a unor acte normative din cursul anului 2010, Primăria Mangalia fiind chemată în judecată în aprox. 200-250 de dosare (individuale sau colective) de funcționari publici sau cadre didactice, dar și primăria a formulat un număr mare de acțiuni împotriva unor funcționari (profesori) în urma unui control al Curții de Conturi, inculpatul B. ocupându-se de aproximativ jumătate din aceste ultime acțiuni, pentru restul acțiunilor serviciul juridic folosind un model de acțiune dat de inculpatul B.

Martora K. a declarat (filele 58-59 vol. II dosar instanță) că a lucrat la Departamentul Taxe și Impozite din cadrul Primăriei mun. Mangalia, în perioada 2007-2014 și la un moment dat numitul E. a venit în biroul unde lucra și i-a spus colegei martorei că se va ocupa de recuperarea unor debite ale Primăriei mun. Mangalia. Martora a precizat că i-a auzit pe colegii săi R. și O. (care a fost o perioadă și în concediu de creștere a copilului) spunând că volumul de activitate este mare, ei ocupându-se atât de persoane juridice cât și de persoane fizice.

Martorul L. a declarat (filele 66-67 vol. II dosar instanță) că în perioada 2008-2010 a fost consilier în Consiliul Local Mangalia, precizând că relația dintre consilierii locali și inculpatul A. (primar) a fost una destul de tensionată, deoarece la câteva luni după ce a fost ales primar, acesta a încercat să dizolve consiliul local.

Curtea a reținut că acest martor nu a menționat aspecte importante cu privire la încheierea contractelor de asistență juridică cu avocații B. și E., precizând că mergea doar de 3 ori pe lună la primărie: de două ori la Comisia Socială din care făcea parte și o dată la ședința de Consiliu Local, iar în perioadele în care a fost viceprimar cu atribuții de primar (14 noiembrie 24 noiembrie 2011 și 15 ianuarie 21 februarie 2012, perioade în care inculpatul A. a fost suspendat din funcția de primar) nu s-au invocat aspecte legate de volumul de activitate la departamentul juridic, principala sa grijă fiind aceea de furnizare a agentului termic către populație.

Martorul X. a declarat (filele 1-3 vol. IV dosar instanță) că în perioada ianuarie 2009-iunie 2012, în calitate de avocat, a avut încheiate contracte de asistență juridică cu Primăria Municipiului Mangalia, precizând că a discutat cu inculpatul A. înainte de ianuarie 2009 și acesta i-a spus că juriștii Primăriei Mangalia nu făceau față la volumul de activitate al primăriei și la necesitatea prezentării acestora în instanță și studiului dosarelor în instanță, fiind previzibil că se va crea un blocaj; martorul a precizat că știe că inculpatul B. a încheiat contracte de asistență juridică cu primăria mun. Mangalia în contencios administrativ, în dosare privind uzucapiuni și recuperare debite și discutând cu acesta a realizat că era foarte implicat în această activitate, știind faptul că Primăria Mangalia a inițiat mai multe acțiuni împotriva unor funcționari publici, pentru recuperarea unor drepturi salariale, ca urmare a unui control efectuat de Curtea de Conturi și de aceste litigii s-a ocupat inculpatul B.

Martora Y. a declarat (filele 4-7 vol. IV dosar instanță) că în perioada 2010 până în noiembrie 2011 a fost Șef Serviciu la Serviciul Administrativ, iar din noiembrie 2011 a fost director la Direcția Administrație Publică Locală, precizând că în anul 2010 au fost dați afară din serviciu mulți funcționari și volumul de activitate al compartimentului juridic a crescut, în acea perioadă lucrând 3 juriști dintre care unul era în concediu de creștere a copilului, nefiind posibilă angajarea altor juriști deoarece în acea perioadă a fost limitată angajarea de funcționari publici, respectiv la 7 persoane plecate se putea angaja o persoană. Martora a mai menționat că, după ce inculpatul B. a devenit avocat, a încheiat contracte de asistență juridică cu Primăria Mangalia, neștiind cine a hotărât acest lucru, însă știe că juriștii primăriei nu mai făcea față. Martora a precizat că știe că exista o ștampilă cu semnătura primarului, inculpatul A., datorită volumului mare de acte care trebuiau ștampilate și că acea ștampilă a fost folosită și la plata onorariilor avocaților care avea contracte de reprezentare juridică cu Primăria Mangalia, după ce se întocmea o documentație de către Serviciul Contabilitate, iar directorul economic prezenta inculpatului A. situația acestora.

Martora M. a declarat (filele 8-9 vol. IV dosar instanță) că în perioada 2010-2012 a lucrat la Primăria Mangalia la Serviciul venituri persoane fizice, că știe că inculpatul B. a fost jurist al Primăriei Mangalia până la un moment dat, când a devenit avocat și a înțeles că era angajat ca avocat al Primăriei Mangalia, l-a văzut pe acesta de mai multe ori în sediul primăriei, iar pe avocatul E. l-a văzut că, colabora cu numita P. ce lucra la Serviciul executări silite persoane juridice.

Martora N. a declarat (filele 10-11 vol. IV dosar instanță) că în perioada 2010-2012 a lucrat la Serviciul juridic și executare silită, din cadrul Primăriei Mangalia, iar în acea perioadă exista un singur jurist, respectiv numita J., având în vedere că inculpatul B. devenise avocat, însă în această calitate l-a văzut în sediul primăriei, stând într-un birou al consilierilor, vizavi de secretariat. Martora a menționat că nu era posibilă angajarea altor juriști, deoarece după anul 2010 s-a restructurat personalul din administrația publică.

Martora O. a declarat (filele 312-313 vol. IV dosar instanță) că în perioada 2010-septembrie 2012 a ocupat funcția de consilier în cadrul Serviciul Executare silită al Primăriei Mangalia, că volumul de activitate din acea perioadă a fost mare având în vedere că era singură în ceea ce privește executarea silită a persoanelor fizice iar numitul R. era singur pentru executarea silită în ceea ce privește persoanele juridice, de la care a aflat că Primăria Mangalia a angajat serviciile unor avocați pentru executarea silită a unor persoane juridice; martora a mai menționat că știe că inculpatul B. a fost jurist în cadrul Primăriei Mangalia iar în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012 l-a văzut în sediul Primăriei Mangalia aproximativ în fiecare zi.

Martora P. a declarat (filele 314-316 vol. IV dosar instanță) că, în perioada noiembrie 2010-septembrie 2012, a ocupat funcția de consilier la Serviciul Impozite și taxe persoane juridice, din cadrul primăriei mun. Mangalia, atribuțiile sale fiind stabilirea impozitelor și taxelor ce trebuiau plătite de persoanele juridice și urmărea efectuarea plăților, că în acea perioadă volumul de activitate era mare și lucra în acest domeniu doar cu numita K. În august 2010 Primăria Mangalia a angajat serviciile juridice ale unor avocați, pentru susținerea activității pe care o desfășura și de la contabilitate i s-a adus un contract de prestări servicii încheiat cu avocatul E., căruia i-a făcut o listă cu 100 de agenți economici, în ordinea mărimii debitului și a vechimii acestor debite, au fost scoși cei intrați în procedura insolvenței sau în faliment și în final, a întocmit o listă cu primii 50 de agenți economici pe care a înmânat-o domnului director Popa, care i-a dat-o avocatului E. Ulterior, avocatul E. depunea lunar, la registratură, o factură în care menționa numărul dosarului soluționat privind recuperarea debitului, martora verificând ca acel debit să fie într-adevăr încasat iar domnul director Popa aproba efectuarea plății onorariului de avocat. Martora a apreciat că ceea ce s-a recuperat prin activitatea domnului avocat E. era asemănător ca și cuantum, cu ceea ce s-a recuperat de către acest serviciu prin angajații primăriei, menționând însă că vechimea debitelor încredințate avocatului E. era în general mai vechi de 3 ani și că aproximativ 10% din debitorii răi platnici cu debite mai mari de 3 ani au achitat debitele ca urmare a demersurilor făcute de către avocatul E. Curtea a constatat că aceste ultime precizări ale martorei vin în contradicție cu mențiunile martorei, în sensul că ceea ce s-a recuperat prin activitatea domnului avocat E. era asemănător ca și cuantum cu ceea ce s-a recuperat de către acest serviciu prin angajații primăriei.

Martorul R. a declarat (filele 317-318 vol. IV dosar instanță) că în perioada noiembrie 2010-septembrie 2012 a fost consilier juridic în cadrul Primăriei Mangalia și se ocupa de executarea silită a debitorilor persoane fizice și a persoanelor juridice, volumul de activitate în acea perioadă fiind destul de mare datorită restructurărilor din instituțiile bugetare, în noiembrie 2010 fiind la acest departament doar 2 persoane: el și numita O., aceasta din urmă ocupându-se doar de debitori persoane fizice cu privire la amenzi. Martorul a menționat că efectiv făcea față la volumul de activitate, însă soluționa cu prioritate doar urgențele, respectiv verifica agenții intrați în insolvență, publicațiile de vânzare întocmite de către executorii judecătorești și întocmea documentația pentru înscrierea la masa credală pentru debitorii primăriei executați silit. Martorul a mai precizat că de emiterea formelor de executare pentru agenții economici se ocupa numitul A.A. care însă în august sau septembrie 2010 a fost disponibilizat, astfel că la sfârșitul anului 2010 a existat o colaborare între Primăria Mangalia și avocatul E. iar după plecarea în concediu prenatal și de îngrijire a copilului a numitei O. în locul acesteia a fost transferat un alt angajat al Primăriei Mangalia; în ceea ce-l privește pe inculpatul B., martorul a menționat că nu știe că a devenit avocat dar a precizat că în perioada noiembrie 2010-septembrie 2012 l-a văzut pe acesta în sediul Primăriei Mangalia aproape zilnic, într-un birou la etajul I vizavi de secretariat.

Martora S. a declarat (filele 19-20 vol. V dosar instanță) că începând cu data de 05 iunie 2012 a fost numită consilier asistent la compartimentul Executare Silită - Persoane fizice și persoane juridice din cadrul Primăriei Municipiului Mangalia, însă fiind la început s-a ocupat de persoane fizice. Martora a menționat că la acest compartiment mai lucrau 2 colegi: R. (care se ocupa de executarea silită a persoanelor juridice și întocmea înscrisuri către instanță în cazul unor contestații la executare) și N. (care o ajuta pe martoră și completa mențiunile corespunzătoare pe plicuri sau multiplica unele înscrisuri), că volumul de activitate era mare și că domnul avocat E. colabora cu Primăria Mangalia pe partea de executare silită, necunoscând însă ce dosare i-au fost repartizate. A mai menționat că la aproximativ o săptămână după ce a fost angajată, a făcut varicelă și a fost trei săptămâni în concediu medical, la momentul în care a revenit la serviciu nemaifiind primar inculpatul A.

Martora T. a declarat (filele 21-22 vol. V dosar instanță) că lucrează la Compartimentul juridic al Primăriei Mangalia, în perioada 2009-sfârșitul anului 2011 a fost în concediu de îngrijire și creștere a copilului, iar când a revenit la serviciu la compartimentul juridic erau juriști doar ea și numita J., în același compartiment lucrând și colegii de la executare silită, respectiv R., Tifu Maria, în anul 2012 venind și compartimentul executare silită și numita S. A menționat că volumul de activitate era mare, că atunci când a revenit din concediul maternal inculpatul B. era avocat, acesta desfășurând o activitate de reprezentare a Primăriei Mangalia în instanță. În ceea ce privește decontarea onorariilor pentru inculpatul B., martora a precizat că Serviciul Juridic întocmea un referat pentru fiecare onorariu în parte și era aprobat de către inculpatul A. În ceea ce-l privește pe avocatul E., martora a menționat că acesta colabora cu cineva de la Compartimentul Executare Silită, fără a putea preciza cu cine anume.

Martorul U. a declarat (filele 23-25 vol. V dosar instanță) că până în luna august 2013 a lucrat în cadrul Primăriei Mangalia, ocupând funcția de director general al Direcției Generale Economice, precizând că în perioada în care inculpatul A. a fost primar s-au încheiat contracte de asistență juridică cu avocații B. (fost jurist al primăriei Mangalia), X. și Mocanu Liviu, încheierea contractelor de asistență juridică nefiind discutată în ședințele Consiliului Local, deoarece erau atributul exclusiv al primarului. În ceea ce privește plata onorariilor de avocat, martorul a precizat că, compartimentul juridic întocmea referate care ajungeau la el la semnat, semnătura lui fiind penultima pe dispoziția de plată, semnătura primarului fiind ultima, inculpatul semnând personal, nefiind aplicată ștampila cu semnătura acestuia, iar mențiunea „bun de plată” era făcută de către compartimentul juridic, care confirma astfel realizarea în totalitate sau parțial a serviciului juridic prestat. Martorul a menționat că, Consiliul Local aproba cheltuielile pentru serviciile juridice și niciodată nu s-au efectuat plăți cu depășirea limitei stabilite, fiind însă câteva situații în care, la rectificări bugetare, s-a suplimentat capitolul de cheltuieli pentru serviciile juridice, dar nu cu sume substanțiale. A mai precizat că în perioada 2011-2012 a constatat o creștere a încasărilor la bugetul local pe debite restante persoane fizice dar și persoane juridice în urma serviciilor juridice ale avocaților angajați de primărie; pe inculpatul B. martorul l-a văzut în perioada în care era avocat lucrând într-un birou situat la etajul I vizavi de secretariatul cabinetului primarului. De asemenea, că în anul 2011, după restructurarea aparatului bugetar, s-a pus în discuție necesitatea angajării, de către Primăria Mangalia, a unor avocați, deoarece la Biroul de Executare Silită, din trei persoane, au rămas doar două, dar efectiv lucra doar una singură, deoarece numita O. a intrat în concediu de creștere-îngrijire copil. Martorul a menționat că, de regulă, Trezoreria blochează efectuarea unei plăți dacă se depășește bugetul sau plata este nelegală, dar nu a fost niciun asemenea caz cât a lucrat el în Primăria Mangalia, iar el nu a constatat vreodată caracterul fictiv al unei facturi și, în consecință, documentația nu a fost restituită în nici un caz.

Martora Z. a declarat (filele 159-160 vol. V dosar instanță) că în perioada 2001-2014 a lucrat la compartimentul Contabilitate din cadrul Primăriei Mangalia, precizând că pentru plata serviciilor juridice prestate de către avocați ea efectua un control financiar intern și atâta timp cât exista disponibil financiar intern punea viza de control financiar preventiv și se făcea ordonanțarea de plată de către serviciul contabilitate, la efectuarea controlului financiar preventiv verificând existența facturii și faptul ca pe aceasta să existe mențiunea „bun de plată”, nefiind verificată legalitatea acelor acte de asistență juridică fiindcă nu știa exact cum au fost întocmite; modalitatea de întocmire a facturilor era verificată de către toate compartimentele pe unde trecea această documentație, facturile trebuind să conțină în mod obligatoriu următoarele mențiuni: natura serviciului prestat (servicii juridice sau contract de asistență juridică), numărul contractului în baza căruia s-a prestat serviciul juridic (aspect care era verificat de către compartimentul juridic care întocmea un referat în acest sens, referatul fiind verificat de către martoră pur și simplu prin existența lui), valoarea contractului sau valoarea parțială din contract, netrebuind să fie menționată și cantitatea deoarece era vorba despre un serviciu juridic și doar în cazul unor bunuri se menționa numărul acestora. Martora a precizat că exista un capitol special din bugetul primăriei, în care erau incluse aceste cheltuieli, cu serviciile juridice pentru avocați și niciodată nu a fost vreun caz în care să nu fi existat disponibil bugetar în acest capitol. A mai declarat că mențiunea „bun de plată” era făcută de către o persoană împuternicită special de către inculpatul A., iar inculpatul A. semna ultimul ordonanțarea de plată.

Martorul V. a declarat (filele 161-162 vol. V dosar instanță) că în perioada mandatului de primar al inculpatului A. a fost consilier local, la momentul audierii fiind viceprimar al Primăriei Mangalia, că în acea perioadă era o lipsă de personal la toate compartimentele, inclusiv la cel juridic și nici nu se puteau face angajări, iar inculpatul B. fusese jurist al primăriei până la un moment dat, după care a lucrat ca avocat pentru Primăria Mangalia. Martorul a precizat că în Consiliul Local s-a discutat că datorită volumului de activitate de la Serviciul Juridic era necesară încheierea unor contracte de angajare a unor servicii juridice, menționându-se că niciodată, în timpul mandatului de primar al inculpatului A. și nici ulterior, nu s-a discutat în Consiliul Local încheierea contractelor de asistență juridică cu anumiți avocați, ci doar necesitatea achiziției de servicii juridice, aceste discuții având loc de fapt în cadrul Primăriei și între consilierii locali, nefiind adoptată vreo hotărâre a Consiliului Local în acest sens. De asemenea, că la aceste discuții au participat și juriștii primăriei, care au precizat că nu făceau față. În ceea ce privește construcția bugetului Primăriei Mangalia, martorul a declarat că se aveau în vedere propunerile făcute de fiecare serviciu în parte, acestea cunoscând nevoile pentru anul respectiv.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în prezentul dosar, instanța de fond a reținut că, în urma reformelor din sistemul bugetar, din cursul anului 2010, salariile bugetarilor s-au redus și, de asemenea, s-a redus și numărul bugetarilor din instituțiile publice, în anul 2010 fiind dați afară mulți funcționari, iar angajarea unei persoane era posibilă doar la plecarea a 7 angajați.

Aceste reforme din sistemul bugetar au afectat și Primăria mun. Mangalia: inculpatul B. a formulat în luna noiembrie 2010 o cerere de suspendare din funcție ca urmare a reducerii salariului și optând pentru activitatea de avocat (ca urmare a intrării în Baroul Tulcea) având în vedere că salariul său era consumat aproape în întregime de o rată bancară pentru un credit ipotecar; în acel moment, la compartimentul juridic erau doar trei juriști (inculpatul B., J. și încă o persoană care se afla în concediu de creștere a copilului, iar la compartimentul Executare Silită persoane fizice și persoane juridice în 2010 din opt funcționari mai erau doar trei (dintre care unul pentru persoane juridice și doi pentru persoane fizice), aceste aspecte reieșind din declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Curtea a mai reținut că, deși la compartimentul juridic rămăsese efectiv doar martora J., după ce inculpatul B. a fost suspendat din funcție, volumul de lucru la acest compartiment a crescut, având în vedere numeroasele acțiuni pe care mai multe categorii de bugetari (inclusiv profesori) le-au făcut în instanță, ca urmare a reducerilor salariale sau a desfacerii contractelor de muncă sau ca urmare a acțiunilor pe care Primăria Mangalia a trebuit să le facă în instanță pentru recuperarea unor sume de bani plătite unor bugetari în mod nelegal, astfel cum se constatase în urma unui control al Curții de Conturi.

În aceste condiții, inculpatul B. a avut o discuție cu inculpatul A. (primar al mun. Mangalia) în vederea încheierii unui contract de asistență juridică lunară și a unor contracte de reprezentare în instanță pentru litigiile în care Primăria Mangalia era parte, inculpatul A. agreând o colaborare cu inculpatul B. deoarece pe de o parte îl cunoscuse ca jurist pe inculpatul B. și acesta cunoștea problemele Primăriei Mangalia iar pe de altă parte conveniseră niște onorarii (majoritatea între 50 lei și 80 de lei) mai mici decât cele solicitate de alți avocați.

În ceea ce privește Compartimentul Executări Silite pentru Persoane Juridice, unde lucra doar martorul R., s-a constatat necesitatea contractării serviciilor juridice ale unui avocat având în vedere că martorul R. nu putea să se ocupe decât de urgențe, respectiv înscrierea la masa credală pentru debitorii primăriei executați silit de către alți creditori; în aceste condiții s-a încheiat un contract de asistență juridică cu domnul avocat I. pentru recuperarea creanțelor unor persoane juridice cu datorii mai vechi de peste 50.000 lei; în același sens, s-a apreciat că deși somațiile și celelalte forme de executare erau semnate de către directorul Direcție Economice, faptul că ulterior erau trimise către debitori de către un cabinet de avocat vor face ca aceste demersuri să fi avut ca rezultat o mai bună recuperare a datoriilor decât dacă aceste demersuri erau făcute de către un angajat al Primăriei Mangalia.

Necesitatea contractării serviciilor juridice ale unor avocați a reieșit în urma discuțiilor purtate între inculpatul A. cu diferiți consilieri locali, dar și cu juriștii primăriei (aspect care reiese din coroborarea declarațiilor inculpatului A. cu declarațiile martorilor X., U. și V.

A mai reținut că în perioada noiembrie 2010-2012 Primăria Mangalia a încheiat contracte de asistență juridică nu doar cu avocații B. și I., ci și cu avocații X. și C.C.

Curtea a mai constatat că, în bugetul Primăriei Mangalia era prevăzut un cont pentru onorariile avocaților și notarilor, din acesta efectuându-se plățile pentru serviciile juridice contractate și niciodată nu a fost depășit bugetul prevăzut în acest cont, cu mențiunea că, de câteva ori s-au făcut rectificări bugetare, însă cu sume mici pentru acest cont, astfel cum reiese din declarațiile martorilor U. (director al Direcției Economice din cadrul Primăriei), Z. (funcționar în cadrul compartimentului Contabilitate) și V. (consilier local în acea perioadă).

Din declarațiile martorilor U. (director al Direcției Economice din cadrul Primăriei) și Z. (funcționar în cadrul compartimentului Contabilitate) a reieșit că pentru plata serviciilor juridice prestate de către avocați se efectua un control financiar intern și atâta timp cât exista disponibil financiar intern, se punea viza de control financiar preventiv și se făcea ordonanțarea de plată de către serviciul contabilitate, la efectuarea controlului financiar preventiv verificându-se existența facturii (care era depusă de către avocat) și faptul ca pe aceasta să existe mențiunea „bun de plată”, nefiind verificată legalitatea acelor acte de asistență juridică fiindcă nu știa exact cum au fost întocmite acestea, fiind însă verificată de către compartimentul juridic (v. declarația martorei J.); modalitatea de întocmire a facturilor era verificată de către toate compartimentele pe unde trecea această documentație, facturile trebuind să conțină în mod obligatoriu următoarele mențiuni: natura serviciului prestat (servici juridice sau contract de asistență juridică), numărul contractului în baza căruia s-a prestat serviciul juridic (aspect care era verificat de către compartimentul juridic care întocmea un referat în acest sens, referatul fiind verificat de către martora Z. pur și simplu prin existența lui), valoarea contractului sau valoarea parțială din contract, netrebuind să fie menționată și cantitatea, deoarece era vorba despre un serviciu juridic și doar în cazul unor bunuri se menționa numărul acestora.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul judecății s-a stabilit că Primăria mun. Mangalia a achitat în perioada în care inculpatul A. a fost primar (cu excluderea perioadelor în care acesta a fost suspendat din funcția de primar, respectiv 17 decembrie 2009-22 ianuarie 2010 și 14 noiembrie 2011-23 februarie 2012) următoarele sume:

- 184.060 lei către Cabinetul de avocat B., în baza a 96 contracte de asistență juridică;

- 221.676,78 lei către Cabinet avocat E. reprezentând asistență recuperare creanțe (32.766,94 lei), onorariu succes 15% recuperare creanțe (155.767,15 lei) și taxă pe valoarea adăugată (33.142,69 lei).

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea de Apel Constanța a reținut că serviciile juridice au fost prestate efectiv de către avocații B. și I., neexistând vreun indiciu care să creeze o îndoială că facturile emise de către aceștia nu ar reflecta realitatea. În același sens, toți martorii care l-au cunoscut în această perioadă pe inculpatul B. au precizat că era prezent în sediul Primăriei Mangalia aproape zilnic, că lucra într-un birou situat la etajul I vizavi de secretariat, că a redactat multe acțiuni în numele Primăriei Mangalia și că asigura reprezentarea Primăriei Mangalia în fața instanțelor de judecată (v. declarațiile martorilor J., X., Y., M., N., R., U.).

Cu privire la faptele de conflict de interese, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. și de complicitate la conflict de interese pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., a reținut că inculpații A. și B. nu au contestat starea de fapt reținută în rechizitoriu, ci doar au precizat că în discuțiile purtate cu ceilalți funcționari din cadrul Primăriei Mangalia nu a reieșit că ar fi fost vreo nelegalitate în ceea ce privește încheierea unor contracte de asistență juridică, consultație juridică și reprezentare între Primăria Mangalia și inculpatul B. în calitate de avocat în cadrul Baroului Tulcea (și care se suspendase din calitatea sa de jurist al Primăriei Mangalia avută anterior).

Curtea a reținut, de asemenea, că prin Dispoziția primarului mun. Mangalia (inculpatul A.) nr. 1404 din 22 septembrie 2008, inculpatul B. a fost angajat în funcția publică de conducere de șef serviciu juridic, cu un salariu de bază de 1539 lei, la care se adăuga indemnizația de conducere în procent de 30% și sporul de vechime (vol. 9, fila 10 d.u.p.).

Prin Dispoziția primarului mun. Mangalia (inculpatul A.) nr. 1606 din 03 noiembrie 2010, au fost suspendate, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 08 noiembrie 2010, raporturile de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an (vol. 9, fila 11 d.u.p.).

Prin Dispoziția primarului mun. Mangalia (inculpatul A.) nr. 1012 din 25 octombrie 2011, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost prelungită suspendarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an, începând cu data de 09 noiembrie 2011 (vol. 9, fila 12 d.u.p.).

Prin Dispoziția primarului mun. Mangalia nr. 677 din 24 august 2012, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., ca urmare a cererii acestuia din urmă (vol. 9, fila 13 d.u.p.).

Contractul de asistență juridică nr. 1001 (vol. 3, fila 225 d.u.p.) a fost încheiat între Primăria Mangalia și inculpatul B. în calitate de avocat la 09 noiembrie 2010, deci la șase zile de la emiterea Dispoziției nr. 1606 din 03 noiembrie 2010 și a doua zi de la momentul suspendării raporturilor de serviciu ale inculpatului B.

Ulterior, până la data de 11 septembrie 2012, Primăria mun. Mangalia a mai încheiat încă 95 de contracte de asistență juridică cu inculpatul B. (vol. 3, filele 199-294 d.u.p.).

Din totalul de 96 de contracte de asistență juridică încheiate între Primăria mun. Mangalia și inculpatul B. în perioada 09 noiembrie 20101 - 11 septembrie 2012, 95 au fost semnate de inculpatul A., în calitate de primar.

Contractul de asistență juridică din 16 ianuarie 2012 a fost încheiat de către inculpatul L., viceprimar al mun. Mangalia și primar interimar al localității pe durata suspendării din funcție a inculpatului A. (vol. 3, fila 277 d.u.p.).

Cu privire la rezolvarea acțiunii penale, instanța a reținut că dispozițiile legale care reglementează rezolvarea acțiunii penale sunt cele prev. de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd: “Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, curtea a reținut că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

a) A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu care decurgeau din funcția de primar al mun. Mangalia, efectuând plăți de la bugetul local, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie, în cuantum total de 437.879,98 lei, către Cabinetele avocaților B. și E., în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu acestea,

- conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, inculpatul A., în calitate de primar al mun. Mangalia, a încheiat un număr de 95 de contracte de asistență juridică cu inculpatul B., deși acesta fusese în raporturi de muncă în ultimii 5 ani cu Primăria mun. Mangalia., ambele, cu aplicarea art. 38 alin. (1)C. pen.

b) B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, după suspendarea la cererea sa din funcția de șef al Serviciului Juridic din cadrul Primăriei mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat 95 de contracte de asistență juridică în baza cărora urma să efectueze în beneficiul Primăriei mun. Mangalia aceleași activități pe care le presta și în calitate de funcționar public, însă în schimbul unor remunerații mult mai mari, a emis facturi fără respectarea condițiilor impuse de lege pentru achitarea lor și a încasat suma de 210.760 lei plătită în mod nelegal către Cabinetul de avocat B. de inculpatul A., în calitate primar al mun. Mangalia,

- complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, în calitate de avocat, inculpatul B., a încheiat cu inculpatul A., în calitate de primar al mun. Mangalia, un număr de 95 de contracte de asistență juridică deși fusese în raporturi de muncă în ultimii 5 ani cu Primăria mun. Mangalia, unde ocupase funcția de șef al Serviciului Juridic, iar la momentele încheierii contractelor respective, aceste raporturi de muncă nu încetaseră, ci erau doar suspendate și a beneficiat de pe urma încheierii acestor contracte, obținând importante foloase materiale, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

La termenul din data de 22 aprilie 2016, părțile au pus concluzii asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor invocată din oficiu, de către curte la termenul din 06 aprilie 2016:

- pentru inculpatul A. din infracțiunile menționate în rechizitoriu de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014, raportat la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și în infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.;

- pentru inculpatul B. din infracțiunile reținute în rechizitoriu de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 2531alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014 și la art. 248 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, și în infracțiunea de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.

Curtea a reținut că presupusele fapte care fac obiectul prezentului dosar au fost comise în perioada noiembrie 2010-iulie 2012, deci anterior datei intrării în vigoare a N.C.P. la 01 februarie 2014, urmând a se face o examinare și a legii penale mai favorabile potrivit art. 5 C. pen.

De asemenea, că această examinare a legii penale mai favorabile trebuie efectuată global, în raport cu toate dispozițiile uneia dintre legile penale succesive în timp raportat la data de 01 februarie 2014, în acest sens pronunțându-se Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 (publicată în M. Of. al României, partea I nr. 372 din 20 mai 2014), decizie definitivă și general obligatorie, prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța de fond a reținut că:

1. pentru infracțiunea de abuz în serviciu:

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014, raportat la art. 248 C. pen. 1969 prevede sancțiunea închisorii de la 3 ani la 15 ani;

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) N.C.P. prevede sancțiunea închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni;

2) pentru infracțiunea de conflict de interese:

- art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 prevede sancțiunea închisorii de la 6 luni la 5 ani;

- art. 301 N.C.P. prevede sancțiunea închisorii de la 1 an la 5 ani.

În ceea ce privește regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, a reținut că art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1968 prevede un spor de pedeapsă facultativ adăugat la pedeapsa cea mai mare aplicată, pe când art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. prevede adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă obligatoriu constând în 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate.

Prin urmare, a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile penale anterioare datei de 01 februarie 2014 (data intrării în vigoare a N.C.P.) raportat, atât la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de infracțiunile care fac obiectul judecății, cât și regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, încadrarea juridică a faptelor, urmând a se face potrivit dispozițiilor penale anterioare datei de 01 februarie 2014.

A mai apreciat că forma continuată a acestor infracțiuni, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, se impune a fi reținută, având în vedere perioada de timp, noiembrie 2010-iulie 2012, în care s-ar fi comis acte materiale diferite ale acelorași infracțiuni de abuz în serviciu și conflict de interese (în forma autoratului pentru inculpatul A. și în forma complicității pentru inculpatul B.).

De asemenea, a constatat că pentru infracțiunea de abuz în serviciu (în forma autoratului pentru inculpatul A. și în forma complicității pentru inculpatul B.) nu se impune reținerea agravantei prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 (ca urmare a schimbării încadrării juridice din art. 77 lit. a) N.C.P.) constând în săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, având în vedere că prin rechizitoriu nu s-a reținut și vinovăția numitului I. la comiterea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prin punctul 4 al rechizitoriului dispunându-se clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, de către suspectul I.

Cu privire la fapta de abuz în serviciu care face obiectul judecății pentru inculpatul A., a expus că, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu reținută pentru inculpatul A., prin rechizitoriu s-a avut în vedere că:

- nu s-au întocmit, potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006, note justificative la nivelul Primăriei Mun. Mangalia în vederea încheierii contractelor de asistență juridică cu, Cabinetul de avocat B. și Cabinet avocat E. De asemenea, nu au existat Hotărâri de Consiliu Local prin care să se aprobe încheierea unor asemenea contracte;

- niciunul dintre cele 96 contracte de asistență juridică încheiate între Primăria Municipiului Mangalia și inculpatul B. și nici contractul de asistență juridică încheiat între Primăria Mun. Mangalia și Cabinet avocat E. (acesta din urmă pentru recuperarea creanțelor Primăriei Mun. Mangalia) nu poartă viza de control financiar preventiv, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, nefiind respectate nici prevederile Ordinului ministrului Finanțelor Publice nr. 1792/2002 privind aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice;

- contractele de asistență juridică și facturile emise în baza lor nu îmbracă forma unui angajament legal în condițiile stabilite de art. 54 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, efectuarea plăților în limita creditelor bugetare aprobate trebuind să se facă numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate, însă cheltuielile cu serviciile de asistență juridică din prezenta cauză au fost înregistrate în contabilitate și plătite fără a exista confirmarea serviciului efectuat și documentele legale vizate pentru „Bun de plată”, precum și în lipsa unui contract legal încheiat, cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu;

- plățile de la bugetul local către Cabinetul de avocat B. și Cabinet avocat E. au fost efectuate în lipsa oricărui document justificativ care să confirme pretențiile creditorului, să certifice exactitatea sumelor de plată, executarea serviciilor, precum și realitatea acestora și conformitatea lor cu cele stipulate în contract;

- în ceea ce privește onorariul de succes plătit Cabinetului de avocat E. nu s-a stabilit dacă încasările la buget sunt ca urmare a măsurilor de executare silită sau sunt plăți voluntare ale contribuabililor; în plus, în cadrul Serviciului Juridic și Executări Silite din cadrul Primăriei Mun. Mangalia existau funcționari care aveau obligații de serviciu executarea silită a creanțelor bugetare, contractarea acestei activități cu, Cabinetul de avocat E. fiind astfel nejustificată și nelegală, având în vedere că aceste compartimente erau singurele competente să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită raportat la dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 92/2003 și art. 32 C. proc. fisc.;

- cheltuielile cu serviciile de asistență juridică din perioada 05 februarie 2011 - 07 decembrie 2011 pentru cabinet avocat B. au fost angajate, ordonanțate și plătite sub responsabilitatea inculpatului A., care a semnat contractele de asistență juridică, angajând astfel cheltuielile respective, și a directorului general al Direcției Economice, martorul U., care a vizat facturile pentru „ Bun de plată” prin care a confirmat efectuarea serviciilor fără a avea la bază un document justificativ prevăzut de lege;

- cheltuielile cu serviciile de asistență juridică din perioada 07 februarie 2012 - 20 iunie 2012 pentru cabinet avocat B. au fost angajate, ordonanțate și plătite sub responsabilitatea exclusivă a ordonatorului principal de credite, inculpatul A., care a semnat, atât contractele de asistență juridică, cât și facturile pentru „Bun de plată”, prin care a confirmat efectuarea serviciilor fără a avea la bază un document justificativ prevăzut de lege;

- cheltuielile cu serviciile de asistență juridică, reprezentare și consultanță în executarea silită a creanțelor fiscale în sumă totală de 227.119,98 lei, achiziționate de la Cabinetul de avocat E. în baza contractului de asistență juridică din 22 iulie 2011 au fost angajate, lichidate, ordonanțate și plătite cu aprobarea ordonatorului principal de credite, inculpatul A.

În ceea ce privește contractarea serviciilor juridice de către Primăria Mun. Mangalia, Curtea de Apel Constanța a reținut că O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 (publicată în M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006) privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii prevede în mod expres în art. 16 alin. (1): „În cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de achiziție publică ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2/B, atunci obligația de a aplica prezenta ordonanță de urgență se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează numai la prevederile art. 35 - 38 și art. 56.”

Curtea a mai reținut că în Anexa nr. 2B la pct. 21 este menționat „Servicii juridice”, și deci aplicarea O.U.G. nr. 34/2006 se aplica doar pentru servicii juridice contractate, de către autoritățile sau instituțiile publice în valoare mai mare de echivalentul în lei a 125.000 euro, cuantum prev. de art. 57 alin. (2) rap. la art. 8 lit. a) din aceeași ordonanță de urgență.

Prin H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 (publicată în M. Of. nr. 625 din 20 iulie 2006) s-au aprobat normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 și în art. 5 alin. (2) din această hotărâre de guvern s-a prevăzut că: „Compartimentul intern specializat prevăzut la art. 3 alin. (1) are obligația de a elabora o notă justificativă în toate situațiile în care procedura de atribuire propusă pentru a fi aplicată este alta decât una dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) din ordonanța de urgență sau, în cazul atribuirii unui contract sectorial, la art. 251 alin. (1) din ordonanța de urgență”.

Față de dispozițiile legale expuse mai sus, a constatat că, în prezenta cauză, Primăria Municipiului Mangalia nu avea obligația de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 și a art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, având în vedere că nici unul dintre contractele de achiziție de servicii juridice încheiate cu, Cabinet avocat B. și Cabinet avocat E. nu a avut o valoare mai mare de echivalentul în lei a 125.000 euro, fiind incidente în consecință prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, pentru contractarea unor servicii juridice în cuantum de până în 125.000 euro în echivalent lei, Primăria Mun. Mangalia nu avea obligația de a întocmi note justificative potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 atâta timp cât nu se aplica O.U.G. nr. 34/2006.

A mai reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 care reglementează procedura de achiziție directă de produse, servicii sau lucrări în echivalent lei până la 5.000 euro, raportat la faptul că art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 face parte din Secțiunea a 5-a „Domeniu de aplicare. Excepții” a O.U.G. nr. 34/2006 și prin urmare, atâta timp cât potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 această ordonanță se aplică doar pentru achiziția de servicii juridice în valoare mai mare de echivalent lei a 125.000 euro, pentru achiziția de servicii juridice în valoare mai mică decât acest cuantum nu se aplică O.U.G. nr. 34/2006 și deci nici dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea a mai constatat că art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu a fost modificat prin O.U.G. nr. 94/2007 sau Legea nr. 279/2011.

Față de aspectele expuse mai sus, curtea a constatat că, în prezenta cauză, Primăria Mun. Mangalia nu avea obligația de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 și a art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, având în vedere că nici unul dintre contractele de achiziție de servicii juridice încheiate cu, Cabinet avocat B. și Cabinet avocat E. nu a avut o valoare mai mare de echivalent lei a 125.000 euro.

Un alt aspect important, reținut de instanța de fond, a fost acela că, în perioada noiembrie 2010-iulie 2012, pentru contractarea de către instituțiile publice a serviciilor juridice, nu era necesar să existe hotărâri ale Consiliului Local în cazul primăriilor, neexistând nicio prevedere legală în acest sens în vigoare în acea perioadă.

Această obligație legală a fost prevăzută de abia prin art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26 din 06 iunie 2012 (publicată în M. Of. nr. 392 din 12 iunie 2012) privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative: „În situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii, numai cu aprobarea:

b) consiliilor locale, consiliilor județene sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, pentru autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice locale.”

A mai avut în vedere și că potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 26/06 iunie 2012: „Contractele de servicii juridice de consultanță, asistență și/sau reprezentare, precum și cele încheiate în condițiile Legii nr. 672/2002, republicată, pentru asigurarea activității de audit intern, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate.”, și prin urmare, contractele de asistență juridică încheiate între Primăria Mangalia și avocații B. și I., derulate până în iulie 2012 au rămas valabile în condițiile în care au fost încheiate.

Astfel cum s-a reținut în starea de fapt, instanța a avut în vedere că necesitatea contractării serviciilor juridice ale unor avocați a reieșit în urma discuțiilor purtate între inculpatul A. cu diferiți consilieri juridici dar și cu juriștii (aspect care reiese din coroborarea declarațiilor inculpatului A. cu declarațiile martorilor X., U. și V.

Curtea a mai reținut, cu privire la starea de fapt, că în bugetul Primăriei Mangalia era prevăzut un cont pentru onorariile avocaților și notarilor, din acesta efectuându-se plățile pentru serviciile juridice contractate și niciodată nu a fost depășit bugetul prevăzut în acest cont, cu mențiunea că de câteva ori s-au făcut rectificări bugetare, însă cu sume mici pentru acest cont, astfel cum reiese din declarațiile martorilor U. (director al Direcției Economice din cadrul Primăriei), Z. (funcționar în cadrul compartimentului Contabilitate) și V. (consilier local în acea perioadă).

În ceea ce privește execuția bugetară a cheltuielilor bugetare, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 273 din 29 iunie 2006 (publicată în M. Of. nr. 618 din 18 iulie 2006).

Astfel, potrivit art. 54 din Legea nr. 273/2006:

„(1) În procesul execuției bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanțare, plată.

(2) Execuția bugetară la orașe, municipii, sectoarele municipiului București, județe și municipiul București se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil.

(3) Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.

(4) Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil, în limita fondurilor disponibile.”

Astfel cum s-a reținut mai sus, exista un cont pentru onorariile avocaților și notarilor, Bugetul Primăriei Mun. Mangalia fiind aprobat pentru fiecare an prin Hotărâre a Consiliului Local Mangalia, din acest cont efectuându-se plățile pentru serviciile juridice contractate, nefiind niciodată depășit bugetul prevăzut în acest cont, Curtea constatând astfel că au fost respectate dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.”

Astfel cum s-a arătat la stabilirea stării de fapt, Curtea de Apel Constanța a reținut că serviciile juridice au fost prestate efectiv de către avocații B. și I., neexistând vreun indiciu care să creeze o îndoială că facturile emise de către aceștia nu ar reflecta realitatea; în același sens, toți martorii care l-au cunoscut în această perioadă pe inculpatul B. au precizat că acesta era prezent în sediul Primăriei Mangalia aproape zilnic, că lucra într-un birou situat la etajul I vizavi de secretariat, că a redactat multe acțiuni în numele Primăriei Mangalia și că asigura reprezentarea Primăriei Mangalia în fața instanțelor de judecată (v. declarațiile martorilor J., X., Y., M., N., R., U.); în ceea ce privește contractul încheiat cu avocatul I., a reținut că la compartimentul Executări Silite pentru persoane juridice lucra doar martorul R. și s-a constatat necesitatea contractării serviciilor juridice ale unui avocat având în vedere că martorul R. nu putea să se ocupe decât de urgențe, respectiv înscrierea la masa credală pentru debitorii primăriei executați silit de către alți creditori; în acest condiții s-a încheiat un contract de asistență juridică cu domnul avocat I. pentru recuperarea creanțelor unor persoane juridice cu datorii mai vechi de peste 50.000 lei; în același sens, s-a apreciat că deși somațiile și celelalte forme de executare erau semnate de către directorul Direcție Economice, faptul că ulterior erau trimise către debitori de către un cabinet de avocat vor face ca aceste demersuri să aibă ca rezultat o mai bună recuperare a datoriilor decât dacă aceste demersuri erau făcute, de către un angajat al Primăriei Mangalia.

În ceea ce privește procedura de plată a facturilor privind serviciile juridice prestate de către avocații B. și I., s-a arătat că din declarațiile martorilor U. (director al Direcției Economice din cadrul Primăriei) și Z. (funcționar în cadrul compartimentului Contabilitate) reiese că pentru plata serviciilor juridice prestate de către avocați se efectua un control financiar intern și atâta timp cât exista disponibil financiar intern se punea viza de control financiar preventiv și se făcea ordonanțarea de plată de către serviciul contabilitate, la efectuarea controlului financiar preventiv verificându-se existența facturii (care era depusă de către avocat) și faptul ca pe aceasta să existe mențiunea „bun de plată”, nefiind verificată legalitatea acelor acte de asistență juridică fiindcă nu se știa exact cum au fost întocmite, acestea fiind verificată însă de către compartimentul juridic (v. declarația martorei J.); modalitatea de întocmire a facturilor era verificată de către toate compartimentele pe unde trecea accesată documentație, facturile trebuind să conțină în mod obligatoriu următoarele mențiuni: natura serviciului prestat (servici juridice sau contract de asistență juridică), numărul contractului în baza căruia s-a prestat serviciul juridic (aspect care era verificat de către compartimentul juridic care întocmea un referat în acest sens, referatul fiind verificat de către martora Z. pur și simplu prin existența lui), valoarea contractului sau valoarea parțială din contract, netrebuind să fie menționată și cantitatea, deoarece era vorba despre un serviciu juridic și doar în cazul unor bunuri se menționa numărul acestora.

Față de ansamblul aspectelor expuse, instanța a constatat că nu se poate reține în prezenta cauză că faptele inculpatului A. care în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, în calitate de primar al mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat plăți din bugetul mun. Mangalia în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu Cabinetele avocaților B. și E. nu sunt prevăzute de legea penală atâta timp cât nu se poate reține că inculpatul A. nu a respectat vreuna dintre dispozițiile legale privind angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor cu serviciile juridice, dispoziții legale care îi reveneau în calitate de primar al Mun. Mangalia, fiind astfel ordonator de credite.

În consecință, Curtea de Apel Constanța a constatat că se impune achitarea inculpatului A. în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.

Cu privire la fapta de conflict de interese care face obiectul judecății pentru inculpatul A., raportat la starea de fapt reținută mai sus, curtea a constatat că inculpatul A., în calitate de primar al Mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, a încheiat un număr de 95 de contracte de asistență juridică cu inculpatul B., deși acesta din urmă a ocupat funcția de șef serviciu juridic în cadrul Primăriei Mangalia începând din data de 22 septembrie 2008 până în data de 08 noiembrie 2010, când raporturile de serviciu au fost suspendate, la cererea inculpatului B., acesta aflându-se astfel în raporturi de muncă cu Primăria Mun. Mangalia în ultimii 5 ani, în sensul art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968.

Instanța de fond a mai reținut că art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 este incriminată și prin N.C.P., infracțiunea de conflict de interese nefiind dezincriminată, ci este reglementată prin art. 301 N.C.P., însă astfel cum a arătat mai sus, curtea a reținut că legea penală mai favorabilă, din punct de vedere global, este constituită din dispozițiile penale anterioare datei de 01 februarie 2014, data intrării în vigoare a N.C.P.

Potrivit art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 constituie infracțiunea de conflict de interese:

„Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă”.

Curtea a constatat că nu este întemeiată apărarea inculpatului A., în sensul că nu el s-a aflat în raporturi de muncă cu inculpatul B., ci Primăria Mangalia.

În acest sens, curtea de apel a avut în vedere că, atâta timp cât inculpatul A. a ocupat funcția de primar al Mun. Mangalia, începând din anul 2008, este evident că raporturile de muncă ale Primăriei Mangalia se exercitau prin primar, în raport cu funcționarii Primăriei Mangalia.

Mai mult, a reținut că, chiar inculpatul A. a emis Dispoziția nr. 1404 din 22 septembrie 2008, prin care inculpatul B. a fost angajat în funcția de șef serviciu juridic, în cadrul Primăriei Mangalia, raporturile de muncă luând naștere astfel prin dispoziția inculpatului A.

Deși prin Dispoziția primarului mun. Mangalia (inculpatul A.) nr. 1606 din 03 noiembrie 2010, au fost suspendate, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 08 noiembrie 2010, raporturile de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an, iar ulterior prin Dispoziția primarului mun. Mangalia (inculpatul A.) nr. 1012 din 25 octombrie 2011, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost prelungită suspendarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an, începând cu data de 09 noiembrie 2011, instanța a constatat că până la data emiterii Dispoziției primarului Municipiului Mangalia nr. 677 din 24 august 2012, când s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., ca urmare a cererii acestuia din urmă, inculpatul B. a fost angajat al Primăriei Mun. Mangalia, raporturile de serviciu fiind doar suspendate în această perioadă, nefiind întemeiate apărările inculpaților, în sensul că, pe durata suspendării raporturilor de serviciu ale inculpatului B., acesta nu a mai fost angajat al Primăriei Municipiului Mangalia.

Faptul că perioada suspendării raporturilor de serviciu în condițiile art. 95 alin. (2) (la cererea motivată a funcționarului public) din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 republicată (publicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007) nu se consideră vechime în funcția publică, nu înseamnă că funcționarul public respectiv nu mai este angajat al instituției publice respective, suspendarea raporturilor de serviciu având drept efect și suspendarea unor drepturi ale angajatului, care derivă din raportul de muncă (dreptul la remunerație, dreptul la vechime în funcția publică), cu excepția cazurilor expres prevăzute de art. 96 alin. (4) din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 republicată.

În acest sens, curtea de apel a avut în vedere și dispozițiile art. 96 alin. (3), teza a III-a din Legea nr. 188/08 decembrie 1999 republicată, care prevăd că: „Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză”, ceea ce înseamnă că pe perioada suspendării raporturilor de muncă funcționarul public este în continuare angajat al instituției publice.

Nu a reținut nici apărarea inculpatului A., în sensul că s-a consultat cu mai multe persoane din cadrul Primăriei Mangalia, care i-au spus că nu exista niciun impediment legal, în ceea ce privește încheierea unor contracte de asistență juridică cu inculpatul B. (fost jurist în cadrul Primăriei Mangalia ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate la cererea acestuia), judecătorul fondului reținând că nimeni nu poate invoca în apărare necunoașterea legii, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.

În același sens, a mai reținut că fapta de conflict de interese a fost incriminată, pentru prima dată în legislația română prin Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la 11 august 2006 și că este de notorietate publică că în perioada 2010-2012, au fost mediatizate multe cazuri de conflicte de interese, pentru care erau cercetați penal diverși funcționari publici, astfel că inculpatul A. era avizat cu privire la natura penală a faptelor sale de angajare a unor servicii juridice prestate, de către inculpatul B.

A explicat că prin incriminarea conflictului de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice, presupunând corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor sau persoanelor cu care aceasta a avut relații comerciale sau a persoanelor cu care a fost în raporturi de muncă în perioada anterioară, aspecte de natură a crea o suspiciune cu privire la exercitarea corectă și obiectivă a atribuțiilor sale de serviciu.

Chiar dacă serviciile juridice au fost prestate de către inculpatul B., iar majoritatea onorariile nu au fost mari, (fiind cuprinse între 50 lei și 1.600 lei pentru fiecare contract de reprezentare, respectiv de 2.500 lei lunar pentru contractul de asistență juridică lunară), urmarea imediată a infracțiunii de conflict de interese s-a produs, în sensul că, s-a creat o stare de neîncredere că inculpatul A. și-ar fi exercitat cu obiectivitate atribuțiile de serviciu atâta timp cât a preferat să încheie acele contracte de asistență juridică chiar cu un angajat al Primăriei Mangalia, care de abia își suspendase raporturile de serviciu și care funcționase anterior ca jurist în cadrul Primăriei Mangalia.

Față de ansamblul aspectelor expuse, curtea a constatat că faptele inculpatului A., care în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012, a încheiat un număr de 95 de contracte de asistență juridică cu suspectul B., deși în perioada respectivă acesta din urmă era angajatul Primăriei mun. Mangalia (raporturile de serviciu fiind doar suspendate și nu încetate), iar anterior a exercitat începând din 12 septembrie 2008 efectiv funcția de jurist în cadrul Primăriei Mangalia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea de Apel Constanța a constatat că inculpatul A. (primar al Mun. Mangalia) a acționat cu intenție directă, realizând și urmărind, ca prin semnarea contractelor de asistență, consultație și reprezentare juridică dintre Primăria Mangalia și inculpatul B., acesta să obțină venituri mai mari decât cele care le obținea anterior ca jurist în cadrul Primăriei Mangalia, raportat și la faptul că salariile bugetarilor se reduseseră cu 25% începând cu jumătatea anului 2010.

Cu privire la fapta de abuz în serviciu în forma complicității care face obiectul judecății pentru inculpatul B., având în vedere ansamblul aspectelor expuse mai sus, prin care instanța a constatat că nu se poate reține, în prezenta cauză, că faptele inculpatului A., care în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, în calitate de primar al mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat plăți din bugetul mun. Mangalia în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu Cabinetele avocaților B. și E., nu sunt prevăzute de legea penală.

Atâta timp cât nu se poate reține că inculpatul A. nu a respectat vreuna dintre dispozițiile legale privind angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor cu serviciile juridice care îi reveneau în calitate de primar al Mun. Mangalia, fiind astfel ordonator de credite, a constatat că nu se poate reține nici că ar fi prevăzute de legea penală faptele inculpatului B. care, în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, după suspendarea la cererea sa din funcția de șef al Serviciului Juridic din cadrul Primăriei mun. Mangalia, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat 95 de contracte de asistență juridică în baza cărora urma să efectueze servici juridice în beneficiul Primăriei mun. Mangalia.

Prin urmare, dacă se constată că faptele pentru care este cercetată o persoană în calitate de autor nu sunt prevăzute de legea penală, pe cale de consecință nu se poate reține că faptele pentru care este cercetată o persoană în calitate de complice ar fi prevăzute de legea penală.

Față de aspectele expuse, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen., curtea a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 248 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.

Cu privire la fapta de conflict de interese în forma complicității care face obiectul judecății pentru inculpatul B., cu referire la infracțiunea de conflict de interese în forma complicității, s-a constatat că, atât literatura juridică, cât și practica judiciară, au stabilit că este posibilă comiterea unei asemenea infracțiuni, însă trebuie să fie îndeplinite condițiile ca o persoană să fie complice: „Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”.

În acest sens, s-au reținut situații de fapt în care, complicele a pus la dispoziția autorului infracțiunii de conflict de interese diferite modalități de realizarea a folosului material obținut prin comiterea infracțiunii de conflict de interese, a fost de acord cu mandatarea, de către autorul infracțiunii de conflict de interese, pentru luarea unei decizii în sensul art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968, complicele știind care este scopul real urmărit prin luarea acelei decizii, complicele a înlesnit în mod direct îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii de către un funcționar public, cunoscând scopul real urmărit de funcționarul și care se încadrează în urmările prevăzute de art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968.

În cazul de față, inculpatul B. este chiar beneficiarul deciziilor luate de către inculpatul A. de încheiere a unor contracte de asistență juridică, reprezentare și consultație juridică între Primăria Mangalia și inculpatul B. în calitate de avocat, deși lucrase anterior efectiv ca jurist în cadrul Primăriei Mangalia.

Faptul că inculpații A. și B. au precizat, în declarațiile date în fața instanței, că au discutat despre posibilitatea încheierii unor contracte de asistență, consultați și reprezentare juridică nu înseamnă, în opinia instanței, că inculpatul B. a urmărit să înlesnească în vreun fel comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de conflict de interese.

Astfel, inculpatul B. a solicitat încheierea unor asemenea contracte juridice și s-au stabilit onorariile pe care le va solicita, nu pentru a înlesni sau ajuta la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese de către inculpatul A., ci inculpatul B. a urmărit să-și exercite activitatea de avocat și să obțină astfel venituri necesare traiului zilnic.

Ca urmare a discuțiilor dintre inculpații A. și B., cu privire la posibilitatea încheierii unor asemenea contracte de asistență, consultanță și reprezentare juridică pentru Primăria Mangalia, având în vedere și faptul că inculpatul B. (ce exercitase efectiv câțiva ani funcția de jurist în cadrul Primăriei Mangalia) cunoștea foarte bine litigiile în care era implicată Primăria Mangalia, s-a concretizat și încheierea primului contract de asistență juridică la scurt timp, respectiv a doua zi după ce a intrat în vigoare dispoziția inculpatului A. de suspendare a raporturilor de serviciu ale inculpatului B. cu Primăria Mangalia, fără a însemna implicit că a existat o înțelegere a celor 2 inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, de către inculpatul A.

Curtea a constatat că din niciun mijloc de probă administrat în cauză nu reiese, în mod cert, că inculpatul B. a acționat cu intenția directă de a-l ajuta pe inculpatul A. să săvârșească infracțiunea de conflict de interese, ci, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul B. a urmărit să-și exercite activitatea de avocat și să obțină astfel venituri necesare traiului zilnic.

Prin urmare, a constatat că inculpatul B. nu a acționat cu forma de intenție prevăzută de lege, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., curtea a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, față de modalitatea de soluționare a acțiunii penale, astfel cum a fost expusă mai sus, instanța a constatat că doar inculpatul A. urmează a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, a reținut că aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., se face global, cu privire la toate instituțiile, fie cele prevăzute în C. pen. 1969, fie cele prevăzute de C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014.

A arătat că, în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 (publicată în M. Of. al României, partea I nr. 372 din 20 mai 2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă și general obligatorie.

Prin urmare, la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul A. a avut în vedere dispozițiile prevăzute de C. pen. 1969.

În consecință, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. 1969, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei:

“(1) La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”, reținând modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpatul A. (numărul de contracte de asistență, consultați și reprezentare juridică - 95), perioada de timp în care au fost semnate aceste contracte (noiembrie 2010-iulie 2012), urmarea produsă (crearea unei imagini de lipsă de obiectivitate a Primăriei Mangalia privind contractarea serviciilor juridice), conduita procesuală a inculpatului A. (s-a prezentat în mod constant la judecată în fața instanței de fond, a recunoscut încheierea contractelor dar nu a recunoscut motivul real pentru care a preferat să încheie aceste contracte cu inculpatul B.) și circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale).

Raportat la aspectele expuse mai sus, precum și la limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 (închisoare de la 6 luni la 5 ani), a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și pedepsele complementare, a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a N.C.P.: “În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, fiind astfel aplicabile dispozițiile prevăzute de C. pen. din 1969.

În consecință, raportat la natura infracțiunii comise și de modalitatea de comitere a acesteia, în baza art. 71 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care, pedeapsa principală care urmează a fi aplicată inculpatului A. este de 1 an închisoare, mai mică decât limita de 2 ani închisoare, nu este posibilă aplicarea pedepsei complementară, nefiind îndeplinită cerința expresă prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. 1968.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor, a constatat că sunt incidente aspectele expuse mai sus, referitoare la Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 372 din 20 mai 2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă și general obligatorie.

Prin urmare, raportat la aspectele expuse mai sus, la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei pentru inculpatul A. s-au avut în vedere dispozițiile prevăzute de C. pen. 1969.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, Curtea de Apel Constanța a avut în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.

Raportat la modalitatea concretă a faptei, la vârsta inculpatului A., la faptul că nu a suferit anterior alte condamnări, la natura infracțiunii comise, la faptul că, deși a creat o imagine de lipsă de obiectivitate privind contractarea serviciilor juridice de către Primăria Mangalia, prin alegerea unui fost jurist al Primăriei Mangalia, totuși cuantumul onorariilor încasate de către inculpatul B. nu au fost mari (fiind cuprinse între 50 lei și 1.600 lei pentru fiecare contract de reprezentare și 2.500 lei lunar pentru contractul de consultație juridică lunară) precum și la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată (1 an închisoare), judecătorul instanței de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen. 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că, chiar fără executarea acesteia, inculpatul A. nu va mai comite alte infracțiuni.

În consecință, în baza art. 81 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., Curtea a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. 1969, punând în vedere inculpatului A. dispozițiile art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Având în vedere că regimul pedepsei accesorii urmează regimul pedepsei principale a închisorii, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, Curtea a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește rezolvarea acțiunii civile, a constatat că la data de 27 ianuarie 2015 (în cursul judecății în cameră preliminară) s-a depus la dosar un înscris de către Primăria Mun. Mangalia, prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 648.639,98 lei, reprezentând creanțe fiscale constituite din:

- suma de 437.879,98 lei plăți contracte asistență juridică către cabinete avocați (prejudiciu creat de inculpatul A.);

- suma de 210.760 lei, reprezentând prejudiciul creat de inculpatul B.

Având în vedere aspectele expuse mai sus cu privire la soluțiile de achitare, în temeiul art. 16 lit. b), teza I C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în forma autoratului pentru inculpatul A. și în forma complicității pentru inculpatul B., în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Primăria Municipiului Mangalia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 11/P/2014 din data de 05 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului B. din imobilul apartament cu 2 camere și dependințe situat în Mun. Mangalia, județul Constanța, înscris în cartea funciară, măsura asiguratorie încetând de drept dacă persoana vătămată Primăria Municipiului Mangalia nu va introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Referitor la cheltuielile judiciare, curtea a constatat că, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen.: “În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului”.

A avut în vedere, la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare, avansate de către stat că prin rechizitoriu s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli judiciare în cuantum de câte 2.500 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați și că cercetarea judecătorească a durat aprox. 1 an, fiind acordate mai multe termene de judecată, fiind citate părțile, martorii propuși din rechizitoriu, apreciindu-se că s-au avansat cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei, deci câte 1.000 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați.

A mai reținut că doar pentru inculpatul A. se va pronunța o soluție de condamnare, însă doar pentru una dintre cele 2 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul B. va fi achitat, pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, cheltuielile judiciare avansate de către stat în cazul infracțiunilor pentru care se va dispune achitarea urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 62/P din 20 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații A. și B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, în cuprinsul motivelor de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, deoarece atribuirea acestor contracte nu poate fi lăsată la bunul plac al autorităților contractante, care nu pot acționa discreționar în această privință, inculpatul având obligația de a acționa într-o manieră care să asigure respectarea principiilor și scopurilor prevăzute de lege, inclusiv prin solicitarea unor oferte de la alți avocați pentru respectarea unor servicii similare.

De asemenea, că obligativitatea adoptării unor hotărâri de consiliu local pentru încheierea contractelor de asistență juridică a fost introdusă prin O.U.G. nr. 26/2012, publicată în M. Of., în luna iunie 2012.

A mai arătat că instanța nu a observat că diminuarea numărului angajaților care puteau presta servicii juridice în beneficiul Primăriei Municipiului Mangalia s-a datorat chiar faptei inculpatului A., care a aprobat cererea de suspendare a raporturilor de muncă formulată de coinculpatul B., deși cunoștea insuficiența personalului de specialitate.

În continuare s-a susținut că, dacă s-ar aprecia că la încheierea contractelor de asistență cu inculpatul B. nu a fost încălcată nicio dispozițiile legală privind angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor cu serviciile juridice care îi erau aplicabile, în calitate de ordonator de credite, instanța a omis împrejurarea că niciunul din contractele de asistență juridică nu purta viza de control financiar preventiv, deși aceasta era obligatorie, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, care prevede că „angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabil de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale”, aceste încălcări rezultând din raportul de expertiză întocmit în faza cercetării judecătorești.

S-a opinat că, instanța ar fi trebuit să constate că inculpatul A. a exercitat funcția de ordonator de credite cu încălcarea prevederilor art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, făcând operațiuni în lipsa documentelor justificative.

În acest sens, s-a mai arătat că din probele administrate rezultă că inculpatul B. a prestat în folosul Primăriei mun. Mangalia, în calitate de avocat, aceleași activități pe care le efectua și în calitate de funcționar public, însă în schimbul unei retribuții de circa 12 ori mai mare, retribuție încasată ca urmare a înțelegerii cu inculpatul A., care a încheiat primul contract de asistență juridică a doua zi după ce a intrat în vigoare dispoziția prin care fuseseră suspendate raporturilor de muncă ale celui dintâi.

Un alt motiv de apel viza nelegalitatea angajării cheltuielilor cu asistența juridică prestată de inculpatul B., cu încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, conform cărora „funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului”, deoarece inculpatul B. a prestat exact atribuțiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească în temeiul fișei postului.

S-a mai arătat că primăria a achitat Cabinetului de Avocat I. onorariu de succes stabilit în contract, însă nu s-a putut stabili dacă sumele încasate la bugetul local constituiau plăți voluntare ori erau efectul demersurilor efectuate de către avocat, singurele acte întocmite de avocat fiind notificări prin care solicita debitorilor stingerea amiabilă a creanței fiscale, prin plata voluntară a datoriei tocmai pentru a evita procedura executării silite, în opina acuzării, dacă debitorii s-ar fi conformat acestei solicitări, nu s-ar mai fi impus plata onorariului de succes.

Cu privire la netemeinicia soluției de achitare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior, a arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar săvârșirea acestei infracțiuni nu ar fi fost posibilă fără ajutorul acordat de coinculpatul B., acesta fiind cel care a formulat cererile de suspendare a raporturilor de muncă și de prelungire a suspendării, iar ulterior a încheiat contractele de asistență juridică în temeiul cărora a prestat aceleași activități pe care le îndeplinea și în calitate de funcționar public. În continuare, inculpatul B. a formulat pretenții privind plata către el a unor sume de la bugetul local, deși cunoștea că nu erau îndeplinite condițiile pentru plata integrală a acestora, iar ulterior a încasat sumele plătite în mod fraudulos, beneficiind de conduita ilicită a inculpatului A.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a acordat importanța cuvenită împrejurării că la numai șase zile de la emiterea dispoziției privind suspendarea

raporturilor de muncă, inculpatul B. a încheiat primul contract de asistență juridică cu angajatorul său, Primăria Municipiului Mangalia, rapiditatea manifestată reprezentând dovada clară în sensul existenței unei înțelegeri între cei doi inculpați, pentru a se proceda în sensul suspendării raporturilor de muncă ale funcționarului urmată de încheierea unor contract de asistență cu aceeași persoană în schimbul unei remunerații net superioare. În același sens s-a arătat că membrii Serviciului Juridic nu au solicitat, nici verbal și nici în scris, încheierea unor contracte de genul celor analizate, o altă proba a înțelegerii infracționale constituind-o și împrejurarea că instituția publică nu a procedat nici măcar formal la desfășurarea vreunei proceduri de achiziție a serviciilor juridice, ori de selecție a persoanei avocatului care urma să asigure reprezentarea acesteia în instanță.

Un alt motiv de apel viza netemeinicia hotărârii instanței de fond și în ceea ce privește achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, arătând că este lipsită de temei aprecierea instanței, conform căreia, solicitarea inculpatului B. de încheiere a contractelor juridice cu Primăria Municipiului Mangalia nu a fost realizată pentru a ajuta la comiterea de inculpatul A. a infracțiunii de conflict de interese, deoarece acesta a prevăzut că procedând astfel acordă coinculpatului un ajutor indispensabil comiterii infracțiunii.

Totodată s-a invocat aspectul că inculpatul B. știa că se află într-o stare de incompatibilitate și cu toate acestea, a încheiat contractele de asistență, acceptând că participă în mod direct la producerea stării de pericol ce constituie urmarea imediată a infracțiunii.

S-a solicitat admiterea apelului declarat și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

Inculpatul A., în cadrul motivelor scrise de apel a arătat că fapta de conflict de interese nu este prevăzută de legea penală, legea urmărind să sancționeze fapta funcționarului care, uzând de funcția publică, prin prerogativele învestiturii sale îndeplinește un act cu aptitudinea de a cauza un folos material în beneficiul unei alte persoane. În acest sens a arătat că în cauză, nu s-a îndeplinit condiția obținerii unui folos de către o persoană cu care funcționarul s-ar fi aflat în raporturi de muncă.

A mai susținut că persoana care a obținut folosul patrimonial, avocatul nu a fost niciodată angajatorul funcționarului public inculpat, respectiv primarul, ci a fost ea însăși angajata persoanei, conținutul obiectiv al infracțiunii de conflict de interese nefiind realizat.

Totodată, s-a susținut că onorariile încasate de avocatul B. nu au constituit un folos personal al inculpatului A., motiv pentru care a considerat că se impune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1), lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un al doilea motiv de apel, subsidiar, viza aspectul că fapta de conflict de interese nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, susținându-se că săvârșirea faptei cu intenție nu poate fi reținută, deoarece inculpatul nu a acceptat vătămarea obiectului juridic al infracțiunii, nu a manifestat indiferență, discutând toate aspectele legate de angajarea serviciilor unor avocați cu ceilalți angajați ai Primăriei Municipiului Mangalia și solicitând sfatul unor avocați cu care lucrase anterior primăria, lipsind astfel voința de a săvârși o faptă antisocială.

S-a mai arătat că inculpatul A. și-a desfășurat activitatea cu bună credință, neurmărind periclitarea intereselor publice, acesta dorind să eficientizeze activitatea de recuperare a creanțelor restante și de a asigura o reprezentare cât mai bună a primăriei în fața instanțelor de judecată, la cele mai mici costuri. S-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese și respingerea acțiunii civile exercitate.

Inculpatul B. nu a depus motive scrise de apel. De asemenea, la termenul din data de 9 februarie 2017, inculpatul B. a solicitat ca instanța să ia act de retragerea apelului formulat.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 62/P din 20 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, sunt nefondate, urmând să fie respinse.

Înalta Curte va lua act de retragerea apelului formulat de apelantul intimat inculpat B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Apărătorul ales al apelantului - intimat inculpat A., avocat B.B., a invocat inadmisibilitatea precizărilor depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, prin care se încalcă dispozițiile art. 371 și art. 374 C. proc. pen.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității precizărilor depuse încă din data de 23 martie 2017, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța prin care apărătorii inculpatului A. susțin că s-ar fi suplimentat acuzația adusă inițial prin actul de sesizare al instanței, Înalta Curte precizează următoarele:

Este adevărat faptul că dispozițiile art. 328 C. proc. pen. reglementează, de o manieră clară, conținutul actului de sesizare al instanței, respectiv faptul că acesta trebuie să se refere la toate aspectele care țin de persoana acuzată și de faptele care i se rețin a fi fost săvârșite.

Este însă la fel de adevărat că, urmare a intervenirii Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit că sintagma îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,,în mod defectuos,, se înlocuiește cu sintagma,, prin încălcarea legii, fiind definită și noțiunea de,,lege”, trebuie să existe posibilitatea ca parchetul să facă precizări în legătură cu natura legislație presupus a fi încălcate de un acuzat.

Această posibilitate nu trebuie să intre în conflict cu dreptul recunoscut inculpatului de a cunoaște în amănunt acuzația adusă, ceea ce include evident precizările referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv norma presupus a fi încălcată și natura acesteia, în momentul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Având în vedere cele arătate, Înalta Curte urmează să țină cont de acele precizări făcute de parchet, doar în măsura în care nu se va încălca dreptul inculpatului de a cunoaște acuzația adusă în momentul punerii sub acuzare, fără posibilitatea modificării ei ulterioare, această limitare fiind cu atât mai necesară cu cât, aceste precizări, s-au făcut direct în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește apelul parchetului:

S-a susținut că inculpatul A. a încheiat contracte de asistență juridică cu inculpatul B., precum și cu Cabinetul de Avocat E., în condiții de nelegalitate, fiind vorba de acte care angajau patrimonial unitatea, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, inculpatul, în calitate de ordonator de credite, având obligația ca, în conformitate cu art. 54 din aceeași lege, să supună aceste contracte avizării prealabile, de către serviciul control financiar preventiv.

Faptul că inculpatul A., deși avea această obligație, a încheiat respectivele contracte fără ca actele să fie avizate de compartimentul sau persoana care avea obligația să verifice dacă aceste contracte, sub aspectul eficienței economicității, întrunesc toate condițiile, fără a proceda în acest fel, inculpatul prejudiciind bugetul unității administrativ-teritoriale cu sumele care au fost astfel plătite.

În motivarea apelului se arată că atribuirea acestor contracte nu poate fi lăsată la bunul plac al autorităților locale, făcându-se trimitere la H.G. nr. 925/2006, care obligă la o utilizare eficientă a fondurilor iar inculpatul A., prin cheltuielile asumate nu ar fi respectat acest principiu.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte are în vedere faptul că, procesul execuției bugetare, potrivit art. 54 din Legea nr. 273/2006,se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil.

Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.

Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil, în limita fondurilor disponibile.

Înalta Curte, în urma probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și la judecata pe fond și în apel, a constatat că, pentru plata onorariile avocaților colaboratori și a notarilor exista un capitol distinct, în bugetul Primăriei Municipiului Mangalia, acest capitol din buget, fiind aprobat pentru fiecare an, prin Hotărâre a Consiliului Local Mangalia. Din acest capitol se efectuau plățile pentru serviciile juridice contractate.

Este important de menționat aici că bugetul prevăzut în acest cont, nu a fost niciodată depășit fiind respectate dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.”

De asemenea, s-a constatat că serviciile juridice au fost prestate efectiv de către avocații B. și I., neexistând vreun indiciu care să creeze o îndoială că facturile emise de către aceștia nu ar reflecta realitatea.

Martorii audiați au precizat că inculpatul B. era prezent în sediul Primăriei Mangalia aproape zilnic, că lucra într-un birou situat la etajul I vizavi de secretariat, că a redactat multe acțiuni în numele Primăriei Mangalia și că asigura reprezentarea Primăriei Mangalia în fața instanțelor de judecată (v. declarațiile martorilor J., file 55-57 vol. II, X., file 1-3 vol. IV dosar instanță, Y., file 4-7 vol. IV dosar instanță, M., file 8-9 vol. IV dosar instanță, N., file 10-11 vol. IV, R. file 317-318 vol. IV, U., file 23-25 vol. V).

În ceea ce privește contractul încheiat cu avocatul I., s-a reținut că activitatea compartimentului executări silite pentru persoane juridice din Primăria Mangalia era asigurată doar de martorul R., condiții în care s-a constatat necesitatea contractării serviciilor juridice ale unui avocat având în vedere că martorul R. nu putea să se ocupe decât de urgențe, respectiv înscrierea la masa credală pentru debitorii primăriei executați silit de către alți creditori.

În acest condiții s-a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul I. pentru recuperarea creanțelor unor persoane juridice cu datorii mai vechi de peste 50.000 lei; în același sens, s-a apreciat că deși somațiile și celelalte forme de executare erau semnate de către directorul Direcție Economice, faptul că ulterior erau trimise către debitori de către un cabinet de avocat vor face ca aceste demersuri să aibă ca rezultat o mai bună recuperare a datoriilor decât dacă aceste demersuri erau făcute de către un angajat al Primăriei Mangalia.

Cu privire la oportunitatea acestor servicii angajate, Înalta Curte constată că atât anterior perioadei incriminate, cât și în prezent, Primăria Mangalia a făcut și face apel la aceste servicii ale unor avocați pentru asigurarea în bune condițiuni a activității acestei instituții. Cu alte cuvinte s-a demonstrat că angajarea acestor servicii a fost și este necesară și în prezent pentru derularea activității Primăriei Mangalia.

Conform declarației martorei J., fost șef serviciu juridic în cadrul Primăriei Mangalia, audiată de către instanța de apel, în data de 23 martie 2017 (file 178-181 dosar al instanței de apel),

reiese că această practică s-a impus inițial datorită posturilor vacante de consilieri juridici în primărie, dar a fost păstrată practica angajărilor colaboratorilor externi și după anul 2012, an în care în fapt erau ocupate toate posturile vacante.

În ceea ce privește procedura pentru plata serviciilor juridice prestate de către avocați de plată a facturilor privind serviciile juridice prestate de către avocații B. și I., din declarațiile martorilor U. (director al Direcției Economice din cadrul Primăriei, acesta fiind audiat și de către instanța de apel, file182-183 dosar al instanței de apel) și Z. (funcționar în cadrul compartimentului Contabilitate, file 270-271 dosar al instanței de apel), a rezultat că aceste plăți aveau la bază un control financiar intern și atâta timp cât exista disponibil financiar intern se punea viza de control financiar preventiv și se făcea ordonanțarea de plată de către serviciul contabilitate.

S-a reținut că la efectuarea controlului financiar preventiv se verifica existența facturii (care era depusă de către avocat) și faptul ca pe aceasta să existe mențiunea „bun de plată”, nefiind verificată legalitatea acelor acte de asistență juridică. Această verificare era asigurată de către compartimentul juridic (conform declarației martorei J.).

Modalitatea de întocmire a facturilor era verificată de către toate compartimentele pe unde trecea această documentație, facturile trebuind să conțină în mod obligatoriu următoarele mențiuni: natura serviciului prestat (servici juridice sau contract de asistență juridică), numărul contractului în baza căruia s-a prestat serviciul juridic (aspect care era verificat de către compartimentul juridic care întocmea un referat în acest sens, referatul fiind verificat de către martora Z. pur și simplu prin existența lui), valoarea contractului sau valoarea parțială din contract, netrebuind să fie menționată și cantitatea, deoarece era vorba despre un serviciu juridic.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii reținute, Înalta Curte reține că fapta inculpatului A., deși formal se poate circumscrie elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, nu poate atrage răspunderea penală, în lipsa unor alte elemente de fapt, care să contureze intenția acestuia de a produce o pagubă, respectiv de a crea un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Având în vedere cele precizate mai sus Înalta Curte constată că nu se poate reține în prezenta cauză că, inculpatul A. și-ar fi îndeplinit în mod defectuos, în sensul legii penale, atribuțiile de serviciu care decurgeau din funcția de primar al Municipiului Mangalia, prin aceea că, în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2012, în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat plăți de la bugetul local, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie, în cuantum total de 437.879,98 lei, către Cabinetele avocaților B. și E.

Un alt motiv de apel viza netemeinicia hotărârii instanței de fond și în ceea ce privește achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la conflict de interese prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Se invocă faptul că ar fi lipsită de temei aprecierea instanței, conform căreia, solicitarea inculpatului B. de încheiere a contractelor juridice cu Primăria Municipiului Mangalia nu a fost realizată pentru a ajuta la comiterea de inculpatul A. a infracțiunii de conflict de interese, deoarece acesta ar fi prevăzut că procedând astfel acordă coinculpatului un ajutor indispensabil comiterii infracțiunii.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că inculpatul B. a solicitat inculpatului A. încheierea unor contracte juridice fiind stabilite onorariile pe care le va încasa, nu pentru a înlesni sau ajuta la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese de către inculpatul A., ci pentru a-și exercita activitatea de avocat.

Această cerere aprobată de către inculpatul A., nu poate îmbrăca forma ilicitului penal în modalitatea precizată de parchet.

Cu privire la infracțiunea de conflict de interese reținută inculpatului A., în motivele de apel formulate, s-a arătat că fapta de conflict de interese nu este prevăzută de legea penală, pentru că, legea penală urmărind să sancționeze fapta funcționarului care, uzând de funcția publică, prin prerogativele învestiturii sale, îndeplinește un act cu aptitudinea de a cauza un folos material în beneficiul unei alte persoane și că onorariile încasate de avocatul B. nu au constituit un folos personal al inculpatului A., motiv pentru care a considerat că se impune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1), lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel s-a susținut în plus faptul că nu s-a îndeplinit condiția obținerii unui folos de către o persoană cu care funcționarul s-ar fi aflat în raporturi de muncă.

Înalta Curte constată că în această cauză folosul material obținut în această cauză îl reprezintă însăși onorariul obținut de către inculpatul B., condiții în care infracțiunea a fost corect reținută în sarcina inculpatului.

De asemenea, Înalta Curte consideră că prin Dispoziția primarului Municipiului Mangalia (inculpatul A.) nr. 1606 din 03 noiembrie 2010, au fost suspendate, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 08 noiembrie 2010, raporturile de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an.

Prin dispoziția primarului Municipiului Mangalia (inculpatul A.) nr. 1012 din 25 octombrie 2011, în temeiul art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost prelungită suspendarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., pe o perioadă de un an, începând cu data de 09 noiembrie 2011.

Se constată că până la data de emiterii dispoziției primarului mun. Mangalia nr. 677 din 24 august 2012, când s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale inculpatului B., ca urmare a cererii acestuia din urmă, inculpatul B. a fost angajat al Primăriei Mun. Mangalia, raporturile de serviciu fiind doar suspendate în această perioadă.

În condițiile în care dispozițiile art. 96 alin. (3), teza a III-a din Legea nr. 188/08 decembrie 1999 republicată, prevăd că: „Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publice nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză”, Înalta Curte constată că inculpatul B. a fost în continuare angajat al Primăriei Municipiului Mangalia, fiind îndeplinită condiția obținerii unui folos de către o persoană cu care funcționarul s-ar fi aflat în raporturi de muncă.

De asemenea s-a arătat că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței elementului material al infracțiunii. Astfel se arată că pentru a fi în prezența infracțiunii de conflict de interese, funcționarul public căruia i se reține infracțiunea de conflict de interese, ar fi trebuit să fi fost angajatul persoanei care a beneficiat de folosul obținut prin comiterea infracțiunii, or în cauză inculpatul B. nu ar fi fost niciodată angajatorul inculpatului A.

Potrivit art. 2531 alin. (1) C. pen. 1968 constituie infracțiunea de conflict de interese:

„Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă”.

Înalta Curte constată că în textul de lege menționat, nu este cerută condiția ca funcționarul public căruia i se reține infracțiunea de conflict de interese ar fi trebuit să fie în prealabil, angajatul persoanei care a beneficiat de folosul obținut, condiții în care Înalta Curte constată că în mod corect a fost reținută și această infracțiune.

Un alt motiv de apel, viza aspectul că, fapta de conflict de interese nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, susținându-se că săvârșirea faptei cu intenție nu poate fi reținută, deoarece inculpatul nu a acceptat vătămarea obiectului juridic al infracțiunii, nu a manifestat indiferență, discutând toate aspectele legate de angajarea serviciilor unor avocați cu ceilalți angajați ai Primăriei Municipiului Mangalia și solicitând sfatul unor avocați cu care lucrase anterior primăria, lipsind astfel voința de a săvârși o faptă antisocială.

Înalta Curte consideră că aspectul invocat, respectiv faptul că inculpatul nu a acceptat vătămarea obiectului juridic al infracțiunii, nu a manifestat indiferență și a discutat aspectele legate de angajarea serviciilor cu ceilalți angajați ai Primăriei Municipiului Mangalia, nu poate conduce la concluzia lipsei laturii subiective a infracțiunii.

În schimb acest aspect invocat de inculpat trebuia să stea și a stat la baza stabilirii unei pedepse precum și la alegerea modalități de executare a acesteia, fiind un element în circumstanțiere.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că,fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - iulie 2012,, în calitate de Primar al Municipiului Mangalia, a încheiat un număr de 95 de contracte de asistență juridică cu inculpatul B., deși acesta fusese în raporturi de muncă în ultimii 5 ani cu Primăria Mun. Mangalia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 62/P din 20 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și va lua act de retragerea apelului formulat de apelantul intimat inculpat B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Va obliga apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 62/P din 20 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Ia act de retragerea apelului formulat de apelantul intimat inculpat B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța rămân în sarcina statului.

Obligă apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2017.