Accessory intervention in integrity incompatibility dispute rejected for lack of direct interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court's order rejecting the accessory intervention request, leaving the first-instance dismissal of the intervention in force. The case involved a dispute where a third party sought to intervene in an administrative lawsuit filed by a vice-mayor to annul an integrity report from the National Integrity Agency, arguing that a declaration of incompatibility would indirectly affect his rights by potentially invalidating official acts related to his prior employment; the court held the intervention unfounded. Relying on Article 61(3) of the New Code of Civil Procedure, the court determined that the intervenor failed to demonstrate a direct, certain interest in the outcome, as the alleged impact on his rights through the hypothetical invalidation of administrative acts was not evident and could not be assessed within the procedural framework of an accessory intervention.
Legislator headnote
AI generatedart. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 9 din Legea nr. 76/2012, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ. (2010; Accessory intervention in integrity incompatibility dispute rejected for lack of direct interest: The case involved a dispute where a third party sought to intervene in an administrative lawsuit filed by a vice-mayor to annul an integrity report from the National Integrity Agency, arguing that a declaration of incompatibility would indirectly affect his rights by potentially invalidating official acts related to his prior employment; the court held the intervention unfounded. Relying on Article 61(3) of the New Code of Civil Procedure, the court determined that the intervenor failed to demonstrate a direct, certain interest in the outcome, as the alleged impact on his rights through the hypothetical invalidation of administrative acts was not evident and could not be assessed within the procedural framework of an accessory intervention.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the procedural basis for the final order dismissing the appeal.
Cited in the dispositive as the administrative procedural basis for the final order dismissing the appeal.
Full text
Decizia nr. 3206/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 22 octombrie 2014, sub nr. x/33/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 38232/G/II/02.10.2014, emis de pârâtă, și constatarea faptului că situația descrisă în acest raport nu întrunește condițiile existenței stării de incompatibilitate reglementată de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
La data de 15 aprilie 2015, B. a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantului A., solicitând admiterea cererii de chemare în judecată.
Încheierea supusă căii de atac în prezenta cauză
Prin încheierea din 7 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie, considerând că aceasta este inadmisibilă în raport de obiectul pretențiilor deduse judecății, interesul alegat de reclamant, precum și cel invocat de intervenient în cuprinsul cererii incidentale, cererea de intervenție neavând legătură cu pretențiile originare sub aspectul obiectului.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Încheierii din 7 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat apel B., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii în principiu a cererii sale de intervenție și, în consecință, introducerea apelantului în proces în calitate de intervenient.
În motivarea cererii, s-a argumentat că petentul justifică un interes propriu cu privire la anularea raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, întrucât menținerea acestuia conduce implicit la declararea ca incompatibil a Viceprimarului A., existând riscul ca toate actele semnate de acesta să fie anulate și implicit și procesele verbale de constatare prin care apelantul a fost scutit de la plata prejudiciului constatat de către comisia de analiză formată în cadrul Ocolului Silvic Plaiurile Heniului RA din care a făcut parte și A. în calitate de reprezentant al Primăriei Lesu.
Apelantul a susținut că, din această perspectivă, cererea de intervenție și implicit interesul în vederea căruia a formulat-o au legătură directă cu obiectul cauzei deduse judecății.
Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Mai întâi Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, deși art. 64 alin. (4) noul C. proc. civ. precizează că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu apel, din interpretarea art. 20 alin. (1), art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 9 din Legea nr. 76/2012, rezultă că încheierea atacată este supusă numai recursului, astfel încât va soluționa cauza ca fiind recurs.
În acest sens s-a pronunțat și plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din data de 28 octombrie 2013.
În continuare, examinând argumentele părților, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
Potrivit art. 61 alin. (3) noul C. proc. civ., intervenientul accesoriu sprijină apărarea uneia din părți.
Pentru ca cererea sa să fie admisă în principiu, terțul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, ceea ce înseamnă că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri defavorabile părții pentru care intervine.
În cazul de față, interesul este justificat de presupunerea că starea de incompatibilitatea reclamantului ar avea efect asupra tuturor actelor semnate de acesta în calitate de viceprimar, unele din aceste acte privind drepturile intervenientului.
Or, o astfel de presupunere nu este evidentă (într-un sens sau altul) și nu poate fi analizată pe calea cererii de intervenție accesorie, ceea ce înseamnă că nu este de natură să justifice interesul cererii.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. (2010) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intervenientul B. împotriva încheierii din 7 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2015.