Influence peddling by lawyer and complicity: admissibility of multi-person aggravating circumstance and sufficiency of audio-visual evidence

Decizia nr. 123/A/2017

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost condamnată inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatei A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatei A.

În temeiul art. 862 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost obligată inculpata A., la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituție;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei A., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatei A., cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 864 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei A., durata reținerii dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2013 din 10 noiembrie 2015 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava de la data de 10 noiembrie 2015 ora 17.00 la data de 11 noiembrie 2015 ora 17.00, măsurii arestării preventive de la data de 11 noiembrie 2015 la data de 25 ianuarie 2016 și măsurii arestului la domiciliu de la data de 25 ianuarie 2016 la data de 14 aprilie 2016.

A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului B., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.

În temeiul art. 862 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul B. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituție;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului B. cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 864 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost condamnat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului C., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului C.

În temeiul art. 862 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul C. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituție;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului C., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului C., cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 864 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar sub incidența căreia se află inculpații A., B. și C. și s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava prin încheierea din data de 12 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015/a12, față de inculpata A. și prin ordonanța nr. x/P/2013 din data de 25 noiembrie 2015 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava față de inculpații B. și C.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 coroborat cu art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpata A., a sumei de 8.000 euro.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. x/P/2013 din data de 10 noiembrie 2015 a DNA - Serviciul Teritorial Suceava asupra sumelor de 5.240 euro și 11.000 lei, aparținând inculpatei A., în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata A., a celor 3 agende și a carnețelului inscripționat "Bloc notes" care au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A., la plata către stat a sumei de 3.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și C. la plata către stat a sumei de câte 1.100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

În esență, s-a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din data de 02 decembrie 2015 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava au fost trimiși în judecată:

- în stare de arest preventiv, inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la începutul anului 2010, având calitatea de avocat în cadrul Baroului Suceava, cu intenție, a luat legătura prin intermediul inculpaților C. și B. cu numitul D., persoană inculpată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat și martor denunțător în prezenta cauză, după care, în perioada 2010 - 2011, a pretins de la acesta suma totală de 18.000 euro, din care a primit efectiv 8000 euro, pretinzând că are influență asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, învestită cu soluționarea apelului declarat de numitul D. și, prin prisma relațiilor personale pe care le întreține cu acest magistrat, dar și prin cointeresarea sa materială, o va determina să adopte o soluție favorabilă în cauză, în sensul de a schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina martorului denunțător din infracțiunea de omor calificat într-o infracțiune cu un grad de pericol social scăzut, sancționată de legea penală mult mai blând, care să-i faciliteze obținerea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

- sub control judiciar, inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la începutul anului 2010, cu intenție, a sprijinit activitatea infracțională desfășurată de inculpata A., prin facilitarea relaționării acesteia cu martorul denunțător D., prin intermediul inculpatului B., cu scopul de a asigura posibilitatea traficării pretinsei influențe a inculpatei asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, privind obținerea unei soluții favorabile în cauza penală în care era judecat martorul denunțător, în schimbul unor sume de bani.

- sub control judiciar, inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la începutul anului 2010, cu intenție, a sprijinit activitatea infracțională desfășurată de inculpata A., prin facilitarea relaționării acesteia cu martorul denunțător D., la solicitarea inculpatului C., cu scopul de a asigura posibilitatea traficării pretinsei influențe a inculpatei asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, privind obținerea unei soluții favorabile în cauza penală în care era judecat martorul denunțător, în schimbul unor sume de bani.

S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2008 din 02 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, martorul denunțător D., alături de numiții F. și G. au fost trimiși în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în urma căreia a rezultat decesul numitului H.

S-a mai reținut că, prin Sentința penală nr. 304 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul penal nr. x/86/2008, s-a admis cererea procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat. Totodată, s-a dispus condamnarea martorului denunțător din prezenta cauză, D., la pedeapsa de 18 ani închisoare, iar numiții F. și G., au fost condamnați la pedeapsa de câte 22 de ani închisoare.

În primă instanță, martorul denunțător D. a fost asistat juridic de mai mulți apărători aleși, printre care și inculpatul B., care făcea parte din Baroul Constituțional, autointitulat "I.", întrucât fusese înființat la nivelul anului 2002 de către numitul J.

Având calitatea de avocat în cadrul Baroului Suceava, inculpata A., a aflat despre situația juridică a inculpaților din această cauză penală și a decis să o speculeze în interesul său, în vederea obținerii de sume importante de bani prin traficarea unei pretinse influențe despre care afirma în cercul său de apropiați că o avea asupra unor magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava, secția penală.

Un apropiat al inculpatei A. era inculpatul C., despre care s-a stabilit în cursul urmăririi penale că la acea vreme lucra în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc K. din municipiul Suceava. De asemenea, soția inculpatului C. lucra ca și grefier în cadrul Tribunalului Suceava, iar acesta din urmă era "un obișnuit" pe holurile instanțelor de judecată din municipiul Suceava, în cauză fiind obținute date potrivit cărora acesta reușea să obțină persoanelor interesate diverse copii de pe actele din dosare contra unor sume modice de bani, deși nu avea nicio calitate oficială în acest sens.

Tot în cursul efectuării urmăririi penale s-a stabilit că, până la nivelul anilor 2000, inculpatul C. a activat ca executor judecătoresc în municipiul Vatra Dornei, județul Suceava și, în această calitate, a relaționat cu mama inculpatei A., numita L., care activa la acea vreme ca avocat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. Ulterior, urmare a condamnării sale definitive la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni de delapidare, inculpatul C. a început să desfășoare o altă activitate profesională în municipiul Suceava, continuând însă relaționarea cu inculpata A.

În acest context, inculpatul C. a fost cooptat de către inculpata A. pentru a pune în aplicarea hotărârea sa infracțională, iar rolul acestuia a fost de a asigura relaționarea cu martorul denunțător D., având în vedere că îl cunoștea pe apărătorul ales al acestuia pe care îl asistase în primă instanță, inculpatul B.

În urma discuțiilor avute cu inculpatul C., inculpatul B. a fost și el cooptat în activitatea infracțională, rolul acestuia fiind de a transmite "oferta" inculpatei A. martorului denunțător D.

În această manieră, D. a aflat că inculpata A. putea să-i "ajute" pe oricare dintre cei trei inculpați să obține o soluție favorabilă în cauză contra unor sume de bani, prin exercitarea influenței pe care pretindea că o are asupra magistraților judecători învestiți cu soluționarea apelului.

Această "ofertă" a inculpatei A., comunicată prin intermediul inculpatului B., a fost cunoscută inclusiv de soția martorului denunțător, martora M., care și-a manifestat rezerva în ceea ce privește credibilitatea ei, însă D. a decis să-și valorifice această "ultimă șansă", având în vedere situația juridică în care se afla.

"Bonitatea financiară" a martorului denunțător era cunoscută de cei trei inculpați, întrucât la momentul comiterii faptei pentru care fusese inculpat era "patronul" unei discoteci din localitatea Măzănăești, județul Suceava și, tot în acea perioadă, vânduse mai multe parcele de teren, dispunând astfel de sume importante de bani.

Folosind numărul de telefon pus la dispoziție de inculpatul B., martorul denunțător D. a luat legătura cu inculpata A. și, tot la începutul anului 2010, au stabilit o primă întâlnire.

Acest prim contact a avut loc la o cafenea din supermarketul (...) din municipiul Suceava, de față fiind și inculpatul B. Cu acest prilej, inculpata A. a vorbit deschis față de cei doi și a afirmat că poate obține martorului denunțător o soluție favorabilă în cauza în care era judecat, contra unei sume neprecizate de bani, prim prisma relațiilor personale pe care le-ar fi avut cu o judecătoare din completul de apel, pe nume "E.". Totodată, inculpata a afirmat că este la curent cu situația juridică a martorului denunțător și ar putea obține schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care era judecat, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de încăierare. În primă fază, inculpata a pretins de la martorul denunțător suma de 2000 euro pentru serviciile sale de "intermediere", urmând ca suma pe bani pe care va trebui să o remită judecătoarei să i-o comunice ulterior. Totodată, inculpata i-a precizat lui D. că va trebuie să o angajeze ca avocat în cauza sa.

D. a fost de acord cu propunerea inculpatei și i-a remis acesteia suma pretinsă de 2000 euro iar, în perioada următoare, inculpata i-a mai cerut o sumă de 5000 euro invocând necesitatea cointeresării materiale a judecătoarei, martorul denunțător fiind de acord și cu remiterea acestei sume de bani.

La data de 17 februarie 2010, inculpata A. a depus la Dosarul penal nr. x/86/2008 al Curții de Apel Suceava, secția penală, împuternicirea avocațială nr. 15 emisă în baza unui presupus contract de asistență juridică încheiat cu D., cu același număr și din aceeași dată.

În perioada următoare, martorul denunțător D. a avut mai multe întrevederi cu inculpata A., la cabinetul de avocat al acesteia din urmă, ocazie cu care au discutat deschis despre același subiect, de față fiind și inculpatul B.

La un moment dat, D. a început să devină suspicios cu privire la sinceritatea susținerilor inculpatei privind influența sa asupra acelei judecătoare, moment în care a început să înregistreze discuțiile cu telefonul său mobil.

După câteva întâlniri de acest gen, inculpata A. i-a solicitat martorului denunțător D. să nu mai vină însoțit de inculpatul B., întrucât nu voia ca acesta să știe de modalitatea concretă în care "aranja dosare". Tot în aceste împrejurări, inculpata i-a comunicat numele judecătoarei asupra căreia pretindea că are influență și pe care intenționa să o determine, prin prisma relațiilor lor personale, dar și prin cointeresarea sa materială, să adopte o soluție favorabilă martorului denunțător, ca fiind E., pretextând că sunt din același localitate, respectiv din municipiul Câmpulung Moldovenesc, că sunt apropiate, că îi cunoaște problemele persoane și că au o "altfel de relație".

La data de 07 martie 2010, martorul denunțător a avut din nou o întrevedere cu inculpata la cabinetul de avocat al acesteia, ocazie cu care i-a solicitat suma de 1000 euro, motivând că intenționa să le facă cadouri de 8 martie celor două judecătoare din completul de apel, pentru a le "sensibiliza". D. a fost de acord și a doua zi s-a deplasat la Palatul de Justiție din municipiul Suceava, unde i-a înmânat inculpatei suma de 1000 euro cu scopul arătat anterior.

În perioada următoare, inculpata a încercat să mai obțină sume importante de bani de la martorul denunțător sub același pretext al exercitării unei pretinse influențe asupra judecătoarei, însă acesta din urmă a temporizat remiterea acestor sume și le-a condiționat de obținerea unei soluții favorabile în cauză, astfel cum fusese înțelegerea inițială.

De asemenea, s-a reținut că, prin Decizia penală nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul formulat de martorul denunțător D. împotriva Sentinței penale nr. 304 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, secția penală, iar prin Decizia penală nr. 3703 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat de martorul denunțător împotriva Deciziei penale nr. 67 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Ulterior acestui moment, martorul denunțător s-a sustras de la executarea pedepsei de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, însă în cursul lunii august 2013 s-a predat autorităților judiciare din Norvegia, fiind preluat de autoritățile judiciare din România, iar la data de 14 septembrie 2013 a fost încarcerat în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

La scurt timp după depunerea sa în Penitenciarul Rahova, D. a formulat denunțul care a stat la baza constituirii prezentului dosar penal.

La data de 26 mai 2014, numitul N. s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, ocazie cu care a remis organelor de urmărire penală, un memory stick de culoare neagră, susținând că nu cunoaște conținutul acestuia și i-a fost înmânat, printr-un intermediar necunoscut, de către martorul denunțător D.

Prin ordonanța nr. x/P/2013 din 21 iulie 2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de specialitate informatică de către un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Specialiști în vederea prelucrării înregistrărilor audio identificate pe suportul de stocare tip memory stick, de culoare neagră, predat organelor de urmărire de către numitul N., în sensul asigurării posibilităților de acces la conținutul dialogurilor/convorbirilor cuprinse, prin diminuarea zgomotelor de fond înregistrate simultan cu acestea.

În cauză a fost efectuat raportul de constatare nr. x/P/2013 din 22 iulie 2014 de către un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Specialiști.

Cu prilejul audierii sale în calitate de martor la data de 11 septembrie 2015, denunțătorul D. a menținut toate aspectele prezentate în denunț, făcând totodată precizări suplimentare. Astfel, acesta a arătat că în cursul anului 2010, după câteva întâlniri avute cu avocata A., întrucât a început să aibă suspiciuni cu privire la susținerile sale privind influența pe care ar avea-o asupra judecătoarei E. care făcea parte din completul din apel care-l judeca pe martorul denunțător, a început să efectueze o serie de înregistrări audio cu telefonul său, iar în cursul anului 2012, urmare a condamnării sale definitive la pedeapsa de 18 ani închisoare, a predat telefonul mobil soției sale, M., pentru a-l ascunde. Totodată, martorul denunțător a arătat că înregistrările audio pe care le-a efectuat în acea perioadă, dovedesc sinceritatea susținerilor sale în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de avocata A.

La data de 21 septembrie 2015, în cauză, a fost audiată martora M., fosta soție a denunțătorului, ocazie cu care a confirmat susținerile acestuia din urmă, punând, totodată, la dispoziția organelor de urmărire penală telefonul mobil, conținând memory card-ul, susținând că este telefonul mobil folosit de fostul său soț, D., la efectuarea înregistrărilor discuțiilor pe care le-a avut cu o avocată din Baroul Suceava, și care i-a fost predat spre păstrare în cursul anului 2014. Totodată, martora a precizat că soțul său, martorul denunțător D., a fost abordat după condamnarea sa în primă instanță la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, de către numitul B., avocat în cadrul Baroului "I.", care i-a transmis că o avocată din cadrul Baroului Suceava, al cărei nume nu îl mai reține, îi poate ajuta pe oricare dintre cei trei inculpați din cauza respectivă să obțină o soluție favorabilă, prin prisma influenței pe care acea avocată ar fi avut-o asupra unei judecătoare din completul de judecată. De asemenea, martora a mai relatat că soțul ei a acceptat propunerea acelei avocate și i-a oferit sume de bani pentru a-l ajuta prin intermediul acelei judecătoare.

Totodată, s-a reținut că, prin încheierea nr. 5/P din 22 septembrie 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și s-a dispus încuviințarea efectuării percheziției informatice asupra următoarelor sisteme informatice și suporturi de stocare a datelor informatice: telefonului mobil, pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martora M. la data de 21 septembrie 2015; memory card-ul, aferent telefonului mobil, pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martora M. la data de 21 septembrie 2015; memory stick-ul având capacitatea de stocare de 1 GB, de culoare neagră, pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorul N. la data de 26 mai 2014, fiind emis mandatul de percheziție informatică nr. 5 din 22 septembrie 2015, valabil pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 septembrie 2015 și până la data de 21 octombrie 2015, inclusiv.

S-a mai reținut că, prin ordonanța nr. x/P/2013 din 22 septembrie 2015 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de specialitate informatică de către un specialist din cadrul Serviciului Specialiști al Direcției Naționale Anticorupție, privind: efectuarea unor percheziții informatice asupra sistemelor informatice și suporturi de stocare a datelor informatice mai sus indicate; efectuarea de copii de pe conținutul suporturilor de stocare a datelor informatice aflate în componența sistemelor informatice și a echipamentelor menționate mai sus, pe suporturi de memorie investigator; extragerea tuturor documentelor electronice și punerea acestora la dispoziția organelor de urmărire penală.

Astfel, în cauză a fost efectuat raportul de constatare nr. x/P/2013 din 13 octombrie 2015 de către un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Specialiști.

În urma întocmirii proceselor-verbale de redare de către un ofițer de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, certificate pentru autenticitate de către procuror, s-a constatat că aspectele sesizate de martorul denunțător D. se confirmă, iar din conținutul înregistrărilor efectuate de denunțătorul D. rezultă comiterea infracțiunii de trafic de influență de către avocata A.

S-a mai reținut că, din multitudinea dialogurilor purtate avocata A. și D., cele mai relevante sunt înregistrările din datele de 01 martie 2010, 07 martie 2010, 17 martie 2010, 22 martie 2010, 12 aprilie 2010, 20 aprilie 2010, 02 mai 2010, 06 iunie 2010, 22 mai 2011.

Deopotrivă, s-a reținut că, în cauză s-a efectuat raportul de raportul de constatare nr. 354247 din 02 noiembrie 2015 întocmit de Serviciul Român de Informații - Institutul de Tehnologii Avansate care a concluzionat că: înregistrările audio supuse analizei sunt autentice; evenimentele acustice suprapuse peste discuția interlocutorilor din înregistrările audio supuse analizei dovedesc că acestea au avut loc simultan; în urma audierii cu atenție a înregistrării audio, precum și în urma analizei formelor de undă temporală și spectrală cu instrumente software de înaltă rezoluție și preciziei, nu s-a constatat existența unor intervenții asemenea inserărilor, excludere a unor sunete, ștersături de fraze, cuvinte sau propoziții, intercalări sau alte elemente de contrafacere; probabil înregistrările audio supuse analizei au fost efectuate cu un telefon, posibil chiar telefonul mobil supus constatării.

Totodată s-a stabilit la nivel de certitudine că interlocutorul de sex feminin al martorului denunțător D. care apare în înregistrările audio depuse de acesta la dosarul cauzei, este inculpata A., din următoarele considerente:

- astfel cum rezultă din copia Dosarului de apel nr. x/86/2008 al Curții de Apel Suceava, secția penală, în care martorul denunțător D. a avut calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, acesta a fost asistat de către apărătorul ales A., din cadrul Baroului Suceava (împuternicire avocațială nr. 15 din 17 februarie 2010);

- în componența completului de judecată au făcut parte judecătorii E. și O., cea dintâi fiind invocată cu nume și prenume de către inculpata A., în înregistrările audio efectuate de martorul denunțător, cea de-a doua doar cu prenumele (înregistrarea audio din 01 martie 2010);

- condamnarea din primă instanță a martorului denunțător a fost dispusă de judecătorul P., al cărui nume a fost invocat de către inculpata A. (înregistrările audio din 01 martie 2010, 07 martie 2010 și 06 iunie 2010);

- în cuprinsul înregistrărilor audio, martorul denunțător D. se adresează interlocutorului de sex feminin cu apelativul "doamna A.";

- fostul soț al inculpatei A. este numitul Q. și, potrivit adresei din 22 septembrie 2015 a Departamentului de Informații și Protecție Internă, a fost, în perioada 15 februarie 2008 - 01 aprilie 2009, șef al Serviciului Zonal de Informații și Protecție Internă Suceava (înregistrarea audio din 01 martie 2010);

- mama inculpatei A. este numita L. și astfel cum rezultă din extrasul MAI - DEPABD, aceasta are calitatea de avocat și locuiește în municipiul Câmpulung Moldovenesc, la fel și fostul soț al acesteia, numitul R., în prezent decedat (înregistrarea audio din 01 martie 2010). De asemenea, în înregistrarea audio din 07 aprilie 2010 (02:09:21 - 02:10:23), sus-numita precizează expres că tatăl său, în prezent decedat, a fost de origine evreiască și se numea "R.".

Deopotrivă, s-a arătat în rechizitoriu că implicarea inculpaților C. și B. în activitatea infracțională inițiată de inculpata, prin desfășurarea unor activități care se circumscriu formei de participație penală a complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor D. și M., a declarațiilor inculpaților B. și A. precum și conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de martorul denunțător D. Toate acestea fac dovada susținerilor martorului denunțător că, la începutul anului 2010, a fost abordat de numitul B., avocat din baroul "I." care i-a oferit asistență juridică în fața Tribunalului Suceava, și care i-a transmis că a fost contactat de o persoană pe nume "C.", un fost executor judecătoresc și care i-a adus la cunoștință că avocata A. îl poate ajuta în procesul penal în care era parte prin prisma relațiilor pe care le avea cu anumiți magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava, în sensul de a obține o soluție favorabilă. De asemenea martorul denunțător a mai arătat că, din discuțiile purtate cu numiții B. și "C.", a reieșit clar faptul că aceștia din urmă erau la curent cu faptul că avocata urma să-i ajute printr-o intervenție făcută la anumiți magistrați, iar numărul de telefon al avocatei l-a obținut de la numitul B. Ulterior martorul denunțător a inițiat discuțiile cu avocata A., în prezența numitului B., ocazie cu care s-a vorbit deschis despre faptul că intervenția urma să aibă loc la un magistrat pe nume "E.", în schimbul unei sume de bani. În perioada următoare B. a asistat la mai multe discuții purtate între martorul denunțător D. și inculpata A., care au avut loc la cabinetul de avocat al acesteia din urmă.

Declarația martorului denunțător se coroborează cu declarația martorei M. din 21 septembrie 2015, care a declarat că, după ce a fost condamnat în primă instanță, soțul ei a fost abordat de un așa zis avocat din baroul "I.", pe nume B. și de încă o persoană, aceștia spunându-i că o avocată din Baroul Suceava al cărei nume începe cu "O", îi poate ajuta pe oricare dintre inculpați să scape de acuzațiile penale, prin prisma relațiilor pe care le-ar fi avut cu un judecător învestit cu soluționarea cauzei. De asemenea, martora a relatat că B. a asistat și el la câteva dintre discuțiile purtate de soțul ei, D., cu inculpata A., iar ulterior, în cursul anului 2014, după ce D. a fost audiat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, s-a întâlnit întâmplător cu B. care s-a arătat interesat de conținutul înregistrărilor pe care le-a făcut soțul ei în contextul întâlnirilor avute cu inculpata A., afirmând "de acum înainte voi fi urmărit" și solicitându-i să-i aducă și lui o copie de pe acele înregistrări.

Cu prilejul audierii sale în primă fază în calitate de martor (declarație care, potrivit art. 118 C. proc. pen., nu poate fi folosită împotriva sa, dar care poate fi folosită împotriva altor persoane), numitul B. a arătat că inculpatul C. a afirmat în prezența sa că avocata A. îi poate ajuta pe oricare dintre cei trei inculpați să fie achitați, prin prisma relațiilor pe care îi avea cu anumiți judecători, contra unei sume de bani, însă va fi nevoie ca D. să o angajeze pe inculpată ca avocat în cauza sa. De asemenea, inculpatul B. a mai declarat că pe parcursul desfășurării procesului penal a primit asigurări de la inculpatul C. că "treaba este ok", referindu-se la finalitatea procedurii judiciare. Totodată B. a declarat că inculpata A. a afirmat față de D., dar și în prezența sa, că-i garantează că va fi achitat sau va obține o soluție favorabilă, prin prisma relației de prietenie pe care o avea cu magistrații care-l judecau. În cele din urmă, B. a arătat în depoziția sa că inculpații C. și A. i-au dat impresia că "lucrează în echipă".

Fiind audiat în calitate de suspect, B. a declarat că își menține în totalitate declarația pe care anterior a dat-o în calitate de martor. Fiind întrebat dacă i-a pus în legătură pe martorul denunțător D. cu inculpata A., inculpatul B. a declarat că "C. mi-a cerut mie să-l aduc pe D. să discute cu el despre faptul că inculpata A. vrea să-l ia de client. Eu am fost de acord, i-am spus lui D. și ne-am întâlnit toți trei la un restaurant. Nu îmi amintesc exact, dar arăt că cu acea discuție C. spunea că avocata A. îl voia de client pe D. sau pe oricare dintre cei trei inculpați care erau în cauză, însă nu rețin exact în ce sens. Ulterior, la solicitarea lui D., am participat și la acele discuții cu inculpata A., însă eu nu am avut încredere în cele ce spunea ea că poate interveni la judecători". Această precizare prezintă relevanță în ceea ce privește vinovăția inculpatului B., întrucât, anterior, cu prilejul audierii sale în calitate de martor, sub acest aspect, a declarat că "undeva pe la sfârșitul anului 2009 cred, mă aflam la Băile Herculane unde merg în fiecare an în decembrie, și nu mai rețin cum anume, dar știu că l-am rugat pe C. să-l ajute să obțină o copie din dosarul de omor în care era judecat (...) Când m-am întors, D. mi-a spus că C. i-a spus că are el o avocată, pe nume A., care poate interveni pe lângă judecătorii care îl judecau și, contra unei sume de bani, îl poate ajuta să fie achitat în dosarul de omor.

Ulterior, am asistat la discuția lui D. cu C., iar acesta din urmă a precizat aceleași lucruri față de mine. De asemenea, C. a afirmat în prezența mea că avocata A. poate să-i ajute pe oricare dintre cei trei inculpați care erau judecați în dosarul respectiv să fie achitați, prin prisma relațiilor pe care le avea cu judecătorii respectiv, contra unei sume de bani", în această modalitate încercând inițial să ascundă faptul că a avut un rol în facilitarea contactului dintre martorul denunțător și inculpata A., aspect care rezultă și din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză.

Totodată în declarația de inculpat dată de B. acesta a precizat că "vreau totuși să subliniez că în contextul discuțiilor pe care le-am avut cu inculpata A., la care a participat și D., nu s-a vehiculat un nume de judecător, doar inculpata a precizat că-i poate obține lui D. o soluție favorabilă în dosarul în care era judecat, prin prisma relațiilor apropiate cu judecătoarele din acel complet". Această afirmație a inculpatului este nesinceră, în raport de înregistrarea audio din 12 aprilie 2015, fiind făcută din nou pentru a încerca să se delimiteze de activitatea infracțională investigată.

De altfel, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 26 noiembrie 2015, la aceeași dată, ulterior confruntării sale cu inculpata A., inculpatul B., fiind asistat de apărătorul său ales, a precizat că intenționează să uzeze de dreptul său de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției în prezenta cauză. Comunicându-i-se că inițierea procedurilor în acest sens presupune existența unei declarații exprese din partea sa de recunoașterea a comiterii faptei pentru care este cercetat penal și de acceptare a încadrării juridice, inculpatul B. a solicitat un termen de o zi pentru a se hotărî dacă va face o astfel de declarație.

De asemenea, se constată că declarațiile martorului denunțător D. și ale martorei M., se coroborează cu aspecte care rezultă din înregistrările audio depuse la dosarul cauzei.

Astfel în înregistrarea audio din 10 martie 2010, martorul denunțător D. face în mod repetat referire la o persoană pe nume "C.":

De asemenea, persoana notată cu "Interlocutor 2" din procesul-verbal de redare a înregistrării audio din 12 aprilie 2010, este numitul B. (după cum chiar acesta a recunoscut în declarația de suspect din 25 noiembrie 2015), care a participat la discuția dintre D. și inculpata A., iar din context rezultă indubitabil că acesta era la curent cu demersul infracțional inițiat de aceasta din urmă:

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de investigații nr. x/P/2013 din 18 noiembrie 2015, numitul C., a activat până în anul 2000 ca executor judecătoresc în municipiul Vatra Dornei, județul Suceava, iar în perioada 01 martie 2003 - 31 decembrie 2013 a fost angajat la Biroul Individual al Executorului Judecătoresc K., din municipiul Suceava, județul Suceava, fiind căsătorit cu numita S., care ocupă postul de grefier din data de 17 noiembrie 1997, la data comiterii faptelor activând în cadrul Tribunalului Suceava, astfel încât el este persoana cu numele "C.", aspect recunoscut și în declarația de martor dată de numitul B.

Coroborând toate aceste probe, în urma administrării probatoriului, în cauză a rezultat că inculpatul C., prin intermediul inculpatului B., a asigurat relaționarea martorului denunțător D. cu inculpata A., în scopul traficării pretinsei influențe a acesteia din urmă asupra unor magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava în schimbul obținerii unor sume de bani, ambii sprijinind prin activitatea lor înfăptuirea rezoluției infracționale adoptată de inculpată și acționând cu forma de vinovăție a intenției, iar demersurile efectuate de aceștia se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Cu prilejul audierilor, inculpatul C. a adoptat o poziție procesuală nesinceră, aflată în vădită contradicție cu ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, susținând că nu a cunoscut nimic despre activitatea infracțională desfășurată de inculpata A. Cu toate acestea nu a putut oferi o explicație logică și coerentă la întrebarea de ce a fost nevoie ca el să intermedieze legătura martorului denunțător D. cu inculpata A., din moment ce, după afirmațiile sale, acesta a fost un demers care nu conținea în sine niciun element de ilegalitate: "Revin și arăt că atunci când m-am întâlnit cu T. acesta mi-a spus că avocatul pe care D. l-a avut în primă instanță, respectiv B., nu putea să-i facă "legătura" cu avocata A., cred că am omis acest aspect. Fiind întrebat nu pot spune de ce era nevoie ca o persoană să facă "legătura" cu avocata din moment ce era un demers legal" (declarația de suspect din 25 noiembrie 2015); "Precizez doar că am fost prost că am făcut legătura lui D. cu inculpata A., însă nu cunoșteam că aceasta din urmă pretindea de la D. sume de bani pentru a-și exercita o pretinsă influență asupra judecătorilor care-l judecau. De fapt acum dacă mă gândesc, T. de asta a apelat la mine, că prin B. nu putea rezolva întrucât B. era din barou I., fiind în conflict cu baroul tradițional, din care făcea parte avocata A." (declarația de inculpat din 25 noiembrie 2015).

Apărarea formulată de inculpatul C. cu prilejul audierilor nu poate fi reținută, fiind în vădită contradicție cu declarații date de inculpatul B. (inclusiv cea dată în calitate de martor), cu declarația martorului denunțător D., a martorei M., dar și cu aspectele care rezultă din procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate de martorul denunțător, toate aceste mijloace de probă coroborându-se între ele și demonstrând nu numai că inculpatul C. a avut cunoștință despre activitatea infracțională inițiată de inculpata A. (aspect contestat de inculpatul C.), dar și faptul că a facilitat contactul martorului denunțător D. cu inculpata A. (aspect recunoscut chiar de inculpatul C.).

Totodată la data de 26 noiembrie 2015, urmare a admiterii cererii inculpatei A. formulată în acest sens, s-a procedat la confruntarea acesteia cu inculpatul B., ocazie cu care ambele părți și-au menținut pozițiile procesuale.

De asemenea, la data de 27 noiembrie 2015 în cauză a fost reaudiat martorul denunțător D., ocazie cu care acesta a precizat că își menține în totalitate declarațiile date anterior și l-a recunoscut pe inculpatul C. ca fiind persoana pe care a cunoscut-o în cursul anului 2010 sub apelativul "C.". Suplimentar martorul a relatat că inculpatul C. l-a contactat, prin intermediul inculpatului B., și i-a transmis că inculpata A., în schimbul remiterii unor sume de bani, îl poate ajuta să obțină o condamnare cu suspendare în cauza penală în care era judecat, prin prisma relațiilor pe care le avea cu magistrații judecători învestiți cu soluționarea cauzei.

Totodată, martorul denunțător a negat că ar fi apelat la inculpata A. pentru calitățile sale profesionale, astfel cum susține inculpatul C., motivul pentru care a luat legătura cu aceasta fiind susținerile sale privind pretinsa influență pe care o a avea asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală. De asemenea, martorul denunțător a negat implicarea numitului T. în activitatea infracțională care face obiectul cauzei.

În cele din urmă, martorul D. a arătat că motivul pentru care inculpata A. l-a acceptat la discuțiile inițiale și pe inculpatul B., a fost acela că era conștientă că acesta din urmă îi intermediase legătura cu martorul D., alături de inculpatul C.

Totodată, cu prilejul relaționării inculpatului C. cu martorul denunțător, acesta a afirmat într-o ocazie că nu așteaptă bani de la D. pentru facilitarea contactului cu inculpata A., întrucât va primi de la aceasta din urmă, aspect ce demonstrează încă o dată conivența dintre cei doi inculpați.

Prin încheierea nr. 3 din 13 ianuarie 2016 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în data de 02 decembrie 2015, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpații A., C. Și B.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția nelegalității urmăririi penale invocată de inculpata A.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul B., privind restituirea cauzei la parchet.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea către procuror și către inculpați a câte unei copii de pe încheierea motivată.

Această hotărâre a rămas definitivă prin încheierea nr. 823 din data de 2 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/39/2015/a3, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A.

A fost obligată inculpata contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Prin încheierea sus-arătată, în temeiul art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (7) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar privind pe inculpata A.

La instanța de fond, la primul termen de judecată, respectiv la data de 21 iulie 2016, după ce li s-a adus la cunoștință conținutul actului de sesizare, drepturile procesuale conferite de lege, inculpații A. și B. au solicitat să fie judecați conform procedurii simplificate prev. de art. 374, 396 alin. (10) C. proc. pen., pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, sens în care au fost consemnate aspectele relevate de cei doi inculpați raportat la acuzațiile aduse (dosar fond), ulterior, cererile acestora fiind admise de instanță prin încheierea din 10 noiembrie 2016.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C. s-a reținut că acesta și-a menținut poziția procesuală de negare a comiterii faptei și, raportat la solicitarea sa de a fi achitat în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. - pe motiv că nu există mijloace de probă care să susțină acuzația, a solicitat audierea martorilor din lucrări D. și M.

Ca urmare, în cursul judecății în fond, au fost audiați cei doi martori anterior menționați, părțile au depus numeroase înscrisuri reprezentând acte medicale, caracterizări, practică judiciară în domeniu, etc.

Analizând lucrările dosarului, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt precum cea din rechizitoriu, cu atât mai mult cu cât inculpații A. și B. și-au recunoscut pe deplin vinovăția, implicit și situația de fapt referitoare la activitatea infracțională imputată inculpatului C., motiv pentru care nu a mai reiterat-o.

Pornind de la criticile aduse de inculpați cu ocazia dezbaterilor în fond, instanța a reținut că, la începutul anului 2010, cu intenție, inculpații C. și B., au sprijinit activitatea infracțională inițiată de inculpata A., prin facilitarea relaționării acesteia cu martorul denunțător D., cu scopul de a asigura posibilitatea traficării pretinsei influențe a inculpatei asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, privind obținerea unei soluții favorabile în cauza penală în care era judecat martorul denunțător, în schimbul unor sume de bani.

S-a mai reținut că, tot la începutul anului 2010, inculpata A., având calitatea de avocat în cadrul Baroului Suceava, cu intenție, a luat legătura prin intermediul inculpaților C. și B. cu numitul D., persoană inculpată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat și martor denunțător în prezenta cauză, după care, în perioada 2010 - 2011, a pretins de la acesta suma totală de 18.000 euro, din care a primit efectiv 8000 euro, pretinzând că are influență asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, învestită cu soluționarea apelului declarat de numitul D. și, prin prisma relațiilor personale pe care le întreține cu acest magistrat, dar și prin cointeresarea sa materială, o va determina să adopte o soluție favorabilă în cauză, în sensul de a schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina martorului denunțător din infracțiunea de omor calificat într-o infracțiune cu un grad de pericol social scăzut, sancționată de legea penală mult mai blând, care să-i faciliteze obținerea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Reținând că inculpații A. și B. au recunoscut faptele imputate, solicitând să fie judecați conform procedurii simplificate, iar cererile lor au fost admise, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu efect asupra reducerii cu câte o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege.

Totodată, deși inculpatul C. a solicitat achitarea, motivând că nu există probe în dovedirea acuzațiilor ce îi sunt aduse, instanța de fond a constatat că implicarea acestui inculpat alături de inculpatul B. în susținerea, prin acte de complicitate, a activității de trafic de influență desfășurată de inculpata A. este dovedită de mai multe mijloace de probă.

Astfel, s-a reținut că din declarația martorului denunțător D. din 11 septembrie 2011 rezultă că, la începutul anului 2010, a fost abordat de numitul B., avocat din baroul "I." care i-a oferit asistență juridică în fața Tribunalului Suceava și care i-a transmis că a fost contactat de o persoană pe nume "C.", un fost executor judecătoresc, și care i-a adus la cunoștință că avocata A. îl poate ajuta în procesul penal în care era parte, prin prisma relațiilor pe care le avea cu anumiți magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava, în sensul de a obține o soluție favorabilă. De asemenea martorul denunțător a mai arătat că, din discuțiile purtate cu numiții B. și "C.", a reieșit clar faptul că aceștia din urmă erau la curent cu faptul că avocata urma să-i ajute printr-o intervenție făcută la anumiți magistrați, iar numărul de telefon al avocatei l-a obținut de la numitul B. Ulterior martorul denunțător a inițiat discuțiile cu avocata A., în prezența numitului B., ocazie cu care s-a vorbit deschis despre faptul că intervenția urma să aibă loc la un magistrat pe nume "E.", în schimbul unei sume de bani. În perioada următoare B. a asistat la mai multe discuții purtate între martorul denunțător D. și inculpata A., care au avut loc la cabinetul de avocat al acesteia din urmă (dosar urmărire penală).

Totodată, s-a reținut că declarația martorului denunțător se coroborează cu declarația martorei M. din 21 septembrie 2015 (dosar urmărire penală), care a declarat că, după ce a fost condamnat în primă instanță, soțul ei a fost abordat de un așa zis avocat din baroul "I.", pe nume B., și de încă o persoană, aceștia spunându-i că o avocată din Baroul Suceava al cărei nume începe cu "O", îi poate ajuta pe oricare dintre inculpați să scape de acuzațiile penale, prin prisma relațiilor pe care le-ar fi avut cu un judecător învestit cu soluționarea cauzei. De asemenea, martora a relatat că B. a asistat și el la câteva dintre discuțiile purtate de soțul ei, D., cu inculpata A., iar ulterior, în cursul anului 2014, după ce D. a fost audiat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, s-a întâlnit întâmplător cu B. care s-a arătat interesat de conținutul înregistrărilor pe care le-a făcut soțul ei în contextul întâlnirilor avute cu inculpata A., afirmând "de acum înainte voi fi urmărit" și solicitându-i să-i aducă și lui o copie de pe acele înregistrări.

S-a mai reținut ca fiind relevantă sub aspect probator și depoziția dată în calitate de martor de către B. (declarație care, potrivit art. 118 C. proc. pen., nu poate fi folosită împotriva sa, dar care poate fi folosită împotriva altor persoane) în care a arătat că inculpatul C. a afirmat, în prezența sa, că avocata A. îi poate ajuta pe oricare dintre cei trei inculpați să fie achitați, prin prisma relațiilor pe care le avea cu anumiți judecători, contra unei sume de bani, însă va fi nevoie ca D. să o angajeze pe inculpată ca avocat în cauza sa. De asemenea, inculpatul B. a mai declarat că pe parcursul desfășurării procesului penal a primit asigurări de la inculpatul C. că "treaba este ok", referindu-se la finalitatea procedurii judiciare. Totodată B. a declarat că inculpata A. a afirmat față de D., dar și în prezența sa, că-i garantează că va fi achitat sau va obține o soluție favorabilă, prin prisma relației de prietenie pe care o avea cu magistrații care-l judecau. În cele din urmă, B. a arătat în depoziția sa că inculpații C. și A. i-au dat impresia că "lucrează în echipă".

În același sens s-a mai reținut că, fiind audiat în calitate de suspect, B. a declarat că își menține în totalitate declarația pe care anterior a dat-o în calitate de martor. Fiind întrebat dacă i-a pus în legătură pe martorul denunțător D. cu inculpata A., inculpatul B. a declarat că "C. mi-a cerut mie să-l aduc pe D. să discute cu el despre faptul că inculpata A. vrea să-l ia de client. Eu am fost de acord, i-am spus lui D. și ne-am întâlnit toți trei la un restaurant. Nu îmi amintesc exact, dar arăt că cu acea discuție C. spunea că avocata A. îl voia de client pe D. sau pe oricare dintre cei trei inculpați care erau în cauză, însă nu rețin exact în ce sens. Ulterior, la solicitarea lui D., am participat și la acele discuții cu inculpata A., însă eu nu am avut încredere în cele ce spunea ea că poate interveni la judecători".

Deopotrivă, s-a reținut că inculpatul B. a declarat: "Când m-am întors, D. mi-a spus că C. i-a spus că are el o avocată, pe nume A., care poate interveni pe lângă judecătorii care îl judecau și, contra unei sume de bani, îl poate ajuta să fie achitat în dosarul de omor.

Ulterior, am asistat la discuția lui D. cu C., iar acesta din urmă a precizat aceleași lucruri față de mine. De asemenea, C. a afirmat în prezența mea că avocata A. poate să-i ajute pe oricare dintre cei trei inculpați care erau judecați în dosarul respectiv să fie achitați, prin prisma relațiilor pe care le avea cu judecătorii respectiv, contra unei sume de bani ".

De asemenea, s-a arătat că declarațiile martorului denunțător D., ale martorei M., ale suspectului B. cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C. se coroborează cu aspecte ce rezultă din înregistrările audio depuse la dosar.

Astfel, s-a reținut că, în înregistrarea audio din data de 10 martie 2010, martorul denunțător D. face în mod repetat referire la o persoană identificată ca fiind inculpatul C., astfel cum rezultă din procesul-verbal de investigații nr. x/P/2015 din 18 noiembrie 2015, aspect recunoscut în declarația de martor a lui B. și confirmat, de asemenea, de inculpata A. și de martorul denunțător D.

Relevante sub aspect probator au fost reținute și declarațiile martorului denunțător D. și ale martorei M. date în fața instanței de judecată, în care, în cea mai mare parte, au menținut cele declarate în cursul urmăririi penale.

Mai mult, s-a constatat că martorul D. a arătat, printre altele, că inculpatul C. l-a asigurat că "nu va lua țeapă" de la inculpata A., în sensul că a dat bani acesteia dar ea nu-i va rezolva situația juridică, că i-a spus direct inculpatului C. să nu aștepte bani de la el, situație în care acesta i-a răspuns că nu așteaptă bani de la martor și că va primi bani de la inculpata A.

Față de durata mare de timp scursă de la data comiterii faptelor până în prezent, s-a reținut că în declarațiile celor doi martori sunt și unele incoerențe dar, cum acestea nu vizează asupra unor aspecte esențiale ale cauzei, instanța nu le-a dat relevanță juridică, în sensul cerut de inculpatul C. prin apărător, respectiv că ele ar putea duce la vreo îndoială în ce privește comiterea faptelor imputate.

De altfel, s-a reținut că la unele întrebări ale apărării, martorii au răspuns în general așa cum au afirmat în cursul urmăririi penale, dar au făcut precizarea că nu mai știu foarte exact, că așa își aduc în prezent aminte tocmai datorită duratei mari de timp care s-a scurs până în prezent.

Din aceste motive, instanța de fond nu și-a putut însuși susținerea apărării că respectivii martori ar fi lipsiți de credibilitate, cu atât mai mult cu cât afirmațiile lor sunt susținute de înregistrările audio efectuate în cauză, precum și de declarațiile date de inculpatul B. (inclusiv cea dată în calitate de martor), dar și de aspectele care rezultă din procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio efectuate de martorul denunțător, toate aceste mijloace de probă coroborându-se între ele și demonstrând nu numai că inculpatul C. a avut cunoștință despre activitatea infracțională inițiată de inculpata A. (aspect contestat de inculpatul C.), dar și faptul că a facilitat contactul martorului denunțător D. cu inculpata A. (aspect recunoscut chiar de inculpatul C.).

S-a mai reținut că cei trei inculpați au invocat că, în mod greșit, s-a reținut față de ei circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, motivând, în esență, că nu s-a făcut dovada concomitenței de timp, de loc și de spațiu, a vreunui plan și scop comun în săvârșirea infracțiunilor.

Cu toate că respectiva solicitare a fost făcută sub forma unei cereri de schimbare a încadrării juridice, instanța a apreciat că înlăturarea unor circumstanțe fie agravante, fie atenuante nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică propriu-zisă.

Analizând respectiva cerere de înlăturare a circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen., instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.

Astfel, s-a arătat că literatura de specialitate și practica judiciară au statuat, în opinie majoritară, că pentru existența acestei circumstanțe agravante nu are relevanță modalitatea de participație a făptuitorilor. Circumstanța agravantă este dată chiar dacă unii dintre participanți au calitatea de autori, complici sau instigatori, cu condiția ca activitatea fiecăruia să se fi concretizat în acte contributive și conștiente la activitatea infracțională comună.

Nu este absolut obligatorie concomitența de timp, loc, spațiu, în condițiile existenței unui scop comun, precum și a conștientizării că propria activitate infracțională se alătură activității infracționale desfășurate de către ceilalți doi făptuitori.

Circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra participanților în măsura în care au cunoscut-o ori au prevăzut-o, fiind necesară dovedirea cunoașterii ori prevederii de către fiecare participant.

Scopul urmărit de fiecare făptuitor poate fi diferit. Esențial este ca fiecare dintre ei și toți împreună să fi contribuit la săvârșirea faptei.

Or, în cauză, s-a reținut că, a existat cel puțin o concomitență în ce privește scopul unic pentru care a acționat fiecare dintre inculpați. Astfel, s-a reținut că actele contributive ale inculpaților C. și B. au dus la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpata A.

De asemenea, s-a reținut că toți cei trei inculpați, cu intenție, și fiecare dintre ei în cunoștință de cauză, s-au implicat în atragerea martorului denunțător D. și în convingerea acestuia că ar putea beneficia de o situație mai bună în cauza sa penală, prin traficul de influență exercitat asupra unuia dintre membrii completului de apel, trafic exercitat de inculpata A.

Totodată, s-a reținut că toți cei trei inculpați au cunoscut (sau au prevăzut) că fapta de trafic de influență este comisă de 3 sau mai multe persoane împreună o dovedesc probele despre care s-a făcut deja vorbire și dintre care, fără a mai intra în detalii, reținând în acest sens: declarațiile martorului denunțător D. care face referire la toți inculpații, care arată că inculpații A. și C. se cunoșteau bine întrei ei, că vorbeau unul despre celălalt folosind prenumele, că inculpatul C. i-a dat asigurări că problema va fi rezolvată de inculpata A. și că nu va lua plasă, în sensul că a dat banii și inculpata nu va exercita traficul de influență promis, că inculpatul C. i-a spus că el nu așteaptă bani de la martor, ci va primi banii ce i se cuvin de la inculpată, etc; declarațiile martorei M. care face referire la fiecare dintre cei trei inculpați, inclusiv la persoana inculpatului C. pe care îl numește "C." sau "C.", reliefând intenția comună a inculpaților de a conlucra în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de influență; înregistrările audio în care sunt prezenți toți inculpații, inclusiv inculpatul C., despre care se vorbește cu apelativul "C.", înregistrări ce scot din nou în evidență scopul comun al inculpaților; declarațiile de recunoaștere și solicitare de a fi judecați în procedură simplificată ale inculpaților A. și B., acesta din urmă afirmând, printre altele, în cursul urmăririi penale, despre ceilalți doi inculpați, că i-au dat impresia că "lucrează în echipă".

Coroborând probele anterior menționate, instanța de fond a apreciat că, rezultă că fiecare dintre cei trei inculpați a cunoscut că fapta de trafic de influență este săvârșită în condițiile agravantei de trei sau mai multe persoane împreună, astfel încât, cererea lor de înlăturare a acesteia din încadrarea juridică este neîntemeiată.

Din aceleași considerente, a apreciat că, nu por fi primite nici solicitările apărătorului C. de schimbare a încadrării juridice pe considerentul că acesta ar fi complice la infracțiunea de cumpărare de influență.

Cu referire la aplicarea în cauză a legii penale mai favorabile, a constatat că faptele prezente au fost comise în perioada 2010 - 2011, iar la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul C. pen.

Prin prisma aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., a apreciat că se impun a se avea în vedere instituțiile de drept substanțial privite comparativ în raport de succesiunea în timp a actelor normative, însă cu evitarea creării unei a treia legi, ceea ce nu este admis.

În concret, instanța de fond a reținut că în cazul în care, în favoarea unui inculpat, au fost reținute circumstanțe atenuante în reglementarea anterioară, iar pedeapsa prevăzută de noile dispoziții penale are un minim mai mic decât vechea reglementare, se va verifica dacă aceste circumstanțe au corespondent în textele actuale în materie.

S-a mai reținut că, ulterior, se va compara cuantumul pedepsei rezultat prin aplicarea regimului sancționator în acest din urmă caz cu cel din sentința penală atacată, considerându-se mai favorabilă legea care, în ansamblu, conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea penală prin prisma pedepsei din norma de incriminare. Aceasta întrucât nu este posibilă alegerea legii penale mai favorabile sub aspectul pedepsei stabilite prin norma de incriminare și aplicarea ulterioară la aceasta a efectului circumstanțelor atenuante sau agravante prevăzute de cealaltă lege.

De asemenea, s-a reținut că, în situația în care în favoarea inculpatului nu au fost reținute, prin sentința penală atacată, circumstanțele atenuante, se va analiza dacă aplicarea lor este justificată prin prisma vreuneia dintre actele normative succesive în materie, ulterior urmând a se proceda conform celor de mai sus.

Același raționament s-a aplicat și în cazul circumstanțelor agravante.

Astfel, s-a reținut că, în același sens este și Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Ca atare, s-a apreciat că în aprecierea legii penale mai favorabile se impune aplicarea legii penale în mod global și nu pe instituții autonome.

Relaționând la cauza pendinte, prima instanță a constatat că, deși infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au suferit modificări, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare, pe de altă parte, având în vedere prevederile celor două coduri cu privire la efectele circumstanțelor agravante, a modalităților concrete de executare a pedepselor și a obligațiilor legale care pot fi impuse făptuitorilor, legea penală mai favorabilă în speță față de toți inculpații este Codul penal din 1969.

S-a mai reținut că, în cauză, pe de o parte inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de influență, respectiv complicitate la această infracțiune, în condițiile agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 - de trei sau mai multe persoane împreună, la data faptelor toți aveau cunoștințe juridice și, ca atare, erau perfect conștienți de natura activității pe care o desfășoară iar, pe de altă parte, inculpații A. și B. nu au antecedente penale, și-au recunoscut vinovăția - solicitând să fie judecați conform procedurii simplificate.

De asemenea, s-a reținut că inculpații au depus la dosar caracterizări din care rezultă comportamentul lor pozitiv, cu excepția faptelor prezente imputate, iar inculpata A. a depus numeroase acte medicale ce dovedesc că aceasta suferă de multiple afecțiuni medicale printre care: hipertensiune arterială - cu risc major de accident vascular, diabet zaharat insulino-dependent, dislipidemie, calculi biliari, osteoporoză, etc.

Instanța a mai avut în vedere că toți inculpații au respectat pe deplin măsurile impuse cu ocazia luării măsurii controlului judiciar față de ei, iar inculpata A. a fost reținută, arestată preventiv, arestată la domiciliu - pe o perioadă de aproximativ 6 luni.

De asemenea, s-a menționat că, potrivit art. 52 alin. (1) C. pen. din 1969, pedeapsa este un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul ei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În aceste condiții, față de cele anterior arătate și față de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. din 1969, s-a apreciat că scopul pedepsei de prevenție generală și specială, de reeducare a inculpaților se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea al căror cuantum va fi individualizat și în funcție de contribuția efectivă la activitatea infracțională, de poziția procesuală adoptată de fiecare, cu consecința, unde este cazul, a reducerii limitelor speciale ale pedepsei, executare ce va fi suspendată sub supraveghere conform dispozițiilor art. 861 - 864 C. pen. din 1969.

Motivat de argumentele prezentate, având în vedere și necesitatea realizării scopului pedepsei, s-a considerat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen. din 1969, față de niciunul dintre inculpați.

În ce privește practica judiciară depusă la dosar de către procuror și de către avocații inculpaților, s-a constatat că aceasta este diversă și oarecum contrară. Dacă unii au depus practică judiciară în sensul aplicării unor pedepse severe cu executare în regim de penitenciar, ceilalți au depus practică în sensul aplicării unor pedepse mai blânde cu suspendarea executării.

S-a arătat că reprezentantul Ministerului Public a solicitat ca, pe lângă o pedeapsă foarte severă, să i se aplice inculpatei A., în temeiul art. 65, 66 C. pen., și pedepsele accesorii, complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen. - interdicția dreptului de a exercita profesia, meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Instanța fondului nu și-a însușit solicitarea, motivat de condițiile concrete ale speței, de elementele ce o caracterizează pe inculpată, respectiv că are o anumită vârstă, ce nu îi mai permite să urmeze vreo altă calificare, numeroasele afecțiuni medicale, de poziția procesuală de recunoaștere în totalitate și de regret, de numeroasele caracterizări pozitive care conduc instanța la concluzia că aceasta a înțeles că a greșit, că și-a îndreptat comportamentul iar aplicarea unei astfel de pedepse ar fi neutilă.

În plus, s-a reținut că din definiția infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. din 1969 nu rezultă că subiectul activ ar trebui să aibă vreo calitate specială.

Cu privire la solicitarea procurorului de a se confisca suma de 8.000 euro dată în vederea efectuării traficului de influență, s-a reținut că apărătorii inculpatei A. au arătat că nu sunt de acord, susținând că 2.000 euro au fost dați acesteia cu titlul de onorariu avocat.

Or, din lucrările dosarului, instanța a constatat că întreaga sumă de 8.000 euro a fost dată cu scopul ca inculpata să își exercite influența asupra unuia dintre membrii completului de apel. Martorul denunțător D. declară cert că el nu avea nevoie de serviciile de avocat ale inculpatei A., ci de traficul de influență pe care aceasta susținea că îl poate exercita pe lângă judecătoarea de la Curtea de Apel Suceava în vederea obținerii unei achitări sau a unei pedepse cu suspendarea executării. Înregistrările audio existente în cauză sunt în același sens. Apoi, s-a reținut că dacă ar fi așa cum susține apărarea, ar fi trebuit ca inculpata A. să întocmească contract de asistență juridică cu martorul D. și să emită chitanță pentru întreaga sumă încasată, lucru pe care însă nu l-a făcut.

În ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar sub imperiul căreia se află inculpata A., Curtea, în esență a apreciat că, buna desfășurare a procesului penal, poate fi asigurată prin menținerea față de aceasta a măsurii controlului judiciar, prev. de art. 211 C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile cerute de 208 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar instituită cu privire la inculpații B. și C., Curtea a constatat că este în continuare necesară și proporțională cu scopul urmărit, așa cum este el prevăzut de dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc. pen., respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal care, la acest moment, se află la finalul cercetării judecătorești pe fond.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și inculpații A., B. și C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaților, care au fost apreciate ca fiind prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

Astfel, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, condamnarea inculpaților A., B. și C. la pedeapsa închisorii orientată spre maximul prevăzut de lege și în regim de detenție, aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 pentru inculpații B. și C., cu menținerea și aplicarea pedepselor accesorii și complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pentru inculpata A.

Inculpata A., a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., reindividualizarea pedepsei și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. din 1969.

A mai solicitat, reducerea sumei de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea, de la cuantumul de 8.000 euro la 3.000 euro.

De asemenea, a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată inculpata.

Inculpatul C., a solicitat în virtutea principiului in dubio pro reo, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

Inculpatul B., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. din 1969, reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de lege, reținerea reducerii cu 1/3 urmare a aplicării procedurii simplificate și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. din 1969.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2016.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpații A., B. și C., prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reține că în apel inculpatul C. a dorit să dea declarație, fiind audiat la termenul din data de 5 aprilie 2017, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen., în apel a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, la solicitarea inculpaților A. și C.

1. Cu privire la apelul declarat de inculpatul C. analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte reține că prima instanță a stabilit în mod corespunzător situația de fapt și vinovăția acestuia în legătură cu fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Se constată că sunt neîntemeiate criticile acestuia referitoare la inexistența faptei reținute în sarcina sa sau cele subsidiare, privind lipsa unor probe concrete care să-i dovedească nevinovăția și care să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare conform art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen., în esență, inculpatul reiterând aceleași apărări susținute și în fața instanței de fond.

Astfel, contrar celor susținute de apărarea inculpatului C., Înalta Curte, apreciază că probatoriul administrat în cauză demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, la începutul anului 2010, cu intenție, a sprijinit activitatea infracțională desfășurată de inculpata A., prin facilitarea relaționării acesteia cu martorul denunțător D., prin intermediul inculpatului B., cu scopul de a asigura posibilitatea traficării pretinsei influențe a inculpatei asupra judecătoarei E. din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, privind obținerea unei soluții favorabile în cauza penală în care era judecat martorul denunțător, în schimbul unor sume de bani.

Înalta Curte, constată în raport de criticile formulate de inculpatul C., pe de o parte, că probele administrate au demonstrat existența faptei iar, pe de altă parte, împrejurarea că atitudinea/comportamentul inculpatului în modalitățile reținute în considerentele hotărârii se circumscriu elementelor constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În acest context, instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu prevederile art. 291 alin. (1) C. pen. - infracțiunea de trafic de influență se poate realiza în modalitatea pretinderii, primirii ori acceptării promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de pretindere, primire ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență și care promite că îl va determina pe funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul laturii subiective, traficul de influență se comite doar cu intenție directă.

Raportând considerațiile teoretice sus-menționate la speța dedusă judecății, urmare analizei coroborate a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că, instanța de fond a reținut în mod concret situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii actelor de complicitate la infracțiunea de trafic de influență pentru care a și fost condamnat.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, contrar celor susținute de apărare acțiunea inculpatului C. de a asigura prin intermediul inculpatului B., relaționarea martorului denunțător D. cu inculpata A., în scopul traficării pretinsei influențe a acesteia din urmă asupra unor magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava în schimbul obținerii unor sume de bani, sprijinind prin activitatea sa înfăptuirea rezoluției infracționale adoptată de inculpată se circumscrie elementului material al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență.

În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că prima instanță a făcut un examen amplu al probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului C. în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, evidențiind actele concrete de executare comise de către inculpat, valorificând coroborat mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, ceea ce a presupus un proces de analiză și sinteză, finalizat prin stabilirea activității infracționale, în sarcina inculpatului.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. și M. care fac dovada existența faptei penale și vinovăția inculpatului C. în comiterea acesteia.

Din analiza proprie a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că, apărările inculpatului sunt contrazise de depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv de declarația martorului denunțător D. din 11 septembrie 2011 din care rezultă că, la începutul anului 2010, a fost abordat de numitul B., avocat din baroul "I.", care i-a oferit asistență juridică în fața Tribunalului Suceava și care i-a transmis că a fost contactat de o persoană pe nume "C.", un fost executor judecătoresc, de la care a aflat că avocata A. îl poate ajuta în procesul penal în care era parte, prin prisma relațiilor pe care le avea cu anumiți magistrați de la nivelul Curții de Apel Suceava, în sensul de a obține o soluție favorabilă. De asemenea, martorul denunțător a mai arătat că, din discuțiile purtate cu numiții B. și "C.", a reieșit clar faptul că aceștia din urmă erau la curent cu faptul că avocata urma să-i ajute printr-o intervenție făcută la anumiți magistrați, iar numărul de telefon al avocatei l-a obținut de la numitul B. Ulterior, martorul denunțător a inițiat discuțiile cu avocata A., în prezența numitului B., ocazie cu care s-a vorbit deschis despre faptul că intervenția urma să aibă loc la un magistrat pe nume "E.", în schimbul unei sume de bani. În perioada următoare B. a asistat la mai multe discuții purtate între martorul denunțător D. și inculpata A., care au avut loc la cabinetul de avocat al acesteia din urmă (dosar urmărire penală).

În acord cu prima instanță se constată că declarația martorului denunțător se coroborează cu declarația martorei M. din 21 septembrie 2015 (dosar urmărire penală), care a declarat că, după ce a fost condamnat în primă instanță, soțul ei a fost abordat de un așa zis avocat din baroul "I.", pe nume B., și de încă o persoană, aceștia spunându-i că o avocată din Baroul Suceava al cărei nume începe cu "O", îi poate ajuta pe oricare dintre inculpați să scape de acuzațiile penale, prin prisma relațiilor pe care le-ar fi avut cu un judecător învestit cu soluționarea cauzei. Același martor a relatat faptul că B. a asistat și el la câteva dintre discuțiile purtate de soțul ei, D., cu inculpata A., iar ulterior, în cursul anului 2014, după ce D. a fost audiat de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, s-a întâlnit întâmplător cu B. care s-a arătat interesat de conținutul înregistrărilor pe care le-a făcut soțul ei în contextul întâlnirilor avute cu inculpata A., afirmând "de acum înainte voi fi urmărit" și solicitându-i să-i aducă și lui o copie de pe acele înregistrări.

Relevantă sub aspect probator este și declarația dată în calitate de martor de B. în care a arătat că inculpatul C. a afirmat în prezența sa că avocata A. îi poate ajuta pe oricare dintre cei trei inculpați să fie achitați, prin prisma relațiilor pe care îi avea cu anumiți judecători, contra unei sume de bani, însă va fi nevoie ca D. să o angajeze pe inculpată ca avocat în cauza sa. Ulterior, după dobândirea calității de inculpat B. a mai declarat în plus că, pe parcursul desfășurării procesului penal a primit asigurări de la inculpatul C. că "treaba este ok", referindu-se la finalitatea procedurii judiciare. Totodată, B. a declarat că inculpata A. a afirmat față de D., dar și în prezența sa, că-i garantează că va fi achitat sau va obține o soluție favorabilă, prin prisma relației de prietenie pe care o avea cu magistrații care-l judecau. Același inculpat a arătat în depoziția sa că inculpații C. și A. i-au dat impresia că "lucrează în echipă".

Inculpatul B. a avut o poziție procesuală constantă în legătură cu împrejurările în care inculpatul C. i-a solicitat să îl prezinte pe D. pentru a-l încunoștiința de faptul că avocata A. dorește să îi asigure asistență juridică și totodată, contra unei sume de bani aceasta poate interveni pe lângă magistrații Curții de Apel Suceava în vederea obținerii unei soluții de achitare în dosarul în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, menționând că a participat la mai multe discuții în sensul celor arătate însă nu a avut încredere în susținerile acesteia.

În susținerea situației de fapt, relevante sub aspect probator pe lângă depozițiile martorilor denunțători și ai celor doi coinculpați din cauză este și conținutul înregistrării convorbirii telefonice din data de 10 martie 2010 și rezultatul investigațiilor din data de 18 noiembrie 2015 care fac dovada că persoana cu numele "C." din conținutul înregistrărilor este inculpatul C. Cât privește susținerile apărătorului inculpatului că depozițiile martorului denunțător și ale soției acestuia sunt contradictorii și incorecte instanța de control judiciar reține că, în esență, aspectele relevate de martori cu privire la împrejurările faptice concrete și care dovedesc activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C. în realizarea ajutorului dat inculpatei A. sunt identice iar existența unor inadvertențe nu are relevanță sub aspectul implicării inculpatului în activitatea infracțională fiind justificate de perioada de timp care a trecut de la momentul comiterii faptei. Nu poate fi primită nici susținerea apărării privind lipsa de credibilitate ai celor doi martori în condițiile în care depozițiile acestora nu sunt singurele elemente probatorii ce dovedesc implicarea inculpatului C. activitatea infracțională (ajutorul dat inculpatei A. în realizarea pretinsei influențe asupra magistraților din cadrul Curții de Apel Suceava) și, în plus se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile coinculpaților, rezultatul percheziției domiciliare și a celei informatice, conținutul înregistrărilor audio, astfel cum au fost redate în urma raportului de constatare de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție, conținutul procesului-verbal de efectuare a unor investigații din data de 19 octombrie 2015 care se coroborează cu aspectele relevate de raportul de constatare din data de 02 noiembrie 2015.

În raport de argumentele expuse, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului există în materialitatea ei și se circumscrie conținutului constitutiv al actelor de complicitate la infracțiunea de complicitate la trafic de influență.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază ca neîntemeiată solicitarea inculpatului C. de a se pronunța o soluție de achitare, reținând că probele administrate fac dovada existenței și implicării inculpatului în comiterea actelor de complicitate la trafic de influență și, pe cale de consecință, nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen., urmând a se respinge apelul acestuia ca nefondat.

2. Referitor la criticile inculpaților A. și B., privind înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. din 1969, reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de lege și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen. din 1969, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară au statuat, în marea lor majoritate, că această circumstanță agravantă are în vedere participația penală.

Termenul "împreună", definește din perspectiva normei penale, atât coautoratul, cât și instigarea, complicitatea concomitentă sau anterioară săvârșirii faptei. Interpretarea decurge din modul în care norma penală definește participanții ca fiind persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte în calitate de autori, instigatori sau complici. În consecință, participația descrisă de circumstanța agravantă nu poate fi limitată la coautorat.

Nu are relevanță prezența concomitentă la locul faptei, această circumstanță există atunci când se probează voința comună de a acționa, chiar și în ipoteza în care nu se poate vorbi de prezența concomitentă la locul faptei a făptuitorilor.

De asemenea, circumstanța se reține pentru persoana care răspunde penal, chiar și atunci când dintre cei trei făptuitori a fost singurul care îndeplinește cerințele pentru a fi subiect al infracțiunii sau a acționat cu vinovăția prevăzută de lege. Sub aspectul reținut această circumstanță nu prezintă relevanță nici împrejurarea că între participanți a intervenit sau nu un acord tacit sau expres.

Or, în cauză, raportat la împrejurările faptice reținute în cele ce preced, a existat cel puțin o concomitență în ce privește scopul unic pentru care a acționat fiecare dintre inculpați, respectiv actele contributive ale inculpaților C. și B. au ajutat la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpata A. Toți cei trei inculpați, cu intenție, și fiecare dintre ei în cunoștință de cauză, s-au implicat în atragerea martorului denunțător D. și în convingerea acestuia că ar putea beneficia de o situație mai bună în cauza sa penală, prin traficul de influență exercitat asupra unuia dintre membrii completului de apel, trafic exercitat de inculpata A.

Că toți cei trei inculpați au cunoscut (sau au prevăzut) că fapta de trafic de influență este comisă de 3 sau mai multe persoane împreună o dovedesc următoarele probe: declarațiile martorului denunțător D. care arată că inculpații A. și C. se cunoșteau bine întrei ei, că vorbeau unul despre celălalt folosind prenumele, că inculpatul C. i-a dat asigurări că problema va fi rezolvată de inculpata A. și că nu va lua plasă, în sensul că a dat banii și inculpata nu va exercita traficul de influență promis, că inculpatul C. i-a spus că el nu așteaptă bani de la martor, ci va primi banii ce i se cuvin de la inculpată, etc; declarațiile martorei M. care face referire la fiecare dintre cei trei inculpați, inclusiv la persoana inculpatului C., reliefând intenția comună a inculpaților de a conlucra în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de influență; înregistrările audio în care sunt prezenți toți inculpații, despre care se vorbește cu apelativul "C.", înregistrări ce scot din nou în evidență scopul comun al inculpaților; declarațiile de recunoaștere și solicitare de a fi judecați în procedură simplificată ale inculpaților A. și B., acesta din urmă afirmând, printre altele, în cursul urmăririi penale, despre ceilalți doi inculpați, că i-au dat impresia că "lucrează în echipă".

Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că din interpretarea probelor menționate, rezultă că inculpații A., B. și C. au cunoscut activitățile desfășurate de fiecare în parte și scopul urmărit, respectiv pretinsa traficare de influență de către inculpata A., astfel încât, criticile acestora de înlăturare a circumstanței agravante din conținut încadrării juridice sunt neîntemeiate.

Cu privire la tratamentul sancționator aplicat de prima instanță și criticat de către inculpații A. și B. prin apelul declarat, Înalta Curte constată că, potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului. La stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, se constată că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. În acest sens se constată că, a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, de consecințele pe care le au faptele de corupție și de amploarea fenomenului infracțional în acest domeniu, poziția procesuală de recunoaștere a inculpaților, pregătirea profesională, starea de sănătate și vârsta acestora.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților A. și B., instanța de fond dând dovadă de suficientă clemență prin orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, în condițiile reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută critica celor doi inculpați privind greșita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere, toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare, astfel că pedeapsa aplicată inculpaților A. și B., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 861 C. pen. din 1969 este singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia, îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

În ceea ce privește critica inculpatei A. privind reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată, în contextul în care, atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat că probele administrate dovedesc vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii de trafic de influență și tragerea la răspundere penală a acesteia, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare, astfel că obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare corespunde exigențelor dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen. în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Din conținutul rechizitoriului rezultă faptul că inculpații au fost obligați la plata sumei de 2.000 lei - inculpata A., respectiv câte 500 lei inculpații B. și C. la care instanța de fond a acordat 3.200 lei pentru inculpata A., respectiv câte 1.100 lei pentru inculpații B. și C. prin urmare, criticile inculpatei A. privind reducerea cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate.

Cu privire la solicitarea inculpatei A. de a reduce suma de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea, de la cuantumul de 8.000 euro la 3.000 euro Înalta Curte constată că în cuprinsul actului de sesizare s-a precizat că, inculpata a luat legătura prin intermediul inculpaților B. și C. cu martorul denunțător D., persoană inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, a pretins de la acesta suma totală de 18.000 euro, din care a primit efectiv suma de 8.000 euro, pretinzând că are influență asupra magistraților din cadrul Curții de Apel Suceava, instanță învestită cu soluționarea apelului declarat de D. în sensul obținerii unei soluții de achitare sau a unei pedepse cu suspendarea executării pentru infracțiunea de omor de care era cercetat. Toate aceste împrejurări faptice au fost recunoscute de către inculpata A. în fața primei instanțe cu efecte asupra situației juridice a inculpatei care a beneficiat de judecată în cadrul procedurii simplificate.

Prin urmare, criticile inculpatei sunt neîntemeiate, prima instanță în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969 coroborat cu art. 118 lit. a) C. pen. din 1969 și a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 8.000 euro.

3. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, Înalta Curte, constată că acesta a criticat Sentința penală nr. 88 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, sub aspectul laturii penale.

În esență, criticile parchetului au vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A., B. și C., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 pentru inculpații B. și C., cu menținerea și aplicarea pedepselor accesorii și complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pentru inculpata A.

Înalta Curte, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății constată că prima instanță a aplicat inculpaților A., B. și C., pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., ținând seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și limitele de pedeapsă stabilite în Codul penal pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, motiv pentru care, contrar solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, le va menține, ca fiind legale și juste în raport de criteriile generale enunțate.

Având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea comiterii lor, conduita acestuia anterior săvârșirii faptelor, precum și posibilitățile de îndreptare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea nu e necesară.

De aceea, instanța de control judiciar în considerarea acestor elemente care țin de oportunitatea sancțiunii penale apreciază că pedepsele stabilite în sarcina inculpaților atât sub aspectul cuantumului cât și modalității de executare (A. - 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. din 1969, B. - 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. din 1969 și C. - 3 ani cu aplicarea art. 861 C. pen. din 1969) pentru infracțiunile de trafic de influență și complicitate la infracțiunea de trafic de influență sunt just individualizate, motiv pentru care le va menține, raportat și la atitudinea acestora, starea de sănătate precară, pregătirea profesională, vârsta acestora, astfel că, inculpații înțeleg consecințele faptelor lor.

Neîntemeiată este și cererea parchetului privind aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 pentru inculpații B. și C., cu menținerea și aplicarea pedepselor accesorii și complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pentru inculpata A.

Potrivit normelor legale în vigoare, aplicarea pedepselor complementare și accesorii nu impun condiții referitoare la cuantumul sau natura pedepsei principale, stabilirea lor fiind consecința aprecierii caracterului proporțional al interzicerii exercițiului unor drepturi cu scopul urmărit. Stabilirea drepturilor al căror exercițiu este interzis trebuie să fie urmare aprecierii asupra naturii și gravității faptei comisei iar limitarea exercițiului lor să fie proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

În considerarea acestor criterii care trebuie avute în vedere la interzicerea exercițiului unor drepturi ca pedeapsă complementară și accesorie, Înalta Curte față de natura și gravitatea faptelor, împrejurările concrete ale comiterii faptelor, scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi, vârsta inculpaților, starea de sănătate precară a acestora, caracterizările pozitive în acord și cu Convenția europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocoalele adiționale la Convenție și jurisprudența instanței europene, apreciază ca nefiind oportună și justificată, aplicarea ca pedeapsă complementară și accesorie interzicerea exercițiului dreptului, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 pentru inculpata A., iar pentru inculpații B. și C. aplicarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969. Mai mult, în cazul infracțiunii de trafic de influență nu este prevăzută corelativ pedepsei principale și aplicarea pedepsei complementare, aceasta fiind o chestiune de apreciere a judecătorului în procesul de individualizare a pedepsei.

Ca atare, constatând că atât cuantumul, cât și natura și modalitatea de executare a sancțiunilor aplicate de către prima instanță sunt juste și judicios stabilite, corespunzând pericolului social al faptelor inculpaților, instanța de control judiciar va respinge critica, ca neîntemeiată.

În concluzie, față de considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, urmează să dispună respingerea, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpații A., B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpații la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpații A., B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă inculpații la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2017.

Procesat de GGC - CT