Performance audit measures for diaspora support funds: substantive misapplication of public finance laws and insufficient judicial review of documentary evidence

Decizia nr. 2889/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Acțiunile conexe.

1.1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de conducător al Departamentului (...) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (DRP) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi - Departamentul (...), solicitând anularea Încheierii nr. IV din 60 din 5 iulie 2012 și a Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011, emise de pârâtă, să se constate că Raportul de audit al performanței nr. 4421 din 27 aprilie 2012 și procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului efectuat la Ministerul Afacerilor Externe din 27 aprilie 2012 nu au fost legal întocmite și fundamentate.

În motivarea acțiunii a arătat că Încheierea nr. IV din 60 din 5 iulie 2012, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012 este nelegală, atât din punct de vedere procedural, cât și din punct de vedere al temeiniciei.

În ceea ce privește exigențele procedurale, Încheierea a fost emisă cu nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului, Curtea de Conturi neținând seama de obiecțiunile depuse la data de 18 mai 2012 și înregistrate sub nr. 97416 și de contestația depusă la data de 20 iunie 2012 și înregistrată sub nr. 98856.

Pe de altă parte, raportul de audit și procesul-verbal au fost încheiate cu încălcarea atribuțiilor și competenței Curții de Conturi.

Sub aspectul temeiniciei, arată că încheierea, decizia, raportul de audit și procesul-verbal nu au fost corect întocmite și fundamentate, abaterile constatate în cadrul acestor acte au avut la bază interpretări eronate ale dispozițiilor legale în vigoare, în materia finanțelor publice, în general, și în materia sprijinului acordat românilor de pretutindeni, în special. Echipa de audit a apreciat caracterul nelegal al anumitor cheltuieli efectuate de către DRP, interpretând într-un mod excesiv de formalist prevederile legale privind realitatea efectuării anumitor operațiuni economice, interpretare contrară atât situației de fapt, cât și celei de drept.

Echipa de control a constatat caracterul nelegal al anumitor cheltuieli efectuate de Departamentul (...) invocând, fără temei legal, lipsa anumitor documente justificative sau interpretând eronat și subiectiv anumite prevederi legale clare.

Pârâta Curtea de Conturi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât actele emise de Curtea de Conturi au avut drept destinatar Ministerul Afacerilor Externe, iar nu Departamentul condus de reclamant.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prezentând deficiențele constatate în urma acțiunii de audit al performanței, "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" derulat de Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul (...), măsurile dispuse prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 și considerentele pentru care a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii, considerente care se regăsesc în Încheierea nr. IV din 60 din 5 iulie 2012.

Reclamantul A. a formulat cerere de introducere în cauză a Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de intervenient propriu, conform art. 58 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 161 din Legea 554/2004, dispozițiile pct. 174, pct. 181, pct. 225 din Regulament și faptul că măsurile necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia trebuie stabilite de către ordonatorul de credite al Ministerului Afacerilor Externe, acest minister fiind destinatarul actelor administrative emise de Curtea de Conturi, contestate în prezenta cauză.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 17 septembrie 2010, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție forțată a Ministerului Afacerilor Externe.

Intervenientul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, susținând că măsurile dispuse de auditorii Curții de Conturi, bazate pe dispozițiile Legii 299/2007, sunt complet eronate, singura lege aplicabilă programelor desfășurate de minister fiind Legea 321/2006. Între cele două legi nu există nicio legătură, Legea 321/2006 nu reprezintă o completare a unei legi ulterioare, ci este norma specială cu caracter derogator de la orice alt act normativ ce reglementează finanțarea nerambursabilă a programelor, proiectelor sau acțiunilor privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora.

1.2.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21 august 2012, sub nr. 6599/2/2012, reclamantul Departamentul (...) a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută și să se dispună anularea actelor de control încheiate de pârâtă în urma acțiunii de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" derulat la sediul reclamantei, constând în: Procesul-verbal de constatare, Rapoartele de audit al performanței nr. 1558 din 02 mai 2012, respectiv nr. 4421 din 27 aprilie 2012, Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012 emisă de către Departamentul (...) din cadrul pârâtei, Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 12 din 01 iunie 2012, acte încheiate cu încălcarea normelor legale privind competența, respectiv cu depășirea atribuțiunilor de control de către pârâtă; în secundar, în cazul în care se vor menține actele de control arătate ca valabile, reclamantul solicită să se dispună anularea măsurilor stabilite în sarcina sa, prin Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012, menținute prin Încheierea nr. 86 din 31 iulie 2012.

În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 09 ianuarie 2012 - 30 aprilie 2012, pârâta a efectuat la sediul instituției reclamante o acțiune de audit al performanței "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni" finalizată cu încheierea actelor de control indicate în acțiune.

Reclamantul a susținut că pârâta nu avea competența legală pentru a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget Departamentului care a fost înființat în baza H.G. 27/2010.

De asemenea, a susținut că echipa de auditori ai Curții de Conturi a constatat în mod eronat faptul că Departamentul (...), în perioada 2009 - 2011, nu a efectuat finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării, în temeiul H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului (...), deoarece efectuarea finanțării programelor nu s-a putut realiza în anul 2009 în temeiul H.G. nr. 27/2010 pentru simplul fapt că H.G. nr. 27/2010 privind organizarea și funcționarea Departamentului (...) a fost publicată în M. Of. cu numărul 22 din data de 12 ianuarie 2010.

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, prezentând măsurile dispuse prin Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012 și motivele de fapt și de drept pentru care a fost respinsă contestația formulată împotriva acesteia.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantului Departamentul (...), A. și B., cereri care au fost admise în principiu la termenul de judecată din 01 octombrie 2012, iar la termenul de judecată din 27 mai 2013 a fost admisă excepția conexității și s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2/2012 la Dosarul nr. x/2/2012.

Intervenienții accesorii au depus la dosar note de ședință referitoare la motivele de nelegalitate a actelor administrative contestate, atât motive de ordin procedural (motivele invocate de A., în calitate de reclamant în Dosarul nr. x/2/2012), cât și motive de ordin substanțial (motive invocate de Departamentul (...), în calitate de reclamant în Dosarul nr. x/2/2012).

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a cererilor de intervenție accesorie.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 553 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și intervenientul în interes propriu Ministerul Afacerilor Externe și de reclamantul Departamentul (...), prin Ministerul Afacerilor Externe, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, și intervenienții accesorii în interesul reclamantului, A. și B., ca neîntemeiate.

Totodată, a respins cererile de intervenție accesorie formulate de B. și A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

2.1. Prima critică adusă Deciziei nr. 11 din 28 mai 2012 și Încheierii nr. IV/60 din 5 iulie 2012 vizează încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, prin prisma faptului că în aceste acte administrative nu se face nicio mențiune cu privire la aspectele invocate de către reclamant în cuprinsul obiecțiunilor și contestației formulate.

Susținerea nu poate fi reținută, având în vedere că Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu stabilește obligația autorității publice pârâte de a face referire în cuprinsul deciziei privind măsurile dispuse pentru remedierea deficiențelor, la obiecțiunile formulate de conducătorul entității verificate cu privire la constatările înscrise în raportul de control, potrivit dispozițiilor pct. 120 din Regulament.

Conținutul deciziei este reglementat de dispozițiile pct. 181 și următoarele din Regulament, printre mențiunile obligatorii nefiind și cea referitoare la obiecțiunile formulate și modul de soluționare a acestora.

Este neîntemeiată aprecierea că Încheierea nu oferă nicio justificare pentru care nu au fost luate în seamă aspectele invocate în contestația având ca obiect Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, din moment ce în cuprinsul Încheierii nr. IV/60 din 5 iulie 2013 sunt prezentate argumentele pentru care se contestă fiecare măsură în parte, precum și motivele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi reținute în soluționarea favorabilă a contestației, potrivit dispozițiilor pct. 223 din Regulament.

Astfel, cele două acte administrative îndeplinesc cerința motivării, în raport de prevederile cuprinse în Regulament, neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare al reclamantului din această perspectivă.

Se mai arată în acțiune că raportul de audit al performanței nu îndeplinește cerința prevăzută de dispozițiile pct. 420 din Regulament, în sensul că nu prezintă relația dintre obiectivele specifice programului auditat, criteriile de audit utilizate pentru evaluarea performanței, constatările și concluziile auditului.

Sub acest aspect instanța de fond a reținut, pe de o parte, că această relație rezultă din cuprinsul raportului, din situația de fapt consemnată și din constatările reținute având în vedere situația de fapt, iar, pe de altă parte, că lipsa unei mențiuni exprese în acest sens nu este sancționată cu nulitatea absolută a raportului, astfel că sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, în condițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, reclamantul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări determinate de neprecizarea în mod expres a legăturii de cauzalitate dintre activitatea entității verificate și neregulile semnalate, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul raportului de audit al performanței rezultă care este această legătură de cauzalitate.

O altă critică de nelegalitate de ordin procedural se referă la faptul că raportul prezintă doar aspecte selective negative legate de sprijinirea românilor din Republica Moldova, fără a prezenta într-o manieră cuprinzătoare toate activitățile desfășurate de Departament, deși potrivit dispozițiilor pct. 421 din Regulament, raportul trebuie să cuprindă toate constatările relevante, inclusiv cele pozitive (...).

Curtea de apel a apreciat că această critică este neîntemeiată, întrucât dispozițiile din Regulament invocate se referă la menționarea constatărilor pozitive, în măsura în care sunt relevante pentru formularea concluziilor și a recomandărilor echipei de audit.

Faptul că auditoriul public extern din cadrul Curții de Conturi nu a făcut referire și la aspectele pozitive legate de activitatea Departamentului nu este de natură să afecteze legalitatea raportului, nefiind reglementată o obligație în acest sens, lipsa unei asemenea mențiuni putând fi determinată fie de neidentificarea unor aspecte pozitive, fie de aprecierea lor ca fiind nerelevante.

De altfel, reclamantul nu a precizat care sunt, în opinia sa, constatările pozitive care ar fi trebuit să se regăsească în raportul de audit al performanței și care ar fi fost relevanța lor sub aspectul constatărilor și al măsurilor care au fost dispuse în urma finalizării acțiunii de audit, instanța neputând reține această critică formulată de reclamant.

Cu privire la prima măsură dispusă prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, instanța de fond a reținut că aceasta are în vedere abaterea constând în angajarea și plata nelegală, în anul 2009, de cheltuieli cu premii acordate unor membri ai comunităților românești din afara granițelor României, estimate în valoare de 42.970 lei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora acestor persoane li se puteau acorda distincții și fără respectarea condițiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

La baza fiecărei acțiuni de premiere a stat câte un memorandum intern, aprobat de către ordonatorul de credite al Departamentului (...), însă aceste memorandumuri nu au fost elaborate pe baza programelor, proiectelor sau acțiunilor în sprijinul românilor de pretutindeni care sunt dezvoltate de către beneficiarii premiilor, condiție obligatorie pentru acordarea unei finanțări nerambursabile. Angajarea unei cheltuieli pentru plata premiilor unor membri ai comunităților românești din afara granițelor s-a făcut fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 321/2006, această cheltuială necorespunzând niciunui program proiect sau acțiune eligibilă, enumerate de legiuitor la pct. I din Anexa la această lege.

Nefiind aferente unor programe, proiecte sau acțiuni, acordarea acestor finanțări nerambursabile (premii) nu s-a făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor, de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...), din Ministerul Afacerilor Externe, pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acțiunilor în raport cu nevoile comunităților românești de pretutindeni, capacitatea organizatorică și funcțională de realizare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acțiunilor, în scopul îmbunătățirii imaginii comunităților românești din țara de reședință și a coagulării organizațiilor acestora.

Decontarea sumelor finanțate nu s-a realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, pe baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea acestora, contrar prevederilor Legii 321/2006, iar justificarea sumelor alocate nu s-a făcut de către Departamentul (...) din Ministerul Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legal întocmite, din care să rezulte modul de utilizare a sumelor.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale art. 14 alin. (2) din Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 alin. (1) lit. l) din Legea 299/2007, cu modificările și completările ulterioare; art. 2, art. 4 alin. (1), art. 8 și art. 10 din Legea 321/2006.

Referitor la această măsură, reclamantul susține că actul normativ care prevede posibilitatea acordării finanțărilor nerambursabile este Legea 321/2006, aceasta având în vedere un anumit tip de sprijin acordat românilor de pretutindeni și anume sprijinul financiar, obiectul său de reglementare fiind special față de Legea 299/2007, care are în vedere toate formele de sprijin care pot fi acordate românilor de pretutindeni.

Instanța de fond a constatat că Legea 321/2006 se referă la regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate.

Legea 321/2006 reglementează posibilitatea acordării de premii în bani (art. 2, pct. I, pct. II lit. x) din anexa legii) fiind neîntemeiată susținerea din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la 27 aprilie 2012, conform căreia susținerea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor locale românești în zonele locuite de etnicii români de pe teritoriul altor state au fost remunerate financiar în mod eronat în condițiile în care, potrivit art. 5 alin. (1) lit. l) din Legea 299/2007, acestea aveau dreptul de a primi distincții ale statului român. În funcție de aprecierea meritelor persoanelor respective, acestea puteau primi, în semn de recunoștință, medalii, titluri onorifice, ordine și nicidecum sume de bani din partea autorităților române.

Măsura contestată este însă legală prin prisma faptului că acordarea acestor premii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 4 din Legea 321/2006 potrivit cărora: "(1) Acordarea de finanțări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...) din Ministerul Afacerilor Externe.

(2) Procedura de elaborare a documentațiilor, de evaluare, selectare și aprobare a programelor, proiectelor sau acțiunilor, precum și derularea și utilizarea fondurilor alocate se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe, cu respectarea principiilor liberei concurențe, eficacității utilizării fondurilor publice, transparenței și tratamentului egal, definite potrivit art. 4 din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, având în vedere criteriile generale prevăzute la art. 6 din prezenta lege."

În acest sens, instanța de fond a reținut că premiile au fost acordate în baza unor memorandumuri interne aprobate de ordonatorul de credite al Departamentului, care nu au fost elaborate pe baza unor programe, proiecte, sau acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni, care să fi fost dezvoltate de beneficiarii premiilor, dintre cele la care se referă pct. I din anexa legii.

Sub acest aspect, reclamantul arată că respectiva cheltuială aparține acțiunilor enumerate la pct. I, lucru ce poate fi ușor observat din studierea domeniilor de activitate ale persoanelor premiate: oameni de știință, profesori, artiști, preoți, care desfășoară acțiuni ce pot fi încadrate la pct. I lit. k), l, m, n, o, p.

Instanța de fond a apreciat că simpla menționare a domeniilor de activitate ale persoanelor premiate nu este suficientă pentru a considera că acordarea premiilor s-a făcut cu respectarea Legii 321/2006, întrucât premierea trebuie să aibă la bază existența unor programe, proiecte sau acțiuni dintre cele enumerate de pct. I din anexa legii și nu prezumția că persoanele în cauză desfășoară acțiuni ce pot fi încadrate la pct. I, în considerarea domeniilor în care activează, astfel că este legală măsura prevăzută la pct. 1 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012.

Referitor la cea de-a doua măsură contestată, instanța de fond reținut că a fost dispusă pentru abaterea constând în angajarea și plata nelegală în anul 2009 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 124 preoți slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 372.000 lei, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcția sau renovarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință și fără respectarea condițiilor prevăzute în Legea nr. 321/2006.

În reținerea caracterului legal al acestei măsuri, instanța de fond a avut în vedere considerentele expuse cu privire la prima măsură contestată, referitoare la acordarea onorariilor în lipsa derulării unui proiect, program sau acțiune, conform art. 4 din Legea 321/2006.

Astfel, proiectul "Sprijinirea deservenților Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), în valoare de 372.000 lei, pentru care Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile având ca scop "despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoții slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielilor oficiate" nu constituie un proiect din categoria celor menționate la pct. I din anexa legii.

În memorandumul intern nr. D 306 din 14 august 2009, prin care ordonatorul de credite al Departamentului a aprobat finanțarea cu suma de 372.000 lei a proiectului sus menționat, nu se precizează în ce categorie de proiect se încadrează, dintre cele prevăzute la pct. I din anexa legii, o asemenea precizare neregăsindu-se nici în nota care a stat la baza elaborării memorandumului.

Este neîntemeiată susținerea reclamantului privind încadrarea acțiunilor pentru care au fost acordate onorarii preoților la pct. I lit. o) și q) din anexa la Legea 321/2006, având în vedere că lit. o) se referă la înființarea, recuperarea, restaurarea și întreținerea de muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de artă, monumente funerare, plăci comemorative, cimitire și alte asemenea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești, iar lit. q) se referă la colaborarea cu alte instituții și organizații, din țară și din străinătate, pentru realizarea de proiecte în beneficiul românilor de pretutindeni.

Așa cum s-a arătat, în cadrul proiectului anterior amintit, Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile având ca scop "despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoții slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiate", scop care nu permite încadrarea proiectului în dispozițiile pct. I lit. o) și q) din anexă.

La aplicarea măsurii prevăzute la pct. 3 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 a fost avută în vedere abaterea constând în angajarea și plata nelegală, în anul 2009, a unor cheltuieli cu două burse de studii în afara granițelor României, în valoare totală de 30.180 lei, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita și de a obține, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel și formă de învățământ, în vederea aprofundării cunoștințelor de limbă română și pentru afirmarea identității culturale și științifice române, în condiții similare cu cele ale cetățenilor români.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare; art. 5 alin. (l) lit. c) și alin. (4) și art. 14 alin. (3) din Legea nr. 299/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a precizat că bursele au fost acordate în temeiul pct. II lit. x) din anexa Legii 321/2006 și nu în temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea 299/2007, prin urmare, nu se impunea organizarea unui concurs.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 1 lit. a) din Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, această lege reglementează drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română - persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (*armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni.

Articolul 5 alin. (1) lit. c) din aceeași lege prevede dreptul de a solicita și de a obține, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel și formă de învățământ, în vederea aprofundării cunoștințelor de limbă română și pentru afirmarea identității culturale și științifice române, în condiții similare cu cele ale cetățenilor români.

Pct. II lit. x) din anexa la Legea 321/2006 prevede că pentru finanțarea programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I se pot acoperi cheltuieli ocazionate de (...) burse de studiu, burse de merit (...).

Se constată că ambele acte normative reglementează posibilitatea acordării burselor de studiu, dar între aceste burse există diferențe semnificative.

Astfel, în temeiul Legii 299/2007, pot obține prin concurs burse de studiu în România, în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română și pentru afirmarea identității culturale, persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc care locuiesc în afara frontierelor României.

Conform Legii 321/2006, pot beneficia de burse de studiu nu doar persoanele din străinătate, ci și persoanele din România, fără concurs, dar în cadrul unor programe, proiecte sau acțiuni dintre cele enumerate de pct. I din anexa la această lege.

În speță, cele două burse de studiu au fost acordate potrivit Legii 321/2006, astfel că măsura de la pct. 3 din decizie nu se poate întemeia pe aprecierea că aceste burse nu au fost acordate în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română sau pentru afirmarea identității culturale și științifice române, că nu au fost obținute prin concurs și că dreptul exercitat de cele două persoane, de a solicita și obține burse, nu s-a realizat pe teritoriul României.

Din moment ce nu au fost acordate în temeiul Legii 299/2007, nu se impunea îndeplinirea condițiilor sus menționate, singura condiție a cărei îndeplinire ar fi conferit un caracter legal cheltuielii efectuate cu cele două burse fiind aceea de a fi acordate în cadrul programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I din anexa la Legea 321/2006.

Această condiție nu este însă îndeplinită, entitatea verificată nefăcând dovada că cele două burse reprezintă cheltuieli ocazionate de derularea unor programe, proiecte sau acțiuni, dintre cele prevăzute la pct. I din anexă.

Așa cum s-a arătat, cele două acte normative au obiecte de reglementare diferite, reglementează două categorii distincte de burse de studiu, neputându-se reține în niciun caz că pentru acordarea burselor de studiu în temeiul Legii 321/2006 este necesară și îndeplinirea condițiilor reglementate de Legea 299/2007, care nu reprezintă condiții suplimentare ce se adaugă celor prevăzute de Legea 321/2006, ci condiții specifice de acordare a burselor de studiu conform Legii 299/2007.

În consecință, instanța de fond a reținut legalitatea măsurii prevăzută la pct. 3 din decizie, prin prisma neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 321/2006, aceea de a fi acordate bursele pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor menționate la pct. I al anexei la această lege, și nu prin prisma neîndeplinirii condițiilor reglementate de Legea 299/2007.

Măsura prevăzută la pct. 4 din decizie a avut în vedere abaterea constând în plata nelegală în anul 2009, a unui onorariu în sumă de 45.000 lei, acordat unui artist român, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul (...), din Ministerului Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale, din care să rezulte utilizarea sumei pe destinația prevăzută în nota de fundamentare (inexistența la dosarul de finanțare a dovezii că beneficiarul final ar fi primit onorariul ce i se cuvenea în urma susținerii concertului la Chișinău, cu ocazia sărbătoririi zilelor orașului).

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că abaterea nu constă în plata unui onorariu pentru un serviciu care nu a fost prestat, ci vizează împrejurarea că Asociația Obștească "O.", în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile, în sensul art. 2 din Legea 321/2006, nu a dovedit cu documente legal întocmite că suma primită în baza contractului nr. D/3557/nedatat a fost utilizată pentru plata onorariului artistului BB. jr., adică pentru acoperirea cheltuielilor aferente proiectului în cadrul căruia a obținut finanțarea.

Solicitarea de către pârâtă a unor documente suplimentare în acest sens este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea 321/2006, potrivit cărora sumele atribuite sub forma finanțărilor nerambursabile vor fi folosite de către beneficiari numai pentru acoperirea cheltuielilor aferente desfășurării programelor, proiectelor sau acțiunilor pentru care au fost acordate.

În discuție nu este realitatea serviciului prestat, cu privire la care reclamantul a prezentat dovezi, ci faptul că beneficiarul finanțării nerambursabile nu a probat utilizarea sumei primite cu titlu de finanțare.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 și Încheierea nr. IV/60 din 5 iulie 2012 sunt acte administrative legale, cele patru măsuri contestate fiind dispuse în mod corect de către autoritatea publică pârâtă pentru remedierea deficiențelor constatate în urma acțiunii de audit.

2.2. Cu privire la Decizia nr. 12/1 iunie 2012, reclamantul Departamentul (...) invocă necompetența pârâtei de a verifica modul de utilizare a sumelor alocate de la buget, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din H.G. 27/2010 potrivit cărora Departamentul funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, iar verificarea respectării dispozițiilor prevăzute la alin. 2 potrivit căruia secretarul de stat (șeful instituției) răspunde de utilizarea sumelor alocate, conform dispozițiilor legale, se realizează prin compartimentul de control din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Instanța de fond a constatat că decizia a fost emisă în urma acțiunii de audit al performanței "Programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011" iar din dispozițiile art. 1 și 2 din Legea 94/1992 rezultă că atribuția de a efectua auditul performanței utilizării resurselor financiare ale statului și ale sectorului public aparțin Curții de Conturi și nu Secretariatului General al Guvernului, dispozițiile art. 6 alin. (3) din H.G. 27/2010 neavând în vedere desfășurarea activității de audit al performanței, în accepțiunea art. 2 lit. d) din Legea 94/1992, astfel că acest motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate nu poate fi reținut.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat se referă la nerespectarea dispozițiilor pct. 420 și pct. 421 din Regulament, motiv care a fost deja analizat de instanță în cadrul acțiunii conexe Dosarul nr. x/2/2012) și considerat neîntemeiat pentru motivele expuse anterior, care nu se mai impun a fi reluate.

Măsura dispusă la pct. I.1 din dispozitivul deciziei a avut în vedere faptul că în anul 2009 (perioadă auditată de Curtea de Conturi la Ministerul Afacerilor Externe), când activitatea Departamentului (...) se desfășura în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării nu s-a efectuat pe baza unei strategii guvernamentale și nici a unor programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităților de români.

Deși în anul 2010, conducerea Departamentului (...) a elaborat un proiect al strategiei naționale, până la această dată acest document nu a fost aprobat oficial, în condițiile în care au avut loc și modificări esențiale în structura guvernamentală. Proiectul a fost postat timp de 60 de zile pe site-ul entității, pentru a fi analizat și pentru a primi propuneri de completare și îmbunătățire. Dar, în lipsa unor astfel de propuneri, proiectul a fost înaintat Secretariatului General al Guvernului, pentru a obține avizele necesare, însă până în prezent nu a fost discutat și aprobat în ședință de Guvern.

În perioada 2010 - 2011 nu au fost încheiate nici parteneriate cu organizațiile/asociațiile reprezentative ale românilor de pretutindeni, atribuție prevăzută la art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 27/2010 în sarcina Departamentului (...), relațiile parteneriale fiind reprezentate doar de contractele de finanțare încheiate pentru fiecare proiect derulat, între Departamentul (...) și organizațiile beneficiare.

În consecință, finanțarea proiectelor destinate sprijinirii activităților desfășurate de românii care trăiesc în afara granițelor țării s-a efectuat, în perioada 2009 - 2011, fără a avea la bază strategii guvernamentale, programe sau strategii sectoriale privind sprijinirea comunităților de români și nici parteneriate încheiate cu asociațiile și organizațiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara granițelor.

Reclamantul susține că efectuarea finanțării programelor nu s-a putut realiza în anul 2009, în temeiul H.G. 27/2010, solicitarea auditorilor de a aplica prevederile unor legi emise în anul 2010 pentru finanțări efectuate de Departament în anul 2010 încălcând principiul de drept referitor la neretroactivitatea legilor, dar susținerea se întemeiază pe o apreciere eronată a constatărilor din decizie, în care art. 3 alin. 2 din H .G. 27/2010 este invocat cu referire la perioada 2010 - 2011 și nu la anul 2009.

Referitor la aprecierea că pârâta nu are niciun fel de atribuție în privința controlului elaborării și aplicării politicii de guvernare în domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că în raportul de audit al performanței, nu sunt consemnate abateri referitoare la modul de elaborare și aplicare a politicii de guvernare în domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni.

Pe de altă parte, se constată că potrivit dispozițiilor pct. 367 din Regulament, atribuțiile Curții de Conturi privind efectuarea auditului performanței sunt prevăzute la art. 21 alin. (2) și art. 28 din lege.

Se constată că acțiunea de audit al performanței a avut ca obiectiv verificarea modului de utilizare a fondurilor publice din punct de vedere al economicității, eficienței, eficacității, legalității și regularității, în cadrul acestei acțiuni fiind verificată și conformitatea cu scopul, obiectivele și atribuțiile entității.

Cea de-a doua măsură stabilită prin Decizia nr. 12/1 iunie 2012 a avut în vedere abaterea constând în faptul că în perioada 2010 - 2011, la nivelul Departamentului nu au fost elaborate proiecte de buget anuale pentru cheltuielile aferente finanțării nerambursabile a activității românilor de pretutindeni, care să aibă la bază fundamentări reale privind necesitățile comunităților de români, contrar dispozițiilor Legii 500/2002.

Astfel, suma totală aprobată pentru anul 2010 la Cap. 67 ianuarie 01 "Cultură, recreere, religie" a fost preluată pe bază de protocol din bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar pentru anul 2011 a fost repartizată de Secretariatul General al Guvernului, fără a exista vreo solicitare înaintată de Departamentul (...).

Documentele prezentate echipei de audit drept fundamentări ale bugetului reprezintă filele de buget aprobate de ordonatorul principal de credite, ce conțin și Cap. 67 ianuarie 01 "Cultură, recreere, religie" - titlul IX "Alte cheltuieli" - art. 59.07 "Sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora", dar fără a exista o defalcare a sumei totale pe acțiuni/proiecte/asociații/organizații.

Nici în cazul elaborării proiectului de buget de venituri și cheltuieli pentru anul 2012 nu s-a ținut cont de solicitările/propunerile reprezentanților comunităților românești din afara țării, respectiv propuneri de acțiuni ce urmau a fi derulate la nivelul Departamentului (...).

Această abatere a fost reținută în raport de dispozițiile art. 28, art. 29, art. 33 și art. 34 din Legea 500/2002 care reglementează obligațiile ordonatorilor principali de credite și, implicit, ale ordinatorilor terțiari ale căror bugete constituie parte componentă a bugetului de venituri și cheltuieli elaborat la nivelul ordonatorului principal de credite.

Susține reclamantul că potrivit art. 5 alin. (1) și 2) din H.G. 27/2010, Departamentul este condus de un secretar de stat, care este ordonator terțiar de credite, iar textele de lege invocate de pârâtă ca fiind încălcate menționează obligația fundamentării bugetului în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Susținerea nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a cauzei, din moment ce fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli de către ordonatorul principal de credite se face prin centralizarea datelor care sunt transmise de ordonatorii secundari și terțiari de credite care, în mod evident, trebuie să respecte regulile de elaborare a bugetului de venituri și cheltuieli, reguli stabilite de Legea 500/2002.

Pentru dispunerea măsurii de la pct. I. 3 din decizie s-a reținut că în perioada 2010 - 2011, la Departamentul (...) nu s-au elaborat, supus spre aprobare și nici implementat proceduri formalizate de control intern, care să asigure respectarea principiilor stabilite de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la atribuirea contractelor de achiziție publică

Deși, începând cu 30 mai 2011, prin Ordinul secretarului de stat nr. 133 din 30 mai 2011, a fost aprobată Procedura Operațională PO 15 privind atribuirea contractelor de achiziție prin cerere de ofertă, aceasta nu conține proceduri detaliate privind desfășurarea achizițiilor publice, care să urmărească respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, concurenței, transparențe dar, mai ales, cel al bunei gestiuni a fondurilor publice.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 alin. (2) din Legea nr. 500/2002; art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr, 34/2006; art. 2 (1) din H.G. 925 din 19 iulie 2006; art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 119 din 31 august 1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv; Standardul 17 - PROCEDURI din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 946 din 4 iulie 2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial.

Reclamantul invocă dispozițiile art. 40 lit. d) pct. 3 din Regulament care, în opinia sa, nu prevăd competența Curții de Conturi de a controla existența unor proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică, dar pârâta nu a controlat aceste proceduri, ci a verificat îndeplinirea, de către ordonatorul de credite, a obligației de a organiza și implementa un sistem de control intern în cadrul entității publice pe care o conduce, de a elabora proceduri scrise în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 946 din 4 iulie 2005, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial.

Pârâta are competența de a efectua o astfel de verificare, în conformitate cu dispozițiile pct. 373 din Regulament conform cărora, cu ocazia desfășurării acțiunilor de audit al performanței, "auditorii publici externi vor evalua sistemul de control intern .... Constatările și concluziile rezultate din această verificare vor fi consemnate în mod sintetic în secțiuni distincte ale raportului de audit al performanței, iar auditorii publici externi vor formula recomandări privind măsurile pe care entitatea trebuie să le ia pentru înlăturarea deficientelor constatate. O prezentare detaliată a acestor constatări, concluzii și recomandări va fi consemnată în procesul-verbal de constatare. "

Mai arată reclamantul că a elaborat în anul 2012 un set de proceduri privind achizițiile publice, instanța de fond reținând că abaterea se referă la perioada 2010 - 2011 și că aceste proceduri - PO 30 - Procedura operațională privind achiziția de servicii prevăzute în anexa 2 B din O.U.G. 34/2006 și PO 29 - Procedura operațională privind achiziția directă de bunuri și servicii au fost elaborate după data înregistrării procesului-verbal de constatare la instituția reclamantă, la data de 2 mai 2012.

Pentru stabilirea măsurii prevăzute la pct. I.4 s-a avut în vedere împrejurarea că din analiza dosarelor cuprinzând documente aferente proiectelor finanțate, în perioada 2010 - 2011 de Departamentul (...), s-a constatat că, de regulă, sumele solicitate ca finanțare nerambursabilă nu au la bază devize detaliate, din care să rezulte costurile reale ale fiecărui obiect finanțat, ci devize estimative, cu valori totale.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 5 din O.G. 119/1999, cu modificările și completările ulterioare; Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792/2002; Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 522/2003 - Anexa 1 "Cadrul general al operațiunilor supuse controlului financiar preventiv" Cap. B ., Angajamente legale din care rezultă direct sau indirect obligații de plăți" - Nr. crt. 3 "Contractul de finanțare".

Cu privire la această măsură, reclamantul precizează că în cadrul cererii de finanțare postate pe site-ul Departamentului există o secțiune specială privind devizul de cheltuieli cuprinzând rubrici speciale, atât pentru categoriile de cheltuieli, cât și pentru subcategoriile de cheltuieli.

Instanța de fond a reținut că formularul pentru cererea de finanțare la care reclamantul a făcut referire evidențiază, într-adevăr, categorii și subcategorii de cheltuieli, dar elementele de cheltuieli nu sunt stabilite pe baza normelor de consum, a prețurilor unitare, a coeficienților de cheltuieli directe și indirecte, a cotelor de profit și a altor taxe datorate, devizul estimativ, anexă la contractul de finanțare nefiind întocmit în mod transparent.

Cât privește Ghidul de finanțare în care sunt precizate tipurile de documente justificative solicitate, instanța de fond a constatat că prevederile acestuia erau limitative sub acest aspect, indicând numai contractul și factura, ceea ce a determinat amendarea acestui ghid pentru a transparentiza și mai mult costurile implicate de proiectele și programele Departamentului, astfel cum arată reclamantul în cererea de chemare în judecată.

Măsura contestată de reclamant este legală și prin raportare la dispozițiile Legii 500/2002, care stabilesc că justificarea plăților efectuate din fonduri publice trebuie să se facă pe bază de documente care să evidențieze recepția bunurilor, execuția lucrărilor și prestarea serviciilor contractate.

Abaterea care a impus stabilirea măsurii prevăzute la pct. I.5 din decizie constă în nerespectarea prevederilor legale privind existența și arhivarea documentelor justificative, ceea ce produce confuzii cu privire la justificarea avansurilor acordate și a plăților directe.

Cauza acestei deficiențe o reprezintă Procedura nr. 20 din Ghidul de finanțare a proiectelor privind sprijinirea românilor de pretutindeni, aprobată de conducătorul instituției, conform căreia pentru fiecare plată aferentă unui proiect care se desfășoară în mai multe etape, responsabilul de proiect are obligația de atașa, în copie, documentele care au stat la baza aprobării finanțării, ajungându-se în situația în care pentru același proiect se constituie mai multe dosare ce conțin copii ale acelorași documente.

S-a mai constatat că în cazul unor acțiuni derulate prin aceleași firme, care au prestat servicii de transport, cazare, masă, au existat situații în care documentele au fost arhivate greșit, existând o situație generală confuză cu privire la documentele care au stat la baza angajării, lichidării, ordonanțării și plății cheltuielilor din fondurile publice, nefiind respectate dispozițiile art. 10 din Legea 82/1991, pct. 6, 8, 10 și 17 din cap. A - Norme generale, pct. 41 cap. E - Reconstituirea documentelor financiar - contabile pierdute, sustrase sau distruse, pct. 50 și 56 din cap. F - Arhivarea și păstrarea registrelor și a documentelor financiar - contabile din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3512/2008, și dispozițiile Cap. 3 Secțiunea I - Evidența documentelor, art. 9 din Legea 16/1996.

Prima critică formulată de reclamant cu privire la această măsură vizează necompetența auditorilor Curții de Conturi, critică ce nu poate fi reținută având în vedere dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. 4 din Legea 82/1991, din care rezultă că organele cu atribuții de control financiar au dreptul de a stabili modul de respectare a reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.

Or, Curtea de Conturi este un organ cu atribuții de control financiar, astfel cum rezultă din dispozițiile Legii 94/1992, având competența de a efectua verificarea respectării prevederilor legale referitoare la existența și arhivarea documentelor justificative.

În ceea ce privește susținerea că Departamentul, împreună cu specialiști din cadrul Arhivelor Naționale, a elaborat o procedură privind arhivarea documentelor, Curtea constată că este irelevantă în soluționarea cauzei, în condițiile în care abaterea nu constă în lipsa unei astfel de proceduri, ci în aplicarea greșită a acesteia, care a dus la arhivarea inutilă a numeroase copii ale acelorași documente, în cadrul aceluiași proiect de finanțare.

Măsura prevăzută la pct. II.1 din decizie a fost stabilită în urma constatării că în perioada 2010 - 2011, Departamentul (...) a acordat nelegal unui număr de 58 de persoane, membri ai comunităților românești din afara granițelor țării, un număr de 69 premii în bani, în valoare totală de 448.200 lei. Sumele acordate individual au fost cuprinse între 1000 lei și 21.000 lei (unele persoane fiind recompensate în ambii ani), fără a exista criterii de acordare și bareme aprobate de ordonatorul de credite.

La baza fiecărei acțiuni de premiere a existat o notă de fundamentare, document prin care ordonatorul terțiar de credite a aprobat suma de bani ce urma a fi primită de persoana beneficiară, dar care nu evidențiază acțiunea/proiectul în cadrul căruia a fost premiată persoana, din categoria celor prevăzute la pct. I al Anexei la Legea nr. 32112006 și nici contribuția acțiunii/proiectului la scopurile pentru care a fost aprobat acest program finanțat din fonduri publice, respectiv păstrarea, afirmarea și promovarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor de pretutindeni.

Nefiind aferente unor programe, proiecte sau acțiuni, acordarea acestor finanțări nerambursabile (premii) nu s-a făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului (...) pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acțiunilor în raport cu nevoile comunităților românești de pretutindeni, capacitatea organizatorică și funcțională de realizare a programelor, proiectelor sau acțiunilor și nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acțiunilor, în scopul îmbunătățirii imaginii comunităților românești din țara de reședință și a coagulării organizațiilor acestora.

Decontarea sumelor finanțate nu s-a realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie, pe baza fundamentărilor privind legalitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea acestora, contrar prevederilor Legii nr. 32l/2006, iar justificarea sumelor alocate nu s-a făcut de către Departamentul (...) prin prezentarea de documente legal întocmite, din care să rezulte modul de utilizare a sumelor.

Măsura prevăzută la pct. II.2 din decizie are în vedere faptul că la data de 10 mai 2010, Comisia de evaluare și selectare a proiectelor din cadrul Departamentului a analizat și propus spre aprobare, cererea de finanțare nr. 44/ET/P din 23 aprilie 2010 depusă de Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române Mitropolia Basarabiei pentru proiectul "Sprijinirea deservenților Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română)". Biserica DD. din cadrul Patriarhiei Române - Mitropolia Basarabiei a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile, având ca scop "Despovărarea financiară a parohiilor, astfel încât și preoți slujitori să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiate" - valoarea ajutorului financiar fiind de 338.400 lei.

Nota de fundamentare nr. 44/ET/P din 19 mai 2010, care a stat la baza încheierii contractului de finanțare, nu precizează în care din categoriile de program, proiect sau acțiune eligibilă, enumerate de legiuitor la pct. I din Anexa la Legea 321/2006 se încadrează proiectul pentru care se solicita finanțarea, în condițiile în care, potrivit prevederilor Legii nr. 299/2007, sprijinul financiar sau material care se poate acorda de statul român în cazul unităților de cult este cel pentru construcția sau restaurarea lăcașelor de cult în statul de cetățenie/reședință și nu pentru plata unor drepturi de personal.

De asemenea, Departamentul (...) nu a efectuat o analiză din care să rezulte modul în care a fost atins obiectivul proiectului finanțat, acela de "despovărare financiară a parohiilor" și cum au scăzut preoții slujitori cadrul Mitropoliei Basarabiei nivelul taxelor pentru rânduielile oficiate.

Această abatere a fost cauzata de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007; art. 2 și art. 10 din Legea 321/2006.

Măsura prevăzută la pct. II.3 din decizie a fost dispusă în raport cu faptul că Departamentul a finanțat, în perioada 2010 - 2011 două burse de cercetare, în valoare totală de 97.654 lei, fără și fi organizat, în prealabil, un concurs/ preselecție în acest sens, condiție prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007 și fără ca studiul/cercetarea să se desfășoare pe teritoriul României.

În ambele cazuri, așa cum rezultă din Notele de fundamentare, stagiul de cercetare-documentare s-a desfășurat în orașul Chișinău - Republica Moldova și nu pe teritoriul României, situație ce contravine prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea 299 din 13 noiembrie 2007.

Bursele nu au fost acordate în vederea aprofundării cunoștințelor de limba română și nici pentru afirmarea identității culturale și științifice române, contrar art. 5 alin. (1) litera c) din Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007, persoana beneficiară fiind cetățean român prin naștere și educație și nu aparține vreuneia din categoriile menționate de art. l alin. (2) din Legea 299/2007: minorități naționale, lingvistice sau grupurilor etnice autohtone existente în statele din vecinătatea României; românii emigranți, descendenții acestora, precum și cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate care prestează în afara teritoriului României activități lucrative.

Nici din denumirea temelor de cercetare "Geopolitică și identitate în Republica Moldova", respectiv "Evenimentele care au marcat istoria recentă a Republicii Moldova" și nici din rapoartele întocmite în vederea finanțării cheltuielilor, nu rezultă sprijinul concret acordat comunităților de români din afara granițelor țării, în vederea păstrării, afirmării și/sau promovării identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a acestora.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; art. 5 alin. (1) lit. c) și alin. (4) și alt. 14 alin. (3) din Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007.

Referitor la măsurile de la pct. II.1, pct. II.2 și pct. II.3 din Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012, reclamantul invocă aceleași motive de fapt și de drept care au fost invocate în cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2/2012, cu privire la primele trei măsuri dispuse prin decizia Curții de Conturi contestată în dosarul respectiv, motive care au fost deja analizate de instanță care, în raport de considerentele expuse în cadrul analizei respective, va reține legalitatea măsurilor menționate la pct. II.1, pct. II.2 și pct. II.3 din Decizia nr. 12 din 1 iunie 2012.

Măsura prevăzută la pct. II.4 din aceeași decizie a fost dispusă ținându-se cont de următoarele aspecte:

În luna februarie 2011, Asociația Obștească D. Chișinău a depus o cerere pentru finanțarea proiectului "Rețea de distribuție presă românească ", solicitând în acest sens suma de 180.000 euro. Obiectivele demersului întreprins de organizația non-guvernamentală din Republica Moldova constau în achiziționarea și amplasarea în locuri centrale și ultracentrale din Chișinău, a unui număr de 18 gherete moderne, destinate distribuirii, preponderent, a presei românești.

Sprijinul financiar a fost aprobat în luna martie 2011, fiind încheiat în acest sens contractul de finanțare nr. 12 din 11 martie 2011, act bilateral prin care Departamentul (...) se obliga să plătească suma de 792.000 lei, reprezentând costul celor 18 gherete.

Prin încheierea contractului de finanțare nr. 12 din 11 martie 2011, Departamentul (...) s-a angajat nelegal să finanțeze nerambursabil o activitate în legătură cu care la dosarul de finanțare există în sensul că activitatea de distribuire a presei nu este prevăzută în actul de înființare al Asociației Obștești "Centrul de Cultură și Carte Românească" Chișinău din Republica Moldova.

Activitatea de distribuire a presei nu s-a desfășurat corespunzător nici în perioada anterioară (2008 - 2010), când bunurile de aceeași natură (33 de gherete), dobândite în anul 2008 de Asociația Obștească ''Centrul de Cultură și Carte Românească", finanțate nerambursabil prin bugetul Ministerului Afacerilor Externe din România - Departamentul (...), au fost restituite, cu titlu gratuit, agentului economic care le-a furnizat (C. SRL, persoană juridică cu sediul în municipiul Chișinău), în vederea efectuării de acte de comerț generatoare de profit, contrar prevederilor Legii nr. 321/2006.

În Nota informativă (fără număr/fără dată), semnată de directorul executiv al asociației obștești, anexată cererii de finanțare din anul 2011, sunt făcute următoarele precizări în acest sens:

"Centrul de Cultură și Carte Românească, fiind o Asociație Obștească, nu are posibilitatea de a gestiona procesul (destul de complex, ce necesită resurse umane și financiare) de distribuție a presei. Din acest motiv a fost contactată o Societate Comercială - C. SRL, cu care ulterior s-a semnat un contract de colaborare nr. 2/2008 din 05 iunie 2008 și un contract de transmitere a mijloacelor fixe nr. 1/2009 din 17 aprilie 2009 (copia contractelor este anexată) " ... "abia în vara anului 2010 a fost posibilă lansarea primelor gherete funcționale" (fără a preciza numărul).

Activitatea de distribuire a presei, pentru care s-a solicitat în anul 2011 finanțarea în valoare de 792.000 lei, nu urma să se desfășoare nici în continuare de către Asociația Obșteasca "Centrul de Cultură și Carte româneasca", Departamentul (...) cunoscând faptul că se intenționa ca toate gheretele dobândite în anul 2011 de asociația obștească să fie ulterior restituite, cu titlu gratuit, agentului economic care le-a furnizat (C. SRL), în vederea efectuării de acte de comerț generatoare de profit, ceea ce contravine prevederilor Legii nr. 321/2006.

Astfel, în Nota Informativă fără număr și fără dată, semnată de directorul executiv al asociației obștești, anexată cererii de finanțare din anul 2011, sunt făcute următoarele precizări în acest sens: ... "după punerea în funcțiune a 50 de gherete, care sunt proprietatea Centrului de Cultură și Carte Românească și sunt date în folosință SC C., structura creată va putea exista de sine stătător (din punct de vedere financiar), iar profitul obținut poate fi folosit pentru salarizarea angajaților implicați în acest proiect".

Potrivit decontului final de cheltuieli nr. 623 ET/P din 21 martie 2011, beneficiarul finanțării nerambursabile a prezentat drept document justificativ de achiziție pentru cele 18 gherete factura fiscală nr. *MZ 3521513 din 21 martie 2011, furnizorul fiind C. SRL. Însă, din fotografiile anexate la Procesul-verbal de recepție a celor 18 mijloace fixe, rezulta că furnizorul gheretelor, devenit "beneficiarul" acestora, comercializa în aceste gherete: țigări, băuturi răcoritoare, dulciuri, gumă de mestecat, jucării și, într-un spațiu relativ redus, presă în general, presa românească nefiind vizibil reprezentată.

În aceste condiții, adevăratul beneficiar al finanțării nerambursabile nu este organizația non-guvernamentală din Republica Moldova, ci C. SRL din aceeași țară. Agentul economic și-a recuperat cheltuielile efectuate cu producția gheretelor prin vânzarea lor către asociația obștească și desfășoară în continuare activități de comerț în aceste gherete, primite în folosință cu titlu gratuit, finanțate din fonduri publice alocate prin bugetul Departamentului (...), lucru ce contravine dispozițiilor legale în vigoare.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 321 din 14 iulie 2006.

Reclamantul susține că gheretele au fost achiziționate de beneficiarul finanțării conform bilanțurilor contabile și listelor de inventariere a mijloacelor fixe depuse de Centrul de Cultură și Carte Românească, toate fiind în proprietatea asociației.

Susținerea nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a litigiului având în vedere aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare, anexă la Raportul de audit al performanței, din care rezultă că beneficiarul real al finanțării este C. SRL - agentul economic care a furnizat gheretele, întrucât Asociația Obștească D. în patrimoniul căreia se află gheretele nu are drept de folosință asupra lor și nu realizează activitate de distribuire a presei, desfășurarea unei astfel de activități fiind scopul pentru care i s-a acordat finanțarea nerambursabilă.

Mai mult, în Nota informativă semnată de directorul executiv al Asociației, anexată cererii de finanțare din 2011, se precizează că Asociația a semnat cu C. SRL un contract de transmitere a mijloacelor fixe, nr. 1 din 17 aprilie 2009.

De altfel, anterior, 33 de gherete dobândite în anul 2008 de Asociație în urma unei finanțări nerambursabile acordate de Departamentul (...) au fost restituite cu titlu gratuit întreprinderii sus menționate, care le furnizase.

Conform art. 3 alin. (1) din Legea 321/2006, este interzis ca finanțările nerambursabile acordate pentru sprijinirea activităților românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora să fie utilizate pentru activități generatoare de profit.

În condițiile în care beneficiarul real al finanțării nu este Asociația care a depus cererea pentru finanțare nerambursabilă a proiectului "Rețea de distribuție presă românească", ci întreprinderea care a furnizat gheretele pentru distribuirea presei și care și-a recuperat cheltuielile efectuate cu producția acestora prin vânzarea lor către Asociație și prin desfășurarea activității de comerț în gheretele respective, măsura dispusă de Curtea de Conturi este legală.

La stabilirea măsurii menționate la pct. II.5 din decizie s-a avut în vedere împrejurarea că în anul 2010, Departamentul (...) a acordat aceleiași Asociații o finanțare nerambursabilă în sumă de 413.500 lei pentru proiectul intitulat "Post de radio românesc".

Potrivit contractului de finanțare nr. 184 din 20 mai 2010, postul de radio local urma să devină post național, prin extinderea benzii de frecvență care, însă, nu se regăsește în acțiunile ce pot fi finanțate de către Departamentul (...).

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002, lit. b), lit. c) și lit. d) din Anexa 1 la Legea nr. 321 din 14 iulie 2006.

În privința acestei măsuri reclamantul invocă adresa nr. 279 din 2 mai 2012 eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, în care se menționează că E. nu este radiodifuzor cu acoperire națională pe teritoriul Republicii Moldova și susține că legislația care se aplică pentru caracterizarea postului de radio ca fiind local sau național se realizează în conformitate cu legislația Republicii Moldova.

Potrivit legislației pe care o invocă, respectiv art. 5 lit. b) din Codul audiovizualului nr. 260 din 27 iulie 2006 al Republicii Moldova, E. este un radiodifuzor național, întrucât acoperă o zonă geografică ce depășește 60 % din teritoriul statului.

În acest sens, instanța de fond a avut în vedere raportul de activitate întocmit de beneficiarul finanțării nerambursabile, în care precizează că obiectul sprijinului financiar l-a constituit achiziția a 80 % din capitalul social al SC F. SRL Chișinău - agent economic din Republica Moldova, care deținea un număr de 7 frecvențe de emisie, acoperind aproximativ 70 % din teritoriul statului.

Or, anexa 1 a Legii 321/2006 - pct. I, lit. d) face referire la înființarea, dotarea și modernizarea unor posturi locale de radio și televiziune destinate românilor de pretutindeni, nefiind incidente în speță aceste prevederi legale.

Nu sunt incidente nici dispozițiile pct. I lit. c) privind sprijinirea redacțiilor de radio și televiziune în limba română care realizează programe și emisiuni destinate românilor de pretutindeni, întrucât între Societatea Română de Radiodifuziune, în calitate de producător, și SC F. SRL Chișinău, în calitate de partener, s-a încheiat un acord prin care producătorul îl autoriza pe partener să folosească cu titlu gratuit emisiunile, programele și produsele online (multimedia) proprii din grilele G., în cadrul programelor difuzate de H. în FM și pe Internet rezultând, așadar, că SC F. SRL nu era realizator de programe și emisiuni destinate românilor de pretutindeni.

Referitor la măsura dispusă la pct. I.6 din decizie, instanța de fond a reținut că în procesul-verbal de constatare, anexă la Raportul de audit al performanței nr. 1558/2 mai 2012, s-a consemnat că în anul 2011, în baza cererii de finanțare nr. 2932/ET/P din 24 noiembrie 2011, depusă de Fundația I. (persoană juridică română din municipiul Buzău), a Procesului-verbal de evaluare nr. 2156/ET/P din 25 noiembrie 2011 și a Notei de fundamentare nr. 2270/ET/P/ 08 decembrie 2011, Departamentul (...) a încheiat contractul de finanțare din 14 decembrie 2011, având ca obiect execuția a două busturi (sculpturi, cât și turnare în bronz), precum și achiziția unui echipament tehnic (aparat foto DSLR). Conform acelorași documente, unul din busturi urma a fi amplasat în Ucraina, iar celălalt în București, situație în care acesta nu era destinat românilor de pretutindeni care au domiciliul sau reședința în străinătate, așa cum este această categorie definită prin Legea nr. 299/2007.

Fundația I. nu a prezentat documente prin care și facă dovada achiziției bunurilor în sistem concurențial, contrar prevederilor art. 5.2 lit. b) din contractul de finanțare din 15 decembrie 2011, conform cărora beneficiarul finanțării trebuie să urmărească criterii de natură economică, prin utilizarea unui sistem concurențial, în cazurile în care nu este prevăzută obligația aplicării prevederilor legislației privind achizițiile publice.

Fără a exista dovada că bunurile au fost executate, și recepționate de către beneficiar, Departamentul (...) a virat cu OP din 28 decembrie 2011, suma de 72.497,98 lei în contul Fundației I., în baza decontului final, a Notei de fundamentare nr. 2434/ET/P din 20 decembrie 2011 și a ordonanțării nr. 935 din 22 decembrie 2011.

În fapt, cele două busturi au fost primite direct la Departamentul (...), în timpul misiunii de audit al performanței desfășurată de Curtea de Conturi, în data de 28 martie 2012, urmând a fi organizată ulterior acțiunea de amplasare, cât și ceremonia de dezvelire a busturilor.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 alin. (2) și art. 52 alin. (8) din Legea 500 din 11 iulie 2002; art. 5 din O.G. 119 din 31 august 1999, cu modificările și completările ulterioare; art. 3 lit. e) din H.G. nr. 264/2003, republicată, privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor și limitelor pentru efectuarea de plăți în avans din fonduri publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 2.1, art. 5, art. 5.2 și art. 6.2 din Contractul de finanțare nr. 218 din 14 decembrie 2011, încheiat între Departamentul (...) și I.

Reclamantul arată că procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor a fost încheiat la data de 03 ianuarie 2012 și că sunt incidente dispozițiile pct. I lit. o) din anexa 1 a Legii 321/2006 care vizează înființarea, recuperarea, restaurarea și întreținerea de: muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de artă, monumente funerare, plăci comemorative, cimitire și alte asemenea, protejarea și revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor românești.

Curtea de apel a reținut că potrivit art. 2.1 din contractul de finanțare, valabilitatea acestuia era până la data de 31 decembrie 2011, dar Fundația I. a încheiat contractul nr. 3 din 16 decembrie 2012 de execuție monumentală, având ca obiect execuția lucrării "bust Mareșal Alexandru Averescu" potrivit căruia termenul de livrare a fost stabilit pentru 1 martie 2012, termen ulterior datei la care expira valabilitatea contractului de finanțare.

În procesul-verbal de constatare se menționează că nu au fost prezentate documentele de recepție a lucrării, deși în contestația formulată împotriva deciziei și în cererea de chemare în judecată reclamantul susține că procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor încheiat la data de 3 ianuarie 2012 a fost depus în copie echipei de auditori.

Astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a virat în contul Fundației I. suma de 72.497, 98 lei cu O.P. nr. 914 din 28 decembrie 2011, deși la data plății nu exista nicio dovadă că bunurile au fost executate și recepționate de beneficiar, fiind încălcate dispozițiile art. 52 alin. 8 din Legea 500/2002 pentru că au fost acordate în avans sume pentru efectuarea unor cheltuieli care nu au fost justificate prin bunuri și servicii recepționate până la finele exercițiului bugetar.

Referitor la aprecierea pârâtei că este nelegală amplasarea celui de-al doilea bust în București, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi reținută.

Sub acest aspect, se arată în Încheierea nr. IV/86 din 31 iulie 2012, prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei, că potrivit pct. I lit. o) din anexa Legii 321/2006, sprijinirea românilor de pretutindeni poate consta și în înființarea de monumente istorice, monumente de artă (...), dacă se adresează și este făcută pentru categoria românilor de pretutindeni, așa cum este definită de art. 1 alin. 2 din Legea 299/2007.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 și 2 din Legea 321/2006, sprijinirea activității românilor de pretutindeni se realizează prin acordarea de finanțări nerambursabile și alte mijloace de sprijin financiar, în limita bugetului alocat, asociațiilor, fundațiilor, organizațiilor, instituțiilor și altor persoane fizice și juridice reprezentative aparținând comunităților românești de pretutindeni din afara granițelor, în condițiile prezentei legi.

Așadar, de finanțarea nerambursabilă sau de alte mijloace de sprijin financiar în temeiul acestui act normativ pot beneficia și asociațiile, fundațiile, organizațiile, instituțiile, persoanele fizice sau juridice din România, neputându-se considera că noțiunea de "români de pretutindeni" care se regăsește la art. 1 al acestei legi adoptate în anul 2006 are înțelesul din art. 1 alin. 2 din Legea 299/2007, adoptată un an mai târziu.

Așa cum s-a arătat cu ocazia analizării legalității Deciziei Curții de Conturi nr. 11 din 28 mai 2011, cele două legi - Legea 321/2006 și Legea 299/2007 au domenii de reglementare diferite, astfel încât pentru a aprecia supra îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea 321/2006, de către un program, proiect sau o acțiune pentru sprijinirea românilor de pretutindeni, nu se poate proceda la coroborarea dispozițiilor Legii 321/2006 cu cele ale Legii 299/2007.

În condițiile în care pct. I lit. o) din anexa 1 a Legii 321/2006 nu face nicio distincție cu privire la locul unde sunt situate bunurile pe care le enumeră în cuprinsul său, amplasarea în București a bustului mareșalului Alexandru Averescu nu este nelegală, cum în mod eronat apreciază pârâta.

Măsura prevăzută la pct. II.6 din decizie are în vedere faptul că în anul 2010, Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova a depus cererea de finanțare nr. 491/ET/P din 02 iunie 2010 pentru finanțarea proiectului "Programul ARC - Tabere pentru tinerii din R. Moldova ". Departamentul (...) a aprobat cererea și a încheiat cu beneficiarul contractul de finanțare nr. 491/9 iunie 2010, în valoare de 140.481 lei.

În vederea realizării obiectului contractului, beneficiarul finanțării - Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova a încheiat cu J. Chișinău, în calitate de prestator al serviciului de transport persoane, pe ruta Chișinău - Tulcea - Chișinău, contractul nr. 9 din 10 iunie 2010, al cărui obiect este efectuarea unui număr de 27 de transporturi de persoane (6 trasee x 4 autocare + 1 traseu x 3 autocare).

Conform ordonanțărilor la plată nr. 201 din 04 august 2010 și nr. 231 din 26 august 2010, Departamentul (...) a decontat Oficiului de Afaceri și Investiții din Republica Moldova suma de 129.490,91 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii de transport prestate pe traseul Chișinău - Tulcea - Chișinău, pentru participanții (copii și tineri din Republica Moldova) la tabăra de vară de la Sulina, în perioada 13.06 - 26 iulie 2010.

Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova a justificat serviciile de transport persoane cu facturile de expediție seria DT nr. 333038 din 20 iulie 2010, în valoare de 361.016,45 lei moldovenești și seria DT nr. 333039 din 27 iulie 2010, în valoare de 120.183,55 lei moldovenești, emise de J. Chișinău. Aceste facturi nefiscale, denumite "facturi de expediție" se regăsesc, însă, în original, în dosarul de finanțare, în condițiile în care exemplarul original ar fi trebuit contabilizat drept document justificativ la prestator.

Mai mult, facturile sunt însoțite de documente, în valoare de 122.495,59 lei, care nu întrunesc condițiile legale și din care să rezulte realizarea efectivă a tuturor transporturilor.

Abaterea a fost cauzata de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 6 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991; art. 14, art. 52 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; punctele 2 și 3 din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792 din 24 decembrie 2002; art. 7.2 din Contratul de finanțare nr. 491 din 9 iunie 2010 încheiat între Departamentul (...) și Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova.

Reclamantul arată că potrivit Ghidului de finanțare, pentru cheltuielile privind transportul prin închiriere de mijloace de transport, documentele justificative necesare sunt contractul și factura fiscală sau chitanța fiscală sau tichetul de îmbarcare, documente ce au fost puse la dispoziția auditorilor Curții de Conturi.

Referitor la această susținere, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor contractului de finanțare nr. 491/9 iunie 2010, încheiat între Departamentul (...) și Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova:

- Art. 6.2 - "pentru a fi considerate eligibile, documentele prezentate la decont vor trebui să facă dovada legăturii directe între cheltuieli și activitățile proiectului și vor îndeplini următoarele condiții obligatorii: sunt completate cu detalierea exactă a produselor și serviciilor achiziționate pentru activitățile proiectului; sunt completate cu toate datele necesare din punct de vedere al formei (numărul și data emiterii, emitentul documentului, beneficiarul, cantitate, preț unitar, valoare totală) ".

Art. 8 alin. (2) "Ultima tranșă a finanțării este de cel puțin 15% și se acordă numai după încheierea activității și prezentarea documentelor justificative și a raportului de evaluare a programului, proiectului sau acțiunii. "

Art. 10 alin. 2 "Justificarea sumelor alocate pe baza fundamentărilor prevăzute la alin. (1) se face de către Departamentul (...), din Ministerul Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale din care să rezulte utilizarea sumelor pe destinațiile prevăzute în notele de fundamentare. "

Or, facturile de expediție seria DT nr. 333038 din 20 iulie 2010, în valoare de 361.016, 45 lei moldovenești și seria DT nr. 333039 din 27 iulie 2010, în valoare de 120.183, 55 lei moldovenești, emise de transportator, nu au anexate documente justificative legal întocmite care să ateste prestarea efectivă a serviciilor de transport, iar adresa nr. 1746 din 11 mai 2012 emisă de transportator, invocată de reclamant, nu constituie un document justificativ.

Se mai reține, de asemenea, că facturile emise de transportator nu conțin informații din care să rezulte realitatea operațiunilor economice, numărul de kilometri parcurși fiind menționat la nivel global, rezultând din însumarea distanțelor parcurse, înscrise în foile de parcurs și diagrame.

Au fost anexate facturilor doar două copii corecte ale foilor de parcurs pentru autobuze, din care reiese că beneficiarul transportului este Oficiul de Afaceri și Investiții din Republica Moldova, în baza contractului nr. 9 din 10 iunie 2010, celelalte având înscrise ca "beneficiari" persoane fizice sau neavând completată rubrica "beneficiar" din formularul tipizat "Foaie de parcurs pentru autobuze", fiind menționate și durate diferite de timp pentru același traseu (între 11 și 19 ore).

Mai mult, facturile de expediție emise de transportator au fost însoțite de copii ale diagramelor de transport care prezentau modificări și ștersături cu privire la numărul de kilometri parcurși, kilometrajul la plecare și la sosire, la numărul de înmatriculare a autobuzelor și data de efectuare a curselor, ceea ce nu a permis determinarea cu exactitate a distanțelor efectiv parcurse în executarea contractului.

În aceste condiții se constată încălcarea dispozițiilor art. 52 alin. (5) din Legea 500/202, întrucât documentele justificative nu certifică executarea serviciilor și exactitatea sumelor de plată, conform angajamentului legal încheiat.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.7 din decizie se consemnează în procesul-verbal de constatare următoarea situație de fapt:

În anul 2011, Asociația K., cu sediul în București, a depus cererea nr. 420 din 1 ianuarie 2011, pentru finanțarea proiectului "Manuale de religie pentru copiii români din comunitățile bisericești din diaspora", în valoare de 125.540 lei. Departamentul (...) a aprobat cererea și a încheiat cu beneficiarul contractul de finanțare nr. 4/ET/P din 16 februarie 2011.

Conform devizului estimativ anexat la contractul de finanțare și contractelor încheiate de beneficiarul finanțării - Asociația K. cu două firme prestatoare, obiectul prestației îl reprezintă transportul de cărți, în vederea distribuției într-un număr de 9 orașe din Europa (Gyula, Torino, Roma, Madrid, Nurnberg, Paris, Bruxelles, Copenhaga, Chișinău). Contractul de finanțare nu specifică denumirea cărților, numărul de colete transportate, volumul acestora și nici destinatarii.

Asociația K. nu a prezentat documente prin care să facă dovada achiziției serviciului de transport în sistem concurențial, contrar prevederilor art. 5.2 lit. b) din contractul de finanțare nr. 4/ET/P din 16 februarie 2011, conform cărora beneficiarul finanțării trebuie: "să urmărească criterii de natură economică, prin utilizarea unui sistem concurențial, în cazurile în care nu este prevăzută obligația aplicării prevederilor legislației privind achizițiile publice, iar facturile prezentate pentru justificarea cheltuielilor nu sunt însoțite de documente din care să rezulte realizarea efectivă a transporturilor.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 6 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991; art. 14, art. 52 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; punctele 2 și 3 din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792 din 24 decembrie 2002; art. 4, art. 5 alin. (I), art. 9 și art. 13 din Decretul nr. 451 din 20 noiembrie 1972 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR), semnată la Geneva la 19 mai 1956; art. 5.2, art. 6.2 din Contractul de finanțare nr. 4 din 16 februarie 2011, încheiat între Departamentul (...) și Asociația K. din București.

Reclamantul precizează că a prezentat auditorilor contractele de transport și facturile aferente, documente suficiente atât din punct de vedere al dispozițiilor legale, cât și al Ghidului de finanțare și al programului de finanțare.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că facturile emise SC L. SRL și SC M. SRL nu sunt însoțite de documente din care să rezulte realizarea efectivă a transporturilor și anume: copii ale scrisorilor de trăsură, care să confirme primirea manualelor de către reprezentanții parohiilor ortodoxe din Europa, copii ale foilor de parcurs din care să rezulte mijloacele de transport utilizate și distanțele parcurse, documente necesare, în raport de dispozițiile art. 6.2, art. 8 alin. 2 și art. 10 alin. 2 din Contractul de finanțare nr. 491 din 9 iunie 2010 invocat în cadrul măsurii de la pct. II.6 din decizie.

Cu privire la scrisoarea de trăsură, reclamantul apreciază că lipsa acesteia nu poate justifica susținerea echipei de audit conform căreia serviciile de transport nu au fost prestate.

Instanța de fond a reținut că pârâta a avut în vedere necesitatea prezentării scrisorii de trăsură pentru confirmarea primirii manualelor, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 1 din Decretul 451/1972 care stabilesc că scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrarie, a condițiilor contractului și a primirii mărfii de către transportator, astfel că sunt insuficiente procesele-verbale de predare-primire încheiate în Asociația K. (expeditorul cărților) și episcopii ortodoxe din Europa (destinatarii cărților), fiind necesară și prezentarea scrisorii de trăsură, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art. 52 alin. 5 din Legea 500/2002.

Măsura prevăzută la pct. II.8 din decizie a avut în vedere faptul că în anul 2011 Asociația K. cu sediul în București a depus cererea nr. 2205/ET/P din 30 noiembrie 2011, prin care a solicitat finanțarea proiectului "Cărți de formare și educație religioasă pentru copiii români din comunitățile bisericești din diasporă". Departamentul (...) a aprobat cererea și a încheiat cu beneficiarul contractul de finanțare nr. 220 din 15 decembrie 2011, în valoare totală de 234.728,64 Iei.

În vederea derulării proiectului, beneficiarul finanțării - Asociația K. a încheiat cu SC N. SRL București contractul de prestări servicii de transport auto nr. 4 din 14 decembrie 2011, având ca obiect efectuarea transportului și distribuția de cărți în orașele: Nurnberg, Paris, Madrid, Roma, Barcelona, Copenhaga.

Asociația K. nu a prezentat documente prin care să facă dovada achiziției serviciului de transport în sistem concurențial, contrar prevederilor art. 5.2 lit. b) din contractul de finanțare nr. 210 din 15 decembrie 2011, conform cărora beneficiarul finanțării trebuie: să urmărească criterii de natură economică, prin utilizarea unui sistem concurențial, în cazurile în care nu este prevăzută obligația aplicării prevederilor legislației privind achizițiile publice.

Asociația K. a justificat cheltuielile efectuate cu factura, în valoare de 139.688,2 lei, emisă de N. SRL, în care la rubrica "Denumirea produselor și serviciilor" se menționează;"Prestări servicii transport conform contract nr. 4 din 14 decembrie 2011: transport, cazare, taxe drum, diurnă". Factura a fost achitată de către Asociația K. cu OP nr. 46 din 27 decembrie 2011.

Însă, la această factură, SC N. SRL a anexat copii ale unor documente privind prestarea efectivă a serviciilor de transport internațional, care conțin suspiciuni că ar exista date nereale, după cum urmează: copii ale foilor de parcurs eliberate de SC N. SRL București, care par a nu fi reale și nu sunt înseriate oficial, în care figurează înscrise mijloacele de transport ale căror numere de înmatriculare nu sunt alocate nici la data efectuării auditului.

Astfel, conform serviciului on-line, de verificare a disponibilității numerelor de înmatriculare, de pe site-ul Ministerului Administrației și Internelor și conform centrului de informare (...), disponibil pe site-ul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor numerele de înmatriculare (...) și (...) figurează ca fiind disponibile și la această dată, ceea ce demonstrează că nu există înmatriculate autovehicule cu aceste numere de înmatriculare în România.

De asemenea, conform centrului de informare (...), autovehiculele cu numerele de înmatriculare (...) și (...) nu figurează ca fiind asigurate prin efectul legii, la data efectuării transportului internațional.

Prin adresa nr. 19722 din 6 aprilie 2012, Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale sector 6, București a comunicat faptul că SC N.SRL, cu sediul în sector 6, București: "figurează în evidențele Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6 fără bunuri impozabile și fără debite restante ", deci nu deține mijloace de transport.

S-a mai făcut referire la: copii ale unor facturi de cazare din diverse localități europene care par a nu fi reale, în care au fost înscrise date care nu sunt corelate, astfel: data plecării este anterioară datei când a fost achitata în numerar factura, data achitării în numerar este anterioara datei sosirii la hotel sau numerele facturilor emise de același hotel nu sunt corelate cu datele emiterii acestora, copii ale declarațiilor conducătorilor auto privind perioada în care au efectuat transporturile, rutele de transport și mijloacele de transport, fără număr de înregistrare de la societatea care a efectuat transporturile; copii ale unor chitanțe privind taxele de drum achitate, care nu sunt în concordanță cu traseele menționate în foile de parcurs și cu datele de sosire și plecare din unitățile de cazare din Europa.

În plus, nu au fost prezentate copii ale scrisorilor de trăsuri, care să fie confirmate de către reprezentanții parohiilor ortodoxe din Europa, privind efectuarea transporturilor de cărți, fiind prezentate doar procese verbale de predare a cărților, nedatate, fără număr de înregistrare, incomplete și care conțin ștersături și modificări ale cantităților și ale numelor reprezentanților transportatorului.

De asemenea, se arată că toate documentele externe, reprezentând servicii de cazare și taxe de drum, nu sunt traduse.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea prevederilor următoarelor acte normative: art. 3 și art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare; art. 14, art. 52 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; punctele 2 și 3 din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidenta și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.792 din 24 decembrie 2002; art. 4, art. 5 (1), art. 9 și art. 13 din Decretul nr. 451 din 20 noiembrie 1972 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR), semnată la Geneva la 19 mai 1956; art. 5.2, art. 6.2 și alt. 6.3 din Contratul de finanțare nr. 220 din 15 decembrie 2011, încheiat între Departamentul (...) și Asociația K. din București.

Reclamantul critică legalitatea acestei măsuri pentru motivele de fapt și de drept invocate cu privire la măsurile menționate la pct. II.6 și pct. II.7, motive care au fost deja analizate de către instanță și considerate neîntemeiate, pentru considerentele anterior expuse.

Măsura de la pct. II.9 din decizie a fost dispusă în raport de următoarea situație de fapt:

În anul 2010, prin cererea de finanțare depusă sub nr. 864/ET/P/4.1O.2010. Asociația Obștească O. - Republica Moldova a solicitat suma de 55.510 lei, pentru organizarea unei "serii de evenimente (spectacole) care vor culmina cu un mare concert în ziua 14 octombrie 2010 în Piața Marii Adunări Naționale, dedicat Zilelor Chișinăului'''. Suma a fost solicitată pentru acoperirea onorariilor orchestrei naționale "Lăutarii" ( Republica Moldova) și ale soliștilor: R.; S.; T. și trupa; U.; Trupa V. și Trupa X., motivând bugetul necesar drept consecință a unor "modificări de legislație care nu permit plata onorariilor pentru artiștii din străinătate, precum și pentru onorariile unor artiști autohtoni cu activitate intensă pe arena culturală internațională".

Conform Contractului de finanțare nr. 87 din 05 octombrie 2010, valoarea acceptată la finanțare a fost de numai 46.970 lei. iar obiectul finanțării îl constituie "onorarii artiști, fiind enumerați: R., S., U., T., trupa V. și trupa X.". Ordonanțarea la plată nr. 619 din 17 decembrie 2010 s-a efectuat pentru aceeași sumă, respectiv 40.565 lei, plata către Asociația Obștească "O." fiind efectuată în valută, așa cum se stipulează la art. 4.2 din Contractul de finanțare nr. 87 din 05 octombrie 2010. conform OP nr. din 27 decembrie 2010. în sumă de 9.460.56 euro.

Însă, Asociația Obștească "O." nu a făcut dovada cu documente legal întocmite că suma primită în baza contractului nr. 87 din 05 octombrie 2010 a fost utilizată pentru plata onorariilor artiștilor respectivi. Asociația Obștească "O." a prezentat doar documente din care rezulta că a subcontractat unei alte asociații obștești ("P." - Contractul de prestare a serviciilor nr. 245 din 11 octombrie 2010) activitatea de a asigura susținerea recitalurilor de către artiștii în cauză și că a plătit în numerar suma de 212.680 lei moldovenești lui Q., președintele Asociației Obștești "P." (fără a-i fi înscrise datele de identificare). Toate documentele anexate sunt în copie, iar multe informații, inclusiv semnăturile beneficiarului sumei, sunt ilizibile.

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 52 alin. (6) din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002; art. 8 și art. 10 din Legea nr. 321/2006; pct. 2 și 3 din Anexa 1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul enumeră documentele pe baza cărora a fost realizat decontul și anume: contractul de prestare a serviciilor nr. 245 din 11 octombrie 2010, factura din 16 octombrie 2010 emisă de prestator, actul despre executarea serviciilor din 18 octombrie 2010 care confirmă prezența artiștilor la eveniment, dispoziția de plată nr. 95 din 16 octombrie 2010, susținând că plata onorariilor nu a fost realizată în mod direct de Asociația O., ci prin intermediul Asociației P.

În privința acestor susțineri, instanța de fond a reținut că potrivit Contractului de finanțare nr. 87 din 05 octombrie 2010, valoarea acceptată la finanțare a fost de 46 970 lei, în anexa nr. 2 la contract menționându-se că obiectul finanțării îl constituie "onorarii de artiști".

Declarațiile unor artiști referitoare la primirea unor sume de bani de la Asociația P. nu constituie documente justificative în sensul legii, iar echipa de control a solicitat documente justificative din care să rezulte achitarea onorariilor către artiștii enumerați în anexa 2 la contractul de finanțare și nu documente suplimentare, cum în mod eronat susține reclamantul.

Susținerea reclamantului că în cazul în care artiștii nu ar fi primit onorariile, Departamentul ar fi fost acționat în instanță, ceea ce nu s-a întâmplat, deși a trecut foarte mult timp de la data concertului, este irelevantă în soluționarea cauzei, din moment ce plata onorariilor trebuie dovedită cu documente justificative, neputând constitui o dovadă în acest sens simplele prezumții pe care le invocă reclamantul, astfel că și în acest caz se constată încălcarea dispozițiilor art. 52 alin. 5 din Legea 500/2002.

Măsura prevăzută la pct. I.7 din decizie a fost dispusă în urma constatării că în anul 2010, Patriarhia Română a depus cererea de finanțare nr. 892/ET/P din 6 octombrie 2010 pentru finanțarea proiectului "Suport educațional pentru educația religioasă în eparhiile ortodoxe din țară și din diaspora".

Departamentul (...) a aprobat cererea și a încheiat cu beneficiarul contractul de finanțare nr. 132 din 08 decembrie 2010, având o valoare totală de 100.000 lei.

În baza acestui contract a fost decontată suma de 99.999,95 lei, cu OP 718 din 27 decembrie 2010, reprezentând contravaloarea a 28.169 exemplare din cartea "Apostolat Educațional", conform facturii emisă de Patriarhia Română.

Cărțile au fost recepționate de către Departamentul (...) în baza Notei de intrare-recepție nr. 17/D/9 decembrie 2010, ulterior toate exemplarele fiind donate Patriarhiei Române "pentru a fi distribuite pe cheltuiala proprie", conform Procesului-verbal de donație nr. 1379/ET/P din 13 decembrie 2010.

Conform situației de distribuire a cărții, doar un număr de 2307 exemplare (8,19%), dintr-un număr total de 28.169 exemplare, au fost donate eparhiilor ortodoxe care funcționează în afara granițelor țării, restul exemplarelor finanțate de Departamentul (...) fiind distribuite structurilor religioase și unor instituții publice din țară. Au fost astfel efectuate cheltuieli fără respectarea principiului eficacității în utilizarea fondurilor publice, prin finanțarea editării unui număr de 25.862 exemplare ale cărții "Apostolat Educațional", care nu s-au adresat românilor de pretutindeni, așa cum sunt definite persoanele ce fac parte din această categorie, în art. 1 alin. (2) din Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată.

Prin urmare, nu a fost atins în totalitate obiectivul principal al Departamentului (...), așa cum este definit în art. 2 din H.G. nr. 27/2010: "păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din statele vecine, conform standardelor internaționale în materie și întărirea legăturilor dintre România și comunitățile românești de peste hotare".

Această abatere a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 2 din H.G. nr. 27/2010; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002; art. 1 alin. (2) din Legea 299/2007; art. 2 din Legea nr. 321 din 14 iulie 2006, art. 5 alin. (1) din O.G. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Reclamantul arată că distribuirea volumelor de carte în interiorul țării nu contravine scopului și misiunii Departamentului, în condițiile în care acest proiect desfășurat împreună cu Patriarhia Română a vizat ca ideile promovate de această carte să ajungă indirect în posesia românilor din afara țării, prin intermediul familiilor acestora, prin urmare, din punct de vedere al eficacității, obiectivele acțiunii întreprinse au fost îndeplinite.

Instanța reține că din cele 28.169 exemplare ale cărții "Apostolat Educațional", doar 2307 exemplare reprezentând 8,19 % au fost donate eparhiilor ortodoxe care funcționează în străinătate, celelalte exemplare fiind distribuite pe teritoriul României.

În aceste condiții, obiectivul acțiunii a fost realizat în proporție de 8,19 %, rezultând că utilizarea fondurilor publice s-a efectuat fără respectarea principiului eficacității și, de asemenea, a fost atins doar parțial obiectivul Departamentului, reglementat de dispozițiile art. 2 din H.G. 27/2010 potrivit cărora departamentul are ca obiectiv principal păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din statele vecine, conform standardelor internaționale în materie, și întărirea legăturilor dintre România și comunitățile românești de peste hotare.

Măsura prevăzută la pct. II.10 din decizie a avut în vedere împrejurarea că în anul 2011, Asociația obștească "Y." Chișinău a solicitat finanțarea editării cărții "De la Perestroikă la Independență: Republica Moldova în documente secrete inedite, 1988 - 1991", în baza cererii de finanțare nr. 1222 din 18 iulie 2011. Departamentul (...) a aprobat cererea și a încheiat cu beneficiarul un contract de finanțare, în baza căruia a fost decontată suma de 19.646 lei, reprezentând contravaloarea a 500 bucăți cărți.

Plata s-a efectuat fără a verifica modul de îndeplinire de către beneficiarul finanțării a obligațiilor sale contractuale. În fapt, cartea, având un număr total de 705 pagini, a fost editată preponderent în limba rusă, cu excepția unui număr de 15 pagini editate în limba română și a unui număr de 15 pagini editate în limba engleză, din Introducere.

Cartea nu a fost distribuită până la data încheierii misiunii de audit al performanței, toate cele 500 de exemplare fiind în custodie la o altă entitate, așa cum rezultă din Procesul-verbal de custodie (neînregistrat oficial la nici una din cele două părți), încheiat de Asociația obștească "Y." Chișinău cu Asociația obștească "W." din Chișinău.

Proiectul nu și-a atins scopul, în condițiile în care exemplarele au fost editate în limba rusă, nu au fost repartizate către bibliotecile publice din Republica Moldova, iar cartea se adresează numai vorbitorilor de limbă rusă și nu românilor de pretutindeni.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 14 și art. 22 din Legea nr. 500/2002; art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999; art. 2 din H.G. nr. 27/2010; art. l alin. (2) din Legea 299/2007; art. 2 din Legea nr. 321 din 14 iulie 2006.

Cu privire la această măsură, reclamantul precizează că plata s-a efectuat în baza unui proiect aprobat de Departament, valoarea plății rezultă din contractul de finanțare, beneficiarul acestuia depunând la dosar factura emisă de tipografie, în copie.

Departamentul a recepționat prin proces-verbal întreaga cantitate de carte, care a fost înregistrată în contabilitatea proprie și a fost distribuită, așa cum rezultă din procesele-verbale de predare-primire prezentate în original auditorilor.

A mai arătat că editarea cărții nu s-a făcut pentru vorbitorii de limbă rusă, deși un număr foarte mare de etnici români vorbesc această limbă, cartea reprezentând un material foarte util pentru istorici.

Curtea de apel a reținut, pe de o parte, că în timpul misiunii de audit au fost prezentate doar procesul-verbal de custodie și un exemplar al cărții, nu și celelalte documente invocate de reclamant, iar, pe de altă parte, că exemplarele au fost editate în limba rusă, nu au fost repartizate către bibliotecile din Republica Moldova, cartea adresându-se vorbitorilor de limbă rusă.

Măsura prevăzută la pct. I.8 din decizie se referă la faptul că în anul 2011, în baza ofertei nr. 1594 din 28 septembrie 2011, transmisa de Editura "Z." București și a Notei de fundamentare nr. 1598 din 29 septembrie 2011, Departamentul (...) a încheiat contractul de finanțare nr. 165 din 29 septembrie 2011, privind achiziția a 2000 exemplare din cartea "Istoria Românilor" de AA.. Conform Notei de fundamentare, scopul achiziției a fost "Îmbunătățirea fondului de carte de care dispun asociațiile românești din afara granițelor".

La data semnării contractului de finanțare, în magazia Departamentului (...) exista un număr de 665 exemplare ale aceleiași cărți, din care, până la finele anului s-au distribuit doar 395 bucăți, rămânând în stoc 270 de exemplare.

Urmare a achizițiilor de carte ulterioare și a nedistribuirii acestora, la finele anului 2011, în magazie se găseau 1475 exemplare ale cărții " Istoria Românilor ", ceea ce demonstrează faptul că nu au fost distribuite decât 525 exemplare din cărțile achiziționate în baza contractului nr. 165 din 29 septembrie 2011. Astfel, la data de 31 decembrie 2011 nu a fost atins obiectivul achiziției cărții "Istoria Românilor" de AA.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002; art. 5 alin. (l) din O.G. nr. 119/1999; art. 2 din H.G. nr. 27/2010.

Reclamantul susține că în contractul de finanțare nu se stipulează un termen până la care trebuie distribuită cartea și că, având în vedere resursele alocate pentru această acțiune și numărul de exemplare de cărți distribuite, se poate afirma că a fost respectat principiul eficacității.

Susținerea nu este întemeiată, câtă vreme 1475 de exemplare ale cărții, din totalul celor achiziționate, nu au fost repartizate românilor de pretutindeni, aflându-se în magazia Departamentului, astfel că nu se poate considera că proiectul finanțat și-a atins integral scopul, utilizarea fondurilor publice făcându-se cu nerespectarea principiului eficacității.

Măsura prevăzută la pct. I.9 din decizie are în vedere faptul că în anul 2010 nu a fost proiectat un sistem de control intern adecvat entității, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor nr. 946/2005, astfel riscul de control asociat programelor și proiectelor derulate de Departamentul (...) în anul 2010, este unul ridicat.

Deși în cursul anului 2011 au fost elaborate multe dintre documentele care să formalizeze componentele sistemului de control intern, acestea sunt elaborate disparat, fără să existe un sistem închegat și coerent, o strategie unitară care să cuprindă tipurile de control aplicabile fiecărei situații, monitorizarea acestora în vederea îmbunătățirii metodelor și procedurilor de control, precum și modul de evaluare a controalelor, astfel: nu au fost identificate și evaluate riscurile asociate activităților desfășurate, nefiind implementat Standardul 11 - Managementul riscului; nu au fost elaborate planuri pentru limitarea consecințelor apariției unor riscuri; nu au fost nominalizate, prin act administrativ, persoane responsabile cu aplicarea acestor planuri; nu a fost definit nivelul acceptabil de expunere la aceste riscuri și nici nu a fost evaluată probabilitatea ca riscul să se materializeze și mărimea impactului acestui; nu sunt aplicate în totalitate procedurile elaborate pentru activitățile identificate, nefiind implementat Standardul 17 - Proceduri.

În cadrul Departamentului (...) au fost identificate și inventariate un număr de 26 activități procedurale, care urmează a fi parcurse în realizarea sarcinilor, exercitarea competențelor și angajarea responsabilităților, pentru care, în anul 2011, au fost elaborate un număr de 26 proceduri operaționale (instrucțiuni de lucru), aferente activităților procedurale identificate, însă multe dintre acestea nu au fost aplicate.

Evaluarea mediului de control intern al Departamentului (...) a pus în evidență faptul că managementul entității a aprobat fișele de post ale salariaților, fără ca acestea și cuprindă atribuții și sarcini clare și precise, potrivit nivelului funcției deținute, în concordantă cu Regulamentul de organizare și funcționare, precum și cu Organigrama entității. Astfel, fișele de post ale personalului de execuție din cadrul Direcției Programe, Proiecte și Acțiuni nu cuprind responsabilități în ceea ce privește verificarea documentelor prezentate la plată de către beneficiarii finanțărilor nerambursabile acordate de către Departamentul (...) pentru sprijinirea activităților românilor de pretutindeni.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999; art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53 din 23 ianuarie 2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern și următoarele standarde: Standardul 2- ATRIBUȚII, FUNCȚII, SARCINI, pct. 2.1. Descrierea standardului, pct. 2.2 Cerințe Generale, pct. 2.3 Referințe principale; Standardul 3 - COMPETENȚA, PERFORMANȚA. pct. 3.1. Descrierea standardului, Standardul 11 - MANAGEMENTUL RISCULUI, pct. 11.1. Descrierea standardului, pct. 11.2. Cerințe generale:" Standardul 17 - PROCEDURI, pct. 17 Descrierea standardului, pct. 17.2. Cerințe generale.

În privința acestei măsuri reclamantul menționează că în anul 2011, în cadrul Departamentului, s-a efectuat o misiune de audit cu privire la stadiul de implementare a sistemului de control intern, desfășurată de Secretariatul General al Guvernului, în urma căreia s-a constatat că sunt implementate în totalitate până la sfârșitul anului 2011, sens în care a invocat Raportul nr. 20/24898/DNA/1 noiembrie 2011.

Referitor la modalitatea de implementare, în anul 2011, a standardelor de control intern/managerial, în conformitate cu Ordinul nr. 946/4 iulie 2005, s-a constatat existenta, la 31 decembrie 2011, a unui număr de 26 de proceduri operaționale, iar un număr de 2 proceduri operaționale au fost elaborate în timpul misiunii de audit: Procedura Operațională 27 "Acordarea premiilor" elaborată în data de 1 martie 2012; Procedura Operațională - 28 "Acordarea burselor", elaborată în data de 1 martie 2012.

De asemenea, s-a constatat faptul că nu au fost implementate standardele de control intern/managerial elaborate, întrucât nu exista dovada primirii spre aplicare a procedurilor operaționale de către personalul Departamentului (...), cu excepția șefului compartimentului financiar-contabil a cărui semnătură este înscrisă în cadrul documentelor care formează procedurile operaționale; fișele de post ale salariaților nu cuprind atribuții și sarcini clare și precise, potrivit nivelului funcției deținute, în concordanță cu Regulamentul de organizare și funcționare, precum și cu Organigrama entității. Astfel, fișele de post ale personalului de execuție din cadrul Direcției Programe, Proiecte și Acțiuni nu cuprind responsabilități în ceea ce privește verificarea documentelor prezentate la plăți de către beneficiarii finanțării nerambursabile acordate de către Departamentul (...) pentru sprijinirea activităților românilor de pretutindeni, astfel că măsura contestată este legală.

Ultima măsură, cea prevăzută la pct. I.10 din decizie, a fost dispusă pentru abaterea constând în necuprinderea în acțiunea de inventariere a patrimoniului Departamentului, în anul 2011, a tuturor bunurilor.

S-a constatat că inventarierea bunurilor nu a fost efectuată pe locuri de folosință, ci s-a realizat centralizat pe categorii de elemente patrimoniale; bunurile date în custodie au fost considerate ca fiind inventariate pe baza unei confirmări a persoanei juridice care le-a primit în custodie, neînregistrată oficial la nici una din parți și fără a fi însoțită de liste semnate de gestionar; nu a fost efectuată inventarierea tuturor conturilor care prezintă sold în balanța de verificare întocmită la data efectuării inventarierii (30 noiembrie 2011), respectiv soldurile conturilor: furnizori, operațiuni în curs de clarificare.

Abaterea a fost cauzată de nerespectarea următoarelor prevederi legale: art. 7 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare; pct. 28 alin. 1 și pct. 46 alin. (1) din Anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/2009.

Reclamantul arată că în timpul controlului, conducerea a luat măsuri de efectuare a inventarierii conform normelor legale, putându-se concluziona că nu există nicio vătămare prin faptele prezentate de auditorii Curții de Conturi.

Susținerea confirmă, de fapt, abaterea constatată având în vedere că au fost luate măsuri de efectuare a inventarierii potrivit dispozițiilor legale chiar în timpul desfășurării misiunii de audit al performanței, rezultând că și această măsură este legală.

Referitor la abaterile menționate la pct. 6 - 20 din decizie și la măsurile corespunzătoare dispuse de pârâtă, reclamantul susține că în exercitarea controlului asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, pârâta nu poate declara unilateral ca fiind nelegale, acte administrative intrate în circuitul altor raporturi juridice.

Prin urmare, susținerile privind plăți nelegale, cheltuieli ineficace ori lichidări, ordonanțări și plăți nelegale de cheltuieli nu pot avea ca efect automat anularea actelor administrative în baza cărora au fost efectuate aceste plăți/cheltuieli.

Instanța de fond a constatat că reclamantul pornește de la premisă eronată că prin măsurile dispuse pârâta a anulat acte administrative în baza cărora au fost efectuate plăți/cheltuieli în executarea contractelor de finanțare.

Ceea ce a reținut pârâta este lipsa documentelor justificative care trebuiau prezentate în scopul dovedirii realității prestării serviciilor în temeiul contractelor de finanțare, ceea ce nu semnifică, în niciun caz, anularea documentelor prezentate de reclamant în timpul acțiunii de audit pentru a face această dovadă, astfel că nici acest argument nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a cauzei.

3. Recursurile exercitate în cauză

3.1. Reclamantul A. a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 553 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel București, solicitând, în principal, casarea sentinței,cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunilor conexe, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 8,9 și 3041 C. proc. civ.

În esență, recurentul - reclamant a arătat că prima instanță nu a efectuat decât o cercetare superficială a cauzei, s-a pronunțat în lipsa unor înscrisuri necesare sau având înscrisuri contradictorii, fără a clarifica aspectele litigioase, a respins în mod nejustificat proba cu expertiză contabilă în specialitatea instituții publice, a preluat în totalitate concluziile Curții de Conturi, a pronunțat sentința cu încălcarea legii și nu a motivat-o, nerăspunzând în mod real criticilor referitoare la: schimbarea temeiului de drept al constatărilor Curții de Conturi, încălcarea pct. 165 și 220 din Regulamentul alin. 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aplicarea greșită a Legii nr. 321/2006.

3.2. Intervenienta B. a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 553 din 18 februarie 2014 și a încheierii din data de 3 decembrie 2013, prin care instanța de fond a respins proba cu expertiză financiar-contabilă, criticându-le pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, criticile recurentei - interveniente sunt următoarele:

- cu privire la cea de-a doua măsură din Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012, instanța de fond a aplicat greșit prevederile privind rolul ordonatorului principal de credite, cuprinse în art. 21 și 28 din Legea nr. 500/2002;

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.1 din Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012 (premii în bani în valoare de 448.200 lei), instanța a reținut greșit încălcarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, întrucât prin art. 1 și pct. II lit. x) din Anexa Legii nr. 321/2006 se permite în mod expres acordarea de onorarii, indemnizații, premii etc. persoanelor fizice și juridice aparținând comunităților românești de pretutindeni;

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.2 din decizie (finanțare nerambursabilă în valoare de 338.400 lei pentru sprijinirea deservenților Mitropoliei Basarabiei/Patriarhia Română) invocă același motiv de nelegalitate ca la punctul precedent;

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.3 din decizie (finanțarea, în perioada 2010 - 2011, a două burse de cercetare în valoare de 97.654 lei), instanța de fond a reținut eronat că bursa de studiu este similară cu bursa de cercetare, iar baza legală nu este Legea nr. 299/2007, ci Legea nr. 321/2006, finanțarea încadrându-se în pct. I lit. p) din Anexa I și fiind permisă, conform art. 2 din lege, pentru "persoanele fizice sau juridice românești din străinătate și din România, legal constituite în care dezvoltă programe, proiecte sau acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni";

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.4 din decizie (finanțarea proiectului "Rețea de presă românească ", instanța de fond nu a verificat obiectul contractului de finanțare, nu a observat că prestațiile asumate au fost executate și nu a avut în vedere baza legală aplicabilă - pct. I lit. a) din Anexa 1 a Legii nr. 321/2006;

- cu privire la măsura menționată la pct. II.5 din decizie (finanțarea Proiectului "Post de radio românesc", hotărârea este excesiv de formală, pentru că nu s-a ținut seama că art. 3 alin. (2) lit. i)) din H.G. nr. 27/2010, privind organizarea și funcționarea Departamentului (...) nu face distincție în funcție de acoperirea națională sau locală a mass-media audiovizuală și a fost ignorată adresa nr. 279/2 mai 2012 a Consiliului coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, care a caracterizat E. ca nefiind un post de radio cu acoperire națională;

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.6 din decizie (finanțarea Programului ARC - Tabere pentru tinerii din Republica Moldova), sentința este criticabilă pentru că, pe de o parte, era necesară o expertiză financiar contabilă pentru verificarea documentelor justificative referitoare la transporturile de persoane și pe de altă parte, nu au fost luate în considerare apărările privind cazurile de forță majoră constând în inundații în zona de nord - este a României, care au influențat traseele stabilite inițial și au atras un număr mai mare de kilometri parcurși;

- cu privire la măsura prevăzută la pct. II.9 (plata nelegală a sumei de 40.565 lei, constând în onorarii acordate unor artiști români), instanța de fond a preluat aproape în integralitate susținerile Curții de Conturi, care la rândul lor au fost superficiale, bazându-se pe declarații de presă ale unor artiști.

3.3. Ministerul Afacerilor Externe a formulat recurs în calitate de intervenient în Dosarul nr. x/2/2012 și ca succesor în drepturile procesuale ale Departamentului (...), reclamant în dosarul conexat nr. x/2/2012, invocând motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 3041 și 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la prima măsură dispusă de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, acest recurent a arătat că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, atunci când a reținut că premiile în bani nu au fost acordate în cadrul unui program, proiect sau acțiune dintre cele menționate la pct. I din anexa Legii nr. 321/2006, indicând, în sens contrar, memorandumurile prin care au fost aprobate proiectele Comisiei de evaluare și selectare a ofertelor din cadrul D.R.P.P., conform art. 4 din Legea nr. 321/2006, cu respectarea procedurii reglementate prin Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1065/4 iunie 2008, act administrativ validat, intrat în circuitul civil.

În privința celei de-a doua măsuri contestate din Decizia Curții de Conturi nr 11/2012, judecătorul fondului a greșit când a reținut că "acoperirea cheltuielilor ocazionate de acordarea unor onorarii" este nelegală deoarece onorariile "nu se justifică, dată fiind lipsa unui proiect care să se încadreze la pct. I din anexa legii în cadrul căruia aceste onorarii să fie acordate", pentru că plata onorariilor preoților slujitori din cadrul /mitropoliei Basarabiei, efectuată potrivit art. 1 din Legea nr. 321/2006 și al punctului II lit. X) din același act normativ, s-a dispus în baza unui proiect depus de Mitropolia Basarabiei în care se propuneau acțiuni eligibile conform art. I punctele "o" și "q" din anexa Legii nr. 321/2006.

În tratamentul juridic al contestației promovate împotriva măsurii prevăzute la pct. 3 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, judecătorul fondului a apreciat greșit că cheltuielile efectuate cu cele două burse sunt nelegale deoarece bursele nu au fost acordate în cadrul programelor, proiectelor sau acțiunilor prevăzute la pct. I lit. "m" și "n" din anexa la Legea nr. 321/2006, fără a motiva de ce activitățile derulate de cele două bursiere nu se încadrează în categoriile de acțiuni ce pot fi finanțate pentru sprijinul românilor de pretutindeni.

Or, potrivit lit. "m" și "n" din pct. I al anexei Legii nr. 321/2006 pot fi finanțate din fondurile nerambursabile ale DRRP "organizarea și participarea la seminarii, colocvii, simpozioane, conferințe, mese rotunde, congrese, reuniuni și altele asemenea, în țară și în străinătate", precum și "organizarea și participare în țară și în străinătate, la cursuri, schimburi de experiență, vizite de documentare, programe de pregătire profesională, perfecționare, specializare, acordarea de burse, vizite de studii".

În privința hotărârii pronunțate pe capătul de cerere ce viza contestarea măsurii prevăzute la punctul 4 din Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, instanța nu a observat în mod corect situația de fapt ce reiese din Contractul nr. 55 de prestare a serviciilor, încheiat între Asociația Obștească "O." și mandatarului artistului BB., respectiv domnul CC., precum și din Dispoziția de plată nr. 55 din 14 octombrie 2009, semnată de același mandatar.

În ceea ce privește măsurile dispuse prin Decizia nr. 12/1 iunie 2012, recurentul Ministerul Afacerilor Externe a indicat punctual argumentele pentru care consideră că soluția atacată este greșită, arătând că instanța a reținut greșit starea de fapt și a interpretat eronat legislația incidentă.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenți și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 3041 C. proc. civ., în condițiile în care sentința atacată reflectă evaluarea incompletă a materialului probator, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Prin cele două acțiuni conexe au fost supuse contestării judiciare, după parcurgerea procedurii prealabile administrative, măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, emisă ca urmare a acțiunii de audit al performanței "Programului pentru sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009", derulat de Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul (...) și prin Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012, emisă în urma acțiunii de audit al performanței "Programului pentru sprijinirea românilor de pretutindeni în perioada 2010 - 2011", derulată de Departamentul (...).

În esență, din conținutul acțiunilor conexe și al cererilor de intervenție voluntară încuviințate în principiu pot fi decelate două categorii de motive de nelegalitate invocate de persoanele vătămate, astfel cum au fost detaliate la pct. 1 și 2 din prezenta decizie.

- neregularități ale procedurii administrative derulate de Curtea de Conturi, incluzând competența administrativă a autorității de control, concordanța dintre obiectivele de control și verificările efectuate, nerespectarea dreptului de apărare al entității audiate prin lipsa unei examinări efective a argumentelor acesteia;

- nelegalități de ordin substanțial, privind cadrul normativ aplicabil organizării, atribuțiilor și funcționarii Departamentului (...) și modalităților de sprijin al românilor de pretutindeni, existența abaterilor financiare și măsurile dispuse pentru remedierea lor.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Rolul principiului motivării hotărârilor, consacrat prin acest text, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României).

Instanței nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, dar întinderea obligației de motivare poate să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Ruiz Torija c. Spaniei).

În speță, respectarea principiului motivării hotărârilor, a dreptului de apărare și a celorlalte garanții care configurează dreptul la un proces echitabil au fost respectate doar în mod aparent, pentru că deși sentința are un număr însemnat de pagini, iar considerentele sunt structurate în mod uniform, fiind menționate argumentele autorității de audit, contraargumentele reclamanților și concluziile instanței, în realitate apărările reclamanților și intervenienților au fost expuse în termeni generali și nu au fost examinate efectiv, motivarea propriu - zisă a soluției instanței preluând în final linia de argumentație a pârâtei, pe alocuri cu aceeași exprimare, fără a face referire în concret și la probele propuse de reclamanți.

Astfel, în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare în procedura administrativă prin neconsemnarea și neanalizarea obiecțiunilor reclamantului A., la data controlului conducător al Departamentului, instanța s-a limitat la a menționa că Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de conturi nr. 130/2010 nu stabilește obligația autorității publice de a face referire la obiecțiuni în cuprinsul deciziei, fără a examina efectiv impactul pe care obiecțiunile le-ar fi putut avea asupra derulării activității de control și, în final, asupra măsurilor dispuse prin decizie.

Cu referire la măsurile dispuse prin Decizia nr. 11 din 28 mai 2012 și prin pct. II din Decizia nr. 12 din 01 iunie 2012, care vizau abateri financiare constând în plata nelegală a unor sume de bani (premii, burse, onorarii) către diverși beneficiari, nu au fost examinate în mod real și efectiv apărările privind caracterul special al Legii nr. 321/2006, privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Cancelariei Primului - Ministru pentru această activitate, nu s-a lămurit conținutul noțiunilor de "programe, proiecte sau acțiuni" utilizate în această lege și încadrarea în concret a finanțărilor acordate de reclamant în categoriile de programe, proiecte și acțiuni și în tipurile de cheltuieli enumerate în Anexa legii, în condițiile în care, conform art. 3 alin. (2) lit. d) din H.G. nr. 27/2010, printre atribuțiile principale Departamentului se numără aceea de a "dezvolta parteneriate cu asociațiile și organizațiile reprezentative ale românilor care trăiesc în afara granițelor, prin acordarea de finanțări nerambursabile către entități publice sau private din țară și din afara frontierelor României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității romanilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru aceasta activitate, cu modificările ulterioare, în vederea exercitării drepturilor culturale prevăzute de prezenta hotărâre, inclusiv prin derularea unor proiecte specifice, în beneficiul romanilor de pretutindeni".

În egală măsură, nu au fost analizate apărările privind efectele juridice ale Ordinului nr. 1065 din 04 iunie 2008, prin care Ministerul Afacerilor Externe a aprobat Procedura de elaborare a documentațiilor, de evaluare, selectare și aprobare a programelor, proiectelor sau acțiunilor, precum și derularea și utilizarea fondurilor alocate, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 și, apărările privind respectarea acestei proceduri speciale în acordarea finanțărilor.

În dovedirea susținerilor lor, reclamantul A. și intervenienții - accesorii au solicitat proba cu expertiză financiar - contabilă pentru verificarea aspectelor legate de eficiență, eficacitatea și economicitatea cheltuielilor efectuate de Departament în raport cu obiectul sau de activitate, dar prin încheierea din data de 3 decembrie 2013, instanța a respins proba solicitată, reținând, pe de o parte, că expertul contabil nu-și poate exprima părerea cu privire la cadrul normativ aplicabil și la respectarea acestuia și, pe de altă parte, că legalitatea măsurilor contestate "poate fi stabilită pe baza documentației în temeiul căreia au fost dispuse", instanța de judecată fiind singura în măsură să hotărască dacă există sau un temei legal pentru prezentarea altor documente în afara celor puse la dispoziția Curții de Conturi de entitatea verificată (încheierea din 3 decembrie 2013, dosar fond nr. x/2/2012).

Acest ultim considerent, care pune în discuție dreptul părții interesate de a propune și administra probe în etapa judiciară a litigiului, în condițiile art. 167 și următoarele C. proc. civ., este de natură să golească de conținut controlul judecătoresc al actelor administrative, prevăzut și garantat în art. 126 alin. (6) din Constituția României.

În acest context, cu titlu de exemplu, referitor la măsura prevăzută la pct. II.6 din Decizia nr. 12/2012 (suma de 129.490,91 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii transport persoane), prima instanță și-a însușit argumentele Curții de Conturi și a acordat prioritate unor chestiuni de formă în ceea ce privește documentele justificative prezentate de entitatea auditată, fără a examina în concret apărările legate de condițiile și starea traseelor pe care s-a efectuat transportul.

Similară este situația unei sume de 45.000 lei, reprezentând finanțare acordată pentru plata onorariului unui artist român, pentru care în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. sunt indicate expres trei înscrisuri justificative (dosar fond nr. x/2/2012) a căror analiză nu se regăsește în fundamentarea soluției.

Prin urmare, soluția de respingere a acțiunii exclusiv pe baza înscrisurilor depuse în faza administrativă, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor și apărărilor recurenților, după o insuficientă verificare a necesității și concludenței probelor solicitate, impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea repunerii probelor în discuția părților, în raport cu obiectivele propriu zise ale acestora, indicate expres pentru fiecare dintre tezele probatorii, numai astfel fiind posibilă stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, în scopul verificării aplicării corecte a legii în actele administrative contestate, în condițiile în care, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în cazul în care reformarea sentinței atacate are numai scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) și 314 C. proc. civ., Înalta Curte va casa sentința, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, urmând ca în faza rejudecării, curtea de apel să aibă în vedere și toate celelalte apărări formulate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A., Ministerul Afacerilor Externe și B. împotriva Sentinței civile nr. 553 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2015.

Procesat de GGC - ED