Self-defense reinstated: Supreme Court quashes attempted murder conviction, acquits elderly father.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin rechizitoriul din 25 septembrie 2003, trimite în judecată pe inculpatul M.C., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Actul de incriminare reține, în esență, următoarele:

În noaptea de 21 iunie 2003, inculpatul a consumat un litru de rachiu împreună cu soția sa, O.M. și cu fiul său, G.M. (36 ani), apoi s-au culcat.

Pe la ora unu noaptea, inculpatul s-a sculat, iar fiul său l-a injuria și l-a amenințat cu moartea.

Pentru că mai fusese lovit de fiul său, inculpatul a luat de pe masa cu vasele de bucătărie, un cuțit cu care l-a lovit pe G.M., cauzându-i o plagă abdominală, vindecabilă în 35-40 zile tratament medical și punându-i viața în primejdie.

Tribunalul Neamț, prin sentința penală nr. 183 din 11 noiembrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 44 C. pen., l-a achitat pe inculpat, cu motivarea, esențială, că acesta a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare.

Inculpatul a fost pus în libertate.

Pretențiile civile ale Casei de Asigurări de Sănătate Neamț au fost respinse.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță a declarat apel, motivând că exonerarea de răspundere a inculpatului este greșită.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 504 din 23 decembrie 2003, a admis apelul parchetului, a desființat sentința și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni de închisoare și la un an interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 74 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 71 C. pen.

Inculpatului i s-a dedus detenția preventivă.

El a fost obligat să plătească Casei de Asigurări de Sănătate Neamț 4.743.408 lei cheltuieli de spitalizare și 770.763 lei cheltuieli de transport cu ambulanța.

Inculpatul a mai fost obligat și la 6 milioane lei cheltuieli judiciare statului.

A fost confiscat cuțitul, corp delict.

Instanța de apel a motivat, în esență, că, atunci când a lovit victima, inculpatul nu se afla în legitimă apărare, ci în stare de provocare.

Inculpatul a declarat recurs, cerând casarea sentinței și menținerea sentinței.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

Este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obștesc.

Este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Inculpatul s-a aflat în situația, prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., în sensul că, din cauza temerii că ar putea fi ucis de victimă, s-a apărat într-un mod care a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care a fost atacat.

Astfel, inculpatul (72 ani) declară, constant, că fiul său (36 ani) obișnuia să-l bată, așa cum o lovea și pe mama sa, încât, atacat, intempestiv, în miez de noapte, s-a temut, efectiv, că acest atac ar putea avea consecințe grave, motiv pentru care, ca să se apere, a pus mâna pe cuțitul de pe masă, moment în care fiul său l-a prins de gât și a încercat să-i ia cuțitul, concomitent amenințându-l cu moartea și îmbrâncindu-se reciproc.

Martorii C., D., F., G.H., vecinii inculpatului, I.C., L.I., B.V. și P.I., confirmă că partea vătămată obișnuia să-și agreseze părinții.

Martorii precizează că, spre deosebire de partea vătămată, care este violent, inculpatul este un om pașnic și a crescut 10 copii.

Prima instanță a reținut, deci, corect, că atacul declanșat de partea vătămată a fost de natură să-l facă pe inculpat să se teamă pentru viața lui, având în vedere momentul atacului, antecedentele lui și diferența de vârstă, de putere și comportament dintre tată și fiu.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va menține sentința primei instanțe, prin casarea deciziei atacate, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.C., împotriva deciziei penale nr. 504 din 23 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 183/ P din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2004.