Jurisdictional conflict resolved: Iași court assigned appeal over anti-fraud fines for omitted document production.

Decizia nr. 3468/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 23 octombrie 2014, petenta SC A. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F., prin Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, anularea procesului-verbal din 30 septembrie 2014 încheiat de intimată, prin care a fost sancționată, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, cu 4.000 lei, de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, cu 10.000 lei, și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, cu 27.000 lei.

Ultima faptă, sancționată de art. 219 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, consta în aceea că reprezentantul legal al petentei nu a prezentat la sediul intimatei din Suceava înscrisurile puse în vedere prin invitația nr. 1303910/SV/25.09.2014.

În practicaua sentinței civile nr. 3186 din 4 martie 2015, Judecătoria Suceava a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect plângerea formulată cu privire la primele două contravenții reținute în procesul-verbal.

Prin aceeași sentință, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește plângerea cu privire la a treia contravenție, constând în săvârșirea faptei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Suceava.

A reținut instanța că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competentă să judece plângerea contravențională este instanța în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta, iar contravenția reținută în sarcina petentei, aceea de a nu se prezenta la sediul intimatei din Suceava cu înscrisurile puse în vedere, a fost săvârșită în Suceava, la sediul organului fiscal, acesta fiind locul unde petenta avea obligația de a prezenta înscrisurile respective.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe sesizate

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 2 aprilie 2015.

Prin sentința civilă nr. 3016 din 29 mai 2015, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A reținut instanța, în raport cu art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, că locul săvârșirii contravenției nu este în localitatea Suceava (mai exact localitatea Șcheia), unde se află sediul intimatei Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, ci la sediul societății petente, care avea obligația de a prezenta documentele solicitate de organul fiscal, din localitatea Iași.

Un alt aspect reținut de Judecătoria Suceava a fost acela că, potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se poate face împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.

Ceea ce se contestă prin plângerea contravențională este procesul-verbal de contravenție, iar, dacă prin procesul-verbal au fost constatate și sancționate două sau mai multe fapte contravenționale săvârșite în circumscripția a două sau mai multor judecătorii, nu se impune scindarea plângerii contravenționale după numărul de judecătorii în a căror circumscripție ar fi fost săvârșite faptele, pentru că plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție trebuie să primească o soluționare unitară, din partea oricăreia dintre judecătoriile în circumscripția căreia a fost săvârșită cel puțin o faptă.

Astfel, odată sesizată una dintre aceste judecătorii, nu se justifică o disjungere a plângerii contravenționale după criteriul locului săvârșirii faptelor constatate și declinarea în ceea ce privește faptele săvârșite în alte circumscripții.

Pentru acestea, constatând ivit conflict negativ de competență, Judecătoria Suceava, în baza art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, petenta SC A. SRL Iași a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție din 30 septembrie 2014 încheiat de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, prin care i-a fost aplicată o amendă de 41.000 lei pentru săvârșirea mai multor contravenții.

Printre faptele pentru care a fost sancționată contravențional petenta este și cea prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, pentru care i-a fost aplicată o amendă contravențională de 27.000 lei.

În soluționarea plângerii petentei împotriva acestei contravenții, constând în neprezentarea, de către reprezentantul legal al societății, la sediul intimatei Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, a înscrisurilor puse în vedere prin invitația nr. 1303910/SV/25.09.2014, s-a ivit prezentul conflict negativ de competență materială.

Potrivit art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, constituie contravenție nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 56 și art. 57 alin. (2).

Conform art. 56 - Prezentarea de înscrisuri,

„(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.

(3) Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

(4) Dovada reținerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum și mențiunea că aceasta a fost reținută, potrivit dispozițiilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmește în două exemplare și se semnează de organul fiscal și de contribuabil, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.

(5) În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziția organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil prin înscrierea mențiunii «conform cu originalul» și prin semnătura acestuia.

(6) Ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activități specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanță fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conțină în mod obligatoriu și datele de identificare ale persoanei în cauză.

Potrivit alin. (2) al art. 57 - Cercetarea la fața locului,

„(2) Contribuabilii au obligația să permită funcționarilor împuterniciți de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.”

În speță, a fost constatată o contravenție, constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC A. SRL Iași, conform O.G. nr. 92/2003 care, în privința competenței soluționării plângerii contravenționale, la art. 223 dispune că dispozițiile sale se completează cu dispozițiile legale referitoare la regimul juridic al contravențiilor

Astfel, după cum în mod corect au reținut și ambele instanțe aflate în conflict, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

A stabili locul săvârșirii contravenției, ca element de determinare a competenței teritoriale, înseamnă a statua asupra conținutului contravenției, cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Conform art. 56 și art. 57 din O.G. nr. 92/2003, citate anterior, pentru a căror nerespectare a fost sancționată petenta, locul de îndeplinire a obligației legale de a prezenta, conform celor înscrise în invitația nr. 1303910/SV/25.09.2014, documentele solicitate de organul fiscal, era sediul societății A. SRL, deoarece la acest sediu ar fi trebuit să existe documentele solicitate, astfel cum în mod corect a reținut Judecătoria Suceava. Organul fiscal, potrivit art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, putea solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.

Astfel, în raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că, fiind o contravenție care se săvârșește prin inacțiune - neîndeplinirea obligației legale de a prezenta actele solicitate, locul săvârșirii faptei omisive este la sediul petentei, care nu și-a respectat obligațiile legale ce-i reveneau.

Cum, în speță, sediul petentei se află în localitatea Iași, aflată în raza de competență a Judecătoriei Iași, acestei instanțe îi aparține competența soluționării cauzei.

4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de petenta SC A. SRL Iași în contradictoriu cu intimata A.N.A.F., prin Direcția Generală Antifraudă Fiscală, prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.