Jurisdictional conflict over property allocation under Law 18/1991 and incidental challenge to a central authority’s title certificate: civil competence prevails under Law 554/2004 Art. 4
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Cornetu Court, thereby determining that the civil court, not the administrative-judicial section, had material competence. The dispute involved plaintiffs seeking the allocation of real estate properties pursuant to specific provisions of Law no. 18/1991, alongside an incidental exception of illegality challenging a property title certificate issued by a central ministry, which initially caused the local court and the Bucharest Court of Appeal to reject jurisdiction in favor of one another. The court ruled that under Article 4 of Law no. 554/2004, the exception of illegality against an individual administrative act is decided by the court competent to hear the merits of the underlying dispute, and because the primary action for property allocation against a local prefectural authority fell within the civil jurisdiction under Law no. 18/1991, the entire case, including the administrative challenge, must be heard by the Civil Court, overriding the administrative-judicial rules based on the central authority status of the secondary defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012; Jurisdictional conflict over property allocation under Law 18/1991 and incidental challenge to a central authority’s title certificate: civil competence prevails under Law 554/2004 Art. 4: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 3834/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6847 din 8 decembrie 2014, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1628 din 9 iunie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâții K. SA Popești Leordeni, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului - Județ Ilfov, în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență și, în consecință, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul ivit, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”
Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul litigiului dedus judecății rezidă în solicitarea de a se dispune obligarea pârâtului, Instituția Prefectului-județ Ilfov, la atribuirea în proprietatea reclamanților a unor imobile conform unor prevederi ale Legii nr. 18/1991 și în invocarea - pe cale incidentală, în condițiile și în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 - a excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2083/1998, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fostul Minister al Agriculturii și Alimentației) în favoarea pârâtei SC K. SA Popești Leordeni.
Atât în fața Judecătoriei Cornetu, cât și în fața Curții de Apel București, reclamanții, prin avocat au susținut constant că scopul urmărit în cadrul litigiului pendinte constă în atribuirea în proprietatea reclamanților a unor imobile conform unor prevederi ale Legii nr. 18/1991 și că judecarea capătului de cerere privitor la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2083/1998 „a fost solicitată a fi făcută pe cale de excepție de nelegalitate a certificatului respectiv, în raport de obiectul cererii reclamanților, în condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004”, în acest sens fiind și precizarea depusă la termenul din data de 02.06.2015.
Prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată această prevedere prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, s-a statuat că asupra excepției de nelegalitate invocate cu privire la un act administrativ cu caracter individual este competentă să se pronunțe instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate.
Prin urmare, în lumina art. 4 din Legea nr. 554/2004, competența soluționării excepției de nelegalitate revine instanței învestite cu fondul litigiului, neavând relevanță calitatea emitentului actului (autoritate publică centrală).
Competența materială de soluționare în primă instanță a cererii (reprezentând fondul litigiului dedus judecății în speță) vizând obligarea pârâtului Instituția Prefectului - Județ Ilfov la atribuirea în proprietatea reclamanților a unor terenuri conform unor prevederi [art. 36 alin. (2)] ale Legii nr. 18/1991 revine judecătoriei.
Prin urmare pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., D., E., G., H., I., B., F., J. și A. și pârâții K. SA Popești Leordeni, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Instituția Prefectului Județul Ilfov în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.