Inadmissibility of cassation appeal for moral damages claims below statutory threshold in civil procedure

Decizia nr. 823/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului, reține următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 14 ianuarie 2016. reclamanții A., B., D., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor despăgubiri: 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru reclamantul A.; 25 000 euro, cu titlu de daune morale pentru reclamanta D.; 25 000 euro, cu titlu de daune morale, pentru reclamantul B.

Ulterior, cererea de chemare în judecată a fost precizată în sensul că reclamantul A. a solicitat 100.000 euro, cu titlu de daune morale, iar D. și B. au solicitat fiecare câte 50.000 euro cu titlu de daune morale.

2. Judecata în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 1606 din 08 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/93/2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, și obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 100.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune morale, reclamantei D. suma de 50 000 euro, echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune morale și reclamantului B. suma de 50 000 euro, echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune morale. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei D. suma de 1.580 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și reclamanților A. și B. suma de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.

3. Judecata în apel.

Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 2007 din 06 decembrie 2016, ce face obiectul prezentei căi de atac, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 1606 din 08 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a schimbat în parte, sentința apelată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 30.000 euro daune morale; reclamanților B. și D. câte 15.000 euro daune morale. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

4. Judecata în recurs, completul de filtru.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 martie 2017, conform dovezii aflate la fila 8 a dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluția completului de filtru din 15 martie 2017, a fost dispusă întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele, pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 Iit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv". Termenul de 31 decembrie 2016, a fost prorogat până la data de 31 decembrie 2018 prin O.U.G. nr. 95/2016.

În stabilirea valorii litigiului vor fi avute în vedere dispozițiile art. 100 din Legea nr. 134/2003 privind C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.„

Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale reiese că în situația în care mai mulți reclamanți formulează o singură cerere de chemare în judecată Împotriva aceluiași pârât, în baza unor raporturi juridice distincte, neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea împreună, stabilirea instanței competente nu se face în funcție de valoarea cumulată a tuturor pretențiilor, ci în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte.

Această soluție a fost justificată de către legiuitor printr-o mai bună administrare a justiției, facilitatea administrării probelor și a rezolvării unitare o unor aspecte ce interesează deopotrivă părțile, fără însă să existe un raport juridic unitar între părți.

În edictarea normei prevăzute în dispozițiile art. 100 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a menționat drept condiție pentru determinarea valorii pretențiilor deduse judecății în mod distinct, inexistența unei legături care să facă necesara judecarea lor împreună.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanții A., D. și B. au chemat în judecată SC C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata a 50.000 euro, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului A., a 25.000 euro, reprezentând daune morale în favoarea reclamantei D., a 25.000 euro, daune morale în favoarea reclamantului B., cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au modificat cuantumul daunelor solicitate în sensul că A. a solicitat 100.000 euro, cu titlu de daune morale, iar D. și B. au solicitat flecare câte 50.000 euro.

La data de 14 ianuarie 2016, cursul oficial euro/leu a fost de 4.53 lei pentru 1 euro. Prin urmare, valoarea în lei a despăgubirilor, calculată la momentul sesizării instanței a fost de 226 500 lei, respectiv de 453.000 lei.

Astfel, în privința cuantumului daunelor morale solicitate, se constată ca reclamanții au precizat prin aceeași cerere că flecare solicită câte 226.500 lei, respectiv de 453.000 lei, cu titlu de daune morale, (fila 2, respectiv fila 65 din cererea de chemare în judecată aflată la Dosarul nr. x/93/2016 a Tribunalului I Ilfov).

Împrejurarea că reclamanții au ales să formuleze împreună o singură cerere de chemare în judecată, fiecare cu pretenții distincte și clar determinate, se datorează principiului disponibilității care guvernează procesul civil și existenței unei împrejurări comune care a determinat declanșarea prezentului litigiu, respectiv decesul, în urma aceluiași eveniment rutier, a unei rude a acestora, A. Judecarea împreună a solicitărilor reclamanților nu are la bază decât rațiuni care privesc o mai bună administrare a justiției (de exemplu administrarea de probatorii, expertize, declarații de martori care pot fi comune). Nicidecum judecarea lor separată nu poate afecta dreptul fiecăruia dintre reclamanți de a obține condamnarea pârâtei la plata despăgubirilor.

Acțiunea pendinte a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, precum și din considerentele deciziilor instanțelor de fond, reiese că suma solicitată de fiecare dintre reclamanți în parte nu depășește pragul de 1.000.000 lei stabilită drept criteriu valoric pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, hotărârea instanței de apel fiind definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, se constată că recurenta pârâtă a fost reprezentată în faza procesuală a recursului de o persoană specializată în domeniul juridic. Prin urmare, reiese că aceasta a beneficiat în această fază procesuală, ca și în etapele procesuale anterioare, conform împuternicirii aflate la fila 61 a Dosarului nr. x/93/2016 al Tribunalului Ilfov, de asistență juridică de specialitate.

Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde hi considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În căzui în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac, reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 2007/A din 6 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 2007/A din 6 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, în temeiul dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.