Jurisdiction for service disputes of special-status prison officials: application of general tribunal competence over administrative contest rules

Decizia nr. 773/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 martie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și B. anularea rezultatelor concursului pentru ocuparea postului de șef serviciu (producție și venituri proprii) din cadrul Penitenciarului București - Rahova și suspendarea numirii în postul vacant până la soluționarea cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competența

Prin Sentința civilă nr. 5719 din 18 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 față de împrejurarea că autoritatea publică pârâtă este un organ central.

Prin Sentința civilă nr. 32 din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și B., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ.

Curtea de apel a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează o modificare a raportului de serviciu al reclamantului care face parte din categoria funcționarilor publici cu statut special din cadrul ANP, urmărind prin participarea la acest concurs (și ale cărui rezultate sunt contestate) ocuparea unei funcții de conducere.

Or, potrivit art. VI din Legea nr. 2/2013 care a modificat art. 109 din Legea nr. 188/1999 "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

A mai reținut curtea de apel că legiuitorul nu a prevăzut expres o competență specială în situația funcționarilor publici din cadrul ANP, iar litigiul dedus judecății privește un raport de funcție publică, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

1. Argumente de fapt și de drept

Prin demersul său judiciar reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și B. anularea rezultatelor concursului pentru ocuparea postului de șef serviciu (producție și venituri proprii) din cadrul Penitenciarului București - Rahova și suspendarea numirii în postul vacant până la soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată, în primul rând, că reclamantul A. are calitatea de funcționar public cu statut special în baza Legii nr. 293/2004. Dispozițiile legii speciale se completează, în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile legate de raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din penitenciare cu cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

În al doilea rând, izvorul juridic al pretențiilor deduse judecății îl reprezintă, în mod evident, raportul de serviciu pe care reclamantul îl are, în mod indirect, cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, în subordinea căreia funcționează Penitenciarul București - Rahova, instituție în cadrul căreia își exercită funcția publică de inspector principal de penitenciare.

În al treilea rând, chiar dacă se solicită anularea unui concurs pentru ocuparea unui post de conducere, nefiind pus în discuție raportul de serviciu legat de actuala funcție deținută de reclamant, în realitate, este vorba tot de cariera reclamantului, care dacă nu s-ar fi aflat într-un raport de serviciu cu autoritatea pârâtă nu ar fi putut candida pentru ocuparea funcției de conducere din cadrul instituției angajatoare, concursul nefiind unul de recrutare din sursă externă.

Prin urmare, în considerarea calității reclamantului de funcționar public cu statut special și având în vedere că prezenta acțiune decurge din raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Potrivit textului de lege menționat "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Înalta Curte reține că această normă este una de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică, în actele normative care reglementează Statutul funcționarilor publici, vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Totodată, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamantul a înțeles să învestească instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul, respectiv Tribunalul București.

2. Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe intimații-pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor și B. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2017.

Procesat de GGC - CL