Expropriation compensation: mandatory use of effective sale prices under Art. 26 Law 33/1994 instead of market estimates

Decizia nr. 2055/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Bihor a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. SA București, în reprezentarea Statului Român, în calitate de expropriator în baza H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de K. SA - Sucursala de Transport Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții B. și C. și cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și, în consecință: a constatat că imobilul reprezentând teren arabil extravilan în suprafață de 50 mp, cu nr. cadastral (...) Oradea, format din nr. cadastral vechi (...), înscris în CF Oradea, este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba - stâlp 7; a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb de la data plății efective; a dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere și a respins restul pretențiilor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin procesul-verbal din data de 25 august 2005, încheiat de Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice numită prin H.G. nr. 715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și s-a propus Guvernului României ca lucrarea "LEA 400 KV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba" să fie declarată de utilitate publică, de interes național, având ca expropriator Statul Român prin A. SA. Ulterior, prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes național "LEA 400 KV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Stația 400 KV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicații și transmisii pentru LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba"; expropriatorul este Statul Român prin A. SA București.

Conform documentației prevăzute de art. 12 din Legea nr. 33/1994, depusă la dosar (care cuprinde memoriul tehnic, planul de amplasament și delimitare, planul de încadrare în zonă și fișa corpului de proprietate), o suprafață de teren de 50 mp, cu număr cadastral (...) din 19 înscris în CF Oradea, este afectată de construcția liniei electrice transeuropene "LEA 400 KV - Oradea - Bekescsaba", stâlp 7. Din situația de carte funciară depusă la dosar rezultă că sunt coproprietari asupra numărului cadastral (...) din 19 pârâții chemați în judecată.

Prima instanță, văzând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, a reținut că reclamanta i-a notificat pe pârâți cu privire la propunerile de expropriere a suprafeței necesare fundației stâlpului nr. 7, în suprafață de 50 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că aceștia nu au formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, la dosar s-au depus convențiile încheiate de către reclamantă cu pârâții, prin care s-a convenit asupra transferului dreptului de proprietate asupra parcelei cu număr cadastral (...), în suprafață de 50 mp, dezmembrată din parcela cu nr. (...)/19, din CF Oradea, precum și asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite și calculate în raport de cota de proprietate pe care o dețin asupra imobilului din litigiu, așa cum rezultă din situația de carte funciară.

Pe baza probelor administrate în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 1 și următoarele din Legea nr. 33/1994, precum și ale art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, reținând în privința termenului de plată a despăgubirilor dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994.

Cererea de punere în posesie a reclamantei asupra terenului a fost apreciată ca fiind prematur formulată, întrucât punerea în posesie se va putea face doar după ce va fi făcută de către aceasta dovada plății despăgubirilor către pârâți.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, calificat ulterior ca fiind apel, pârâții C. și B.

A. SA în reprezentarea Statului Român și J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj au formulat cerere de aderare la apel.

De asemenea, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții D., E., F., G., H. și I., care ulterior a fost precizată drept cerere de intervenție accesorie în interesul apelanților-pârâți.

Prin Decizia civilă nr. 223 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelanții - pârâți B. și C. împotriva Sentinței civile nr. 628 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. - SA, în reprezentarea Statului Român și J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj; a modificat, în parte, sentința în sensul că a constatat că imobilul cu nr. cadastral vechi (...) Oradea, în suprafață de 11.970 mp, este afectat de construcția liniei electrice LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba; a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților suma de 275.310 Euro cu titlu de despăgubiri rezultate din diferența de valoare a terenurilor situate în intravilan față de aceeași suprafață ca teren situat în extravilan, a menținut restul dispozițiilor sentinței privind exproprierea suprafeței de 50 mp aferentă nr. cadastral (...) Oradea și plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri și i-a obligat pe apelanții - pârâți să achite câte 500 lei contravaloarea onorariului pentru completarea raportului de expertiză în apel de către experții L. și M.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul apelanților - pârâți de intervenienții D., E., F., G., H. și I. și a fost respinsă, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de J. SA București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că imobilul identificat cu nr. cadastral (...) Oradea, în suprafață totală de 11.970 mp, este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind prin urmare teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, motiv pentru care a fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Proprietarii inițiali ai acestui teren, C. și B., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent și au procedat la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi de la (...)/1 la (...)/19.

O parte dintre aceste imobile au fost vândute cu titlu de locuri de casă intervenienților înainte de a fi declanșată procedura de expropriere, prin urmare anterior anului 2007.

La fond nu au fost efectuate expertize în specialitatea topografie și de evaluare a imobilului pentru a se constata întinderea prejudiciului cauzat proprietarilor care urmează a fi expropriați.

În fața instanței de apel s-a procedat la administrarea probei cu expertiză, probă prevăzută de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994. S-a reținut că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâților iar culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, aflate în proprietatea pârâților care urmează a fi expropriați.

Deși expropriatorul a arătat că toate parcelele afectate de trecerea coridorului de siguranță au o lățime de 72 m și că, potrivit normativului pentru construcția liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune de peste 1000 volți, se poate construi cu acordul Transelectrica, acest aspect este combătut de concluziile Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor din care rezultă că, atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice, este interzisă amplasarea unor construcții. Prin urmare, pe o bandă de 75 m lățime aferentă liniei electrice este interzisă edificarea oricărei construcții. În acest sens Inspectoratul de Stat în Construcții a conchis că, până în prezent, nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcții într-o asemenea ipoteză.

În concluzie, s-a apreciat că este afectată întreaga proprietate a pârâților în suprafață de 11.970 mp, prin schimbarea regimului juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan care are o altă valoare de piață.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că prejudiciul efectiv cauzat apelanților-pârâți constă în diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca și terenuri intravilane și valoarea acestora ca terenuri extravilane.

Cei trei experți desemnați în faza procesuală a apelului au apreciat că metrul pătrat de teren intravilan în zona în care este situat terenul din litigiu a fost inițial de 35 euro, preț ajustat ulterior urmare a scăderii prețului imobilelor urmare crizei economice la 25 euro mp; aceiași experți au stabilit valoarea terenului extravilan în aceeași zonă la 2 euro/mp.

Prin urmare, s-a reținut că prejudiciul total pentru care expropriatorul trebuie să răspundă în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în sumă de 275.310 euro și reprezintă diferența dinte valoarea în intravilan a imobilului în litigiu față de valoarea de circulație a acestuia ca teren situat în extravilan.

A mai reținut curtea de apel că, potrivit Legii energiei electrice nr. 13/1997, reclamantul beneficiază de un drept de uz și servitute legală asupra liniilor aeriene electrice, dar acest drept se materializează în aceea că proprietarii liniilor nu datorează despăgubiri periodice și continue pentru dezmembrămintele dreptului de proprietate mai sus arătat.

În speță, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică necontestată, nu-i poate fi impusă proprietarului o sarcină disproporționată constând din schimbarea regimului proprietății sale, fără plata unei despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene din litigiu.

În concluzie, a impune proprietarilor terenurilor traversate de liniile de înaltă tensiune de utilitate publică să suporte în întregime costurile schimbării regimului juridic al proprietății lor, reprezintă o ingerință disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate al pârâților expropriați, ingerință care impune ca proprietarii să fie indemnizați corespunzător.

În fapt, expropriatorul datorează pârâților nu doar contravaloarea suprafeței de 50 mp afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea acestora, ci și despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut de pârâți urmare a schimbării regimului juridic al terenului cu nr. cadastral (...) Oradea.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de apelanții-pârâți, a fost modificată, în parte, sentința în sensul majorării despăgubirilor cuvenite expropriaților; de asemenea, a fost admisă și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienți în interesul apelanților-pârâți. Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamantă și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta J. SA, pârâții C. și B., precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin Decizia civilă nr. 4622 din 21 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de recurentul-reclamant, prin J. SA, de recurenții-pârâți C. și B. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile, atât în accepțiunea legii generale în materie, cât și în accepțiunea normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Astfel, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

S-a constatat astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv "data întocmirii raportului de expertiză".

Prin cererile de recurs s-a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Criticile formulate prin cererile de recurs prin care s-a susținut necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor, au fost găsite fondate. De asemenea, Înalta Curte a constatat că argumentele avute în vedere de instanța de apel în stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt contradictorii.

Astfel, deși din extrasul de carte funciară existent la dosar rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea, instanța de apel a reținut că acesta se află în intravilan, față de împrejurarea că se află în zona metropolitană a municipiului Oradea.

Pornind de la această premisă greșită, instanța de apel a stabilit că "prejudiciul efectiv cauzat pârâților este diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca terenuri intravilane și valoarea acestora ca terenuri extravilane".

S-a constatat astfel că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a avut în vedere un argument care contrazice extrasul de carte funciară existent la dosar, din care rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea.

S-a reținut de către Înalta Curte că statuările instanței de apel sunt contradictorii și în ce privește modalitatea în care este afectat terenul proprietatea pârâților de amplasamentul și poziționarea suprafeței ocupate de fundația stâlpului și de culoarul de trecere a LEA 400 KV Oradea.

Astfel, curtea de apel a reținut, pe de o parte, că stâlpul și platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâților, iar culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19 iar, pe de altă parte, a conchis că este afectată întreaga suprafață de 11.970 mp proprietatea pârâților, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului din teren intravilan în teren extravilan, pornind de la adresa ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor, din care rezultă că atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice, este interzisă amplasarea unor construcții.

A arătat Înalta Curte că împrejurarea că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecție și siguranță, preluată din textul legii energiei electrice, se constituie în lipsa altor elemente, într-o susținere lipsită de fundament probator care, necoroborată cu alte probe, nu justifică concluzia schimbării regimului juridic al terenului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Legea energiei electrice nr. 13/2007, precum și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care a abrogat Legea nr. 13/2007, nu stabilesc interdicția de a construi în zona de siguranță a unei linii electrice, ci dispun doar ca efectuarea construcțiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport și sistem.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în mod nelegal și cu încălcarea criteriilor cuprinse în corpul legii exproprierii, instanța de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii care nu se constituie într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului intern și convențional, de natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel general al colectivității.

Astfel, s-a stabilit ca instanța de apel să dispună efectuarea unei noi expertize, de către o comisie de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența zonelor de protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren neafectate de obiectivul în discuție este obstrucționat sau îngrădit și condițiile în care este posibilă exploatarea terenului rămas, în funcție de destinația sa; în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de legea energiei electrice referitoare la edificarea construcțiilor.

Pe rolul Curții de Apel Oradea, dosarul a fost reînregistrat la data de 25 iunie 2014, sub nr. x/111/2007*.

Prin Decizia nr. 375 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul formulat de apelanții - pârâți C. și B. și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta J. - SA București, reprezentată prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj, în reprezentarea Statului Român, în contradictoriu cu intimații-intervenienți I., H., E., F., G. și D. împotriva Sentinței civile nr. 628 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că imobilul reprezentând teren arabil extravilan în suprafață de 636 mp, cu nr. cadastral nou (...) format din nr. cadastral vechi (...) din 19 înscris în CF Oradea proprietatea pârâților este afectat de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba - stâlp 7; s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes național a acestui imobil în suprafață de 636 mp, în loc de 50 mp, și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 5088 euro în loc de 477 euro, sumă plătibilă în lei la cursul oficial de schimb la data plății efective.

A dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară pentru suprafața de 636 mp aferentă imobilului mai sus-menționat cu titlul de expropriere, în loc de 50 mp.

A admis cererile de intervenție în interesul apelanților - pârâți C. și B., formulate de intervenienții accesorii I., H., E., F., G. și D. și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat-o pe apelanta - reclamantă J. - SA București, prin K. - SA - Sucursala de Transport Cluj să plătească intimatei - interveniente I. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat exproprierea suprafeței de 50 mp teren arabil situat în extravilan, cu număr cadastral nou (...) Oradea, format din număr cadastral vechi (...) din 19 înscris în CF nedefinitiv Oradea, care este afectată de construcția liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, stâlp 7, fiind întrunite condițiile cerute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes național declarată prin H.G. nr. 1576/2005. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la 447 euro.

Ulterior intimata-reclamantă a formulat cerere de aderare la apelul pârâților solicitând majorarea suprafeței expropriate de la 50 la 60 m.p. și stabilirea cuantumului despăgubirilor la 536,4 euro, întrucât s-a dovedit că suprafața care se impune a fi expropriată este mai mare cu 10 mp.

Cu prilejul rejudecării, instanța de apel a procedat la numirea unei comisii de 3 experți, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru administrarea unei noi probe cu expertiză cu obiectivele enunțate în decizia de casare, respectiv: dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcțiilor, dacă existența zonelor de protecție și a zonelor de siguranță afectează valoarea reală a imobilului, precum și dacă accesul la porțiunile de teren neafectate de obiectiv este obstrucționat sau îngrădit și condițiile în care este posibilă exploatarea terenului rămas în funcție de destinația sa, cu mențiunea că, în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere și interdicțiile impuse persoanelor fizice și juridice de Legea energiei electrice referitoare la edificarea construcțiilor.

A arătat curtea de apel că în conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, urmând ca, în condițiile art. 28 din același act normativ, să se efectueze transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului de îndată ce obligațiile sale din hotărârea judecătorească au fost îndeplinite.

Lucrarea de expertiză cu concluziile și semnăturile celor trei experți a conchis că este vorba de un teren agricol arabil extravilan, că din punct de vedere al utilizării terenului realizarea lucrărilor agricole este limitată sub culoarul de trecere, că amplasamentul stâlpului nr. 7 se deplasează de pe conturul numărului cadastral avizat pe un alt amplasament, în arhiva digitală a OCPI Bihor nefiind operată repoziționarea imobilului (...) Oradea.

Ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni experții au precizat că terenul care se impune a fi expropriat are o suprafață de 636 mp, iar valoarea de piață estimată pentru terenul extravilan este de 5088 euro, respectiv 8 euro/mp, conform prețurilor tranzacționate pentru terenurile din zona respectivă, informațiilor obținute de la societăți de tranzacții imobiliare și informațiilor oferite de presă la capitolul de oferte de vânzare imobile în care se regăsesc aceleași anunțuri pe durata mai multor luni.

Comisia de experți a subliniat că prețurile pentru tipurile de imobile situate în zone apropriate nu diferă în mod semnificativ, că la data efectuării expertizei piața proprietăților imobiliare este mai echilibrată, oferta fiind consistentă, însă pe această piață s-a înregistrat o scădere a prețurilor, suma solicitată de pârâți fiind exagerată iar cea stabilită de reclamante modică.

A subliniat instanța de apel că a încuviințat mai multe obiecțiuni și precizări pe care le-a comunicat experților, concluziile acestora rămânând pe fond aceleași, iar o lucrare nouă de contraexpertiză nu a fost solicitată de către părți. Ceea ce s-a solicitat însă a fost o completare a raportului de expertiză efectuat în cauză în sensul stabilirii valorii terenurilor expertizate raportat la Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, pronunțată de Curtea Constituțională.

Deși, inițial, această completare a fost încuviințată, instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea revenirii asupra dispozițiilor privind completarea raportului de expertiză după publicarea Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale, întrucât prin această decizie s-a constatat neconstituționalitatea art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportat de sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, însă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu este incidentă în cauză, deoarece litigiul a fost înregistrat în anul 2007 sub imperiul Legii nr. 33/1994, iar H.G. nr. 1576/2005, de expropriere, a fost emisă tot sub imperiul acestui act normativ. Conform art. 26 din cuprinsul motivării Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale, exigența de constituționalitate a fost respectată prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 incident în cauză, întrucât în baza acestui act normativ se stabilește cuantumul despăgubirilor la un moment contemporan transferului dreptului de proprietate prin efectuarea expertizei anterior pronunțării hotărârii de expropriere. De altfel, în cazul Legii nr. 33/1994, titularul acțiunii este expropriatorul Statul Român prin instituțiile abilitate iar în cazul Legii nr. 255/2010 titularul acțiunii este proprietarul terenului expropriat.

În ceea ce îi privește pe apelanții-pârâți, susținerile acestora au fost găsite întemeiate numai pentru despăgubirile de 5088 euro, aferente terenului de sub stâlpul electric nr. 7 și culoarului de trecere, în condițiile în care se expropriază doar o suprafață de 636 mp din terenul acestora.

Legea energiei electrice nr. 13/2007, în vigoare la data demarării procedurilor de expropriere, respectiv a promovării litigiului, prevedea la art. 21 alin. (1) că va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice, concluzia fiind aceea că legiuitorul a avut în vedere doar terenul pe care ar putea funcționa capacitatea energetică, respectiv pe care ar fi amplasați stâlpii și stațiile, iar nu și terenurile traversate de liniile electrice aeriene.

A reținut instanța de apel că pentru protecția și funcționarea normală a acestor capacități și a evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și a mediului înconjurător, se instituie zone de protecție și siguranță stabilindu-se un drept de servitute legală conform art. 20 din actul normativ mai sus-menționat.

În acest sens, nu se poate reține că restul terenului nu ar putea fi folosit potrivit destinației actuale urmare instituirii unor zone de protecție și siguranță care generează în favoarea statului doar un drept de servitute legală sau că folosința ar fi fost îngreunată, restricționată de acest aspect, proprietarul putând să folosească terenul său să-l înstrăineze, să-l greveze de sarcini etc. A acorda daune fără a fi justificat un prejudiciu actual în acest sens contravine oricărei dispoziții legale în materie. Terenul asupra căruia se instituie o servitute legală nu este scos din circuitul civil, în dispozițiile legii speciale nu este prevăzută interdicția de a construiri în zona de siguranță a liniei electrice, fiind impus doar avizul de amplasament al operatoriului de transport și sistem conform art. 39 lit. a) din lege, respectiv analiza de risc întocmită de un proiectant atestat și aprobat de titularul de licență prin avizul de amplasament, astfel cum a reținut și Înalta Curte.

A arătat instanța de apel că din probele administrate nu s-a putut reține prejudiciul invocat de către apelanții-pârâți, acesta fiind viitor și nesigur.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (ex. cauza Hellencher SA vs. Austria) a conchis că exercitarea dreptului de servitute asupra capacității energetice cu titlu gratuit pe durata existenței acesteia, deși are ca efect lipsirea proprietarului de o parte a veniturilor nu se traduce printr-o expropriere formală ci are ca scop un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine prevederilor art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenție referitor la protecția proprietății private; în același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 300/2007 a Curții Constituționale.

Așadar, construcția liniei electrice reprezintă un interes general și nu justifică implicit acordarea unor despăgubiri pentru o suprafață de teren mai mare decât cea necesară stâlpului nr. 7, respectiv 636 mp, teren aferent numărului cadastral (...) din 19 - proprietatea apelanților-pârâți, suma de 5088 euro fiind în consens cu prevederile legale mai sus-menționate.

Prin urmare, apreciind că, pentru amplasarea capacității energetice - stâlpul 7 în vederea construirii liniei electrice 400 KV Oradea - Bekescsaba, este necesară o suprafață de teren de 636 mp din terenul apelanților-pârâți astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în al doilea ciclu procesual, curtea de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor care se cuvin acestora la 5088 euro.

Față de cele mai sus-expuse în temeiul art. 51, art. 293 și art. 296 C. proc. civ. au fost admise apelul principal al apelanților-pârâți, cererea de aderare la apel formulată de reclamantă și cererile de intervenție în interesul apelanților-pârâți, formulate de intervenienții accesorii, a fost schimbată, în parte, sentința în ceea ce privește suprafața imobilului expropriat și despăgubirile cuvenite proprietarului, cuantumul despăgubirilor acordate și intabularea dreptului Statului Român în cartea funciară pentru suprafața acordată în apel, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta J. SA, pârâții C. și B. și intervenienții D., E. și F.

I. Recurenta-reclamantă J. SA a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 5088 euro; admiterea cererii de aderare la apel și exproprierea terenului în suprafață de 60 mp cu nr. cadastral (...), conform documentației cadastrale avizată de OCPI Bihor sub nr. 995 din 12 noiembrie 2007 și obligarea la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații efective, precum și respingerea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților, de intervenienții D., E., F., G., H. și I.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârile pronunțate, atât în apel, cât și în fond, sunt lipsite de temei legal și au fost date cu aplicarea greșită a legii, deoarece atât instanța de apel, cât și cea de fond au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 24 și 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, dispozițiile art. 16, art. 19 - 21 și art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007 și dispozițiile art. 12, art. 14 - 17, art. 42 din Legea nr. 123/2012.

1. Cu referire la suprafața de teren necesar a fi expropriată, care, în opinia instanței de apel, este de 636 mp, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) și art. 17 din Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012 (în vigoare la data formulării recursului), va fi expropriat terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice. Așadar, legea are în vedere numai terenuri pe care ar putea funcționa capacități energetice care urmează a fi înființate, cu referire doar la terenurile pe care ar fi așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene. Cum fundația stâlpului are o suprafață de 60 mp, aceasta este suprafața de teren care trebuie expropriată.

De asemenea, art. 3 pct. 61 și 68 și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 (respectiv art. 3 pct. 82 și 83 și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 123/2012) stabilesc că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se stabilește doar un drept de uz și de servitute legală (așa cum prevăd art. 20 alin. (3) și art. 16 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007) și nu un drept de proprietate. După instalarea capacității energetice, pârâții beneficiază de toate atributele dreptului de proprietate, reclamanta având drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune în caz de retehnologizare și avarii.

Art. 16 și 19 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 (respectiv art. 12 și 14 din Legea nr. 123/2012) reglementează exclusiv drepturile de uz și de servitute asupra proprietăților - bunuri imobile afectate de capacitățile energetice, drepturi care privesc unul dintre atributele dreptului de proprietate. Această reglementare este în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum și prevederile art. 1 paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunoaște dreptul statelor de a reglementa, prin lege, "folosința bunurilor conform interesului general".

Deși instanța de apel a reținut dispozițiile sus-menționate, a dispus, în mod nejustificat, exproprierea întregii parcele cu suprafața de 636 mp. Prin urmare, au fost încălcate criteriile legale cuprinse în legea exproprierii și în legea energiei electrice (dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și art. 16, art. 19 - 21 și art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007, respectiv art. 12, art. 14 - 17 și art. 42 din Legea nr. 123/2012), în sensul că experții și instanțele au stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv, care nu se constituie astfel într-o justă și echitabilă despăgubire în accepțiunea normelor dreptului intern și convențional și nu este de natură a păstra justul echilibru între interesul privat și cel general al colectivității.

A mai arătat recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a motivat de ce a dispus exproprierea totală a parcelei cu suprafața de 636 mp, astfel că, prin decizia atacata cu recurs, nu sunt respectate nici prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 republicată, care dispun că: "În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală".

2. Printr-un alt motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și din perspectiva valorii de circulație stabilită de experți în sensul că în mod nelegal instanța de apel a luat în considerare, în soluționarea cauzei, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a rejudecării apelurilor, deoarece experții au utilizat anunțuri de publicitate și nu prețuri efective de vânzare în operațiunea de stabilire a valorii de piață a terenului.

Astfel, în "Răspunsul la obiecțiuni", experții nu au precizat și nu au anexat anunțurile din "presa locală" care au fost folosite la întocmirea comparației din tabelul de la pag. 16 a raportului, astfel că atât părțile cât și instanța sunt în imposibilitatea de a verifica veridicitatea prețurilor prezentate.

În al doilea rând, experții au luat în considerare "oferte în zona respectivă apărute în presa locală sau propuse de agențiile de intermedieri imobiliare, pe baza tranzacțiilor cu terenuri extravilane", însă, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 535/2011, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale. Întrucât ele sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experții, precum și instanța să țină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste și echitabile a despăgubirii), și anume: "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" și respectiv "daunele" aduse proprietarului.

Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele", are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ - teritorială.

Or, în speță, experții s-au raportat la alte criterii decât cele legale. Astfel, din constatările raportului de expertiză menționat, rezultă că experții au folosit ca metodologie de calcul a valorii de circulație "metoda comparației directe".

Însă, metodele de calcul folosite în expertiză nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de norma aplicabilă și anume, prețul cu care se vând în mod obișnuit asemenea terenuri în zona avută în discuție. Ceea ce experții au analizat în cadrul metodelor folosite au fost ofertele de vânzare și nu vânzări efective.

Principiul statuat de jurisprudența europeană este acela că trebuie să existe un just echilibru între exigențele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului însă, având în vedere faptul că pârâții pot să construiască în zona de siguranță, în condițiile legii (drepturile de uz și de servitute exercitându-se numai în caz de avarie, reparație, retehnologizare etc., după instalarea capacității energetice pârâții beneficiind de toate atributele dreptului lor de proprietate), amplasarea liniei electrice nu va afecta potențialul agricol al terenului iar radiațiile emise de linia electrică nu afectează populația, animalele, atmosfera atingerea adusă dreptului de proprietate al pârâților este minimă și despăgubirile stabilite ar trebui să reflecte acest lucru.

Pentru toate aceste motive, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei stabilite de instanța de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 5088 euro, respectiv admiterea cererii de aderare la apel, să se dispună exproprierea terenului în suprafață de 60 mp cu nr. cadastral (...), conform documentației cadastrale avizată de OCPI Bihor sub nr. 995 din 12 noiembrie 2007, cu obligarea sa la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plații efective, respingerea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților, de intervenienții D., E., F., G., H. și I. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Recurenta-reclamantă a solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., arătând, în esență, că punerea în executare a hotărârii instanței de apel, înainte ca aceasta să devină irevocabilă, ar putea cauza prejudicii în desfășurarea activității sale de interes național.

II. Recurenții-pârâți C. și B. au arătat, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., că imobilul identificat cu nr. cadastral (...) Oradea, în suprafață totală de 11.069 mp, este situat din anul 2007, în extravilanul Municipiului Oradea, până în anul 2007 terenul fiind situat în intravilanul comunei Cihei, județ Bihor. Acest teren este afectat de stâlpul 7 a liniei electrice transeuropene LEA 400KV Oradea - Bekescsaba, motiv pentru care a fost declanșată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Terenul a fost parcelat în 19 locuri de casă cu drum de acces aferent și s-a procedat la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu nr cadastrale noi de la (...)/1 la (...)/19.

O parte din aceste parcele au fost vândute cu titlul de locuri de casă intervenienților accesorii, înainte de a fi declanșată procedura exproprierii, moment la care terenul era situat în intravilanul comunei Cihei, județul Bihor. În faza procesuală de fond, în Dosarul nr. x/111/2007 al Tribunalului Bihor, conform expertizelor efectuate s-a reținut că stâlpul 7 și platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea recurenților-pârâți, iar culoarul de trecere al stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19.

Pe de altă parte, din concluziile Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor rezultă că, atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice, este interzisă amplasarea unor construcții astfel că pe o bandă de 75 m lățime aferentă liniei electrice este interzisă edificarea oricărei construcții, aspect care rezultă și din faptul că, până în prezent, nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcții în ipoteze asemănătoare.

Au susținut recurenții-pârâți că suprafața afectată de liniile de înaltă tensiune, este de 11.069 mp și nu 60 mp sau 636 mp, inclusiv prin faptul că s-a schimbat regimul juridic al terenul din intravilan în extravilan, cu consecințe asupra valorii de piață. Prin urmare, le-a fost cauzat un prejudiciu cert, care reprezintă diferența dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca și terenuri intravilane și valoarea acestora ca terenuri extravilane.

Astfel, în raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar la data de 28 aprilie 2015, efectuat de experții numiți de instanță, se arată că, din cauza valorii tensiunii care circulă prin firele liniei de înaltă tensiune, adică 400.000 Volți, se impun o serie de restricții și interdicții privind accesul persoanelor și regimul construcțiilor; această tensiune în linii nu afectează doar suprafața de 50,60 mp sau 636 mp, cât a stabilit instanța pentru expropriere, ci întreaga suprafață de teren.

Pe de altă parte, accesul spre imobile este obstrucționat în totalitate, deoarece fundația stâlpului 7 al acestei linii transeuropene, ocupă singura cale de acces spre aceste parcele.

Au mai susținut recurenții-pârâți că, întrucât are o capacitate energetică foarte mare, magistrala afectează grav sănătatea persoanelor care petrec mult timp în vecinătatea acesteia, fiind practic imposibil să edifici un imobil și să locuiești efectiv în el, mai ales cu copii mici.

În acest sens este și recomandarea 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului generat la radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de linia de înaltă tensiune. Aceste recomandări sunt respectate de către toate statele Uniunii Europene mai puțin de România; față de cele argumente, recurenții-pârâți au considerat că parcelele de teren nu mai pot fi folosite pentru edificarea de locuințe, cauzele principale fiind: intensitatea capacității energetice a liniei de înaltă tensiune (400.000 Volți), aspect care duce la afectarea sănătății persoanelor ce ar locui în jurul acesteia, și obstrucționarea totală a singurei căi de acces spre proprietăți, prin amplasarea fundației stâlpului 7, de susținere a liniei de înaltă tensiune, pe parcela (...)/11.

Or, amplasarea stâlpului 7 de înaltă tensiune pe parcela cu numărul cadastral (...)/11, care reprezintă drumul de acces, afectează toate parcelele din punct de vedere al accesului la acestea (aspect reținut prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, depus la data de 25 mai 2010 în dosarul Curții de Apel Oradea), și nu doar pe parcela (...)/19, cum greșit a reținut instanța de apel.

În opinia recurenților-pârâți, dobândirea dreptului de proprietate publică, asupra imobilelor proprietate privată necesare realizării acestei lucrări, se poate face numai prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, conform art. 7 lit. c) din Legea nr. 213/1998, a întregului teren afectat precum și a terenului care devine inutilizabil odată cu finalizarea acestei lucrări. În completarea acestor prevederi sunt dispozițiile art. 21 alin. (1) și 2 din Legea nr. 13/2007, care prevăd că se expropriază, pentru cauză de utilitate publică, terenul necesar pentru înființarea și funcționarea capacității energetice (deci nu numai terenul afectat de fundația necesară construcției stâlpului care susține liniile prin care se transmite energia electrică), precum și art. 3 pct. 20 din Legea nr. 13/2007, actualizată, a energiei electrice conform căruia: "culoarul de trecere a liniei electrice înseamnă suprafața de teren situată de-a lungul liniei electrice și a spațiului aerian de deasupra sa, în care se impun restricții". Cu aceste prevederi se coroborează și dispozițiile impuse prin Legea nr. 50/1991 și prin actele normative conexe, care prevăd: 1) că suprafața totală a unei construcții cuprinde nu numai suprafața fundației ci și suprafața desfășurată, calculată prin proiecția pe sol a celui mai exterior punct al construcției; 2) restricția de a construi pe terenurile afectate de stâlpii de înaltă tensiune, din cauza radiațiilor emise de acestea și 3) dimensiuni stas impuse de lege drumul de acces la locuințe, blocat de talpa stâlpului 7.

Recurenții - pârâți au criticat decizia și din perspectiva modului de determinare a despăgubirilor arătând că, anterior rejudecării, instanța de apel a stabilit o valoare aproape justă a terenului proprietatea subsemnaților, determinând o valoare medie de circulație în suma de 24,8 euro/mp (rezultând astfel suma de 275.310 euro pentru întreaga suprafață de teren de 11.069 mp), care ține cont și de prevederile art. 1337 - 1351 C. civ., dispoziții care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.

Atât Constituția României, cât și alin. (2) din art. 1 din Protocol 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului, prevăd că, pentru cauze de utilitate publică, este admisă ingerința statului în dreptul de proprietate al cetățenilor săi cu două condiții: această ingerință să fie justificată de un interes legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit. În situația dedusă judecații, chiar dacă amplasarea liniei electrice este, necontestabil, de utilitate publică, nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporționată constând în schimbarea regimului proprietății sale, fără plata unei despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene din litigiu.

Astfel, au arătat recurenții-pârâți că a li se impune să suporte în întregime costurile schimbării regimului juridic al proprietății lor este o ingerință disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate, ingerință care impune să fie indemnizați corespunzător.

În fapt, expropriatorul le datorează nu doar contravaloarea suprafeței de 50 - 60 mp afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea lor, ci și despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut ca urmare a schimbării regimului juridic al terenului cu număr cadastral (...) Oradea, în suprafață de 11.069 mp.

Raportarea instanței de apel la decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hellencher s.a vs. Austria, este lipsită de interes deoarece așa cum rezultă și din expertizele efectuate în cauză, drumul de acces identificat sub nr. top (...)/11, către parcelele care constituie locuri de casă, este totalmente blocat de piciorul stâlpului reclamantei, astfel încât recurenții-pârâți nu pot să își exercite toate atributele dreptului de proprietate, iar radiațiile și zgomotul emise continuu de linia de înaltă tensiune fac imposibilă construirea de imobile și traiul zilnic în zonă, precum și creșterea culturilor agricole.

Printr-o altă critică s-a arătat că instanța de apel a interpretat greșit art. 26 din Decizia 380/2015 a Curții Constituționale, articol care prevede: "Prin decizia menționată (paragrafele 23 - 25) Curtea a statuat că stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu. În consecință, în această privință legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere, valoarea bunului expropriat neputând fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării dreptului.

Dacă în privința exproprierii reglementate de legea generală această exigență constituțională este pe deplin respectată prin dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit la un moment apropiat în timp, contemporan transferului dreptului de proprietate, în privința legii speciale, în speță fiind vorba de Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", generează o situație juridică ce se abate de la o asemenea finalitate, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. Rezultă că, determinându-se în acest fel cuantumul despăgubirii, aceasta nu mai este "dreaptă" în sensul art. 44 alin. (3) din Constituție, cuantumul ei nefiind contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională. Prin urmare, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a reținut că la calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate potrivit art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, experții și instanța de judecată va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate".

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că prin Decizia nr. 380/2015, pronunțată de către Curtea Constituțională, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se modifică constatându-se totodată și nelegalitatea art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994. Astfel, art. 22 alin. (3) al Legii nr. 255/2010, declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională.

Prin urmare, instanța de apel nu a dat interpretarea corectă prevederilor acestui articol și, în consecință, nu a s-a raportat la momentul contemporan al transferului dreptului de proprietate.

În consecință, recurenții-pârâți au solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului.

3. Intervenienții D., E. și F., au formulat cerere de aderare la recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B. prin care au arătat că au achiziționat parcelele cu numerele cadastrale (...)/12, (...)/13, (...)/3 și (...)/4, la data de 19 iulie 2006, respectiv 23 octombrie 2007, în vederea construirii de imobile cu destinația de locuință, iar nu în scopul valorificării potențialului agricol. Au menționat în susținerea acestei afirmații că terenurile sunt amplasate în Zona Metropolitană a orașului Oradea, zonă în care există facilitățile specifice pentru construirea de locuințe (parcelarea suprafeței totale în loturi cu fronturi a câte 25 m fiecare, curent de medie tensiune, apă potabilă și canalizare în proximitate).

Amplasarea stâlpului 7, care inițial afecta în proporție de 75% accesul către cele 19 parcele, a fost modificat conform adresei 3829 din 09 octombrie 2007, emisă de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice - "Transelectrica" SA către C. și B., cu 4 mp înspre borna 6, ajungând-se la afectarea în proporție de 100% a accesului către parcelele mai sus menționate. Acest lucru este cauzat de faptul că stâlpul liniei transeuropene de înaltă tensiune este amplasat pe parcela cu numărul cadastral (...) din 11 (în suprafață de 1977 mp), care a fost proiectată cu scopul de drum de acces către parcelele cu numerele cadastrale de la (...)/1 până la (...)/19, acestea neavând altă cale de acces, în afara parcelei cu nr. cad. (...)/11.

Au arătat titularii cererii de aderare la recurs că, potrivit evaluatorilor autorizați ANEVAR N. și O., din cauza valorii tensiunii care circulă prin firele liniei, adică 400.000 Volți, se impun o serie de restricții și interdicții privind accesul persoanelor și regimul construcțiilor. Pe lângă faptul că accesul spre imobile este obstrucționat în totalitate, deoarece fundația unuia dintre stâlpii de susținere ai acestei linii (nr. 7) obstrucționează total singura cale de acces spre aceste parcele, capacitatea foarte mare a liniei transeuropene de înaltă tensiune poate afecta și sănătatea persoanelor care petrec mult timp în vecinătatea acesteia, astfel cum rezultă din Recomandarea 1999/519/CK privind limitarea expunerii publicului general la radiațiile câmpurilor electrice și magnetice generate de linia de înaltă tensiune.

Prin urmare, parcelele de teren achiziționate în vederea construirii de imobile pentru locuit nu mai pot fi folosite în acest scop.

Pentru aceste considerente, intervenienții au solicitat admiterea cererii de aderare la recursul declarat de către recurenții-pârâți C. și B., iar,pe cale de consecință, să fie obligată recurenta-reclamantă la plata sumei de 275.310 euro, reprezentând contravaloarea terenurilor afectate în urma afectării unicii căi de acces la parcelele în litigiu, prin amplasarea stâlpului liniei de înaltă tensiune.

Recurenții-pârâți C. și B. au formulat întâmpinare la recursul declarat de către recurenta-reclamantă, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivare au arătat că din concluziile Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Inspectoratul de Stat în Construcții Bihor, rezultă că, atât în zona de protecție, cât și în zona de siguranță aferentă capacității energetice, este interzisă amplasarea unor construcții, astfel că pe o bandă de 75 m lățime, aferentă liniei electrice, este interzisă edificarea oricărei construcții; o dovadă suplimentară o reprezintă faptul că, până în prezent, nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcții într-o ipoteză asemănătoare.

Recurenții-pârâți au reiterat susținerile din cererea de recurs prin care au susținut că: suprafața afectată de liniile de înaltă tensiune, este de 11.069 mp iar nu 60 mp sau 636 mp, inclusiv prin faptul că s-a schimbat regimul juridic al terenul din intravilan în extravilan, cu consecințe asupra valorii de piață; că din cauza valorii tensiunii care circulă prin firele liniei de înaltă tensiune, adică 400.000 Volți, se impun o serie de restricții și interdicții privind accesul persoanelor și regimul construcțiilor și că accesul spre imobile este obstrucționat în totalitate, deoarece fundația stâlpului 7 al acestei linii transeuropene, este amplasată pe parcela cu număr cadastral (...)/11, care reprezintă calea de acces spre celelalte parcele.

Cu privire la cererea de aderare la recurs formulată de intervenienții D., E., F., G., H. și I., recurenții-pârâți au solicitat admiterea acesteia.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 31 august 2016, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 375 din 26 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respinsă, reținându-se că nu s-a făcut dovada plății cauțiunii în cuantum de 2000 lei, stabilită în ședința camerei de consiliu din 28 iulie 2016, în condițiile art. 300 alin. (3) C. proc. civ.

În ședința publică de la 14 octombrie 2016, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de aderare la recurs, reținând, în esență, că în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, nu este reglementată instituția aderării la recurs iar dispozițiile indicate ca temei de drept de titularii cererii vizează faza procesuală a apelului.

Cu referire la excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C., invocată de recurenta - reclamantă, Înalta Curte reține că nu este fondată și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Recursul exercitat în condițiile art. 304 C. proc. civ. implică formularea de către titularul căii de atac a unor critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise ipotezelor cuprinse la punctele 1 - 9 din acest text de lege.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. sancționează cu nulitatea recursul care nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar alin. (3) al aceluiași text prevede că: "Încadrarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304." Pentru identitate de rațiune, sancțiunea nulității recursului nu operează nici în ipotezele în care recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs, însă, pe baza criticilor formulate, instanța de judecată constată că acestea pot fi circumscrise vreuneia din ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, recurenții-pârâți B. și C. au indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere situațiile în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbă natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (respectiv, cazurile de încălcare a forței obligatorii a contractului), Înalta Curte reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu este, prin ipoteză, incident în speță.

Pot fi însă circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile prin care recurenții-pârâți au susținut, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privitoare la stabilirea despăgubirilor care li se cuvin. Împrejurarea că recurenții-pârâți au expus în memoriul de recurs și aspecte de netemeinicie, care pun în discuție stabilirea situației de fapt sau interpretarea probelor, nu are drept consecință nulitatea cererii de recurs pe care Înalta Curte o va examina însă numai în limitele criticilor de nelegalitate.

Examinând cererile de recurs, Înalta Curte reține că sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele și în limitele ce succed:

Recursul declarat de recurenta - reclamantă A. SA București în reprezentarea Statului Român, pune în discuție legalitatea deciziei atacate din perspectiva determinării suprafeței de teren necesar a fi expropriată și a modului de determinare a despăgubirii constând în valoarea de circulație a imobilului expropriat.

Recurenții-pârâți au susținut că prejudiciul suferit prin expropriere are mai multe componente care nu au fost avute în vedere de instanța de apel; în plus, amplasarea stâlpului ar urma să se facă pe parcela care reprezintă calea de acces către celelalte suprafețe de teren parcelate.

Din perspectiva art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) și art. 17 din Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012 (în vigoare la data formulării recursului), Înalta Curte reține că terenul ce se impune a fi expropriat este cel destinat pentru înființarea și funcționarea capacității energetice. Prin urmare, legea are în vedere terenurile pe care ar putea funcționa capacități energetice care urmează a fi înființate, cu referire doar la terenurile pe care vot fi așezați stâlpii și stațiile, nu și terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene.

De asemenea, art. 3 pct. 67 și 68 și art. 20 alin. (3) din Legea energiei nr. 13/2007, sus-menționată, prevăd că zona de protecție și zona de siguranță sunt zone adiacente capacităților energetice în care se instituie restricții și interdicții în scopul funcționării normale și evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, asupra cărora se creează doar un drept de servitute legală (conform art. 20 alin. (3), nu un drept de proprietate. Aceste dispoziții se regăsesc și în Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012, la art. 15 alin. (3) și art. 3 pct. 82 și 83.

Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța de apel avea a identifica suprafața de teren necesară pentru amplasarea stâlpului nr. 7 al liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba.

În pofida dispozițiilor legale menționate, curtea de apel și-a însușit opinia experților în sensul că suprafața de teren necesar a fi expropriată este de 636 mp, fără a expune argumentele care susțin legalitatea acestei soluții și fără a lămuri situația de fapt în ceea ce privește poziționarea stâlpului în discuție.

Astfel, răspunzând obiectivului privitor la modul în care amplasarea lucrării afectează accesul la suprafața de teren rămasă neexpropriată, experții au arătat că "amplasamentul stâlpului nr. 7 se deplasează de pe conturul numărului cadastral avizat pe un alt amplasament, în arhiva digitală a OCPI Bihor nefiind operată repoziționarea imobilului (...) Oradea".

Instanța de apel a preluat în considerente aceste concluzii fără a se preocupa de lămurirea unui aspect esențial al judecății și anume determinarea amplasamentului stâlpului, sub acest aspect nefiind stabilite deplin împrejurările de fapt ale judecății.

În ceea ce privește prejudiciul suferit de pârâți ca efect al exproprierii suprafeței de teren pe care urmează a fi amplasat stâlpul nr. 7 al liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba, se reține că prin Decizia nr. 4622 din 21 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte, în ciclul procesual anterior, s-a arătat că Legea energiei nr. 13/2007, respectiv Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012, nu instituie o interdicție de construire în zona de siguranță a unei linii electrice, ci impun condiția obținerii unui aviz de amplasament al operatorului de transport și sistem pentru edificarea de construcții.

Prin urmare, conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., această problemă de drept a fost dezlegată irevocabil în cauză; contrar susținerilor recurenților-pârâți, aceștia beneficiază în continuare de toate atributele dreptului lor de proprietate, reclamanta având doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune, numai pentru situațiile de avarie și retehnologizare.

Cu referire la susținerile recurenților-pârâți conform cărora au suferit un prejudiciu rezultat din schimbarea categoriei de folosință a terenului expropriat din intravilan în extravilan, Înalta Curte reține că nu pot fi primite, deoarece în raport de probele administrate (certificat de urbanism nr. 1773/2015 și extrasele de carte funciară), regimul juridic al terenului nu a suferit nicio modificare de regim juridic, fiind teren arabil extravilan.

Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale, invocată de recurenții-pârâți, nu este incidentă în cauză, întrucât litigiul de față este supus dispozițiilor Legii nr. 33/1994, republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar nu Legii nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

În ceea ce privește criticile referitoare la nesocotirea riscurilor generate de câmpurile electrice și magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor, invocate de recurenții-pârâți, Înalta Curte reține că, în decizia care face obiectul controlului judiciar, curtea de apel nu a analizat în mod distinct o asemenea componentă a prejudiciului. S-a menționat însă că "nu s-a putut reține prejudiciul invocat de apelanții-pârâți", acesta fiind viitor și nesigur însă, în măsura în care în viitor se va face dovada unor prejudicii, acestea ar putea fi obținute, sub condiția de a fi probate.

Din perspectiva posibilității exercitării controlului judiciar în recurs, criticile trebuie să privească dezlegările date de instanța care a pronunțat hotărârea atacată ori omisiunea examinării criticilor formulate în apel.

Față de considerentele instanței de apel în sensul caracterului viitor și nesigur al acestei componente a prejudiciului, nu se impune, la acest moment procesual, analiza criticilor referitoare la nesocotirea riscurilor generate de câmpurile electrice și magnetice rezultate ca urmare a montării stâlpilor cu referire la Recomandarea 1999/519/CE. Celelalte susțineri expuse, care vizează modul de apreciere a probelor administrate nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă a susținut că au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, potrivit textului de lege menționat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calculul cuantumului, instanța urmând să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Sintagma "preț cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare - cumpărare.

În speță, se constată că experții care au efectuat raportul omologat de instanța de apel s-au raportat în stabilirea cuantumului despăgubirilor la alte criterii decât cele legale.

Astfel, aceștia au apreciat că "valoarea unei proprietăți este o sursă estimată, și nu un preț predeterminat sau de contract" și au procedat la estimarea valorii de piață prin analiza datelor pe perechi de date. Nu au fost anexate completării aduse raportului de expertiză elementele de comparație utilizate în analiză.

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă în sensul că valoarea de circulație a terenului nu a fost determinată în conformitate cu prevederile legale evocate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că se impune efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul determinării valorii de circulație a terenului necesar a fi expropriat, urmând a utiliza în acest scop contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect terenuri similare. Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va da eficiență, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., dezlegărilor obligatorii date prin decizia anterioară de recurs. De asemenea, urmează a stabili, dacă amplasamentul stâlpului se va face exclusiv pe parcela cu nr. cadastral (...) din 19 sau va ocupa, în tot sau în parte și parcela cu nr. cadastral (...)/11; în raport de situația de fapt constatată va aprecia cu privire la prejudiciul suferit de pârâți prin expropriere.

În considerarea argumentelor menționate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C., va admite recursurile declarate de recurenta - reclamantă A. SA București în reprezentarea Statului Român și de recurenții-pârâți B. și C. împotriva Deciziei nr. 375 din 26 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, va casa decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel, celelalte critici neimpunându-se a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C.

Admite recursurile declarate de recurenta - reclamantă A. SA București în reprezentarea Statului Român și de recurenții-pârâți B. și C. împotriva Deciziei nr. 375 din 26 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED