Robbery Sentence Reduced to 7 Years Affirmed, Prior Suspension Revoked, Total 8 1/2 Years Upheld
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, affirming the appellate decision that reduced the robbery sentence from 9 to 7 years' imprisonment and ordered revocation of a prior suspended sentence, resulting in a total of 8 years and 6 months' imprisonment plus a 4-year complementary penalty of rights deprivation and a 5-year ban on residing in Bucharest; the court deducted pre-trial detention from 24 October 2000 to 19 March 2004 and ordered the defendant to pay judicial costs. The case involved a robbery under Article 211(2)(a), (b), and (d) of the Criminal Code, committed by entering a construction site dwelling at night, threatening workers with an axe, and stealing tools and electrical cable, with the defendant being a repeat offender under Article 37(b). The court held that the appellate court properly applied the sentencing criteria under Article 72 of the Criminal Code—considering the offense's high danger and the defendant's recidivism—so no further reduction was warranted.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 116 C. pen, art. 47 C. proc. pen, art. 72 C. pen; Robbery Sentence Reduced to 7 Years Affirmed, Prior Suspension Revoked, Total 8 1/2 Years Upheld: În motivarea deciziei de admitere a recursului inculpatului, Curtea Supremă de Justiție a reținut că unul dintre judecătorii care au pronunțat hotărârea atacată s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 47 C. proc. pen., deoarece a făcut și din completul de judecată care a pronunțat în aceeași cauză decizia nr. 425 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 211 din 27 februarie 2003, pronunțată în rejudecare, după desființarea unei prime hotărâri pronunțate în cauză, prin decizia nr. 425 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul S.M. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca acesta să execute 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului să se mai afle în București o perioadă de 5 ani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în noaptea de 14 spre 15 septembrie 2000, inculpatul S.M. însoțit de o persoană rămasă neidentificată a pătruns într-o locuință din comuna Ciorogârla, aflată în construcție, în care dormeau mai mulți muncitori și, amenințându-i pe aceștia cu un topor pe care-l avea asupra sa, a sustras mai multe obiecte și anume un baros, un ciocan de dulgherie și un topor, proprietatea muncitorilor, precum și un cablu electric aparținând proprietarului construcției, C.E.
Această sentință a fost desființată prin decizia penală nr. 238 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București care, admițând apelul declarat de inculpat a redus pedeapsa de la 9 la 7 ani închisoare și, a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca acesta să execute în total 8 ani și 6 luni închisoare.
Prin decizia nr. 4504 din 15 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei de admitere a recursului inculpatului, Curtea Supremă de Justiție a reținut că unul dintre judecătorii care au pronunțat hotărârea atacată s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 47 C. proc. pen., deoarece a făcut și din completul de judecată care a pronunțat în aceeași cauză decizia nr. 425 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel București.
După rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 211 din 27 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 691 din 19 martie 2004, a desființat această sentință și, în fond, a dispus reducerea pedepsei aplicate de la 9 la 7 ani închisoare și, a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca acesta să execute în total 8 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii a curții de apel a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, în raport cu pericolul real al faptei și cu circumstanțele sale personale.
Recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului S.M., instanța de apel a ținut seama de limitele de pedeapsă de lege pentru infracțiunea comisă de acesta, de pericolul ridicat al faptei, de împrejurarea că inculpatul este recidivist, precum și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri să se reducă pedeapsa în modul cerut de inculpatul recurent.
În consecință, recursul urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 691 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie 2000 la 19 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2004.