Execution of land compensation judgment barred by res judicata and impossibility of performance

Decizia nr. 3222/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București, să se dispună sancționarea acestuia, pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998, precum și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 3.986 euro/m.p. la cursul din ziua plății, pentru 1 hectar de teren.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3476 din 16.12.2014, a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reținând că cererea reclamantului de sancționare a pârâtului Primarul General al Municipiului București pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 a format și obiectul Dosarului nr. x/3/2013, demers soluționat prin sentința nr. 3195 din 22.10.2013.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea sa întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

2. Procedura de soluționare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

2.2. Cu privire la fondul recursului

2.3. Analiza motivelor de casare invocate

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de pârât, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru considerentele ce urmează.

Prin sentința nr. 3195 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtului de aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 3533 din 30 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului București, să se dispună sancționarea acestuia, pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998, precum și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 3.986 euro/m.p. la cursul din ziua plății, pentru 1 hectar de teren.

În cauza de față, se constată că recurentul-reclamant a invocat același temei de drept, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceeași sentință, despre care susține că nu a fost pusă în executare, respectiv sentința civilă nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și aceleași demersuri administrative pentru punerea în executare, respectiv Scrisoarea 1866-1/3207/1999 a Primăriei Municipiului București.

În cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2013, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța a analizat pe fond cererea , reținând că, în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu se pot aplica măsuri de constrângere, având în vedere că obligația nu mai poate fi executată.

Potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, se constatată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., în ceea ce privește tripla identitate, de părți, obiect cauză, existând o hotărâre judecătorească prin care pricina a fost soluționată anterior pe fond, motiv pentru care, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3476 din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.