Suspension of imprisonment for severe illness: requirement of specialized medical expertise to assess feasibility of treatment in detention

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 291 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Alba a respins cererea formulată de condamnatul A.F.A., privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 14/1999 a Tribunalului Sibiu.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Condamnatul prin cererea sa a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 2 luni închisoare, întrucât afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa, în regim de detenție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a stabilit că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 453 lit. a) și art. 455 C. proc. pen., deoarece afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, să-i fie admisă cererea de întrerupere a executării, așa cum a fost formulată, inițial.

În motivare, condamnatul arată că în rețeaua sanitară a D.G.P., nu beneficiază de un tratament medical corespunzător, iar afecțiunile de care suferă se agravează continuu.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că raportul de expertiză medicală, efectuat în cauză, a constatat afecțiunile de care suferă condamnatul și a concluzionat că acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a reiterat susținerile, în sensul că afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua D.G.P. și în consecință face imposibilă executarea pedepsei.

Critica va fi examinată de Curte prin prisma cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că este fondată, instanțele făcând în speță o greșită aplicare a legii, prin neexaminarea competentă a cererii formulate.

Astfel, atât prin cererea inițială, cât și prin cererile ulterioare, condamnatul a indicat, iar raportul medico legal a confirmat, că suferă de cardiopatie ischemică cronică, cu sechele post infarct miocardic antero septal și inferior, angor pectoris clasa IV, cardiomiopatie dilatativă, stent pe artera coronară dreaptă și colesteroloză veziculară, afecțiuni care trebuiau examinate de un medic de specialitate, respectiv, chirurg cardiovascular, care, în cunoștință de cauză, se putea pronunța, asupra unei intervenții chirurgicale și, ca urmare a posibilității sau imposibilității întreruperii executării pedepsei.

Or, observând raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/6128/2003 din 21 iulie 2003, se constată că din comisia ce a întocmit acest raport nu a făcut parte și un medic chirurg cardiovascular, participarea acestuia fiind esențială, în raport de natura afecțiunilor indicate de condamnat și de eventualitatea necesității efectuării unei intervenții chirurgicale.

Desigur, în atare situație se impune refacerea expertizei medico legale, prin examinarea condamnatului și a actelor medico-legale și de către un medic chirurg cardiovascular, după care, expertiza va concluziona asupra stării de sănătate a inculpatului, cu mențiunea dacă aceasta face imposibilă executarea pedepsei, în condițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod.

Așa fiind, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul condamnatului se va admite, se vor casa hotărârile atacate și cauza se va trimite, pentru rejudecare, la Tribunalul Alba, pentru refacerea expertizei medico legale în sensul celor de mai sus.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de condamnatul A.F.A. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 291 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Alba.

Trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Alba.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2004.