Retrocession of property nationalized under Decree 223/1974: Invalidity where claimant retained citizenship and domicile, lacking intent for definitive departure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the municipality’s appeal as unfounded, rendering the lower court's decision favorable to the claimant irrevocable and upholding the order for the return of the apartment. The dispute concerned a revindicatory action for the retrocession of a residential property allegedly nationalized under Decree No. 223/1974, with the municipality arguing that the expropriation was valid and based on an unchallenged administrative act. The court ruled that the nationalization was invalid because the Decree specifically targeted individuals who definitively left the country, whereas the evidence showed the claimant retained Romanian citizenship and domicile, thereby demonstrating no intent for definitive departure; consequently, the state's seizure lacked a valid legal title and valid consent, entitling the former owner to restitution under Article 6 of Law No. 213/1998.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998; Retrocession of property nationalized under Decree 223/1974: Invalidity where claimant retained citizenship and domicile, lacking intent for definitive departure: Împotriva acestei decizii pârâta Primăria București a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanțele au violat conceptul de „bun preluat de stat fără un titlu valabil” de vreme ce preluarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, iar actul administrativ de preluare a bunului nu a fost contestat de reclamantă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2000, D.M. a chemat în judecată Primăria Municipiului București și S.C. O. SA București, solicitând retrocedarea apartamentului nr. 34, situat în București.
Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința nr. 405 din 11 aprilie 2001, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 415 din 1 octombrie 2001, a respins apelul pârâtei Primăria Municipiului București, ca nefondat, cu motivarea că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil, respectiv în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ contrar Constituției și tratatelor internaționale la care România era parte la data preluării.
Împotriva acestei decizii pârâta Primăria București a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanțele au violat conceptul de „bun preluat de stat fără un titlu valabil” de vreme ce preluarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, iar actul administrativ de preluare a bunului nu a fost contestat de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în Decretul nr. 223/1974 rezultă că obligația de înstrăinare prevăzută de acest act normativ a fost instituită în sarcina persoanelor care au cerut plecarea definitivă din țară. Or, probele dosarului relevă că reclamanta nu a renunțat vreodată la cetățenia română și domiciliul avut, situație ce denotă absența intenției de plecare definitivă din țară.
În aceste condiții, preluarea bunului de stat, fiind făcută cu nesocotirea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 prin care, potrivit jurisprudenței de aplicare a acestui act normativ, nu s-a urmărit mărirea patrimoniului statului, rezultă că, ea nu are la bază un titlu valabil și nici consimțământul valabil al reclamantei.
Drept urmare, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunul este supus revendicării de către fostul proprietar, ceea ce înseamnă că instanțele, admițând acțiunea, au pronunțat o soluție legală și temeinică.
Neexistând motive de casare care pot fi invocate din oficiu se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva deciziei 415 A din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a III – civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.