Territorial competence for compulsory execution against a surety in negative jurisdiction conflict

Decizia nr. 1908/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 28 aprilie 2015, împotriva debitorului C.

Prin sentința civilă nr. 14467 din 08 septembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a decimat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., și de faptul că debitorul principal este „C. - Medic Dentist” cu sediul în Târgoviște, jud. Dâmbovița, că este competentă să soluționeze cererea Judecătoria Târgoviște, în a cărei circumscripție se găsește sediul debitorului principal, întrucât normele precizate nu instituie o competență teritorială alternativă, care să acorde creditoarei un drept de opțiune între instanța de la sediul debitorului și instanța de la domiciliul garantului - debitor obligat accesoriu, fiind vorba de o normă legală imperativă ce reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

Prin sentința civilă nr. 3466 din data de 29 septembrie 2016, Judecătoria Târgoviște a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviște, a reținut, în esență, că voința creditorului a fost în sensul declanșării executării silite împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor și garant ipotecar în contractul de credit din 28 aprilie 2015, contract încheiat în calitate de împrumutat de către C. - Medic Dentist. Or, atât timp cât creditorul a înțeles să declanșeze executarea silită doar împotriva fidejusorului, iar cererea de încuviințare a executării silite este formulată în acest sens, instanța nu poate avea în vedere la stabilirea competenței sediul debitorului principal. Noțiunea de debitor, în accepțiunea art 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind interpretată în sens larg, în sensul că poate avea această calitate atât debitorul principal, cât și fidejusorul sau garantul, important fiind împotriva cui se dorește declanșarea executării silite. Cum sediul debitorului C. este în București, sector 1, Judecătoria sectorului 1 este competentă să soluționeze cauza.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA în contradictoriu cu debitorul C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 28 aprilie 2015.

Acest contract de credit a fost încheiat Intre creditorul SC B. IFN SA, debitorul „C. - Medic Dentist”, cu sediul în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, în caiitate de împrumutat și garant și fidejusorul C. domiciliat În București, sector 1, iar prin cererea de executare silită formulată la data de 07 septembrie 2016, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau rnai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină Ia rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că cele două instanțe, Judecătoria sector 1 și Judecătoria Târgoviște și-au decimat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., Ia solicitarea creditorului SC B. IFN SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor în contractul de credit din 28 aprilie 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În raport de textul legal indicat și având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în calitate de fidejusor, este în București, sector 1, și se află în circumscripția Judecătoriei sector 1, se constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2016.