Dependence of administrative sanction annulment on validity of prior ASF decisions under discretionary suspension rule

Decizia nr. 735/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 20 noiembrie 2015 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei ASF nr. x din 20 aprilie 2015 și Deciziei ASF nr. x din 19 iunie 2015, ca fiind în principal nelegale, iar, în subsidiar, netemeinice și, în consecință, anularea măsurilor de sancționare contravențională stabilite în sarcina sa, respectiv amenda în cuantum de 200.000 lei și obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a B. SA adresate către A. și către C. SRL Oradea.

2. Încheierea recurată

Prin Încheierea din 15 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

3. Recursul

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare ridicată din oficiu de către instanță cu consecința continuării judecății în dosarul nr. x/2/2015 în fața Curții de Apel București.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în raport prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care reglementează suspendarea facultativă, s-a apreciat că fiecare dintre cele două dosare în discuție vizează anularea unor acte administrative prin care se aplică sancțiuni contravenționale, nefiind pusă în discuție existența vreunui drept.

S-a considerat că nu poate fi menținută poziția instanței de fond în sensul că menționarea Deciziei nr. 1508 din 20 octombrie 2014 în cuprinsul Deciziei nr. 750 din 20 aprilie 2015 echivalează cu faptul că validitatea ultimului act este în vreun fel influențată de validitatea primului act.

De asemenea, s-a susținut că ambele decizii sancționatoare au fost aplicate în temeiul dispozițiilor art. 2732 alin. (1) pct. i, lit. c) din Legea nr. 297/2004, nefiind justificată nicio legătură care să derive modalitatea în care legiuitorul a conceput regimul sancționator pentru nerespectarea obligației de efectuare a ofertei publice de preluare obligatorie.

S-a mai arătat de către recurent că, în prezenta cauză, a invocat argumente suplimentare în vederea anulării deciziei contestate, cum ar fi legea aplicabilă, prescripția, lipsa calității de contravenient, astfel că limitele învestirii instanței sunt diferite.

În fine, s-a apreciat că o soluție de suspendare a cauzei înlătură în mod efectiv posibilitatea recurentului de a contesta actul sancționator.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Astfel, s-a considerat că motivul de recurs privind existența sau inexistența vreunui drept concret este neîntemeiat, în speță, fiind vorba despre o obligație ce derivă din legea pieței de capital.

S-a considerat, de asemenea, că nu poate fi susținut nici motivul de recurs referitor la inexistența unei legături juridice concrete între cele două cauze, omisiunea reclamantului de a se conforma dispozițiilor legale stabilite prin acte administrative creând raporturi juridice concrete.

Referitor la susținerea recurentului privind dispozițiile art. 2732 din Legea nr. 297/2004, s-a susținut că reclamantul nu neagă că a acționat în mod concertat cu SC C. SRL, însă insistă a face abstracție de situația de fapt și de actele administrative emise anterior de ASF, cu privire la care instanțele s-au pronunțat deja în sensul constatării legalității acestora și persistă în conduita de nerespectare a legii.

5. Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul-reclamant și intimata-pârâtă a atașat la cererea de recurs, respectiv la întâmpinare, înscrisuri, în copie.

6. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, îl va respinge pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecății cauzei când dezlegarea acesteia depinde a existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea deciziei ASF nr. x din 20 aprilie 2015 și a deciziei ASF nr. x din 19 iunie 2015, ca fiind în principal nelegale, iar, în subsidiar, netemeinice și, în consecință, anularea măsurilor de sancționare contravențională stabilite în sarcina sa, respectiv amenda în cuantum de 200.000 lei și obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a B. SA adresate către A. și către C. SRL Oradea.

În cadrul dosarului nr. x/2/2015 pe rolul Curții de Apel București, dosar în raport cu care s-a dispus suspendarea judecății în prezenta cauză, reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiara - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat anularea ca netemeinice și nelegale a Deciziei A.S.F. nr. x din 20 octombrie 2014 și a Deciziei A.S.F. nr. x din 12 decembrie 2014 emise de ASF București și anularea măsurilor de sancționare contravențională stabilite în sarcina sa, respectiv o amenda în cuantum de 150.000 lei; obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a B. SA adresate către A. cât și către C. SRL Oradea.

Înalta Curte constată că cele două cerințe cerute de textul de lege, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite în speță, astfel că, va dispune respingerea recursului declarat de A..

Se reține, că pârâta emitentă și-a întemeiat decizia contestată în prezenta cauză pe dispozițiile Deciziei ASF nr. 1508 din 20 octombrie 2014, care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2/2015, astfel că soluția instanței de fond de suspendare a cauzei este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL