Validity of objection to game management attribution due to failure to prove majority ownership of hunting fund surfaces

Decizia nr. 857/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Obiectul acțiunii deduse judecății și procedura derulată în fața instanței de fond;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual, reclamanta A. Porumbacu în contradictoriu cu pârâtul B. a formulat contestație împotriva Hotărârii C. cuprinsă în Procesul Verbal din 07 iunie 2011, prin care s-a dispus în Anexa nr. 2, la poziția 13 admiterea contestației formulată de D. Sibiu, formulata cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea, prin care a solicitat: modificarea Hotărârii C. cuprinsă în Anexa nr. 2 poziția 13 a Procesului Verbal din 07 iunie 2011, în sensul respingerii contestației formulate de D. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea, pe cale de excepție, ca fiind introdusă de o persoană fără personalitate juridică și fără capacitate de exercițiu, iar pe fond, ca neîntemeiată; menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii Comisiei de Atribuire a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondurilor cinegetice cuprinsă în Anexa nr. 2/A poziția 143 a Procesului Verbal din 27 mai 2011 prin care s-a constatat că A. Porumbacu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) și art. 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010. cu modificările și completările ulterioare pentru propunerea E. Valea Porumbacului ca gestionar al F. Bâlea; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 27 mai 2011, B. a dat publicității pe site-ul său, secțiunea „Păduri - Vânătoare" rezultatul lucrărilor Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondului cinegetic (constituită prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare) în urma analizării dosarelor depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice care au făcut obiectul Anunțului B. din 18 aprilie 2011.

Cu privire la F. Bâlea, Comisia a validat propunerea A. Porumbacu făcută în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare pentru numirea E. Porumbacu ca gestionar al respectivului fond cinegetic.

Acest rezultat a fost publicat în Anexa nr. 2/A poziția nr. 143 la Procesul - Verbal din 27 mai 2011, constatându-se că E. Valea Porumbacului, propusă de către A. Porumbacu, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru gestionarea F. Bâlea de pe raza județului Sibiu.

Împotriva acestei Hotărâri a formulat contestație D. Sibiu, a cărui conținut nu a fost adus la cunoștința reclamantei de către B. până în prezent, în ciuda numeroaselor solicitări adresate B.

A mai arătat reclamanta că a luat cunoștință de admiterea contestației formulate de D. Sibiu la data de 07 iunie 2011, data la care a fost publicat pe site. Procesul Verbal din 07 iunie 2011 unde, în Anexa nr. 2 la poziția nr. 13 era menționat rezultatul contestației depuse de D. Sibiu, în sensul că: „A. Porumbacu nu face în mod legal dovada includerii la asociație a suprafețelor deținute de G. și H. și nici dovada deținerii în proprietate, iar după recalcularea suprafeței deținută de A. Porumbacu pe F. Balea rezultă că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 3 alin (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50% din suprafața F. Balea. În consecință, A. Porumbacu nu face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice".

Împotriva acestei Hotărâri a Comisiei de analiza a contestațiilor, reclamanta a formulat plângere prealabilă adresată D., în calitate de autoritate ierarhic superioară și având în vedere că B. nu a soluționat plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat prezenta acțiune în temeiul art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Contestația D. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Balea a fost formulata în primul rând de către o entitate fără personalitate juridica, deci fără capacitate de exercițiu, astfel încât se impune respingerea acesteia pe cale de excepție ca fiind introdusa de o persoana fără personalitate juridica și fără capacitate de exercițiu. D. Sibiu este o unitate fără personalitate juridica din structura D., ca de altfel toate direcțiile silvice din România, potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. României nr. 229/2009 privind reorganizarea D. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a Anexei nr. 2, poziția nr. 34 a respectivei Hotărâri de Guvern - poziție la care este trecuta D. Sibiu.

Astfel, aceasta neavând personalitate juridica nu are nici capacitate de exercițiu a drepturilor sale, în raport de prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice.

În ce privește fondul contestației formulate de aceasta cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Balea, se susține de către reclamantă netemeinicia acesteia. Astfel, reclamanta a depus toată documentația necesară pentru a face dovada deținerii în asociație a peste 50% din suprafața F. Balea. Conform Statutului I., la art. 1 se arata faptul ca Adunarea Cetățeneasca a convenit ca denumirea sa fie „I.", care s-a format din asocierea membrilor sau urmașilor acestora, din fostul J., care a cuprins 128 de parți regăsite în C.F. și fostul G., care a cuprins 202 părți regăsite în C.F. Prin Încheierea nr. 235 din 09 aprilie 2003 pronunțata de Judecătoria Avrig în Dosarul nr. x/2003 a fost autorizata înființarea I. I. este membru fondator al A. Porumbacu, așa cum rezulta din Hotărârea Adunării Generale a A. Porumbacu din data de 25 februarie 2011, precum și din Actul Constitutiv al A. Porumbacu.

Mai mult, prin Încheierea nr. 817/CC din17 aprilie 2007 pronunțata de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/306/2007, a fost admisa cererea de înființare a A. Porumbacu, încheiere rămasa irevocabila, iar prin încheierea civila nr. 344 din 07 martie 2011 pronunțata de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/306/2011, a fost admisa modificarea actelor constitutive ale E. în toate actele enumerate mai sus se poate observa însa calitatea de membru fondator al I. în cadrul A. Porumbacu.

Comisia de analiza a contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice si-a depășit atribuțiile intrând în analiza legalității documentelor ce au alcătuit dosarul privind atribuirea F. Balea, reprezentate de sentințe judecătorești definitive și irevocabile, interpretând în mod eronat denumirea "I." fără a studia și Statutul acestuia, în care în art. 1 scrie foarte clar ca el deriva din H. și G.

Actele depuse de A. Porumbacu, respectiv Anexa la Dovada din 06 mai 2011 eliberata de K. Brașov, suprafața de teren deținuta de Asociație totalizează 5.526,83 ha, adică peste 50% din fondul total, îndeplinindu-se astfel condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50% din terenurile ce reprezintă suprafața F. Balea.

A mai arătat reclamanta că, un motiv în plus pentru admiterea în întregime a prezentei acțiuni este reprezentat de faptul că pârâtul B. a publicat pe site-ul său în data de 04 august 2011 Referatul nr. 220.179/ISZ din 27 iulie 2011 având ca obiect „Rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru «gestionari consacrați»", unde în Anexa nr. 1 „Fonduri cinegetice pentru care se aproba atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice în condițiile art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare" la poziția nr. 43 apare ca fiind atribuit spre gestionare F. Bâlea către D. Sibiu.

Acest demers al pârâtului B. este total nelegal și prematur având în vedere, pe de o parte, că nu a fost soluționată plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei de analiza a contestațiilor cu privire la contestația D. Sibiu privind F. Bâlea, iar pe de altă parte, că nu a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei de Atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice consemnate în Procesul-verbal din 07 iulie 2011, prin care s-a stabilit în Anexa nr. 2 ca F. Balea a fost atribuit către D. Sibiu.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată,urmând să se ia act de solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată,

Prin sentința civilă nr. 337 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile; a respins cererea formulată de reclamanta A. Porumbacu, în contradictoriu cu pârâtul B., cu sediul în București, sector 5, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește excepția inadmisibilității determinată de neurmarea procedurii prealabile, excepție invocată de pârât având ca temei dispozițiile art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor (în continuare Regulament), s-a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanta nu a contestat, potrivit art. 9 alin. (4) din Regulament, rezultatul atribuirii, câtă vreme aceasta s-a făcut chiar către reclamantă, astfel că nu își găsește aplicare termenul de 3 zile invocat de pârât. Ca atare, plângerea prealabilă prin care reclamanta a solicitat pârâtului, la data de 17 iunie 2011, să modifice hotărârea comisiei de analiză a contestațiilor în sensul respingerii contestației formulate de D. Sibiu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în cauză pentru motivele expuse anterior, având în vedere că Procesul verbal prin care F. a fost atribuit către D. Sibiu, a fost publicat la data de 07 iunie 2011.

În ce privește fondul cauzei, prima instanță a constatat următoarele:

Referitor la lipsa capacității de exercițiu a D. Sibiu, invocată de reclamantă, curtea de apel a constatat că susținerea nu este întemeiată, deoarece împrejurarea că D. Sibiu este o entitate fără personalitate juridică, raportat la dispozițiile generale ale art. 35 din Decretul nr. 31/1954, este lipsită de relevanță în cauză, având în vedere pe de o parte că formularea contestației în fața ministerului s-a făcut în temeiul împuternicirii acordate acestei direcții, prin director, de D. în vederea susținerii și reprezentării intereselor Regiei în aplicarea Ordinului nr. 1221/2010.

Referitor la aspectele de reclamantă legate de publicarea rezultatelor finale ale procedurii de atribuire înainte de soluționarea plângerii sale prealabile și a contestației pe care aceasta a formulat-o în temeiul art. 9 alin. (4) din Regulament, s-a apreciat că acestea nu sunt de natură să afecteze validitatea hotărârii finale de atribuire, întrucât, publicarea pe site-ul pârâtului a rezultatelor atribuirii s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Regulament.

De asemenea, în ce privește nesoluționarea contestației pe care reclamanta susține că a formulat-o în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Regulament, instanța de fond a observat că dispozițiile speciale ale Regulamentului nu prevedeau posibilitatea formulării unei astfel de contestații împotriva hotărârii comisiei de analiză a contestațiilor, iar textul invocat de reclamantă constituia temei numai pentru contestarea deciziilor comisiei de atribuire.

În ceea ce privește soluția pe care pârâtul a dat-o contestației formulate de D. Sibiu, apreciată de reclamantă ca fiind nelegală, câtă vreme din documentația depusă de aceasta rezultă că A. Porumbacu deținea o suprafață de teren de 5526,83 ha, adică peste 50% din fondul total, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulament, prima instanță a constatat că, prin raportare la textul de lege menționat și la actele depuse odată cu cererea de atribuire, la momentul verificării acestora de către pârât, nu a rezultat legătura dintre I., pe de o parte (membru al A. Porumbacu) și G. și H., pe de altă parte, dovada dreptului de proprietate asupra unei anumite suprafețe de teren reieșind din actele depuse numai în ce le privește pe acestea din urmă.

În concluzie, prima instanță a constatat că aprecierea pe care comisia de analiză a făcut-o cu privire la temeinicia contestației formulate de D. Sibiu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 4 și 7 din Regulament.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta A. Porumbacu, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii C. cuprinsă în Procesul-verbal din 7 iunie 2011 prin care s-a dispus în Anexa nr. 2 la poziția 13 admiterea contestației formulată de D. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea, a modificării Hotărârii C. cuprinsă în Anexa nr. 2 poziția 13 a Procesului-verbal din 7 iunie 2011 în sensul respingerii contestației formulată de D. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea pe cale de excepție ca fiind introdusă de o persoană fără personalitate juridică și fără capacitate de exercițiu iar pe fond ca fiind nefondată, și a menținerii ca temeinică și legală a Hotărârii Comisiei de Atribuire a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondurilor cinegetice cuprinsă în Anexa nr. 2/A poziția 143 a Procesului-verbal nr. 218.411 din 27 mai 2011 prin care s-a constatat că A. Porumbacu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) și art. 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru propunerea E. Valea Porumbacului ca gestionar al F. Bâlea.

Recurenta a învederat că în mod corect judecătorul fondului, prin sentința atacată, a respins excepția inadmisibilității contestației formulată de reclamantă pentru lipsa procedurii prealabile, dar a arătat și că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea în contencios administrativ ca neîntemeiată. Prima instanță, s-a relevat, nu a analizat în mod judicios aspectele de fapt și de drept referitoare la situația dedusă judecății, și în primul rând în mod eronat nu a procedat la respingerea contestației L. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea ca fiind introdusă de o persoană fără personalitate juridică și fără capacitate de exercițiu.

Împuternicirea nr. 11298/VS din 16 mai 2011 emisă de către D. de care se prevalează L. Sibiu, s-a precizat, nu este în măsură să justifice competențele acesteia în formularea contestației, întrucât : - nu este acoperită deficiența lipsei capacității de exercițiu a acesteia, fiind emisă în considerarea dispozițiilor art. 6 alin. (9) din Regulamentul de organizare și funcționare a D. aprobat prin H.G. nr. 229/2009, text de lege care conferă unităților din structura acesteia competențe de reprezentare a intereselor a intereselor și de îndeplinire a atribuțiilor ce îi revin doar în raza teritorială în care sunt organizate respectivele unități; - nu este acoperit nici obiectul contestației pe care L. Sibiu a înțeles să o formuleze, împuternicirea fiind dată pentru ”participarea acesteia la procedurile de verificare a documentațiilor privind solicitarea atribuirii directe a unor fonduri cinegetice gestionate actualmente de către D. prin L. Sibiu”.

Reclamanta a arătat că sentința instanței de fond nu cuprinde un răspuns argumentat juridic la motivele invocate referitor la împuternicirea în baza căreia D. - L. Sibiu a formulat contestația admisă de către C., judecătorul fondului limitându-se numai să constate că susținerea reclamantei este neîntemeiată, și că este lipsită de relevanță împrejurarea că L. Sibiu nu are personalitate juridică.

A considerat recurenta, în al doilea rând, că se impunea respingerea pe fond a contestației formulate de L. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea ca fiind nefondată, în condițiile în care A. Porumbacu a depus toată documentația necesară pentru a face dovada deținerii în asociație a peste 50% din suprafața F. Bâlea, conform prevederilor art. 3 și art. 4 din Regulamentul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobată prin Ordinul nr. 1221/2010.

Or, conform Statutului I., se arată la art. 1 faptul că Adunarea Cetățenească a convenit ca denumirea să fie ”I.”, care s-a format din asocierea membrilor sau urmașilor acestora, din fostul J., care a cuprins 128 de părți regăsește în C.F. și fostul M., care a cuprins 202 părți regăsite în C.F., iar prin Încheierea nr. 235 din 9 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Avrig în Dosarul nr. x/2003 a fost autorizată înființarea I..

A mai precizat recurenta că I. este membru fondator al A. Porumbacu, așa cum rezultă din Hotărârea Adunării Generale a A. Porumbacu din data de 25 februarie 2011, precum și din Actul Constitutiv al A. Porumbacu, că prin Încheierea nr. 817/CC din 17 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/306/2007 a fost admisă cererea de înființare a A. Porumbacu și că prin Încheierea civilă nr. 344 din 7 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/206/2011 a fost admisă modificarea actelor constitutive ale asociației.

A considerat reclamanta că Comisia de analiză a contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice și-a depășit atribuțiile întrând în analiza legalității documentelor ce au alcătuit dosarul privind atribuirea F. Bâlea, reprezentate de sentințe judecătorești definitive și irevocabile, și a interpretat în mod eronat denumirea ”I.” fără a studia și statutul acesteia, în care la art. 1 scrie foarte clar că el derivă din H. și G.

A subliniat reclamanta că din actele depuse de A. Porumbacu, respectiv Anexa la Dovada din 6 mai 2011 eliberată de K. Brașov, rezultă că suprafața de teren deținută de asociație totalizează 5.526,83 ha, adică peste 50% din fondul total, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50% din terenurile ce reprezintă suprafața F. Bâlea.

Pe de altă parte, recurenta a relevat că judecătorul fondului a reținut în mod greșit și situația de fapt a litigiului, în realitate fiind atacată în cauză hotărârea emisă de C. în cadrul procedurii de atribuire organizate de către B. conform anunțului publicat pe site-ul B. la data de 18 aprilie 2011, în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, procedură ale cărei rezultate finale au fost publicate pe site-ul B. la data de 15 iunie 2011. Or, rezultatele finale publicate de către B. la data de 4 august 2011 și la care face instanța de fond în considerentele hotărârii recurate au vizat procedura demarată prin anunțul publicat la data de 20 iunie 2011, organizată conform art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, procedură care s-a adresat gestionarilor consacrați, precum direcțiile silvice, având ca obiect fondurile cinegetice rămase neatribuite în urma procedurii organizate pentru asociațiile de proprietari în condițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010, în speță procedura desfășurată între 18 aprilie - 15 iunie 2011.

Reclamanta a învederat că contestația cu privire la care B. i-a răspuns în sensul că a fost tardiv formulată, răspuns cuprins în adresa din 2 august 2011 și la care prima instanță face referire în hotărârea atacată, a fost depusă de către recurentă în cadrul procedurii de atribuire către gestionarii consacrați, demarată de minister la data de 20 iunie 2011. Este necesar, prin urmare, a se face distincția între cele două proceduri de atribuire a dreptului de gestionare a unui fond cinegetic, avându-se în vedere că în cadrul fiecăreia au fost participanți diferiți și s-au emis acte administrative pentru care au curs termene de formulare a contestațiilor și/sau plângerilor prealabile de la date calendaristice diferite, în funcție de momentul emiterii fiecărui act în parte.

Recurenta a mai arătat că demersul B. din data de 4 august 2011 de a atribui spre gestionare F. Bâlea către D. - L. Sibiu este total nelegal și prematur, întrucât: - la data emiterii Referatului nr. 220.179/ISZ din 27 iulie 2011 având ca obiect ”Rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru ”gestionarii consacrați” nu fusese încă soluționată plângerea prealabilă înregistrată la Registratura B. sub nr. 75470 din 17 iunie 2011 formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei de analiză a contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice cuprinsă în Procesul-verbal din 7 iunie 2011 - anexa nr. 2 poziția nr. 13 cu privire la contestația D. - L. Sibiu privind F. Bâlea (plângerea a fost soluționată în data de 28 iulie 2011 și comunicată recurentei la 10 august 2011); - nu a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice consemnate în procesul-verbal din 7 iulie 2011 și publicat pe site în data de 8 iulie 2011 (retras apoi de pe site-ul menționat), prin care s-a stabilit în anexa nr. 2 că F. Bâlea a fost atribuit către D. - L. Sibiu, contestație transmisă către B. ”în atenția C. cu privire la rezultatul analizei privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice în baza Legii nr. 407/2006” prin poștă cu confirmare de primire în data de 12 iulie 2011 și recepționată de către minister în data de 14 iulie 2011 (contestație formulată în temeiul art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, și anume în trei zile lucrătoare de la data publicării pe site-ul ministerului a Procesului-verbal din 7 iulie 2011).

Prin Decizia nr. 5412 din Ședința publică de la 24 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2/2011, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În recurs, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, chestiunea referitoare la necesitatea introducerii și citării în litigiu a L. Sibiu din cadrul D., în calitate de beneficiară a actului administrativ contestat de recurentă, anume Hotărârea C. din cadrul B. cuprinsă în Anexa la Procesul-verbal din 7 iunie 2011 poziția 13.

Prin raportare la acest motiv de ordine publică, invocat din oficiu de instanța de recurs, s-a reținut, în cauză, că prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2011 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și îndreptată împotriva pârâtului B. reclamanta a contestat Hotărârea C. cuprinsă în Procesul-verbal din data de 7 iunie 2011 prin care s-a dispus în Anexa nr. 2 la poziția 13 admiterea contestației formulată de D. - L. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea, solicitând admiterea contestației, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulată de D. - L. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea pe cale de excepție ca fiind introdusă de o persoană fără personalitate juridică și fără capacitate de exercițiu iar pe fond ca fiind nefondată, menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondurilor cinegetice cuprinsă în Anexa nr. 2 A poziția 143 a Procesului-verbal din data de 27 mai 2011 prin care s-a constatat că A. Porumbacu îndeplinește condițiile prevăzute de 3 alin. (1) și art. 4 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru propunerea E. Valea Porumbacului ca gestionar al F. Bâlea județul Sibiu, precum și obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată.

S-a apreciat de instanța de control judiciar că, prin sentința civilă nr. 337 din data de 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, în mod corect, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei A. Porumbacu, și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a pârâtului B., cu motivarea, în esență, că nu sunt fondate susținerile din acțiune referitoare la lipsa capacității de exercițiu a contestatoarei L. Sibiu din cadrul D., la nelegala admitere a contestației formulate de această entitate cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea, și la neregularitățile legate de publicarea rezultatelor finale ale procedurii de atribuire înainte de soluționarea plângerii prealabile și a contestației formulate de reclamantă în temeiul art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, și de asemenea acesta are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În materia contenciosului administrativ sunt incidente, în plus, dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că ”Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”. Prevederile art. 161 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care conferă instanței de contencios administrativ posibilitatea ca, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate sau a altor subiecte de drept, dau expresie principiului rolului activ al judecătorului, mai sus evocat, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluționări juste și complete a cauzei.

S-a constatat, în litigiu, că în exercitarea rolului activ ce revine instanței de contencios administrativ, potrivit art. 129 C. proc. civ. și art. 161 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță era datoare - în raport de împrejurarea că demersul judiciar al reclamantei are ca obiect desființarea unui act administrativ prin care a fost admisă contestația formulată de o terță persoană referitoare la atribuirea către E. Valea Porumbacului (propusă ca gestionar de către A. Porumbacu județul Sibiu) a gestiunii F. Bâlea - să pună în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a L. Sibiu din cadrul D., subiect de drept care este îndreptățit să formuleze propriile apărări față de susținerile din acțiunea reclamantei, numai în această modalitate putându-se crea premisele soluționării judicioase și complete a litigiului și a pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În consecință, față de cele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a art. 312 alin. (1)-(3) și (5) și art. 313 C. proc. civ., a admis recursul declarat de reclamanta A. Porumbacu împotriva sentinței civile nr. 337 din data de 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării cauzei, s-a dispus de instanța de control judiciar că, instanța de trimitere va avea în vedere că s-a reținut eronat, în considerentele hotărârii casate, consecință a unei interpretări și aplicări greșite, în cauză, a prevederilor art. 7 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, a normelor care reglementează admisibilitatea și administrarea probelor în procesul civil și a conținutului dreptului la un proces echitabil, că verificarea îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din regulament se face în exclusivitate prin raportare la înscrisurile aflate în dosarul de atribuire directă ce se depune odată cu solicitarea de atribuire a dreptului de gestionare, nu și la cele administrate în cursul judecății.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 august 2013.

La termenul din 18 septembrie 2013, Curtea a pus în discuție, din oficiu, în raport de art. 315 C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a D. Sibiu din cadrul D., prin aceeași încheiere dispunându-se introducerea în cauză a acestei instituții în calitate de pârâtă.

Pârâta D. Sibiu a formulat întâmpinare la data de 16 octombrie 2013, prin care a solicitat: respingerea excepției lipsei capacității de exercițiu și lipsei personalității juridice a D. Sibiu, invocate de reclamantă; menținerea, ca legală a Hotărârii C. cuprinsă în Anexa 2 poziția 13 a Procesului verbal din 07 iunie 2011 prin care a fost admisă contestația sa, cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea; respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat următoarele:

l. În ceea ce privește excepția invocată de către reclamantă în legătură cu lipsa personalității juridice a D. Sibiu și a lipsei capacității de exercițiu, se arată că, potrivit art. 6 alin. (9) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea D. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare,"directorii unităților din structura D. reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități", iar în cap. V, art. 7- Structura de conducere a D., la art. 10 lit. b), Consiliul de administrație „aprobă structura organizatorică și funcțională de la nivelul central al D., precum și a unităților și subunităților din cadrul acesteia", la lit. f)) se arată că aprobă regulamentele de organizare și funcționare pentru unitățile din structura D., iar la lit. i) se prevede că: - Consiliul de administrație al D. stabilește competențele în domeniul tehnic,economico-financiar, juridic și de personal pentru unitățile din structura sa".

În baza H.G. nr. 229/2009, Consiliul de administrație al D. a emis Regulamentul privind organizarea,funcționarea, atribuțiile și limitele de competență ale unităților fără personalitate juridică și N., din structura D., aprobat prin Hotărârea nr. 2 din 25 februarie 2010 pentru aplicarea acestuia la unitățile silvice din subordinea Regiei.

La dosarul contestației înaintat Comisiei pentru soluționarea contestațiilor din cadrul D., a depus și împuternicirea dată de D. de a contesta Procesul verbal din 27 mai 2011,publicat la data de 27 mai 2011 prin care i se atribuise F. Bâlea, reclamantei.

Atribuirea F. Bâlea s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale.

1. În ceea ce privește susținerile reclamantei invocate în legătură cu lipsa personalității juridice a D. Sibiu, a apreciat instanța de fond, în rejudecare că nu pot fi primite, deoarece pârâta funcționează pe bază de delegare de competențe stabilite prin hotărâre a Consiliului de Administrație al D., conform H.G. nr. 229/2009, iar D. administrează, prin unitățile sale teritoriale, fondul forestier proprietatea publică a statului, conform dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 46/2008-C. silvic.

În baza competențelor delegate și a împuternicirii date de Regia Națională a Pădurilor pentru a formula contestația în cauză și a o depune la Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul D., a procedat legal, în baza legilor la care a făcut referire mai sus și care reglementează obiectul și scopul activității regiei și a pârâtei ca și unitate subordonată regiei.

2. Referitor la susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu i s-a adus la cunoștință de către B. conținutul contestației sale, a arătat că, în conformitate cu art. 13 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice nr. 1221/2010, Comisia de analiză a contestațiilor are obligația de a comunica rezultatele contestațiilor doar celor care le-au formulat,deci nu și reclamantei,cum în mod eronat susține aceasta.

3. A apreciat de asemenea că, în mod legal, Comisia de soluționare a contestațiilor a admis contestația, candidatura reclamantei neîndeplinind condițiile legale în acest sens:

- astfel cum rezultă din documentația depusă de reclamantă pentru atribuirea F. Bâlea, Asociația de proprietari nu a făcut dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren aparținând G. și H., din moment ce din actele depuse nu rezultă că cele două composesorate sunt membri ai E.;

- susținerile reclamantei în sensul că cele două composesorate s-au asociat sub denumirea de I., nu rezultă din documentele depuse;

- dovada ca, în documentul din 06 mai 2011, eliberat de K. nu este menționat I. ca fiind proprietarul terenurilor, ci cele două composesorate: G. și H.

În aceste condiții nu s-a putut considera că sunt întrunite cerințele impuse de lege pentru a se dispune atribuirea F. Bâlea, către reclamanta în cauză.

În concluzie, față de argumentele arătate, solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, Legea nr. 554/2004, Ordinul nr. 1221/2010-Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, H.G. nr. 229/2009.

La data de 30 octombrie 2013, pârâta D. Sibiu a mai formulat o întâmpinare, prin care a arătat următoarele:

1. Contestația sa împotriva modului greșit de atribuire a F. Balea a fost formulată de D. care a dat împuternicire D. Sibiu pentru participa la procedurile de atribuire a fondurilor cinegetice. Așa fiind, întrucât D. are personalitate juridică și poate fi reprezentată de structurile teritoriale, de directorii acestora, este greșit a se pune problema lipsei capacității de exercițiu a D. Sibiu cât timp aceasta nu a acționat în nume propriu. Din acest punct de vedere, Hotărârea Comisiei de soluționare contestațiilor atacată în prezentul litigiu este deplin validă.

2. Referitor la publicarea rezultatelor finale ale procedurii de atribuire făcută mai înainte de soluționarea plângerii prealabile a reclamantei, este cert că acest aspect nu aduce nici o atingere validității hotărârii de atribuire. Art. 10 este imperativ și stabilește clar că rezultatele atribuirii directe se afișează în două modalități, obligație legală pe care administratorul fondului cinegetic a executat-o, îndeplinirea acestei obligații legale nu afectează cu nimic actul atacat de reclamantă.

3. În fapt, reclamanta A. Porumbacu nu îndeplinește condițiile legale pentru atribuirea directă a fondului cinegetic, din mai multe considerente:

a). Reclamanta, în dorința de a i se atribui direct dreptul de gestionare conform art. 8 lit. a) din Legea 407/2006, a depus un dosar încercând să probeze existența condițiilor stricte prevăzute de lege pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare. Din mai multe înscrisuri de la dosar a rezultat însă că documentația era incompletă. Ori, față de caracterul strict al procedurii de atribuire directă, față de necesitatea corectitudinii, echității și a transparenței obligatoriu a fi manifestată față de toți participanții și solicitanții care au depus cereri de atribuire, norma juridică este extrem de precisă impunând obligații și măsuri exprese pentru instituția abilitată cu soluționarea cererilor. Se redau dispozițiile art. 7 din Ordinul 1221/2010. Respingerea cererii de atribuire în situațiile de mai sus este așadar expres prevăzută de lege. Cum reclamanta nu a dovedit deținerea a peste 50 % din F. Bâlea, în mod firesc s-a admis contestația și s-a respins cererea de atribuire directă a acestui fond.

b). Din documentele reclamantei rezultă următoarele: A. Porumbacu nu este constituită potrivit legii. Textul legal de analizat este art. 4 al. 2 din Ordinul B. nr. 1221/2010 care dispune că: „Pentru recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari d terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuii să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt constituite conform legii".

Or, în speță, este absolut cert că reclamanta A. Porumbacu nu este constituită conform legii, nici din acest punct de vedere nu îndeplinea condițiile legale pentru atribuirea dreptului de gestionare.

Com. Porumbacu de Jos - proprietara unei însemnate suprafețe de teren din F. în discuție - nu este membru asociat al reclamantei A. Porumbacu și ca atare terenurile acesteia nu pot fi luate în calculul procentului deținut de reclamantă. Calitatea de asociat a com. Porumbacu de Jos nu există pentru că la momentul constituirii persoanei juridice reclamante A. Porumbacu nu a fost exprimat consimțământul Consiliului Local al comunei. Conștientizând acest lucru, reclamanta a provocat în 14 martie 2011 o ședință extraordinara a Consiliului Local Porumbacu de Jos, pentru a „acoperi" caracterul ilegal al calității de asociat a comunei. Prin Procesul verbal al ședinței Consiliului Local propunerea aderării „retroactive" a Comunei Porumbacu de Jos la asociația reclamantă a fost însă respinsă. Mai mult, în acord cu art. 6.6 din Statutul A. Porumbacu, com. Porumbacu de Jos a comunicat expres ș renunțarea la calitatea de membru asociat. Lipsa calității de asociat a fost oficial comunicată ș la instituțiile abilitate în acordarea dreptului de atribuire în gestiune. De o manieră incredibilă ș absurdă, reclamanta a dresat un proces verbal prin care decide „a nu se lua act de renunțarea la calitatea de membru a com. Porumbacu de Jos”. Evident că nici o persoană nu poate fi ținută membru într-o asociație împotriva voinței sale, iar com. Porumbacu de Jos nu este membru asociat al reclamantei și terenurile proprietatea sa nu pot fi luate în adunate în calculul procentului de teren din F. disputat în speță. Fapt este că includerea acestei comune între membrii asociați ai reclamantei a fost făcută cu încălcarea legii; astfel, din punctul de vedere al textului sus-citat Asociația reclamantă nu este constituita conform legii și nu îndeplinește (o dată în plus condițiile pentru a deține dreptul de gestionare a vreunui fond cinegetic, aspect ce impune respingerea acțiunii introductive de instanță.

Pe lângă terenurile com. Porumbacu de Jos care nu puteau fi luate în calcul ca fiind ale E. reclamante, de asemenea terenuri aparținând unor persoane fizice nu pot fi luate în calculul procentului urmărit de reclamantă. Conducerea A. Porumbacu a recurs la o serie de falsuri constând în aplicarea de semnături în dreptul unor persoane decedate pe listele de aderare la asociație. La fel, există declarații notariale ale persoanelor aflate pe listele reclamantei A. Porumbacu, persoane care declară însă că niciodată nu au aderat la această asociație și nu au participat cu terenurile lor la activitățile desfășurate de această asociație. Manoperele dolosive ale A. Porumbacu fac obiectul cercetărilor în cadrul Dosarului penal nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lingă Judecătoria Avrig, aflat în cercetare la O. din cadrul P. Sibiu.

În același cadru nelegal, reclamanta A. Porumbacu a încercat să obțină un procent de peste 50 % din F. Bâlea pretinzând că membrul fondator I. este o persoană „continuatoare" a fostelor G. și H. Chiar dacă se acceptă că există o persoană juridică intitulată „I.", acest lucru nu înseamnă deloc că această nouă persoană juridic „născută" în 2007, ar fi continuatoarea vechilor G. și respecți H. Nici o instanță de judecată nu a constatat acest lucru în urma unor probe certe, așa cum s-ar fi impus. Este evident că simpla mențiune a acestei „succesiuni" făcută într-o frază din statutul noii persoane juridice nu poate avea un astfel de efect.

4. Pârâta D. Sibiu a dobândit, prin act administrativ ne-atacat, valid și intrat definitiv în circuitul civil, dreptul de gestionare asupra fondului cinegetic disputat în prezenta speță. Reclamanta amintește în pag. 8 din contestația sa de Referatul nr. 220179/ISZ din 27 iulie 2011 prin care F. din speță a fost atribuit pârâtei, dar nu-l atacă. Mai mult prin contract încheiat pe 10 ani, acest fond cinegetic a fost atribuit pârâtei spre gestionare și administrare. Din acest punct de vedere, dacă s-ar admite cererea reclamantei prin care se urmărește atribuirea dreptului de gestionare către sine, hotărârea ar avea un dispozitiv care nu se poate aduce la îndeplinire.

Este de principiu inadmisibil ca o hotărâre judecătorească să creeze probleme în loc să rezolve; ar fi contrară actului de justiție pronunțarea unei hotărâri care să oblige la atribuirea dreptului de gestionare către reclamantă în condițiile în care pârâta a dobândit deja acest drept prin act administrativ care nu mai poate fi niciodată atacat (au expirat toate termenele în acest sens), în condițiile în care după emiterea actului administrativ a încheiat contractul de administrare prevăzut de lege și contractul produce efecte.

Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2013, s-a luat act de dispozițiile H.G. nr. 428/2013, prin introducerea în cauză în calitate de succesor al R. a S.

La termenul din 30 octombrie 2013, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată de reclamantă.

2. Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 4138 pronunțată la data de 20 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, ca nefondată; a admis cererea formulată de reclamanta A. Porumbacu, în contradictoriu cu pârâții S. și D. Sibiu din cadrul D.; a modificat în parte Hotărârea C. (procesul verbal din 7 iunie 2011) cu privire la poziția nr. 13 a Anexei nr. 2 respingând contestația formulată de D. Sibiu cu privire la F. Bâlea, ca nefondată.

A reținut instanța, în rejudecare că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, ca urmare a lipsei plângerii prealabile, că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare a fost pronunțată de instanța supremă în cadrul recursului declarat de reclamantă; astfel, nu a existat un recurs pe această excepție ce fusese respinsă de prima instanță.

Ca urmare a reluării judecății, prin introducerea în cauză a D. Sibiu din cadrul D., conform celor statuate de instanța supremă în considerentele deciziei sale, nu a fost reiterată excepția inadmisibilității, astfel că, soluția dată de prima instanță în primul ciclu de judecată pe această excepție are putere de lucru judecat.

Astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor (în continuare Regulament) nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanta nu a contestat, potrivit art. 9 alin. (4) din Regulament, rezultatul atribuirii, câtă vreme aceasta s-a făcut chiar către reclamantă, astfel că nu își găsește aplicare termenul de 3 zile invocat de pârât. Ca atare, plângerea prealabilă prin care reclamanta a solicitat pârâtului inițial, la data de 17 iunie 2011, să modifice hotărârea comisiei de analiză a contestațiilor în sensul respingerii contestației formulate de D. Sibiu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în cauză pentru motivele expuse anterior, având în vedere că Procesul verbal prin care F. a fost atribuit către D. Sibiu, a fost publicat la data de 07 iunie 2011.

Curtea, în rejudecare, pe de o parte a constatat puterea de lucru judecat a acestor considerente, neatacate prin recurs, iar pe de altă parte, și-a însușit aceste considerații pe fondul lor.

Cât privește motivele de nulitate invocate, a constatat instanța de fond că, un prim motiv de nulitate invocat de reclamantă este legat de contestația D. Sibiu cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Balea, cu privire la care se invocă faptul că a fost formulata de către o entitate fără personalitate juridica, deci fără capacitate de exercițiu, astfel încât se impune respingerea acesteia pe cale de excepție ca fiind introdusa de o persoana fără personalitate juridica și fără capacitate de exercițiu.

D. Sibiu este o unitate fără personalitate juridica din structura D., potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. României nr. 229/2009 privind reorganizarea D. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a Anexei nr. 2, poziția nr. 34 a respectivei Hotărâri de Guvern - poziție la care este trecuta D. Sibiu.

Referitor la lipsa capacității de exercițiu a D. Sibiu, invocată de reclamantă, Curtea a constatat că susținerea nu este întemeiată, deoarece împrejurarea că D. Sibiu este o entitate fără personalitate juridică, raportat la dispozițiile generale ale art. 35 din Decretul nr. 31/1954, este lipsită de relevanță în cauză, pentru mai multe rațiuni.

În primul rând, a avut în vedere dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”.

Apoi, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”

Astfel, rezultă că autoritatea administrativă care are capacitate din punct de vedere al dreptului administrativ, capătă și capacitate procesuală în fața instanței, pentru a putea apăra actul administrativ a cărui nulitate se solicită.

Curtea a mai constatat că reclamanta a invocat, pe lângă aspectul legat de capacitatea procesuală, și aspecte care țin de întinderea drepturilor procesuale ale acestei direcții.

Cu privire la acest aspect, s-a constatat că, potrivit art. 6 alin. (9) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea D. și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare,"directorii unităților din structura D. reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități", iar în cap. V, art. 7- Structura de conducere a D., la art. 10 lit. b), Consiliul de administrație „aprobă structura organizatorică și funcțională de la nivelul central al D., precum și a unităților și subunităților din cadrul acesteia"; la lit. f) se arată că aprobă regulamentele de organizare și funcționare pentru unitățile din structura D., iar la lit. i) se prevede că: „Consiliul de administrație al D. stabilește competențele în domeniul tehnic,economico-financiar, juridic și de personal pentru unitățile din structura sa".

În baza H.G. nr. 229/2009, Consiliul de administrație al D. a emis Regulamentul privind organizarea, funcționarea, atribuțiile și limitele de competență ale unităților fără personalitate juridică și N., din structura D., aprobat prin Hotărârea nr. 2 din 25 februarie 2010 pentru aplicarea acestuia la unitățile silvice din subordinea Regiei.

La dosarul contestației înaintat Comisiei pentru soluționarea contestațiilor din cadrul D., a depus și împuternicirea dată de D. de a contesta Procesul verbal din 27 mai 2011, publicat la data de 27 mai 2011 prin care i se atribuise F. Bâlea, reclamantei.

Cât privește Împuternicirea nr. 11298/VS din 16 mai 2011 emisă de către D. de care se prevalează L. Sibiu (fila 146 dosar fond primul ciclu procesual), prin aceasta este împuternicită D. Sibiu să reprezinte interesele D. în aplicarea prevederilor Ordinului nr 1221 din 2010 prin participarea acesteia la procedurilor de verificare a documentațiilor privind solicitarea atribuirii directe a unor fonduri cinegetice gestionate actualmente de D. prin L. Sibiu.

Astfel, nu s-a reținut că această împuternicire acoperă lipsa capacității procesuale a pârâtei, capacitate care se confundă cu cea de drept administrativ în litigiile de contencios administrativ cum este cel de față, ci, s-a apreciat că această împuternicire stabilește delimitarea de atribuții între autoritatea centrală și cea locală, arătând că autoritatea locală avea un drept legitim stabilit de a formula contestația administrativă. Cu alte cuvinte, pentru a se răspunde unui alt argument al reclamantei, capacitatea procesuală rezultă din lege, iar întinderea dreptului de reprezentare din împuternicirea depusă la dosar. Astfel, a apreciat instanța de fond că acest prim motiv de nulitate, legat de lipsa capacității procesuale a pârâtei contestatoare, invocat de reclamantă, este nefondat.

Reclamanta a invocat în continuare faptul că rezultatele finale au fost publicate înainte de soluționarea plângerii sale prealabile și a contestației pe care aceasta a formulat-o în temeiul art. 9 alin. (4) din Regulament.

De asemenea, s-a invocat în cadrul recursului că judecătorul fondului a reținut în mod greșit și situația de fapt a litigiului, în realitate fiind atacată în cauză hotărârea emisă de C. în cadrul procedurii de atribuire organizate de către B. conform anunțului publicat pe site-ul B. la data de 18 aprilie 2011, în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, procedură ale cărei rezultate finale au fost publicate pe site-ul B. la data de 15 iunie 2011. Or, rezultatele finale publicate de către B. la data de 4 august 2011 și la care face instanța de fond în considerentele hotărârii recurate au vizat procedura demarată prin anunțul publicat la data de 20 iunie 2011, organizată conform art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, procedură care s-a adresat gestionarilor consacrați, precum direcțiile silvice, având ca obiect fondurile cinegetice rămase neatribuite în urma procedurii organizate pentru asociațiile de proprietari în condițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010, în speță procedura desfășurată între 18 aprilie - 15 iunie 2011. Reclamanta a învederat că contestația cu privire la care B. i-a răspuns în sensul că a fost tardiv formulată, răspuns cuprins în adresa din 2 august 2011 și la care prima instanță face referire în hotărârea atacată, a fost depusă de către recurentă în cadrul procedurii de atribuire către gestionarii consacrați, demarată de minister la data de 20 iunie 2011. Este necesar, prin urmare, a se face distincția între cele două proceduri de atribuire a dreptului de gestionare a unui fond cinegetic, avându-se în vedere că în cadrul fiecăreia au fost participanți diferiți și s-au emis acte administrative pentru care au curs termene de formulare a contestațiilor și/sau plângerilor prealabile de la date calendaristice diferite, în funcție de momentul emiterii fiecărui act în parte.

Curtea a reținut că, potrivit disp. art. 1 din Ordinul B. nr. 1221/2010:

„(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, denumită în continuare administrator, prin atribuire directă, pentru:

a) gestionarul propus de proprietarii de terenuri, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției F.07/2006, cu modificările și completările ulterioare;

b) organizațiile vânătorești care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice, în condițiile art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;

c) organizațiile vânătorești, instituțiile de învățământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul și vânătoarea și instituțiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;

d) administratorul pădurilor proprietate publică a statului, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;

e) instituțiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic și instituțiile de învățământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează de către administrator prin licitație publică pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la alin. (1).”

În continuare, art. 8 reglementează demararea procedurii de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) se face de către administrator, care se face după cum urmează: „a) prin publicarea unui anunț într-un cotidian de circulație națională;b) prin afișarea unui anunț pe site-ul propriu și la sediul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare. (2) Anunțul prevăzut la alin. (1) lit. a) va cuprinde: a) numărul fondurilor cinegetice care fac obiectul atribuirii, pe județe; b) adresa de site a administratorului; c) termenul și locul de depunere a solicitărilor și eventuale alte informații necesare pentru desfășurarea în bune condiții a acțiunii de atribuire. (3) Anunțul prevăzut la alin. (1) lit. b) va cuprinde: a) denumirea fondurilor cinegetice care fac obiectul atribuirii; b) valoarea tarifelor de atribuire sau de pornire la licitație, după caz, calculate în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare; c) termenul și locul de depunere a solicitărilor și eventuale alte informații necesare pentru desfășurarea în bune condiții a acțiunii de atribuire. (4) Termenul de depunere a dosarelor de atribuire directă este de 20 de zile calendaristice de la data publicării anunțului prevăzut la alin. (1). (5) Analiza dosarelor de atribuire se face în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4). (6) În termenul prevăzut la alin. (5), comisia de atribuire afișează, la sediul administratorului și pe site-ul acestuia, rezultatele analizei dosarelor de atribuire directă de la această etapă. (7) Atribuirea de la această etapă se finalizează după soluționarea eventualelor contestații.”

Demararea procedurii de atribuire directă pentru situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) - d) este reglementată de art. 8 indice 1 din Ordin, potrivit căruia „se face de către administrator, după finalizarea acțiunii prevăzute la art. 8, prin afișarea unui anunț pe site-ul propriu și la sediul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare. (2) Anunțul prevăzut la alin. (1) va cuprinde: a) denumirea fondurilor cinegetice care fac obiectul atribuirii, pe județe; b) valoarea tarifelor de atribuire sau de pornire la licitație, după caz, calculate în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare. (3) Termenul de depunere a dosarelor de atribuire este de 10 zile calendaristice de la data afișării anunțului prevăzut la alin. (1). (4) Analiza dosarelor de atribuire se face în termen de maximum 10 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3). (5) În termenul prevăzut la alin. (4), comisia de atribuire afișează, la sediul administratorului și pe site-ul acestuia, rezultatele analizei dosarelor de atribuire directă de la această etapă. (6) Atribuirea de la această etapă se finalizează după soluționarea eventualelor contestații.”

De asemenea, art. 82 din Ordin reglementează demararea procedurii de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. e).

Rezultă că, într-adevăr, trebuie făcută distincția între cele trei tipuri de proceduri mai sus evidențiate.

Astfel, anunțul publicat pe site-ul B. la data de 18 aprilie 2011 a avut în vedere demararea procedurii în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare; în cadrul acestei proceduri a fost formulată plângerea prealabilă înregistrată la Registratura B. sub nr. 75470 din 17 iunie 2011 formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Comisiei de analiză a contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice cuprinsă în procesul-verbal din 7 iunie 2011 - anexa nr. 2 poziția nr. 13 cu privire la contestația D. - L. Sibiu privind F. Bâlea (plângerea a fost soluționată în data de 28 iulie 2011 și comunicată recurentei la 10 august 2011). Rezultatele finale ale acestei proceduri au fost publicate pe site la 20 iunie 2011.

De asemenea, rezultatele finale publicate de către B. la data de 4 august 2011 au vizat procedura demarată prin anunțul publicat la data de 20 iunie 2011, organizată conform art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Ordinul nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, procedură care s-a adresat gestionarilor consacrați, precum direcțiile silvice, având ca obiect fondurile cinegetice rămase neatribuite în urma procedurii organizate pentru asociațiile de proprietari în condițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010, în speță procedura desfășurată între 18 aprilie - 15 iunie 2011. Această procedură a vizat atribuirea fondurilor silvice rămase neatribuite în urma procedurii organizate pentru asociațiile de proprietari în condițiile art. 1 alin. (1) lit. a din Ordinul nr. 1221/2010, desfășurată în perioada 18 aprilie 2011-15 iunie 2011. Raportat la această procedură, reclamanta a formulat plângerea ce a fost înregistrată sub nr. 219716 din 14 iulie 2011 împotriva hotărârii comisiei de atribuire, iar prin răspunsul din 02 august 2011 s-a reținut că a fost depusă peste termenul legal prevăzut de art. 9 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, în raport de procesul verbal de atribuire din 07 iulie 2011.

Curtea a mai reținut că demararea procedurii de atribuire directă pentru situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) - d) se face după finalizarea acțiunii prevăzute la art. 8, respectiv procedura de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) ce a făcut obiectul anunțului din aprilie 2011.

S-a constatat de către instanța de fond că, la data de 15 iunie 2011, când a avut loc afișarea rezultatelor finale ale procedurii demarate în baza art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordin, procedura ce face obiectul cauzei de față, nu fusese soluționată plângerea reclamantei, dar fusese soluționată contestația pârâtei x Sibiu, la data de 07 iunie 2011.

Or, art. 8 alin. 7 din Ordin prevede că atribuirea de la această etapă se finalizează după soluționarea eventualelor contestații, nefăcând nici referire cu privire la plângerea prealabilă, necesară contestării în instanță a actelor administrative; cu alte cuvinte, numai contestația are efect suspensiv asupra procedurii de atribuire, iar nu și plângerea prealabilă. Curtea constată că o asemenea împrejurare de fapt nu este de natură să afecteze validitatea hotărârii finale de atribuire, întrucât, publicarea pe site-ul pârâtului a rezultatelor atribuirii s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Regulament, text care nu prevede obligativitatea afișării rezultatelor numai după soluționarea plângerilor prealabile; chiar dacă termenul de soluționare a plângerii prealabile a fost depășit, în lipsa unei prevederi legale exprese care să fi fost încălcate, nu se poate reține o nulitate a Hotărârii de atribuire pe acest motiv.

În ceea ce privește argumentul reclamantei legat de nesoluționarea contestației pe care reclamanta susține că a formulat-o în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Regulament, instanța fondului a constatat că, contestația a fost înregistrată sub nr. 219716 din 14 iulie 2011 împotriva hotărârii comisiei de atribuire, iar prin răspunsul din 02 august 2011, s-a reținut că a fost depusă peste termenul legal prevăzut de art. 9 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, în raport de procesul verbal de atribuire din 07 iulie 2011. Astfel, dincolo de aspectul că această contestație privește o procedură de atribuire începută cu anunțul din 20 iunie 2011 și întemeiată pe disp. art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Ordinul nr. 1221/2010, nu se verifică nici critica de nesoluționare, această contestație fiind soluționată prin răspunsul din 2 august 2011.

Pe fondul dreptului dedus judecății, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:

Prin Procesul Verbal din 07 iuie 2011, Anexa nr. 2 - poziția nr. 13, a fost admisă contestația depusă de D. Sibiu, cu următoarea motivare:

„A. Porumbacu nu face în mod legal dovada includerii la asociație a suprafețelor deținute de G. și H. și nici dovada deținerii în proprietate, iar după recalcularea suprafeței deținută de A. Porumbacu pe F. Balea rezultă că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 3 alin (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50 % din suprafața F. Balea. În consecință, A. Porumbacu nu face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice".

Motivele invocate de parata B. și de contestatoarea D. Sibiu pentru admiterea contestației împotriva validării propunerii A. Porumbacu au fost doua și anume acelea ca: din documentația depusa nu rezulta ca persoanele juridice G. și H. au fost incluși în mod legal în Asociația de proprietari de terenuri; la dovada emisă de K. Brașov nu este menționata suprafața de teren deținuta de I.

Raportat la dispozițiile instanței de casare care dispune ca, în soluționarea prezentului dosar care are ca obiect constatarea îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor prevăzute de lege pentru propunerea E. Valea Porumbacului ca gestionar al fondului cinegetic, se va tine cont de toate înscrisurile aflate în dosar - atât cel de atribuire cât și cele depuse în fața instanței.

Ca o precizare preliminară, Curtea a reținut că pârâta D. Sibiu a formulat și apărări legate de terenurile com. Porumbacu de Jos care nu puteau fi luate în calcul ca fiind ale E. reclamante, precum și de terenuri aparținând unor persoane fizice ce nu pot fi luate în calculul procentului urmărit de reclamantă. Or, se mai constată că prin contestația formulată, aceasta a invocat că nu pot face parte din terenurile luate în calcul: I. Sărata (Parohia Oprea din Sărata), întrucât nu este de acord cu asocierea; H. și G., deoarece nu se face dovada asocierii; Primăria Porumbacu de Jos, deoarece a fost respinsă asocierea.

Contestația a fost admisă pe motivul că A. Porumbacu nu face în mod legal dovada includerii la asociație a suprafețelor deținute de G. și H. și nici dovada deținerii în proprietate, iar după recalcularea suprafeței deținută de A. Porumbacu pe F. Balea rezultă că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 3 alin (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50 % din suprafața F. Balea. În consecință, A. Porumbacu nu face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Astfel fiind, față de aspectul că plângerea în fața instanței a invocat faptul că s-a făcut dovada includerii în asociație a suprafețelor deținute de G. și H., rezultă că limitele de sesizare a instanței, în raport de limitele deciziei de admitere a contestației și de motivele din cererea de chemare în judecată, sunt legate de stabilirea de către instanță dacă aceste suprafețe aparținând celor două entități trebuiau sau nu să fie incluse în calculul suprafețelor invocate de reclamantă. Cu privire la celelalte apărări, referitoare la I. Sărata (Parohia Oprea din Sărata), Composesoratele H. și G. și Primăria Porumbacu de Jos, instanța de fond a constatat că aceste apărări sunt formulate pe cale de întâmpinare, or pe cale de întâmpinare nu se poate proceda la lărgirea cadrului procesual sub aspectul obiectului judecății; câtă vreme autoritatea de soluționare a contestației nu și-a exprimat părerea asupra acestora și nu a respins sau admis contestația în raport de aceste motive, Curtea a apreciat că nu se poate pronunța asupra acestor apărări decât încălcând principiul disponibilității procesului civil și atribuțiile autorității administrative de soluționare a contestației.

Conform Statutului I. autentificat din 02 aprilie 2003, (fila 101 dosar fond primul ciclu procesual), la art. 1 se arata faptul ca Adunarea Cetățenească a convenit ca denumirea E. sa fie „I.", asociație care s-a format din asocierea membrilor sau urmașilor acestora, din fostul J., care a cuprins 128 de parți regăsite în C.F. și fostul G., care a cuprins 202 părți regăsite în C.F.

Prin Încheierea nr. 235 din 09 aprilie 2003 pronunțata de Judecătoria Avrig în Dosarul nr. x/2003 (fila 91 dosar fond rejudecare), a fost autorizata înființarea I.

Mai mult, prin Încheierea nr. 817/CC din 17 aprilie 2007 pronunțata de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/306/2007 (fila 95 dosar fond primul ciclu procesual), a fost admisa cererea de înființare a A. Porumbacu, încheiere rămasa irevocabilă, conform Statutului A. Porumbacu din 03 aprilie 2007 (filele 97-100 dosar fond primul ciclu procesual), membrii fondatori ai acestei asociații sunt T., I. și com. Porumbacu de Jos.

Prin încheierea civila nr. 344 din 07 martie 2011 pronunțata de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/306/2011 (fila 209 dosar fond primul ciclu procesual), a fost admisa modificarea actelor constitutive ale E., conform Hotărârii Adunării Generale a E. din 25 februarie 2011 (fila 205 și urm. din dosarul de fond primul ciclu procesual). Prin această hotărâre, au fost cooptați noi membri în asociație, respectiv orașul Avrig, com. Cârțișoara, M. din Cârțișoara și o serie de persoane fizice.

Instanța de fond a constatat că, în mod greșit Comisia de analiză a contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice a intrat în analiza legalității documentelor ce au alcătuit dosarul privind atribuirea F. Bâlea, reprezentate de sentințe judecătorești definitive și irevocabile și a interpretat în mod eronat succesiunea actelor de constituire a E. reclamante.

Astfel, din încheierile prezentate anterior, rezultă că s-a făcut dovada faptului că I. a derivat din H. și G., ale căror terenuri au fost preluate și incluse în asociație. Actele depuse de A. Porumbacu, respectiv Anexa la Dovada din 06 mai 2011 eliberata de K. Brașov, suprafața de teren deținuta de Asociație totalizează 5.526,83 ha, adică peste 50% din fondul total, îndeplinindu-se astfel condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul D. nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește deținerea în asociație a peste 50% din terenurile ce reprezintă suprafața F. Balea.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea, a modificat în parte Hotărârea C. (procesul verbal din 7 iunie 2011) cu privire la poziția nr. 13 a Anexei nr. 2, respingând contestația formulată de D. Sibiu cu privire la F. Bâlea, ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta D. Sibiu din cadrul D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile instanței de casare stabilite prin Decizia nr. 5412 din 24 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu a analizat toate înscrisurile aflate la dosar, respectiv atât dosarul de atribuire cât și cele depuse la dosarul cauzei.

Consideră recurenta că instanța de fond nu a analizat apărările sale cu privire la constituirea A. Porumbacu și în mod eronat nu a reținut faptul că la momentul constituirii persoanei juridice reclamante A. Porumbacu nu a fost exprimat consimțământul consiliului local al comunei.

Totodată, recurenta-pârâtă a susținut că având în vedere suprafața totală a F. Bâlea depusă la K. Brașov de către intimata-reclamantă fără a fi luată în calcul suprafața de 668,23 ha proprietatea comunei Porumbacu de Jos, rezultă o suprafață de 9474,7 ha, ceea ce reprezintă mai puțin de 50% și în concluzie nu ar fi îndeplinite condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

A concluzionat recurenta că în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus modificarea Hotărârii C. (procesul-verbal din 7 iunie 2011) cu privire la poziția 13 a Anexei nr. 2, reprezentând contestația formulată cu privire la F. Bâlea.

Intimata-reclamantă A. Porumbacu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta D.-D. Sibiu și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate susținând în esență că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate, prin sentința pronunțată instanța de fond analizând întregul material probator administrat în cauză cât și apărările pârâtei reținând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru propunerea E. Valea Porumbacului ca gestionar al fondului cinegetic.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă potrivit cărora nu au fost respectate dispozițiile Deciziei nr. 5412 din 24 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar constată că prin sentința pronunțată instanța de fond a respectat îndrumările date prin decizia de casare și a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor aret. 315 C. proc. civ., respectiv a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor, de către reclamantă, prin raportare atât la înscrisurile aflate în dosarul de atribuire directă cât și la cele administrate în cursul judecății.

Pe linia considerentelor deciziei de casare, instanța de fond a analizat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, în limitele investirii sale, în analiza motivelor invocate de recurenta-pârâtă D. Sibiu, în cadrul contestației formulate cu privire la atribuirea către E. Valea Porumbacului a gestiunii F. Bâlea.

În baza întregului probatoriu administrat în cauză, în mod corect instanța de fond în rejudecare a constatat și reținut că intimata-reclamantă a făcut dovada deținerii dreptului de proprietate prevăzut de lege și îndeplinirea condiției pentru recunoașterea dreptului de a propune E. Valea Porumbacului pentru gestionarea F. Bâlea, având în vedere că este membru fondator al A. Porumbacu I., care a contribuit ca și ceilalți membrii cu terenurile care au aparținut fostelor composesorate și care se regăsesc în dovada emisă de K. Brașov.

Totodată, în mod corect s-a reținut și îndeplinirea de către intimata-reclamantă a condiției privind deținerea dreptului de proprietate asupra unui procent de peste 51% din F. Bâlea care a rezultat din situația detaliată a terenurilor incluse în acest fond eliberată de Judecătoria Sibiu.

Analizând toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Regulamentul din 2010 și în consecință a apreciat ca fiind nelegală hotărârea emisă de B. în soluționarea contestației formulate de D. Sibiu.

În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora com. Porumbacu de Jos nu ar face parte ca membru fondator al E. și în consecință nu ar trebui incluse terenurile deținute de aceasta la calculul suprafeței deținute de E., instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv extras din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor al Judecătoriei Sibiu, rezultând că la data emiterii acestuia com. Porumbacu de Jos are calitatea de membru fondator al E.

În acord cu interpretarea primei instanțe în raport cu întregul probatoriu administrat în cauză Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut prin sentințe atacată că sunt îndeplinite condițiile impuse de legea specială pentru a propune E. Valea Porumbacului pentru gestionarea F. Bâlea și în consecință s-a admis contestația formulată împotriva Hotărârii C. cuprinsă în Procesul-verbal din 07 iunie 2011, modificând această hotărâre în sensul că s-a respins ca nefondată contestația formulată de D. Sibiu.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă de D.-D. Sibiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. Sibiu împotriva sentinței nr. 4138 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.