Delay challenge rejected as unfounded: company loses appeal over court's pace pending admissibility filter

Decizia nr. 1694/2017

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/42/2015, având ca obiect recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități împotriva încheierii din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului de judecată nr. 4.

După primirea dosarului s-a comunicat, la data de 22 ianuarie 2016, către recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei și către intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și intimata-reclamantă SC A. SRL, cererea de recurs, cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și intimata-reclamantă SC A. SRL au depus la dosar întâmpinări la data de 01 martie 2016, respectiv la data de 03 martie 2016.

Întâmpinările au fost comunicate către recurenta-pârâtă, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinări în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 23 martie 2016, recurenta-pârâtă a depus la dosar note scrise și răspuns la întâmpinare, care au fost comunicate intimaților la data de 25 martie 2016.

Cu privire la notele scrise și răspunsul la întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a depus la dosar întâmpinare, la data de 03 mai 2016.

Ulterior, la data de 15 februarie 2017, intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat contestație privind tergiversarea procesului.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ. și pe dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, intimata-reclamantă a solicitat să se dispună măsuri concrete necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, măsuri legale care să urgenteze atât activitatea instanței, cât și acțiunile părților din proces.

Prin încheierea nr. 848 din data de 3 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL, ca inadmisibilă.

La data de 20 martie 2017, sub nr. de dosar x/1/2017, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, plângerea formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii nr. 848 din 3 martie 2017.

În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că în cauză este vorba despre o tergiversare a cauzei, întrucât în perioada 3 mai 2016 - 3 martie 2017 nu a mai fost îndeplinită nicio formalitate în prezentul dosar.

Au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, privind soluționarea cu celeritate a cauzelor care se judecă în baza acestei legi, precum și jurisprudența C.E.D.O. privind termenul rezonabil de soluționare a litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Examinând plângerea, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, prin raportate la dispozițiile legale incidente, dar și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată plângerea de față.

Contrar celor susținute de petenta SC A. SRL, instanța legal învestită în condițiile art. 524 alin. (5) teza ultimă C. proc. civ. apreciază că soluționarea contestației s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 522 C. proc. civ., dar și cu observarea principiilor degajate din jurisprudența C.E.D.O.

În mod corect și în opinia instanței ce soluționează plângerea de față s-a apreciat că nu putea fi ignorat contextul factual în care s-au derulat etapele ce se cer a fi parcurse în procedura de regularizare a cererii de recurs.

Noțiunea de termen optim și previzibil trebuie apreciată nu prin raportare la elemente subiective, care țin de dorința părții de a-i fi soluționată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii, numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 coroborate cu cele ale art. 493 C. proc. civ.

Din această perspectivă, la analiza respectării „termenului optim și previzibil” în soluționarea cauzei, trebuie luate în considerare și alte elemente obiective, care țin de încărcătura instanței de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza și, implicit, a completului de filtru desemnat pentru pregătirea dosarului și pentru a decide asupra admisibilității în principiu a acestuia.

În acest sens, este de reținut că Legea nr. 2/2013, care a amânat până la data de 1 ianuarie 2016 și O.U.G. nr. 62/2015 care a amânat pana la data de 1 ianuarie 2017 punerea în aplicare a dispozițiilor C. proc. civ., republicat, potrivit cărora procedura de regularizare a recursului se efectuează de către instanța a cărei hotărâre se atacată, a condus la existența un volum mare de activitate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin completele sale a trebuit să soluționeze atât cauze înregistrate pe vechiul C. proc. civ., cât și recursurile înregistrate pe noul cod de procedură civilă, inclusiv sub aspectul regularizării și filtrării acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile petentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, instanța respingând în mod corect contestația privind tergiversarea procesului.

În fine, se apreciază că nu este întemeiată plângerea de față și în considerarea faptului că, astfel cum rezultă din actele dosarului, în cauza ce are ca obiect soluționarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități împotriva încheierii din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, completul de filtru a fixat termen în vederea analizării raportului asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 11 mai 2017.

În atare condiții, în mod evident, nu se poate susține „pasivitatea instanței de judecată” care, astfel cum s-a stabilit și în doctrină caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ., procedura prevăzută de art. 493 C. proc. civ. urmându-și cursul.

Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de SC A. SRL împotriva încheierii nr. 848 din 3 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de SC A. SRL împotriva încheierii nr. 848 din 3 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.