Jurisdiction of the Supreme Court over first-instance claims against central public authorities and mandatory referral to administrative courts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ordered the case to be referred to the Bucharest Court of Appeal, VIII Administrative-Fiscal Section, definitively ruling in favor of the defendant public authority on the procedural issue of jurisdiction. The dispute involved a civil complaint filed directly with the Supreme Court by a claimant against a central public authority, seeking 360,000 EUR in damages for alleged complicity in racism, discrimination, unlawful seizure, psychological torture, and abuse of power. The Supreme Court admitted its lack of material jurisdiction under Article 130 of the Code of Civil Procedure, determining that it cannot hear first-instance substantive claims against central public authorities. The decisive legal basis included Article 97 of the new Code of Civil Procedure, which limits the Supreme Court to appeals against appellate decisions, and Article 10(1) of Law No. 554/2004, which mandates that administrative disputes concerning acts of central public authorities be resolved by the administrative-fiscal sections of the courts of appeal as first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 130 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Jurisdiction of the Supreme Court over first-instance claims against central public authorities and mandatory referral to administrative courts: Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele ce urmează.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1693/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin membrii Colegiului director, pe care îi acuză de complicitate tacită la rasism, discriminare, sechestrare de persoane, tortură psihică, fals și uz de fals, abuz de putere, solicitând despăgubiri materiale și morale în cuantum de 360.000 euro.
Considerentele și soluția Înaltei Curți
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele ce urmează.
Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.
Or, cererea reclamantului nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”
Aceste dispoziții, imperative, structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice, sferă ce include și refuzul nejustificat, și în raport de care se determină, prima facie, și competența de soluționare a cererilor privind acordarea de despăgubiri de către o autoritate publică.
Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de A. spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.