Integrity assessment report for inactive company: applicability of statutory disclosure obligations to entities without commercial activity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court accepted the appellant's withdrawal from the appellate proceedings, leaving the lower court's judgment in full force and effect, thereby effectively denying the appellant's request to annul the administrative decision. The dispute arose from a challenge by a private individual against a national integrity agency regarding an integrity assessment report issued for a company that had not been fully operationalized or engaged in commercial acts. The appellate court had previously dismissed the annulment claim, finding it unfounded, after rejecting a timeliness exception; the appellant attempted to reverse this by arguing the statutory obligations under Law No. 161/2003 were inapplicable due to the company's inactive status. The Supreme Court’s decision was grounded not in the merits of the integrity law but in procedural principles of party autonomy and disposability under Article 9 of the Code of Civil Procedure, specifically applying Articles 406(1) and 22(6) of the Code of Civil Procedure to recognize the unilateral right to renounce the judgment of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 204 alin. (1) C. proc. civ, art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Integrity assessment report for inactive company: applicability of statutory disclosure obligations to entities without commercial activity: În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că A. nu a funcționat niciodată de la momentul înființării, procedura de înființare nu a fost finalizată (nu au fost procurate ștampile, documente contabile) și nu au fost derulate acte de comerț prin această întreprindere, recurentul apreciind că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reținute în mod eronat atât de A.N.I. cât și de prima instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1177/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 8 decembrie 2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a Raportului de evaluare nr. 46682/G/II din 20 noiembrie 2014 întocmit de pârâtă.
Prin precizările depuse atât la 19 decembrie 2014 cât și la 23 ianuarie 2015, în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul a înțeles să precizeze obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 46682/G/II din 20 noiembrie 2014 întocmit de inspectorul de integritate B. din cadrul Agenției Naționale de Integritate.
2. Hotărârea curții de apel
Prin Sentința nr. 240 din data de 29 mai 2015 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității și a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.
3. Recursul exercitat în cauză și apărările formulate de intimată
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii în sensul anulării raportului de evaluare întocmit de A.N.I.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că A. nu a funcționat niciodată de la momentul înființării, procedura de înființare nu a fost finalizată (nu au fost procurate ștampile, documente contabile) și nu au fost derulate acte de comerț prin această întreprindere, recurentul apreciind că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reținute în mod eronat atât de A.N.I. cât și de prima instanță.
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.
4. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului
La data de 1 februarie 2017, recurentul-reclamant A. a transmis, prin e-mail, cerere de renunțare la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunțare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea formulată de recurentul A. de renunțare la judecata recursului declarat împotriva Sentinței nr. 240 din 29 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.
Procesat de GGC - NN