Territorial jurisdiction for annulment of national property compensation decisions: application of the entity-seat rule under Law 165/2013

Decizia nr. 1906/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 09 septembrie 2015 sub nr. x/3/2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IIl-a civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - A.N.R.P. și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - C.N.C.I. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de invalidare parțială nr. 4688 din 15 iunie 2015 emisă de C.N.C.I.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 85 din 26 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a învestit Tribunalul Harghita, prin declinarea competenței teritoriale, cu soluționarea acțiunii formulate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a IIl-a civilă, a reținut, în esență, că prin decizia de validare parțială nr. 4688 din 15 iunie 2015, s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilite pentru imobilul teren în suprafață de 157 m.p., situat în municipiul Harghita, județul Harghita, motivat de faptul că acest teren este restituibil în natură, potrivit prevederilor art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise eu nerespectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, s-a considerat că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de la locul situării imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1185 din 14 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost admisă excepția de neeompetență teritorială a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, și constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Harghita a reținut, în esență, că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a emis decizia contestată, are sediul în București și este „entitate învestită de lege” conform prevederilor exprese ale art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care competența teritorială aparține Tribunalului București, secția a III-a civilă, sens în care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de ambele instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit acestei dispoziții legale „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se allă sediul entității, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării”.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de „entitate învestită de lege” este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și munieipaie constituite în temeiul Legii nr, 18/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Întrucât în cauză reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, nemulțumită fiind de decizia de validare parțială nr. 4688 din 15 iunie 2015 emisă de pârâtă. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecința, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2016.