Ex officio peremption of appeal due to one-year procedural inactivity

Decizia nr. 1753/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 9 din 06 ianuarie 2015 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii pronunțată la data de 10 septembrie 2014 de Judecătoria Ploiești. A fost casată încheierea de ședință și s-a trimis cauza la aceeași instanță de fond în vederea continuării judecății cauzei, pentru considerentelor reținute în decizie.

Împotriva Deciziei nr. 9 din 06 ianuarie 2015 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta B.

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2015.

Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Ulterior, prin cererea formulată la data de 22 mai 2015, recurenta pârâtă B. a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar prin rezoluția din 26 mai 2015 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și s-a acordat termen de judecată la 09 iunie 2015.

Prin încheierea de ședință din 09 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 07 septembrie 2016, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 09 iunie 2015 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar ca, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 9 din 06 ianuarie 2015 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 9 din 06 ianuarie 2015 a Tribunalului Prahova , secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN