Fraudulent non-registration of commercial transactions and issuance of checks without funds for tax evasion and creditor defra

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 28 noiembrie 2001, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul T.G.C. la următoarele pedepse:

- 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare și un an pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare și un an pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 – art. 71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 septembrie 1999 până la 15 octombrie 1999.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la următoarele despăgubiri civile:

- 2.185.615.000 lei, părții civile A.F. Piatra Neamț, reprezentând taxe și impozite neachitate către stat, actualizată la data executării;

- 8.255.443.242 lei părții civile SC C. SA Urziceni, aflată în lichidare judiciară;

- 8.672.245.936 lei părții civile SC T.C. SRL Târgoviște, aflată în lichidare judiciară.

S-a luat act că prejudiciile cauzate SC N. SA Pașcani, în sumă de 248.880.000 lei și SC F. sa Galați de 1.713.760.000 lei au fost recuperate și a fost respinsă cererea SC T.C. SRL Târgoviște de obligare la despăgubiri ca parte responsabilă civilmente a SC E. SRL.

S-a dispus anularea actelor contabile întocmite în fals de inculpat, a filelor cec și a biletelor la ordin indicate în hotărâre.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 14.000.000 lei și s-a luat act că a fost asistat de un avocat ales.

S-a reținut că, între anii 1992 - 1994, inculpatul T.G.C. și-a înființat 4 societăți comerciale: SC E. SRL, SC E. SRL, SC M.P.C. SRL și SC V. SRL, având ca obiect de activitate, comerțul cu ridicata de combustibili lichizi, solizi și gaz, cât și produse alimentare și nealimentare.

Din anul 1998 a început să se aprovizioneze cu cantități mai mari de mărfuri, pe care nu le mai înregistra în evidențele contabile pentru a-și spori veniturile proprii și a nu mai achita astfel taxele datorate statului.

Astfel, reține instanța de fond că, în cursul anilor 1998 - 1999, deși a achiziționat de la 26 societăți comerciale din țară mărfuri în valoare de 30.173.561.000 lei, a achitat la furnizori doar 18.115.710.000 lei, iar pentru diferența datorată de 12.057.851.000 lei a emis 15 file cec și 4 bilete la ordin fără a avea disponibil în cont.

Prin punctele de lucru din București, Brașov și Miercurea Ciuc a valorificat mărfurile achiziționate la prețuri inferioare celor de achiziție pentru a prejudicia unitățile furnizoare cărora nici nu le-a mai achitat contravaloarea acestora.

Prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunii de achiziționare a mărfurilor în valoare de 30.173.561.000 lei se reține de instanța de fond că, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului se stat, în sumă de 2.185.615.000 lei impozit pe profit și TVA și, totodată, nu a depus bilanțurile contabile semestriale și anuale pentru anii 1998 – 1999.

În luna septembrie 1998, inculpatul a convenit cu T.S., președintele, la acea dată, a SC T.C. SRL Târgoviște cu care a negociat cumpărarea unei mari cantități de produse petroliere, achitând, în avans, suma de 515.317.510 lei.

Pentru restul sumei datorate a emis la 29 mai 1998 fila cec seria E 002 nr. 00256426 în valoare de 500.000.000 lei, scadentă la 7 octombrie 1998, filă girată de SC T.C. SRL în favoarea SC N.M. SA București în aceeași zi, având datorii față de această din urmă societate.

La data de 10 octombrie 1998, se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare, între aceeași societate și inculpat, pentru produse petroliere în valoare de 15.000.000 lei, livrând benzină și motorină în sumă de 3.966.973.689 lei pe care inculpatul a vândut-o sub prețul de achiziție și fără a o înregistra în evidențele societății sale comerciale E. SRL.

La 4 noiembrie 1998, aceeași societate comercială livrează inculpatului produse petroliere în valoare de 9.151.499.761, pe care, de asemenea, nu le înregistrează în evidențele contabile, însușindu-și astfel sumele realizate, integral din comercializarea produselor petroliere. Nu a achitat integral prețul produselor și deși cunoștea că nu are disponibil în cont, a emis la 20 noiembrie 1998, un bilet la ordin în valoare de 4.000.000.000 lei, scadent la 11 decembrie 1998 și un altul de aceeași valoare la 20 noiembrie 1998, scadent la 19 decembrie 1998, ambele refuzate la plată, neexistând disponibil în cont.

La data de 29 septembrie 1998, a mai emis SC T.C. SRL Târgoviște, fila cec, E 002 nr. 00256426 ca plată în avans pentru produse petroliere, acceptându-se la plată, de bancă, doar pentru 400.000 lei, pentru restul sumei de 499.600.000 lei, fiind refuzată pentru lipsă de disponibil în cont.

S-a conchis că în total, în perioada 12 octombrie – 14 octombrie 1998, inculpatul a achiziționat produse petroliere de la SC T.C. SRL în valoare de 13.151.081.321 lei, din care a achitat doar 5.373.535.000 lei, iar pentru restul de 7.777.546.321 lei a emis filele cec și biletele la ordin neacceptate la plată pentru lipsă de disponibil în cont.

La fel se reține că s-a procedat și cu celelalte societăți comerciale părți civile în cauză.

Astfel, în perioada 6 octombrie – 8 octombrie 1998 i s-a livrat conform convenției, de SC C. SA Urziceni, cantitatea de 285.400 kg zahăr, în valoare de 1.326.749.658 lei, pe care nu a înregistrează în evidențele contabile și o valorifică, prin martorul C.C. la prețuri inferioare, cu scopul de a-și însuși în întregime prețul realizat fără a suporta taxele și impozitele către stat.

Între 17 noiembrie - 14 decembrie 1998, inculpatul primește de la aceeași societate 1.371.000 kg zahăr, în valoare de 6.318.624.000 lei, sumă tot neînregistrată în evidențele contabile și pe care o valorifică tot sub prețul de achiziție, achitând din suma datorată doar 500.000.000 lei, după care încetat plățile.

Cu SC F. SRL Galați, inculpatul a încheiat în martie 1998, un contract de vânzare-cumpărare pentru 352 tone zahăr, în valoare de 1.717.760.000 lei și deși cunoștea că nu are disponibil în cont a emis un bilet la ordin la 27 martie 1998, pentru suma prevăzută în contract, potrivit clauzelor stipulate de părți, bilet refuzat la plată de bancă.

Pentru a convinge societatea furnizoare să-i livreze și restul cantității de zahăr (primise numai 80.000 kg), emite la 27 aprilie 1998, fila cec seria D nr. 00077378, în valoare de 363.200.000 lei, scadentă la 13 mai 1998, refuzată la plată, pentru lipsă de disponibil în cont. Inculpatul achită parțial datoria pentru a-i convinge să-i livreze în continuare marfă și mai primește 281.200 kg zahăr, în valoare de 1.366.004.232 lei și, cu toate că știa că nu are disponibil în cont, emite alte 5 file cec, scadente la 8 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei; la 15 iunie 1998, pentru aceeași valoare, la 22 iunie 1998, în valoare de 436.040.000 lei; la 29 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei și la 29 iunie 1998, în valoare de 50.000.000 lei.

Toate aceste file cec au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont, conform adresei B.N.R. nr. XV/4403 din 12 octombrie 1998.

Inculpatul a convenit cu SC N. SA Bacău, livrarea a 600 tone zahăr, pentru care la 22 mai 1998, a emis un bilet la ordin, scadent la 28 mai 1998, în valoare de 248.880.000 lei, deși cunoștea că nu are disponibil în cont, decât pentru 5.200.000 lei.

În fine, s-a stabilit de prima instanță că, în cursul anului 1998, inculpatul a achiziționat mari cantități de mărfuri de la mai multe societăți comerciale din țară, fără a le înregistra în evidențele contabile ale societății al căror administrator a fost, evidențiindu-se produse petroliere, în valoare de 13.151.081.000 lei de la SC T.C. SRL Târgoviște, de 1.672.843.000 lei de la SC C. SA Onești, de 1.645.000.000 lei de la SC A. SA Pitești, 1.777.235.000 lei de la SC C.I. SRL București, de la SC T.U. SA Galați, în valoare de 1.025.400.000 lei și de la SC C. SA Urziceni, în valoare de 7.645.400.000 lei trecute în evidențele SC E. SRL Piatra Neamț deși s-au valorificat la alte societăți ale inculpatului.

Același sistem, soldat cu neînregistrarea mărfurilor achiziționate în scopul sustragerii de la plata impozitelor datorate la buget, s-a reținut că s-a folosit pentru cele primite de SC M.P.C. SRL Piatra Neamț și SC V.C. SRL Piatra Neamț.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând efectuarea unei noi expertize contabile, cerere la care a renunțat și reducerea pedepselor care ar fi prea severe, iar în ultimul cuvânt, a declarat că nu a intenționat să înșele partea vătămată.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 245 din 17 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a constatat că acesta este arestat în altă cauză și l-a obligat la cheltuieli judiciare, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.G., care prin apărătorul său a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru a se efectua o nouă expertiză financiar-contabilă, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Astfel este dovediră cu contractele de vânzare-cumpărare, facturile de livrare, comenzile emise, rapoartele de constatare a Gărzii Financiare Piatra Neamț, adresele emise de bănci, relațiile D.G.F.P.C.F.S. Neamț, filele cec și ordinele de plată, coroborate cu declarațiile martorilor T.S., B.C., C.M., C.C., N.D., M.C., R.Șt., T.G.C., R.D., M.C., V.C., N.D., I.S.L., N.A., precum și din raportul de expertiză financiar-contabilă că, inculpatul și-a extins în perioada vizată actele de comerț cu produse petroliere și mari cantități de zahăr, pe care le-a valorificat la diferite societăți comerciale, fără a le înregistra în evidențele contabile. Pentru a obține profituri, inculpatul achita inițial o parte din preț, pentru a da impresia de solvabilitate, emițând apoi file cec și ordine de plată, cunoscând că nu are disponibil în cont, iar când era amenințat cu sesizări penale, achita parțial sume datorate și în continuare comanda mari cantități de produse, emițând, din nou alte file cec și ordine de plată.

Având în vedere aceste probe, în mod corect instanța de fond a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.

Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia pedepse corect individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. și proporționale cu pericolul social al faptelor comise.

În ce privește nulitatea hotărârii instanței de fond, ridicată de inculpat, care susține că, la data de 7 noiembrie 2001, când s-a judecat cauza, la această instanță era arestat și nu a fost citat la locul de deținere, se constată că în declarația, dată în fața Curții de Apel Bacău, în data de 17 iunie 2003, acesta arată că a fost arestat de la data de 27 noiembrie 2001 deci după judecarea cauzei.

Totodată, la dosarul cauzei nu este depusă, de către inculpat, decât o ieșire din spital din data de 4 aprilie 2001,

Deci, inculpatul la data de 7 noiembrie 2001 a fost judecat cu procedura de citare îndeplinită.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 245 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2004.