Recourse against final revision decision in labor dispute barred by strict statutory avenues of appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiff, leaving in force the appellate decision that had previously rejected her motion for revision. The dispute arose from a labor litigation case where the plaintiff, a former employee of a public ministry, sought to overturn a final appellate judgment that had dismissed her claim regarding work-related injury classification, arguing that the lower court failed to properly rely on expert medical evidence. The Court held that because the original judgment was pronounced final under the provisions of the Code of Civil Procedure governing labor disputes, and the subsequent decision on the revision request was also final, no further avenue of legal recourse was available. Relying on the constitutional principle that judicial remedies must strictly adhere to statutory provisions, the Court determined that the final nature of the challenged decision barred any further appeal, rendering the plaintiff's recourse legally untenable.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 129 din Constituție; Recourse against final revision decision in labor dispute barred by strict statutory avenues of appeal: Această hotărâre a fost pronunțată ca definitivă, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acțiunea formulată de reclamanta A. are ca obiect un litigiu de muncă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2239/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1326 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 165 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, formulată de revizuienta A.
Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat apel, recalificat ulterior ca și recurs.
În cuprinsul criticilor, a arătat că a motivarea hotărârii este similară cu cea pronunțată într-o altă cauză. De asemenea, reproșează instanței că a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, care erau relevante în cauză, întrucât arătau că reclamanta ar fi trebuit să fie încadrată de intimat la grupa II de muncă.
La data de 27 iulie 2015 cererea de recurs formulată de revizuenta A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
La data de 5 octombrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 20 octombrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.
La data de 21 octombrie 2016 raportul a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la dosar.
La data de 27 octombrie 2016 intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus la dosar punct de vedere, prin care a învederat că recursul formulat în cauză este inadmisibil.
La data de 1 noiembrie 2016 recurenta A. a depus punct de vedere, prin care a învederat că raportul întocmit în cauză nu respectă prevederile C. proc. civ., precum și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A apreciat și că decizia pe care o contestă este supusă căii de atac a apelului.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 165 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 2300 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Această hotărâre a fost pronunțată ca definitivă, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acțiunea formulată de reclamanta A. are ca obiect un litigiu de muncă.
Prin decizia nr. 1326 din 7 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 165 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, formulată de revizuienta A.
Având în vedere prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., și această hotărâre a fost pronunțată definitivă.
Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat recurs.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.
În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1326 din data de 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1326 din data de 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.