Convicted person's bid to expand final criminal judgment via omission-correction procedure rejected as unfounded.

Decizia nr. 203/A/2017

Deliberând asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 279 C. proc. pen., respingerea cererii formulată de petentul A. de înlăturare a omisiunii vădite cu privire la sentința penală nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a reținut că la data de 18 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată contestația privind înlăturarea omisiunilor vădite, formulată de petentul A., împotriva sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2013. Prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, instanța de control judiciar a modificat, în parte, sentința menționată, în sensul că a înlăturat dispozițiile de schimbare a încadrării juridice dispuse de instanța de fond referitor la inculpații B., C., D., E. și F., s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea cererii, petentul condamnat A. a solicitat înlăturarea omisiunilor vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 12/2014, definitivă, pentru a se asigura punerea în executare a dispozițiilor hotărârii. A susținut că s-a dispus restituirea către petent a mai multor suprafețe de teren, precum și desființarea contractelor care au avut ca obiect transferul dreptului de proprietate de la vânzătorul inițial la inculpații implicați în infracțiuni de luare și dare de mită, totuși petentul, în ciuda tuturor demersurilor efectuate, nu a reușit să pună în executare dispozițiile instanței. Petentul a menționat faptul că pentru a fi aplicate dispozițiile sentinței, s-a adresat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov și a solicitat înscrierea dreptului dobândit în cărțile funciare ale imobilelor indicate ca fiind loturile 1-3. De asemenea, a mai arătat că el este cel care a achitat contravaloarea tuturor terenurilor, iar restituirea este un act firesc, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate între G. și alte persoane care au operat înregistrări tabulare cu privire la contractele menționate, iar pentru desființarea acestora este necesară o hotărâre judecătorească definitivă și să dea puterea executorie dispoziție de restituire a celor patru terenuri. Numitul G. a renunțat la dreptul de proprietate asupra terenurilor, prin vânzarea acestora prin contractele de vânzare-cumpărare care au fost anulate prin sentința nr. 12/F/2014, a primit prețul, care nu a fost restituit petentului.

Impedimentul în executarea dispozițiilor din sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2013, constând în absența dispoziției privind rectificarea cărților funciare aferente imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare autentificate din 2009, desființate de instanța, în sensul radierii tuturor mențiunilor efectuate în baza acestor contracte, radiere în absența căreia intabularea dreptului real imobiliar restituit acestuia și, practic, punerea în executare a sentinței penale, este imposibilă, poate fi îndreptat pe calea procedurii instituite de art. 597 și urm. C. proc. pen., întrucât nu se pun în discuție aspecte care privesc fondul cauzei și nici aspectele hotărâte definitiv prin sentința penală, ci se urmărește să se lămurească modalitatea în care sentința penală menționată poate fi pusă, totuși, în executare, în toate aspectele sale.

În consecință, petentul a arătat că nici nu poate intra în proprietatea terenurilor și nici nu i s-a restituit prețul acestora de către numitul G., apreciind că interesele sale sunt prejudiciate, prejudiciu ce nu poate fi înlăturat decât prin admiterea cererii astfel formulate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de petentul-condamnat A.

Instanța a constatat că petentul solicită în fapt completarea dispozițiilor sentinței penale cu mențiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziție care se regăsește în hotărârea indicată. În fapt, petentul dorește ca instanța penală să își extindă competența legală și să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispozițiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alți proprietari). S-a reținut că refuzul autorităților statului de a pune în executare în modalitatea prezentată de petent a dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanța penală pe calea prev. de art. 279 C. proc. pen. și nu intră în competența acesteia.

Împotriva acestei încheieri petentul A. a declarat prezentul apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 mai 2017, fiind stabilit termen de judecată la data de 6 iunie 2017.

Prin cererea formulată, petentul A. a solicitat admiterea apelului desființarea încheierii atacate și înlăturarea omisiunii vădite strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 12/2014 a Curții de Apel București cu privire la mențiunile de natura să asigure punerea în executare a dispoziției de restituire către acesta a imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate. A menționat că hotărârea nu a putut fi pusă în executare nici la acest moment, nici urmare demersurilor efectuate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și nici urmare a demersurilor efectuate în fața unei instanțe civile de drept comun.

Examinând apelul, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, cu privire la excepția inadmisibilității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 408 C. proc. pen., încheierea cu privire la înlăturarea omisiunilor vădite poate fi atacată cu apel, astfel încât va respinge excepția inadmisibilității apelului formulată.

Înalta Curte reține că petentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva încheierii din 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București solicitând practic completarea dispozițiilor sentinței penale nr. 12 din 10 ianuarie 2014 cu mențiuni referitoare la chestiuni care privesc punerea în executare a hotărârii penale, cu dispoziții privind rectificarea cărților funciare aferente imobilelor în sensul radierii tuturor mențiunilor efectuate în baza contractelor de vânzare cumpărare.

Potrivit art. 279 C. proc. pen., dispozițiile art. 278 se aplică și în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.

Se constată că potrivit dispozițiilor anterior menționate instituția înlăturării omisiunilor vădite indică expres cazurile în care poate fi folosită, interpretarea doctrinei și a jurisprudenței fiind în sensul că aceste cazuri sunt limitativ prevăzute de lege, nefiind permisă extinderea procedurii și cu privire la alte tipuri de omisiuni.

Prin raportare la dispozițiile încheierii atacate și la prevederile legale prevăzute de art. 279 C. proc. pen., care reglementează instituția procesuală a înlăturării unor omisiuni vădite, se constată că, în realitate, petentul nu formulează critici ce pot fi încadrate în dispozițiile anterior menționate referitoare la restituirea lucrurilor sau ridicarea măsurilor asiguratorii, ci formulează critici ce privesc punerea în executare a dispozițiilor din sentința penală nr. 12/2014 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2013.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata cheltuielilor de judecată, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2013.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iunie 2017.