Negative jurisdictional conflict over whether a labor inspection control report constitutes an independent administrative act subject to administrative litigation or is absorbed by a subsequent contravention ruling

Decizia nr. 739/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București prin Sentința civilă nr. 15666 din 23 decembrie 2015 înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 decembrie 2015, petenta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimații Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, anularea procesului-verbal de control seria PH nr. x din 25 august 2015.

Intimata Inspecția Muncii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 4 de a judeca cererea de anulare a procesului-verbal de control seria PH nr. x din 25 august 2015 arătând că aceste are natura unui act administrativ conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și poate fi contestat doar în fața instanței de contencios administrativ conform art. 95 pct. 4 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială în privința procesului-verbal de control.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința civilă nr. 314 din 14 ianuarie 2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza privind pe petenta SC A. SRL și intimații Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova spre competentă soluționare Tribunalului București, secția II-a de contencios administrative și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că procesul-verbal de control are caracterului unui act administrativ producând efecte prin el însuși și poate fi examinat independent de procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției x din 25 august 2015 ce a fost emis ulterior ca urmare a celor constate.

S-a reținut că natura de act administrativ a procesului-verbal de control reiese și din prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 care dispun că "Contestațiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

2.2. Prin Sentința civilă nr. 4800 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalului București, secția II-a de contencios administrative și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova și Inspecția Muncii în favoarea Judecătoriei Ploiești.

S-a reținut că singurul act administrativ producător de efecte juridice și care se impune a fi analizat pe calea plângerii contravenționale este procesul verbal de contravenție, procesul-verbal de control nefiind decât o operațiune administrativă anterioară perfectării primului act, operațiune a cărei legalitate și temeinicie urmează a fi dedusă judecății odată cu actul principal (mutatis mutandis, a se vedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

A considerat tribunalul că soarta judecării plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție nu poate depinde de judecarea unei acțiuni în anulare împotriva unei simple operațiuni administrative care a stat la baza emiterii actului de autoritate final, operațiune lipsită de efecte juridice per se, astfel că instanța competentă să analizeze legalitatea procesului-verbal de control x din 25 august 2015 este cea învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, respectiv Judecătoria Ploiești.

2.3. Prin Sentința civilă nr. 9795 din 5 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată de către instanță, din oficiu, în ceea ce privește procesul-verbal de control x din 25 august 2015, obiect al dosarului nr. x/3/2016 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Întrucât obiectul cererii formulată de către petentă este anularea procesului-verbal de control x din 25 august 2015, în cauză devin incidente disp. art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 privind legea contenciosului administrativ, raportat la disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

A reținut instanța că procesul-verbal de control poate fi contestat în mod independent de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nefiind necesar ca acestea să fie judecate împreună. Efectuarea controlului, ce a avut ca urmare încheierea procesului-verbal de control contestat, nu este doar o operațiune administrativă, aspect reținut și în contextul în care, din analiza acestuia, se observă că are un obiectiv distinct de încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Astfel, prin procesul-verbal de control se constată încălcarea dispozițiilor legale și se iau măsuri pentru îndreptarea neregulilor constatate, în timp ce prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se urmărește sancționarea contravenientului, pentru încălcarea dispozițiilor legale, materializată prin aplicarea unei amenzi contravenționale, sub imperiul O.G. nr. 2/2001.

Au fost avute in vedere și dezlegarea dată de Curtea Constituțională a României, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, prin decizia nr. x din 3 martie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Argumente de fapt și de drept relevante.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, disjunsă din dosarul nr. x/4/2015 al aceleiași instanțe, prin Sentința civilă nr. 15.666 din 23 decembrie 2015, petenta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimații Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, anularea procesului-verbal de control x din 25 august 2015.

Prin procesul-verbal de control x din 25 august 2015, încheiat de către intimata Inspecția Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova ca urmare a controlului din data de 25 august 2015, au fost identificate două persoane, respectiv numiții B. și C., care desfășurau lucrări specifice de armare și descărcat schelă.

Totodată, prin procesul-verbal de control anterior menționat, s-a dispus ca angajatorul să facă dovada încheierii în formă scrisă a unui contract individual de muncă pentru fiecare dintre cele două persoane identificate la lucru în data de 18 august 2015, până la data de 28 august 2015.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține că problema de drept privind caracterul de act administrativ al procesului-verbal de control a fost tranșată prin Decizia nr. 98 din 3 martie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională a României, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii.

Amintește instanța că prin considerentele mai sus arătate s-a stabilit că Inspecția Muncii îndeplinește funcția de autoritate de stat prin care se asigură exercitarea controlului aplicării prevederilor legale în domeniile sale de competență [art. 5 lit. a) din Legea nr. 108/1999], iar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuții de autoritate de stat [art. 12 alin. (2) din Legea nr. 108/1999].

Astfel, actele întocmite de inspectorii de muncă în exercitarea atribuțiilor lor au un caracter oficial, producând efecte juridice sub aspectul obligării persoanei controlate la remedierea neconfomităților constatate, indiferent dacă procesul-verbal de control este urmat sau nu de un proces-verbal de contravenție, aflându-ne in situația unor sancțiuni cu natură juridică diferită, una pur administrativă, cealaltă contravențională.

Intrând în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în temeiul art. 1 din aceeași lege, se naște dreptul persoanei vătămate de a sesiza instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității procesului-verbal de control.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită potrivit regulilor de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la emitentul actului, observând că reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune sesizând instanța de la sediul acesteia.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții ITM Prahova și Inspecția Muncii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL